Drum Nou, august 1954 (Anul 11, nr. 2997-3021)
1954-08-01 / nr. 2997
Pag. Flăcăii de la Viştea Sclipiri în negura vremii Cintecul a răsunat şi pe vremuri, la Viştea de Jos. Dar mai mult dintre toate au răsunat cântecele de dor şi de jale, în care creatorii populari au plămădit întreaga tristeţe ce copleşea sufletul ţăranului umilit de orânduirea nedreaptă în care trăia. Ciotul şi jocul avu în satul acesta o veche şi puternică tradiţie. Dar nimeni pînă după 23 August 1944 nu şi-a Îndreptat atenţia spre satul acesta în care zăceau comori folclorice nebănuite, care rămîneau în trecut doar sclipiri în negura vremii. In pas cu tineretul lumii Eramn spre seară. La cămin se adunase lumea ca niciodată. E pentru prima oară doar când echipa de dansuri de la Viştea de Jos va participa la o manifestare mare şi cu deosebire, la o manifestare, atât de mare ca Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor, înainte de a se urca în autobus, ţăranul muncitor Gheorghe Berzea simţi nevoia de a vorbi sătenilor. La un semn ţăranii ce se îndesau care mai de care să-şi ia rămas bun de la cei ce plecau la festival, se potoliră. „Dragi tovarăşi, am apucat cu toţii timpul în care putem să ne mîndrim cu înfăptuirile noastre. Partidul a acordat satului nostru o mare cinste: echipa de dansuri a căminului cultural de la Viştea de Jos va reprezenta întreaga regiune Stalin la Festivalul Mondial al Tineretului şi Studenţilor. Noi ne vom da toate silinţele să vă reprezentăm cu cinste şi să dovedim astfel partidului că am meritat pe deplin încrederea ce ni s-a acordat“. In ropotul aplauzelor mulţi, mii adunate la cămin, autobusul îşi luă viteză. Batistele fluturînde rămaseră departe în urmă. Alunecînd pe asfaltul şoselei, autobusul grăbea spre Bucureşti — oraşul festivalului. Au urmat zile de neuitat. Prietenia ce a dominat, atmosfera grandioasă a acestei manifestaţii a tinereţii, unitatea tineretului lumii, dornic de pace şi libertate, a lăsat amintiri neşterse în memoria dansatorilor de la Viştea de Jos. Veniţi ziua în care flăcăii de la Viştea au fost programaţi pe una din multele estrade ale festivalului. Printre zecile de mii de spectatori sunt de faţă tineri veniţi din diferite părţi ale lumii, tineri care pentru a ajunge în oraşul tinereţii au străbătut mări şi oceane. Ei jucau „Bătutul fierului“ — un vechi dar® popular de la Viştea de Jos. Au mai dansat şi altele, dar acesta s-a bucurat de un succes deosebit în rîndurile spectatorilor. — Cum a fost? îi şopti dansatoarea Rodica Ghindea învăţătoarei Orăşteanu. Nu apucă să primească răspunsul că dansatorul Victor Şandru se ridică şi întrebă: — Ei băieţi, vă simţiţi obosiţi? „Nu!“. „Atunci să dansăm şi aici la umbra paltinilor“. Şi flăcăii de la Viştea au încins o horă veselă. Pe neobservate s-au adunat in jurul horei mai mulţi tineri germani, indonezieni şi francezi. Pe toţi îi atrăgea deopotrivă frumuseţea costumelor noastre naţionale. Cu multă bucurie au primit tinerii aceştia invitaţia viştenilor de a vizita împreună muzeul de artă populară. Este redat aici interiorul unei case ţărăneşti de la Viştea, aşa cum arătau cele mai multe, cu ani în urmă. Din fiecare colţ al casei se desprinde mizeria şi suferinţele în care s-au zbătut ţăranii de la Viştea. Viaţa din trecut a ţăranilor noştri, plină de dureri şi umilinţe, plină de griji pentru ziua de mîine, a fost evocată pe îndelete. Tinerii oaspeţi nu spuneau nimic, ascultau doar şi priveau cu atenţie. Un tinăr indonezian s-a apropiat şi mai mult de interiorul acela ţărănesc, atenţia fiindu-i atrasă de vatra dărăpănată, fără caş. Nici o vorbă, dar faţa-i trădează un gînd adine despre lupta poporului său pentru libertate. In viaţă sînt unele amintiri fugare, iar altele se sapă în sufletul omului întipărindu-se pe totdeauna. Amintirile de la festival, unde s-au întâlnit năzuinţele de viaţă nouă ale tinerilor din toată lumea, s-au întipărit adânc în inima flăcăilor de la Viştea şi in decursul anilor amintirile acestea le va fi imbold în munca de fiecare zi. Serile în sat la Viştea de Jos Se lasă noaptea. E linişte. Una cite una se aprind singuratice făcliile cereşti, licăririle lor invidiază parte, strălucirea lămpilor lui Bici ce s-au aprins nu de mult în satul acesta. Prin ferestrele larg deschise de la căminul cultural, porneşte prin sat purtat pe aripi de zefir un cîntec nou, un cânt al vieţii noi: „Bate vântul şi mai tace Că de zece ani încoace Mîndră ţară ne-a -n florit Soarele din Răsărit“. Asemenea cântece răsună astăzi la Viştea de Jos. Şi seară de seară flăcăii se pregătesc pentru viitoarele faze ale concursurilor căminelor culturale. Iată-l, venit la repetiţie şi pe modestul compozitor Cunţan. El merge peste tot „acolo unde răsună cîntecul“. De curând a cules din Viştea de Jos o nouă melodie populară: „Pe cărarea de la stînă“. O doină veche, străbătută de o adîncă tristeţe. Au fost ani în care doar cântece de dor şi jale răsunau la Viştea de Jos. Pe atunci satul nu avea un cămin cultural. Serbările populare se desfăşurau în câmp. Arareori proprietarul băncii din comună îngăduia ca ser- bările să se ţină în sala cea mare a băncii, luând pentru aceasta o chirie mare. Astăzi vîştenii au căminul lor, căminul cultural „Gheorghe Lazăr“. O viaţă nouă şi-a făcut astăzi drum spre satul acela. Şi astăzi, vîştenii cântă, cântă plini de voie bună, aşa cum n-au cîntat niciodată! Creează noi cîntece şi jocuri populare. Ne amintim cuvintele dansatorului Gh. Borzea: „Am apucat cu toţii timpul în care se interesează cineva şi de noi“. Şi acel cineva e PARTIDUL, graţie căruia evelaţiile artistice ale flăcăilor de la Viştea nu mai rămîn astăzi simple sclipiri în negura vremii. Constantin Pralea Ni se sesizează că ... „Aprozarul“ din Sibiu, nu-și respectă contractul încheiat cu gospodăria colectivă „Vasale Roaită“ din Merghindeal, raionul Agnita. Datorită nepăsării de care dovadă conducerea „Aprozar“-ului din Sibiu, peste 2.000 kg. de legume și zarzavaturi recoltate de membrii gospodăriei colective, au rămas depozitate sub un şopron, in loc să ia drumul oraşului, pentru a fi distribuite populaţiei muncitoare. DRUM írót. Nr. 2997 Ziua Unionala a Feroviarilor Sovietici Ca în fiecare an, la 1 august, în Uniunea Sovietică se sărbătoreşte Ziua Unională a Feroviarilor. Prezentăm cititorilor noştri cu acest prilej citeva din noile realizări obţinute de feroviarii sovietici a căror experienţă şi-o insuşesc cu succes feroviarii românii ca şi toţi ceilalţi feroviari din ţările de democraţie populară. Un nou spital al unui nod de cale ferată Intr-o pădurice de brazi de lingă staţia de cale ferată Inskaia s-au înălţat corpurile de clădiri ale unui nou spital de nod de cale ferată, prevăzut cu 200 de paturi. Spitalul este înzestrat cu aparatură medicală modernă: aparate Roentgen, de fizioterapie, un electrocardiograf şi multe alte aparate create de tehnica şi ştiinţa sovietică pentru ocrotirea sănătăţii oamenilor muncii. Pe lingă spital funcţionează un laborator de diagnoză, înzestrat cu tot utilajul necesar. Medici calificaţi aplică pe scară largă cele mai moderne preparate și metode de tratament. In trenurile de pasageri și în gări Conductorii trenurilor care fac cursa pe linia Savekovo a căii de nord, difuzează în mod regulat în rîndurile pasagerilor ziarele centrale. Exemplul lor este urmat de brigăzile multor trenuri de cursă lungă. In gara Rostov-pe-Don a fost îmbunătăţită vânzarea biletelor de tren. înainte, casele pentru distanţe lungi se deschideau cu două ore înainte de plecarea trenurilor locale. Acum ele încep să lucreze cu 10 ore înainte, iar pasagerii în tranzit au posibilitatea să obţină bilete fără a-şi pierde mult timp în faţa caselor de bilete. Pentru trenurile de curse se vînd bilete fără întrerupere, zi şi noapte. S-au deschis noi case, care lucrează în orele de mare aflux de pasageri. Brigăzile de conductori ai rezervei Simferopol de pe linia ferată Stalino îmbunătăţesc deservirea pasagerilor. Şefii de tren practică, sistemul de a transmite prin telegrame restaurantelor din gările nodurilor feroviare, comenzile pasagerilor. Astfel, lucrătorii restaurantelor din gări pregătesc şi aduc în vagoane mâncăruri calde. Conductorii dau dovadă de multă grijă pentru buna păstrare a inventarului vagoanelor. Explicând pasagerilor modul de folosire a inventarului, nu se înregistrează nici un fel de stricăciuni în vagoane. Deasupra reţelei de căi ferate a multor magistrale din U.R.S.S. se întind pe mii de kilometri cablurile reţelei de transmisie electrică, prin contact. In anii de după război locomotiva electrică — cel mai perfect tip de locomotivă — şi-a cucerit un loc temeinic în transportul feroviar sovietic. La noul gen de tracţiune au fost trecute sectoarele de cale ferată cu cel mai încărcat trafic de mărfuri, sau sectoarele cele mai dificile din punct de vedere al profilului din Ural, Siberia, Transcaucazia, aproape toate liniile suburbane ale nodului de cale ferată Moscova. In afară de aceasta, au fost electrificate o serie de sectoare suburbane ale nodurilor de cale ferată Leningrad, Kiev, Riga, Baku, Kuibîşev şi Omsk. Pe magistralele electrificate au fost trecute la tracţiunea electrică trenurile suburbane şi locale din nodurile de cale ferată Geleabinsk, Sverdlovsk, Perm, Murmansk, Tbilisi şi Novosibirsk. Rețeaua sectoarelor electrificate de pe căile ferate sovietice se extinde an de an. Primele locomotive electrice în U.R.S.S. au fost date în exploatare în anul 1932, pe defileul Surari de pe calea ferată transcaucaziană. Dacă înainte de Marele Război pentru Apărarea Patriei, în U.R.S.S. erau electrificate aproximativ 2.000 km. de cale ferată, în prezent există aproximaFamilia mecanicului Zolotarev din Rostov pe Don, care lucrează la depoul de locomotive din Caucaz, a sărbătorit recent instalarea sa în locuinţă proprie. Casa a fost construită cu ajutorul unui împrumut acordat de stat. In curând vor termina construirea locuinţelor proprii ciţiva mecanici de la depourile Tuapse, Kamendomnîi şi altele. Preocupîndu-se de ridicarea permanentă a bunăstării materiale a oamenilor muncii, statul a alocat pentru lucrătorii secţiilor feroviare Tuapse, Krasnodar şi altele, de 1,5 ori mai multe fonduri decît anul trecut, în vederea construirii de locuinţe individuale, tiv 9.000 L.U. de linii electrificate. In anii celui de al cincilea cincinal vor fi electrificate de patru ori mai multe linii de cale ferată decît în cursul cincinalului precedent. Cea mai mare din punct de vedere al lungimii va fi linia Novokuzneţk ■— Insk — Omsk — Celeabinsk —■ Denia — Kuibîşev — Sîzran, între ale cărei puncte terminus sunt aproximativ 3.000 km. In curând vor fi trecute la tracţiune electrică toate trenurile mărfare şi de pasageri care fac curse pe distanţe mari de pe magistrala Moscova — Kursk — Donbas, între Moscova şi Serpuhov. Anul acesta va, îi dai în exploatare şi sectorul Dema — Kropacev, de pe calea ferată Ufa. In curind, la nodul de cale ferată Moscova, locomotivele cu aburi vor fi integral înlocuite prin locomotive electrice. In anii viitori vor fi date în exploatare noi linii electrificate pe magistralele din nordul Caucazului, Transcaucasia, Tomsk, Lvov şi alte magistrale de oţel ale ţării. Perspective deosebit de mari de electrificare a căilor ferate se vor deschide după punerea în funcţiune a hidrocentralelor de la Kuibîşev şi Stalingrad. Marea cantitate de energie electrică ieftină, furnizată de aceste hidrocentrale va crea premizele pentru extinderea reţelei de linii electrice cu zeci de mii de kilometri. In ultimii ani, la nodurile Kamendomnîi, Caucaz, Tiboreţ, Tuapse şi altele au luat fiinţă întregi aşezări muncitoreşti. Locuinţele individuale ale feroviarilor de la depoul Caucaz sunt din punct de vedere al arhitecturii cele mai frumoase din oraş. Ele sunt prevăzute cu instalaţii de canalizare, electricitate şi radio. Organizaţiile economice şi obşteşti acordă un substanţial ajutor celor ce-şi construiesc locuinţe individuale. Anul acesta, 200 de feroviari ai Căii din nordul Caucazului se vor muta în locuinţe proprii. (Agerpres). Electrificarea căilor ferate în U. R. S. S. Feroviarii îşi construiesc locuinţe individuale Folosind experienţa feroviarilor sovietici După 23 August 1944, în organizarea transporturilor pe căile ferate din ţara noastră au fost realizate o serie de îmbunătăţiri, datorită în primul rînd ajutorului acordat neîncetat de Uniunea Sovietică. In acelaşi timp cu însuşirea ştiinţei exploatării căilor ferate, feroviarii noştri şi-au însuşit şi metode înaintate de lucru sovietice. Metodele de lucru ale mecanicilor de locomotivă sovietici einoisutişti, au fost însuşite şi aplicate pe scară largă de o mare parte dintre mecanicii de locomotive de la depourile C.F.R. din regiunea Stalin. Sfaturile primite direct de la vestitul roet ca nic de locomotivă Blajenov, care în anul 1950 a fost în vizită la feroviarii depoului Timiș- Triaj au dat un mare avint extinderii mișcării cincisutiste. In felul acesta, astăzi s-a ajuns ca un număr de peste 300 echipe de locomotivă din depourile Timiş - Triaj, Sibiu, Sighişoara, Blaj şi altele, să folosească cu succes această metodă. Printre primii mecanici de locomotivă care au aplicat această metodă, se numără comuniştii Nicolaie Căpăţînă, Vasile Mărguţă, Ioan Baciu şi alţii. Folosind metoda de marşrutizare a trenurilor, iniţiată de inginerul V. T. Osipov, Erou al Muncii Socialiste al Uniunii Sovietice, planul de transport marş rutizat în cadrul regionalei noastre C.F.R. a fost depăşit în trimestrul al doilea al anului curent, cu 27 la sută la marşurte în trepte şi cu 16 la sută la marşrute comerciale. Se extinde tot mai mult printre mecanicii noştri de locomotive, metoda de lucru a remorcării trenurilor cu tonaj sporit şi viteze mari. Această metodă aduce mari economii de personal, locomotive, combustibil, accelerând în acelaşi timp circulaţia produselor. Metoda Crasnov şi Kojuhari, folosită în staţiile de formare a trenurilor, s-au aplicat în trimestrul II cu o depăşire de 15 la sută faţă de trimestrul I al acestui an, obţînînd o reducere simţitoare a timpului de staţionare a vagoanelor în staţie, accelerând rulajul vagoanelor. In aplicarea acestei metode s-au evidenţiat şefii de manevră Octavian Niţu, Constantin Grişan de la depoul Timiş-Triaj şi alţii, împreună cu turele respective. Folosirea metodei Claudia Baranovscaia, a metodei planului financiar de producţie al locomotivei, la peste 120 de locomotive de către 252 echipe, s-a economisit în trimestrul II al anului în curs, combustibil convenţional, în valoare de peste 1.500.000 lei. Muncitorii ceferişti, în frunte cu comuniştii, urmînd exemplul feroviarilor sovietici, trebuie să lupte pentru însuşirea tehnicii avansate, pentru o cît mai temeinică pregătire politică şi tehnico-profesională în vederea îndeplinirii măreţelor sarcini trasate de partid şi guvern.