Drum Nou, septembrie 1969 (Anul 26, nr. 7671-7695)
1969-09-12 / nr. 7680
Pag. 2 Rezultatele primei asociaţii intercooperatiste obligă de 72. Măsurile adoptate de partid pentru dezvoltarea intensivă şi multilaterală a agriculturii au creat, între altele, şi cadrul propice pentru înfiinţarea şi extinderea activităţilor anexe, ca unul din mijloacele importante de valorificare mai eficientă, în tot timpul anului, a resurselor materiale şi forţei de muncă existente în cooperativele agricole. Un moment important pentru diversificarea şi consolidarea acestor activităţi în cooperativele agricole din judeţul nostru l-a constituit înfiinţarea la Braşov, în luna ianuarie a anului trecut, a magazinului asociaţiei intercooperatiste, prin intermediul căruia sunt vîndute populaţiei locale şi altor beneficiari din ţară, cele mai diverse produse ale secţiilor anexe ca: articole de uz casnic şi gospodăresc, realizate din împletituri de nuiele şi sorg, unelte agricole de mină confecţionate din lemn, lăzi pentru ambalat de dimensiuni diferite, cozi pentru unelte, materiale de construcţii etc. Ritmul în care a crescut şi s-a diversificat producţia în secţiile anexe ale C.A.P., este oglindit de evoluţia vînzărilor efectuate prin intermediul magazinului intercooperatist. Astfel, dacă în prima lună de funcţionare a magazinului au fost oferite cumpărătorilor mărfuri într-o sortimentaţie de circa 20 de articole, între timp gama acestora s-a lărgit progresiv, ajungînd în prezent la circa 100. Datorită calităţii superioare a produselor şi a promptitudinii cu care au fost executate comenzile de către cooperativele agricole furnizoare, aceste produse au fost tot mai mult solicitate de cumpărători, iar deverul magazinului a crescut în cursul anului trecut de la 12.600 lei, realizaţi în luna ianuarie, la 3.200.000 lei cumulat pînă la sfîrşitul lunii decembrie, în afară de faptul că unităţile furnizoare au realizat un venit net de 30— 35 la sută din valoarea mărfii livrate, în această perioadă cîştigul net realizat de magazin din rabatul comercial s-a cifrat la aproape 300.000 lei. Acest fapt a permis crearea unui fond de marfă suficient pentru a onora cu promptitudine solicitările urgente şi efectuarea imediată a plăţilor pentru marfa achiziţionată. Ca o consecinţă a sporirii comenzilor lansate de marii beneficiari, printre care se află şi Uzina de autocamioane ,şi „Tractorul" din Braşov, şi a creşterii cererilor de produse la vînzarea cu amănuntul, volumul producţiei secţiilor anexe şi veniturile cooperativelor agricole furnizoare au crescut în ritm accelerat. Pe această bază, asociaţia intercooperatistă a C.A.P. din judeţ, ai cărei membri fondatori sunt, printre alţii, cooperativele agricole din Voila, Sîmbăta de Sus, Recea, Budila, Ticuşul Vechi şi Feldioara, a fixat magazinului pentru acest an, un volum de desfacere de 5.000.000 lei, din care pînă la 1 august s-au realizat peste 3.400.000 lei. în legătură cu acestea, este important de arătat că veniturile mari realizate de cooperativele agricole din activităţile anexe au contribuit pe de o parte la ridicarea valorii zilei muncă, iar pe de alta la lărgirea capacităţii de producţie a atelierelor, cumpărarea de noi mijloace auto şi în general la dezvoltarea bazei materiale a unităţilor respective. Cele mai bune rezultate în această privinţă le-au obţinut cooperativele agricole din Ticuşul Vechi, Budila, Recea, Sîmbăta de Sus, Lisa şi Hălchiu. Cu toate acestea, trebuie spus că nivelul actual al dezvoltării activităţilor anexe în cooperativele agricole din judeţul nostru, este departe de a reflecta multiplele posibilităţi existente. Aceasta reiese şi din faptul că la asociaţia intercooperatistă nu au aderat pînă în prezent decît 131 unităţi, deşi în judeţ fiinţează nu mai puţin Directivele celui de-al X-lea Congres al P.C.R. precizează că pentru valorificarea mai deplină a resurselor materiale existente în cooperativele agricole şi folosirea mai eficientă în cursul anului a forţei de muncă, este necesar să se dezvolte sectoare de prelucrare şi semiindustrializare a fructelor, legumelor şi altor produse agricole, precum şi activităţile anexe. Pornind de la această indicaţie, firesc se ridică întrebarea: în ce direcţie trebuie acţionat? în primul rînd, acolo unde încă nu există, se impune organizarea unor ateliere corespunzătoare în care să activeze in mod organizat toţi meseriaşii din cooperativă. Prin aceasta se creează condiţii optime pentru creşterea producţiei şi productivităţii muncii, sub o conducere tehnico-organizatorică competentă şi un control cit mai exigent, fapt care, fără îndoială, se va răsfrînge pozitiv asupra rezultatelor economice obţinute de fiecare unitate. De asemenea, ţnind seama de bogăţia resurselor locale, de tradiţia creată, considerăm că ar fi deosebit, de utilă înfiinţarea unor ateliere intercooperatiste, zonale, specializate în producerea diferitelor articole confecţionate din lemn, a cărămizii presate, a varului şi pietrei de construcţii (pentru C.A.P. din zona Rupea), a lăzilor pentru panificaţie şi ambalat produse industriale, cozi pentru unelte şi unelte agricole de mina, ustensile de mină pentru panificaţie (pentru C.A.P. din zona Făgăraş), precum şi a împletiturilor din nuiele şi fibre de cînepă, mangalului, diferitelor articole de tîmplărie, măturilor din nuiele etc. pentru C.A.P. din zona Braşov. Foarte oportună şi eficientă s-ar dovedi dirijarea activităţilor anexe — acolo unde există condiţii — şi spre producerea articolelor de dogărie şi artizanat, a împletiturilor din sorg şi stuf, confecţionarea stupilor sistematici şi a mijloacelor speciale de transportare a acestora, de mijloace hipo de transport cu pneuri, înfiinţarea de ateliere pentru prelucrarea laptelui şi a cărnii şi altele pentru care achiziţionarea materiei prime pe plan local şi chiar din exterior nu constituie o problemă. Dezvoltarea reţelei de ateliere intercooperatiste zonale şi a producţiei acestora s-ar putea, sincroniza astfel incit să asigure folosirea raţională a forţei de muncă pe tot parcursul anului şi mai ales în lunile cu goluri de muncă în sectorul vegetal. Desfacerea acestor produse către consumatori poate fi asigurată operativi şi în condiţii foarte avantajoase de către magazinul intercooperatist specializat. Desigur, problema abordată este mult mai complexă şi comportă din partea Uniunii judeţene a C.A.P. o analiză atentă, competentă a posibilităţiilor existente în fiecare unitate. Esenţial însă mi se pare faptul că în cooperativele agricole din judeţul nostru există suficiente forţe materiale şi umane, rare puse deplin în valoare, pot ridica activităţile anexe şi eficienţa lor economică la nivelul cerinţelor. ION CI1IŢU, de la Asociaţia intercooperatistă a C.A.P. Braşov ZIARUL „TRACTORUL LA CEA DE-A 20-A ANIVERSARE Se împlinesc două decenii de cînd a apărut primul număr al ziarului de uzină „Tractorul“, organ al comitetului de partid şi al comitetului sindicatului de la Uzina de tractoare. In decursul acestor ani, de profunde înnoiri în viaţa reputatei citadele a tractorului românesc, ziarul „Tractorul“ şi-a ciştigat o binemeritată stimă în rîndul salariaţilor uzinei. El s-a dovedit o tribună activă în popularizarea politicii partidului nostru, în răspândirea experienţei înaintate în muncă, in antrenarea colectivului de muncă la înfăptuirea marilor sarcini privind asigurarea bazei tehnico-materiale a agriculturii noastre socialiste. La acest jubileu, colectivul redacţional al ziarului „Drum nou“ felicită din inimă pe lucrătorii şi colaboratorii ziarului. „Tractorul“, urîndu-le noi succese în mobilizarea tuturor muncitorilor, inginerilor și tehnicienilor din uzină la înfăptuirea măreţelor sarcini trasate de cel de-al X-lea Songres al partidului. Lucrări de maximă urgenţă în agricultură (hamace din pag. 1) tivat cu grîu, precum şi jumătate din doza de îngrăşăminte azotoase. Deplina reuşită a acestei importante şi dificile campanii este condiţionată în mare măsură de munca mecanizatorilor. Ei sunt chemaţi ca prin sporirea eforturilor pentru utilizarea din plin a timpului bun de lucru, prin folosirea la întreaga capacitate a tractoarelor şi maşinilor, prin organizarea mai temeinică a muncii să-şi aducă aportul la efectuarea in timpul optim a tuturor lucrărilor. Din păcate, se constată că şi în prezent unele tractoare stau zile întregi din cauza defecţiunilor uşor remediabile, iar conducerile I.M.A. intervin cu întîrziere pentru sprijinirea secţiilor. Nici conducerea Bazei de aprovizionare nr. 5 (director Andreii n-a rezolvat la nivelul cerinţelor aprovizionarea cu materiale şi piese de schimb, cu toate că se puteau lua măsuri din timp pentru evitarea acestor neajunsuri. Efectuarea la timp şi fără pierderi a recoltărilor, realizarea în epoca optimă a însămînţărilor de toamnă cer din partea conducerilor unităţilor agricole din judeţul nostru, a tuturor specialiştilor şi mecanizatorilor, activiştilor Uniunii judeţene a cooperativelor agricole, a fiecărui lucrător din agricultură să se ocupe cu mai multă răspundere şi competentă de rezolvarea operativă a tuturor problemelor pe care le ridică actuala campanie. Nu trebuie precupeţit nici un efort pentru îndeplinirea la termen şi în condiţii calitative superioare a tuturor sarcinilor ce stau în faţa noastră în această perioadă. Renaşterea folclorului Acad. DUSAN NEDELJKOVIC, redactor la revista de artă populară a Academiei de ştiinţe din R. S. Serbia (Iugoslavia) Am participat la majoritatea manifestărilor din cadrul Festivalului şi bineînţeles la sesiune. Pot spune că suntem martorii unei adevărate renaşteri a folclorului. Numeroasele comunicări prezentate la sesiune au fost şi ele o mărturie şi un argument în sprijinul ideii că trebuie să ne dirijăm investigaţiile pe acest tărîm în studii mult mai vaste, mai profunde, pînă la elucidarea unor probleme. Astăzi creaţia populară trece de la frumos la mai frumos, de la omenesc la mai omenesc. Paralel, etnologia şi folclorul devin şi ele tot mai critice, mai creatoare. Pentru noi, specialiştii, important nu este de a rămîne în perimetrul faptelor ci de a studia însăşi structura dinamică a folclorului. DRUM NOU Ieri, cu prilejul aniversării unui sfert de veac de la apariţia ziarului• „Drum nou“, la clubul Filialei Braşov a Uniunii ziariştilor a avut loc un simpozion pe tema „Prezenţa ziarului „Drum nou“ timp de 25 de ani în viaţa politică, economică şi culturală a judeţului“. Au prezentat comunicări ziariştii Sandu Plugaru — despre aportul ziarului în lupta maselor populare pentru instaurarea puterii populare, Fotel Zoltán — despre stimularea şi popularizarea iniţiativelor oamenilor muncii din industria şi agricultura judeţului şi Ştefan Petraru — despre valorificarea patrimoniului cultural şi promovarea creaţiei cultural-artistice în paginile ziarului. In încheiere, cei prezenţi au vizionat un film artistic. Ancheta internaţională a ziarului „Drum nou“ VITALITATEA CREAŢIEI POPULARE Prima ediţie a Festivalului şi Concursului Internaţional de folclor „România ’69“ s-a bucurat de prezenţa mesagerilor cîntecului şi dansului popular din 16 ţări ale lumii, de prezenţa unor specialişti de renume. Concursul propriu-zis, concursul portului şi costumului popular au evidenţiat cu prisosinţă existenţa, la ora actuală, a unei veritabile mişcări de păstrare şi valorificare a folclorului, o bogăţie şi o inepuizabilă vitalitate a artei populare. A reieşit şi de data aceasta în evidenţă, cu pregnanţă, valoarea inestimabilă a tezaurului artei populare româneşti, recunoscută ca atare pe plan mondial. S-a vorbit în ultimul timp însă şi de o involuţie a folclorului datorită industrializării rapide, a urbanizării etc. „In cadrul acestei înalte mecanizate societăţi, omul pare să facă o călătorie în circuit de-a lungul timpului, el a început să privească înapoi către originea sa, pentru a regăsi unele dintre valorile umane pierdute...“, arăta în lucrarea „Meşteşugarul într-o lume în plină transformare“ — dr. D'Arcy Hayman, directorul secţiei de educaţie artistică a Diviziei de dezvoltare culturală din Departamentul culturii al U.N.E.S.C.O. In legătură cu această problemă, am căutat să aflăm şi părerea altor specialişti care au luat parte la lucrările sesiunii. Nr. 7680 MARTA BĂRBULESCU. Poeta a debutat acum cîţiva ani cu un volum (Jocul anilor — E.P.L.) care permitea să se vadă, dincolo de sensibilitate şi de sinceritatea confesiei, jaloanele unui mod personal de receptare şi organizare a impresiilor. Natura şi oamenii, gesturile simple şi simbolurile, de provenienţă livrescă, se întregesc şi acum, în acest al treilea volum (Editura tineretului) într-o atitudine de febrilă căutare a sensurilor vieţii: „Fă-mă să-nţeleg / memoria zăpezilor în fluvii / statornicia / în faţa uşii închise". (Lasă-lă să-ţi cuprind privirea). Este o dorinţă de a descifra misterele, de a pătrunde inefabilul învăluit în aparenţele naturii sau ale gesturilor cotidiene, dorinţă care , prin desele reveniri, prin multiplicarea unghiurilor de manifestare, creează o stare de încordare gravă, o tensiune aptă să se comunice şi să definească structura lirică a autoarei: „Mă doare ! Oii, cum mă doare / tristeţea pribeagului, / vînzînd cîntece / străine de vară, iarbă / şi soare, / liniştea aparentă peste care / mîinile înspăimîntate se caută / printre cuţitele nopţii“. (Aparenta linişte). Marta Barbulescu are o intuiţie ce depăşeşte notaţia şi ambiţionează sa contrazică sentimentalismul minor, nuanţele desuete ale lirismului, şi cînd reuşeşte rezultatele sînt memorabile : „Cîteodată ne oglindim în răscruci / şi ne aflăm iubirea / lingă ulciorul primilor struguri / (...). Şi totdeauna ne oglindim în vorbele / uitate între două uşi / cînd sub talpă urlă prea tîrziu?". Uneori, însă, grija de a evita locurile comune e vizibilă şi formulările subliniază cochetăria, o cochetărie sinceră doar prin intenţiile ei, şi gravă, în acelaşi timp. In această zonă se integrează, parţial, unele infiltrate de provenienţă livrescă : ,,Zei muritori, / jurăm pe apa Styxului / şi uităm ! / Ca Harmotimos, încrezători, / ne pierdem trupul" etc. Limbajul dificil (arareori), exprimarea pretenţios-con- Cronică literară cisă, eliptică, îl solicită nu o dată pe iubitorul de poezie să întîrzie în marginea unui vers, bănuind încifrarea. Sînt detectabile unele preţiozităţi de acest fel, ca şi dorinţa de a atribui oricărei impresii, oricărei stări lirice, oricît de simplă, un veşmînt sofisticat prin contrast, adică prin abordarea linei atitudini voit grave, de nuanţă meditativă. Avem aici nu o caracteristică, (pentru că liniile dominante rămîn, aşa cum arătam, febrilitatea căutării şi autenticitatea gestului liric) însă e subsidiara tendinţă spre poză. De pildă, prospeţimea reverberată de versurile : „Şi a rămas odaia tăcută (...). De-aş fi ştiut s-o îmbrac în cuvinte ! “ e parazitată de comparaţia mediană, deşi a fost considerată, probabil, elevată. Iată citatul complet : „Şi a rămas odaia tăcută — / vidră lopătînd inserarea ... / De-aş fi ştiut s-o îmbrac în cuvinte!" (La marginea timpului). Ideatic, cele patru părţi, patru rotiri, desfăşurate ca intr-un Sanctuar (primul titlu), în preajma unei Geneze (titlul al doilea al cărţii, precedînd cuprinsul) reprezintă nu numai patru vîrste ale cunoaşterii, ci şi împlinirea unui sens plenitudinal al vieţii. Simbolul depăşeşte nota erotică a lirismului şi aproximează un univers poetic marcat prin variate experienţe, de la gingăşie la voluptate, de la linişte la arderea pe drumul necunoscutului, de la emoţia directă la sugerarea unor volute epurate de concret, spre un sentiment tonic al proiecţiilor intelectului. E drept, nu totdeauna poeta reuşeşte să ducă pînă la capăt la aceeaşi tensiune predilecta meditaţie asupra vieţii , didacticismul e învins prin uşurinţa plasticizării, iar meditaţia romanţioasă e întreruptă de proiecţia într-o orbită modernă a visului şi a lucidităţii care sesizează notele grave, de orgă, chiar şi atunci cînd melodia este doar începută prin cîteva acorduri, sau numai bănuită. Este, poate aici, inexperimentare expresivă, dar este şi un mod de a solicita participarea altor conştiinţe. Şi participarea aceasta ne oferă certitudinea poeziei. în acest sens, s-ar cuveni recitite, cred, din „întîia rotire", cel puţin Biblică, Heraclitiană, Dincolo de memorie, Ca o portocală. Şi dacă, tot aşa, lăsăm în urmă nechezurile, mugurii, carnea, laptele cerului, sîngele cald etc., etc. şi in genere imaginile şi epitetele vitaliste prea solicitate, rămîne sentimentul acut al unei prezenţe, al unei conştiinţe deschise necunoscutului, poeziei. N. BARBU îngerii lui Rafael Opera maghiară din Cluj, la Braşov Colectivul Operei maghiare de stat din Cluj a susţinut, pe scena Teatrului dramatic din oraşul nostru spectacole cu opereta „My fair lady“ de Fr. .Live, şi opera în trei acte „Mágnás Miska" de Szirmai Albert, bucurându-se de un deosebit succes. Omogenitatea şi precizia interpretării la care şi-au dat contribuţia solişti ai corpului de ansamblu, dublate de o scenografie sugestivă, au asigurat, celor două spectacole deplina reuşită. Fotoreporterul ne oferă două imagini din spectacolul cu opereta „My fair lady“. Prima ni-l înfățișează pe Horváth Béla in rolul profesorului Higgins, iar cea dle a doua pe Stief Magda in rolul Elizei Doolitle. Folcloristica — o ştiinţă modernă Prof. dr. W. F. H. NICOLAISEN, conferenţiar la Universitatea din Edinburg (Anglia) Au avut loc, la un interval foarte scurt de timp, in Capitala ţării dv. două mari congrese de folclor : primul pe teme de naraţiune populară şi al doilea „Creaţia populară în contemporaneitate". Festivalul şi Concursul ne-au prilejuit pe de altă parte o amplă şi directă cunoaştere a folclorului din diferite zone ale lumii. Şi ce-au demonstrat oare aceste manifestări decît că arta, creaţia populară sunt pline de vitalitate, că poporul continuă să creeze minuni de frumuseţe ? Studiul artei populare, în care se condensează o înţelepciune de veacuri, n-ar trebui să fie exclus din nici o disciplină care are ca obiect studiul umanităţii. Fol clorul trebuie de asemenea să fie studiat de către tinerele generaţii cu toată seriozitatea. Din păcate, în Angiig, folclorul şi etnografia nu s-au sedimentat ca discipline academice. Practic nu avem un cuvînt, o noţiiue definitivă pentru ele. Dar, bineînţeles aceasta e o chestiune de ordin lingvistic. Căci arta are vîrsta omului. Studiul folclorului ? Da, iată o ştiinţă modernă care trebuie să se extindă şi să se îmbogăţească mereu. Muzeele — punct de plecare în cercetare Prof. MONIQUE ROUSSEI DE FONTANES, şefa Departamentului Europa de la Muzeul omului din Paris (Franţa) .Aş vrea înainte de toate să-mi exprim mulţumirea pentru modul în care am fost primită în România, pentru lucrurile deosebite pe care am avut prilejul să le văd. Am vizitat şi multe muzee din Capitală. Am observat că specialiştii iau în ţara dv. un contact direct şi permanent cu obiectele expuse aici, le studiază etc. Intre studiul în teren şi studiul în muzeu există în România o legătură firească, ceea ce, spre exemplu, nu se întîmplă întotdeauna în Franţa. Ni s-a dovedit astfel că munca celor care lucrează în muzee este respectată şi pusă în adevărata sa lumină. România este poate ţara cea mai indicată pentru o astfel de întîlnire HOBART K. McDOWELL, Jr„ redactor-şei la „The National Geographic Magazine“ din Washington (S.U.A.) Ideea de a organiza în România un Festival de dimensiunile acestuia mi se pare cu totul deosebită. Consider de altfel că nici nu se putea găsi un loc mai potrivit pentru întîlnirea specialiştilor care se ocupă de studiul folclorului şi etnografiei decît România, această ţară care are un tezaur inepuizabil de frumuseţi artistice populare. Am vizitat multe locuri din România. Am trecut şi prin Braşov, oraş care m-a încîntat pur şi simplu prin tot ce are vechi şi modern, prin acea fericită şi inspirată îmbinare de linii pe fond montan. Se vorbeşte, da, la ora actuală, de „dispariţia folclorului". într-un fel e un proces firesc dacă ţinem cont de faptul că televizorul, spre exemplu, a intrat în viaţa oamenilor din cele mai îndepărtate cătune, că industrializarea a imprimat vieţii moderne un alt ritm. Dar revine specialiştilor şi nouă, ziariştilor, sarcina dificilă de a face totul pentru a pune în valoare tot ce e cu adevărat autentic în creaţia populară, de a deschide coloanele presei specialiştilor care au ceva de spus pe această temă. Festivalul — o confruntare Dr. ROBERT WU.DHABER, directorul muzeului etnografic din Băle, editor al bibliografiei internaţionale a artelor şi tradiţiilor populare (Elveţia) Din clipa cînd am pus piciorul pe pămîntul românesc m-am simţit înconjurat de atenţie şi bunăvoinţă. A veni in ţara dv. e un prilej de bucurie. Festivalul la care am participat a fost un minunat prilej de confruntare atît pentru artiştii care ne-au delectat cu măiestria lor cit şi pentru cei care se ocupă cu studiul propriu-zis al etnografiei şi folclorului. Desigur, există puncte de vedere diferite, interpretări diverse dar important lui SC pare de a găsi soluţiile cele mai bune, cuvintele potrivite care să ne ajute să mergem mai departe, să perseverăm, să nu ne mulţumim cu soluţii comode. Să ne gîndim şi la perspective... ANDREI BUCŞAN, şeful sectorului etnografic de la Institutul de etnografie şi folclor al Academiei (România) Şi în cadrul Festivalului nostru s-au prezentat unele dansuri şi jocuri româneşti în forme excesiv de stilizate care s-au îndepărtat enorm de folclorul românesc autentic. Nu sîntem împotriva prelucrării folclorului cu condiţia ca cei care pregătesc formaţia respectivă să-şi ia toată răspunderea. Nu ştiu de ce unii găsesc că virtuozitate înseamnă să imprimi dansului un film cit mai alert, să sari cît mai sus, să baţicizmele cit mai tare. Oare ne îndepărtăm de subiect? Fapt e că străinii au putut să aibă o imagine cît mai cuprinzătoare asupra folclorului nostru. Şi mă gîndesc în special la seara de artă populară organizată la studioul Teatrului Naţional în cadrul căreia au evoluat formaţii săteşti ce au prezentat dansuri cu prelucrări foarte mici. Confruntări internaţionale de genul acestora ne oferă perspective deosebite atît în ce priveşte activizarea unor schimburi de păreri, material documentar etc., cît şi în ce priveşte cunoaşterea folclorului din diferite părţi ale lumii. Anchetă realizată de E. FLOAREŞ