Drum Nou, august 1954 (Anul 11, nr. 2997-3021)

1954-08-01 / nr. 2997

Pag.­­ Flăcăii de la Viştea Sclipiri în negura vremii Cintecul a răsunat şi pe vremuri, la Viştea de Jos. Dar mai mult dintre toate au răsunat cântecele de dor şi de jale, în care creatorii populari au plă­mădit întreaga tristeţe ce co­pleşea sufletul ţăranului umilit de orânduirea nedreaptă în care trăia. Ciotul şi jocul avu în sa­tul acesta o veche şi puternică tradiţie. Dar nimeni pînă după 23 August 1944 nu şi-a Îndrep­tat atenţia sp­re satul acesta în care zăceau comori folclorice ne­bănuite, care rămîneau în tre­cut doar sclipiri în negura vre­mii. In pas cu tineretul lumii Era­mn spre seară. La cămin se adunase lumea ca niciodată. E pentru prima oară doar când echipa de dansuri de la Viştea de Jos va participa la o mani­festare mare şi cu deosebire, la o manifestare, atât de mare ca Festivalul Mondial al Tinere­tului şi Studenţilor, înainte de a se urca în autobus, ţăranul muncitor Gheorghe Berzea sim­ţi nevoia de a vorbi sătenilor. La un semn ţăranii ce se în­desau care mai de care să-şi ia rămas bun de la cei ce plecau la festival, se potoliră. „Dragi tovarăşi, am apucat cu toţii timpul în care putem să ne mîndrim cu înfăptuirile noa­stre. Partidul a acordat satului nostru o mare cinste: echipa de dansuri a căminului cultural de la Viştea de Jos va reprezenta întreaga regiune Stalin la Festi­valul Mondial al Tineretului şi Studenţilor. Noi ne vom da toa­te silinţele să vă reprezentăm cu cinste şi să dovedim astfel partidului că am meritat pe de­plin încrederea ce ni s-a acor­dat“. In ropotul aplauzelor mulţi­, mii adunate la cămin, autobu­sul îşi luă viteză. Batistele flu­­turînde rămaseră departe în ur­mă. Alunecînd pe asfaltul şose­lei, autobusul grăbea spre Bucu­reşti — oraşul festivalului. Au urmat zile­ de neuitat. Prie­tenia ce a dominat, atmosfera grandioasă a acestei manifesta­ţii a tinereţii, unitatea tinere­tului lumii, dornic de pace şi libertate, a lăsat amintiri ne­şterse în memoria dansatorilor de la Viştea de Jos. Veni­ţi ziua în care flăcăii de la Viştea au fost programaţi pe una din multele estrade ale festivalului. Printre zecile de mii de spectatori sunt de faţă tineri veniţi din diferite părţi ale lu­mii, tineri care pentru a ajun­ge în oraşul tinereţii au străbă­tut mări şi oceane. Ei jucau „Bătutul fierului“ — un vechi dar® popular de la Viştea de Jos. Au mai dansat şi altele, dar acesta s-a bucurat de un succes deosebit în rîndurile spec­tatorilor. — Cum a fost? îi şopti dansa­toarea Rodica Ghindea învăţă­toarei Orăşteanu. Nu apucă să primească răspunsul că dansa­torul Victor Şandru se ridică şi întrebă: — Ei băieţi, vă simţiţi obosiţi? „Nu!“. „Atunci să dansăm şi aici la umbra paltinilor“. Şi flă­căii de la Viştea au încins o ho­ră veselă. Pe neobservate s-au adunat in jurul horei mai mulţi tineri ger­mani, indonezieni şi francezi. Pe toţi îi atrăgea deopotrivă fru­museţea costumelor noastre na­ţionale. Cu multă bucurie au primit tinerii aceştia invitaţia viştenilor de a vizita împreună muzeul de artă populară. Este redat aici interiorul unei case ţărăneşti de la Viştea, aşa cum arătau cele mai multe, cu ani în urmă. Din fiecare colţ al casei se des­prinde mizeria şi suferinţele în care s-au zbătut ţăranii de la Viştea. Viaţa din trecut a ţăra­nilor noştri, plină de dureri şi umilinţe, plină de griji pentru ziua de mîine, a fost evocată pe îndelete. Tinerii oaspeţi nu spuneau nimic, ascultau doar şi priveau cu atenţie. Un tinăr in­donezian s-a apropiat şi mai mult de interiorul acela ţără­nesc, atenţia fiindu-i atrasă de vatra dărăpănată, fără caş. Nici o vorbă, dar faţa-i trădează un gînd adine despre lupta poporu­lui său pentru libertate. In viaţă sînt unele amintiri fugare, iar altele se sapă în su­fletul omului întipărindu-se pe totdeauna. Amintirile de la festi­val, unde s-au întâlnit năzuin­ţele de viaţă nouă ale tinerilor din toată lumea, s-au întipărit adânc în inima flăcăilor de la Viştea şi in decursul anilor a­­mintirile acestea le va fi imbold în munca de fiecare zi. Serile în sat la Viştea de Jos Se lasă noaptea. E linişte. Una cite una se aprind singuratice făcliile cereşti, licăririle lor in­vidiază parte, strălucirea lămpi­lor lui Bici ce s-au aprins nu de mult în satul acesta. Prin feres­trele larg deschise de la căminul cultural, porneşte prin sat pur­tat pe aripi de zefir un cîntec nou, un cânt al vieţii noi: „Bate vântul şi mai tace Că de zece ani încoace Mîndră ţară ne-a -n florit Soarele din Răsărit“. Asemenea cântece răsună a­­stăzi la Viştea de Jos. Şi seară de seară flăcăii se pregătesc pentru viitoarele faze ale con­cursurilor căminelor culturale. Iată-l, venit la repetiţie şi pe modestul com­pozitor Cunţan. El merge peste tot „acolo unde ră­sună cîntecul“. De curând a cules din Viştea de Jos o nouă melodie populară: „Pe cărarea de la stînă“. O doi­nă veche, străbătută de o adîn­­că tristeţe. Au fost ani în care doar cânte­ce de dor şi jale răsunau la Viştea de Jos. Pe atunci satul nu avea un cămin cultural. Serbă­rile populare se desfăşurau în câmp. Arareori proprietarul băn­cii din comună îngăduia ca ser-­­ bările să se ţină în sala cea mare­­ a băncii, luând pentru aceasta o chirie mare. Astăzi vîştenii au căminul lor, căminul cultural „Gheorghe Lazăr“. O viaţă nouă şi-a făcut astăzi drum spre satul acela. Şi astăzi, vîştenii cântă, cântă plini de voie bună, aşa cum n-au cîntat niciodată! Cre­ează noi cîntece şi jocuri popu­lare. Ne amintim cuvintele dan­satorului Gh. Borzea: „Am apu­cat cu toţii timpul în care se interesează cineva şi de noi“. Şi acel cineva e PARTIDUL, gra­ţie căruia evelaţiile artistice ale flăcăilor de la Viştea nu mai rămîn astăzi simple sclipiri în negura vremii. Constantin Pralea Ni se sesizează că ... „Aprozarul“ din Sibiu, nu-și respectă contractul încheiat cu gospodăria colectivă „Vasale Roai­tă“ din Merghindeal, raionul Agnita. Datorită nepăsării de care dovadă conducerea „A­­prozar“-ului din Sibiu, peste 2.000 kg. de legume și zarzava­turi recoltate de membrii gospo­dăriei colective, au rămas depo­zitate sub un şopron, in loc să ia drumul oraşului, pentru a fi distribuite populaţiei muncitoa­re. DRUM írót. Nr. 2997 Ziua Unionala a Feroviarilor Sovietici Ca în fiecare an, la 1 august, în Uniunea Sovietică se sărbătoreşte Ziua Unională a Fe­roviarilor. Prezentăm cititorilor noştri cu acest prilej cite­va d­in noile realizări obţinute de fero­viarii sovietici a căror experienţă şi-o insu­şesc cu succes feroviarii românii ca şi toţi ceilalţi fero­viari din ţările de democraţie populară. Un nou spital al unui nod de cale ferată Intr-o pădurice de brazi de lingă staţia de cale ferată Ins­­kaia s-au înălţat corpurile de clădiri ale unui nou spital de nod de cale ferată, prevăzut cu 200 de paturi. Spitalul este în­zestrat cu aparatură medicală modernă: aparate Roentgen, de fizioterapie, un electro­cardio­­graf şi multe alte aparate crea­te de tehnica şi ştiinţa sovieti­că pentru ocrotirea sănătăţii oa­menilor muncii. Pe lingă spital funcţionează un laborator de diagnoză, înze­strat cu tot utilajul necesar. Me­dici calificaţi aplică pe scară largă cele mai moderne prepa­rate și metode de tratament. In trenurile de pasageri și în gări Conductorii trenurilor care fac cursa pe linia Savekovo a căii de nord, difuzează în mod regulat în rîndurile pasagerilor ziarele centrale. Exemplul lor este urmat de brigăzile multor trenuri de cursă lungă. In gara Rostov-pe-Don a fost îmbunătăţită vânzarea biletelor de tren. înainte, casele pentru distanţe lungi se deschideau cu două ore înainte de plecarea trenurilor locale. Acum ele în­cep să lucreze cu 10 ore înainte, iar pasagerii în tranzit au posi­bilitatea să obţină bilete fără a-şi pierde mult timp în faţa caselor de bilete. Pentru trenu­rile de curse se vînd bilete fără întrerupere, zi şi noapte. S-au deschis noi case, care lucrează în orele de mare aflux de pa­sageri. Brigăzile de conductori ai re­zervei Simferopol de pe linia fe­rată Stalino îmbunătăţesc de­servirea pasagerilor. Şefii de tren practică, sistemul de a transmite prin telegrame re­staurantelor din gările nodurilor feroviare, comenzile pasagerilor. Astfel, lucrătorii restaurantelor din gări pregătesc şi aduc în va­goane mâncăruri calde. Conductorii dau dovadă de multă grijă pentru buna păstra­re a inventarului vagoanelor. Explicând pasagerilor modul de folosire a inventarului, nu se înregistrează nici un fel de stri­căciuni în vagoane. Deasupra reţelei de căi ferate a multor magistrale din U.R.S.S. se întind pe mii de kilometri cablurile reţelei de transmisie electrică, prin contact. In anii de după război locomotiva elec­trică — cel mai perfect tip de locomotivă — şi-a cucerit un loc temeinic în transportul feroviar sovietic. La noul gen de trac­ţiune au fost trecute sectoarele de cale ferată cu cel mai în­cărcat trafic de mărfuri, sau sec­toarele cele mai dificile din punct de vedere al profilului din Ural, Siberia, Transcaucazia, a­­proape toate liniile suburbane ale nodului de cale ferată Mos­cova. In afară de aceasta, au fost electrificate o serie de sectoare suburbane ale nodurilor de cale ferată Leningrad, Kiev, Riga, Baku, Kuibîşev şi Omsk. Pe ma­gistralele electrificate au fost trecute la tracţiunea electrică trenurile suburbane şi locale din nodurile de cale ferată Gelea­­binsk, Sverdlovsk, Perm, Mur­mansk, Tbilisi şi Novosibirsk. Rețeaua sectoarelor electrifi­cate de pe căile ferate sovietice se extinde an de an. Primele lo­comotive electrice în U.R.S.S. au fost date în exploatare în anul 1932, pe defileul Surari de pe calea ferată transcaucaziană. Dacă înainte de Marele Război pentru Apărarea Patriei, în U.R.S.S. erau electrificate apro­ximativ 2.000 km. de cale fera­tă, în prezent există aproxima­Familia mecanicului Zolotarev din Rostov pe Don, care lucrea­ză la depoul de locomotive din Caucaz, a sărbătorit recent in­stalarea sa în locuinţă proprie. Casa a fost construită cu ajuto­rul unui împrumut acordat de stat. In curând vor termina con­struirea locuinţelor proprii ciţiva mecanici de la depourile Tuap­se, Kamend­omnîi şi altele. Preocupîndu-se de ridicarea permanentă a bunăstării mate­riale a oamenilor muncii, sta­tul a alocat pentru lucrătorii secţiilor feroviare Tuapse, Kras­nodar şi altele, de 1,5 ori mai multe fonduri decît anul trecut, în vederea construirii de locuin­ţe individuale, tiv 9.000 L.U. de linii electrifi­cate. In anii celui de al cinci­lea cincinal vor fi electrificate de patru ori mai multe linii de cale ferată decît în cursul cinci­nalului precedent. Cea mai ma­re din punct de vedere al lungi­mii va fi linia Novokuzneţk ■— Insk — Omsk — Celeabinsk —■ Denia — Kuibîşev — Sîzran, în­tre ale cărei puncte terminus sunt aproximativ 3.000 km. In curând vor fi trecute la tracţiune electrică toate trenu­rile mărfare şi de pasageri care fac curse pe distanţe mari de pe magistrala Moscova — Kursk — Donbas, între Moscova şi Ser­­puhov. Anul acesta va, îi dai în exploatare şi sectorul Dema — Kropacev, de pe calea ferată Ufa. In curind, la nodul de cale fe­rată­ Moscova, locomotivele cu aburi vor fi integral înlocuite prin locomotive electrice. In anii viitori vor fi date în exploatare noi linii electrificate pe magistralele din nordul Cau­­cazului, Transcaucasia, Tomsk, Lvov şi alte magistrale de oţel ale ţării. Perspective deosebit de mari de electrificare a căilor fe­rate se vor deschide după pu­nerea în funcţiune a hidrocen­tralelor de la Kuibîşev şi Stalin­grad. Marea cantitate de energie electrică ieftină, furnizată de a­­ceste hidrocentrale va crea pre­­mizele pentru extinderea reţelei de linii electrice cu zeci de mii de kilometri. In ultimii ani, la nodurile Ka­­mend­omnîi, Caucaz, Tiboreţ, Tuapse şi altele au luat fiinţă întregi aşezări muncitoreşti. Lo­cuinţele individuale ale ferovia­rilor de la depoul Caucaz sunt din punct de vedere al arhitec­turii cele mai frumoase din o­­raş. Ele sunt prevăzute cu in­stalaţii de canalizare, electrici­tate şi radio. Organizaţiile economice şi ob­şteşti acordă un substanţial aju­tor celor ce-şi construiesc locuin­ţe individuale. Anul acesta, 200 de feroviari ai Căii din nordul Caucazului se vor muta în lo­cuinţe proprii. (Agerpres). Electrificarea căilor ferate în U. R. S. S. Feroviarii îşi construiesc locuinţe individuale Folosind experienţa feroviarilor sovietici După 23 August 1944, în orga­nizarea transporturilor pe căile ferate din ţara noastră au fost realizate o serie de îmbunătă­ţiri, datorită în primul rînd a­­­­jutorului acordat neîncetat de Uniunea Sovietică. In acelaşi timp cu însuşirea ştiinţei ex­ploatării căilor ferate, feroviarii noştri şi-au însuşit şi metode înaintate de lucru sovietice. Metodele de lucru ale meca­nicilor de locomotivă sovietici einoisutişti, au fost însuşite şi aplicate pe scară largă de o ma­re parte dintre mecanicii de lo­comotive de la depourile C.F.R. din regiunea Stalin. Sfaturile primite direct de la vestitul roe­­t ca nic de locomotivă Blajenov,­­ care în anul 1950 a fost în vi­zită la feroviarii depoului Timiș- Triaj au dat un mare avint ex­tinderii mișcării cincisutiste. In­­ felul acesta, astăzi s-a ajuns ca un număr de peste 300 echipe de locomotivă din depourile Timiş - Triaj, Sibiu, Sighişoara, Blaj şi altele, să folosească cu succes a­­ceastă metodă. Printre primii mecanici de lo­comotivă care au aplicat acea­stă metodă, se numără comuni­ştii Nicolaie Căpăţînă, Vasile Mărguţă, Ioan Baciu şi alţii. Fo­losind metoda de marşru­ti­zare a trenurilor, iniţiată de inginerul V. T. Osipov, Erou al Muncii Socialiste al Uniunii Sovietice, planul de transport marş rutizat în cadrul regionalei noastre C.F.R. a fost depăşit în trime­strul al doilea al anului curent, cu 27 la sută la marşurte în trepte şi cu 16 la sută la marş­­rute comercial­e. Se extinde tot mai mult prin­tre mecanicii noştri de locomo­tive, metoda de lucru a remor­­cării trenurilor cu tonaj sporit şi viteze mari. Această metodă a­­duce mari economii de personal, locomotive, combustibil, accele­rând în acelaşi timp circulaţia produselor. Metoda Crasnov şi Kojuhari, folosită în staţiile de formare a trenurilor, s-au aplicat în trime­strul II cu o depăşire de 15 la sută faţă de trimestrul I al ace­stui an, obţînînd o reducere sim­ţitoare a timpului de staţionare a­­ vagoanelor în staţie, accelerând rulajul vagoanelor. In aplicarea acestei metode s-au evidenţiat şefii de manevră Octavian Niţu,­­ Constantin Grişan de la depoul Timiş-Triaj şi alţii, împreună cu turele respective. Folosirea metodei Claudia Ba­­ranovscaia, a metodei planului financiar de producţie al locomo­tivei, la peste 120 de locomotive de către 252 echipe, s-a economi­sit în trimestrul II al anului în­­ curs, combustibil convenţional,­­ în valoare de peste 1.500.000 lei. Muncitorii ceferişti, în frunte­­ cu comuniştii, urmînd exemplul feroviarilor sovietici, trebuie să lupte pentru însuşirea tehnicii­­ avansate, pentru o cît mai te­meinică pregătire politică şi teh­­nico-profesională în vederea în­deplinirii măreţelor sarcini tra­sate de partid şi guvern.

Next