Drum Nou, noiembrie 1970 (Anul 27, nr. 8030-8054)
1970-11-25 / nr. 8050
Pag. 2 CALITATEA - condiţie esenţială a eficienţei învăţămîntului „Mai avem încă un drum lung de parcurs, spunea tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU în cuvîntarea la Adunarea festivă cu prilejul inaugurării noului an universitar, pentru ca realmente, învăţămintul nostru superior să se lege strîns de practică, de producţie, pentru ca absolventul universităţii sau al oricărui institut de învăţămînt superior să poată, intrînd în fabrică sau în munca de cercetare, să participe din prima zi la activitatea de producţie, să se încadreze în mod corespunzător în colectivul de muncă". Acestui imperativ al învăţămîntului nostru superior i-a răspuns şi recenta conferinţă pentru dare de seamă şi alegeri ce a avut loc la Institutul politehnic din Braşov. Astfel, în centrul dării de seamă a comitetului de partid şi al dezbaterilor a stat preocuparea susţinută pentru calitatea muncii universitare ca o condiţie esenţială a eficienţei ei. A fost analizată calitatea pregătirii cadrelor didactice, a activităţii lor la cursuri, seminarii, în laboratoare, în îndrumarea studenţilor. De la autoexigenţă şi exigenţa corpului didactic s-a trecut firesc la calitatea pregătirii studenţilor, la responsabilitatea lor pentru profesia aleasă. S-ar putea crede pînă aici că dezbaterea comuniştilor de la Institutul politehnic s-a limitat la o analiză a activităţii profesionale. Ei bine, nu. Toate problemele au fost abordate prin prisma responsabilităţii comuniştilor faţă de nivelul şi eficienţa procesului instructiv-educativ. în acest context, liantul dezbaterilor a fost marcat de felul cum organizaţia de partid şi-a exercitat dreptul de control. Dacă în activitatea senatului, consiliilor profesorale şi ştiinţifice, a conducerii facultăţilor şi catedrelor pentru îmbunătăţirea cursurilor predate, a întregii activităţi didactice, ştiinţifice şi obşteşti, s-au manifestat şi o serie de neajunsuri — remarca conf. dr. ing. Ion Drăghici — aceasta se datoreşte şi faptului că comitetul de partid şi organizaţiile de bază nu s-au folosit, aşa cum se cere, de dreptul de control asupra acestei activităţi, mai precis n-au vegheat ca întreaga muncă să poarte girul calităţii şi eficienţei. Activitatea noastră de cercetare ştiinţifică a marcat, fireşte, un real progres, dar multe cadre didactice mai lucrează încă formal. De ce ? De multe ori, în loc să fie analizată amănunţit, activitatea ştiinţifică este crezută pe cuvînt. Sesiunile de comunicări ştiinţifice pe catedre au purtat pecetea formalismului. De asemenea, lucrările publicate în buletinul ştiinţific al institutului nu se ridică întotdeauna la nivelul corespunzător. S-au ţinut de asemenea concursuri pentru titularizarea pe posturi a suplinitorilor şi deşi unii din candidaţi au dovedit o slabă pregătire profesională şi ştiinţifică, fiind respinşi, sunt totuşi toleraţi pe mai departe în aceste posturi. E vorba aici de o abatere de la Legea învăţămîntului, dar comitetul de partid n-a făcut nimic pentru a impune respectarea ei. în aceeaşi ordine de idei, darea de seamă şi vorbitorii s-au referit la aspectele formale ale muncii de optimizare a procesului de învăţămînt. Consiliile ştiinţifice au analizat cursurile predate la diferite discipline, au făcut observaţii, au dat îndrumări. în planurile institutelor şi decanatelor au fost prevăzute termene precise de elaborare şi multiplicare a cursurilor pentru a fi puse în biblioteci la dispoziţia studenţilor. Cu toate acestea, 9 cursuri de bază (maşini agricole, organe de maşini, mecanisme şi dinamica maşinilor etc.) nu sunt nici acum multiplicate, unele cadre didactice întârzie să-şi pună cursurile de acord cu observaţiile făcute. Criticînd catedrele şi decanatele pentru îngăduinţa de care dau dovadă, conferinţa a criticat, în acelaşi timp, comitetul de partid, birourile organizaţiilor de bază, pentru lipsa de intransigenţă în controlul efectuat asupra acestora, trasînd totodată sarcină noului comitet ales să intervină mai energic pe lîngă conducerea institutului pentru a determina luarea de măsuri menite să asigure studenţilor în cel mai scurt Conferinţe de dări de seamă şi alegeri în organizaţiile de partid timp cursuri care să răspundă cerinţelor actuale ale progresului tehnic. Munca politico-educativă în rîndul studenţilor, practica în producţie, integrarea studenţilor în normele vieţii universitare, în profesie şi apoi în societate, relaţia profesor-student au fost o altă gamă de probleme înscrise pe agenda de lucru a conferinţei şi dezbătute prin aceeaşi prismă a contribuţiei comuniştilor la rezolvarea lor. — Comitetul de partid, sublinia lector Gheorghe Bîlcu, s-a rezumat, în privinţa învăţămîntului ideologic al cadrelor didactice, la latura lui formală, la organizarea lui, neglijînd problemele de conţinut, fapt pentru care linele teme s-au repetat, diminuînd interesul cursanţilor, nivelul dezbaterilor. Tot ca un neajuns în activitatea organizaţiei de partid s-a conturat, în cuvîntul studentului Florin Şandru, redactor şef al revistei „Sigma", şi slaba preocupare a unor cadre didactice pentru îndrumarea studenţilor : „în institut, noi nu ne cîştigăm doar o experienţă ştiinţifică, ci şi una de viaţă, or, zidul titulaturii didactice cu care se împresoară linii din dascălii noştri, combinat cu indiferenţa unor studenţi, fac imposibilă colaborarea multiplă, permanentă dintre cei doi termeni. Corectivul trebuie să vină tot din partea organizaţiei de partid, a fiecărui comunist, cadrul didactic sau student" Incercînd o acoladă concluzivă, lector Ion Mocanu arăta că progresul — vizibil de altfel în toate compartimentele existenţei institutului — este totuşi mult prea lent, comparativ cu ritmul cerut de viaţă . „Activăm, ne zbatem, dar nu insistăm suficient asupra calităţii muncii noastre, asupra finalităţii ei. Facem analize, dezbateri, ne contrazicem, dar de multe ori, în cele din urmă, rămînem fiecare tot cu părerea, cu greşelile noastre. Aici, cred eu că este lacuna esenţială a activităţii organizaţiei de partid din institut. Iată de ce consider că obiectivul principal al activităţii noilor organe alese, al fiecărui comunist în parte constă tocmai în urmărirea finalizării acţiunilor, a aplicării măsurilor luate pe linie de rectorat, decanate etc., astfel incit fiecare activitate să însemne un pas înainte spre apropierea şcolii tehnice superioare de viaţă“. Aşadar, trecînd în revistă succesele dobîndite, comuniştii Institutului politehnic au insistat cu deosebire asupra pragurilor ce mai frînează înscrierea activităţii institutului pe coordonatele eficienţei. Spiritul critic şi autocritic în care au fost purtate dezbaterile constituie un avans de certitudine că membrii de partid, membrii birourilor organizaţiilor de bază şi ai noului comitet de partid pe institut, vor acţiona astfel incit prevederile Legii învăţămîntului să se respecte întru totul, în scopul perfecţionării şi modernizării mai rapide a procesului de învăţămînt în institut. Aşa cum, remarca tovarăşul Ştefan Antoniu, secretar al Comitetului judeţean Braşov al P.C.R., în cuvîntul rostit la încheierea dezbaterilor, „de la Institutul politehnic braşovean se aşteaptă pe plan naţional mai multă iniţiativă. Autonomia universitară acordată, combinată cu multitudinea sectoarelor industriale existente în Braşov, impune şcolii noastre tehnice superioare să se evidenţieze printr-o bună experienţă, prin rezultate remarcabile pe linia organizării practicii studenţilor, orientării cercetării ştiinţifice şi mai ales pe linia pregătirii de viitori buni conducători de întreprinderi, fabrici şi sectoare productive. E de altfel obiectivul central spre care va trebui concentrată la maximum atenţia comuniştilor. Viaţa, producţia modernă cer nu numai buni specialişti, ci şi buni conducători, organizatori ai producţiei. Ion COMAN 1.100 inovatori 8.673.000 lei economii Numai în acest an la Uzina de tractoare au fost aplicate peste 110 inovaţii din cele 383 de propuneri prezentate cabinetului tehnic. Economiile postcalculate se ridică la suma de 8.673.000 lei La perfecţionarea proceselor tehnologice, ridicarea performanţelor tehnice ale tractoarelor, construirea de noi maşini îşi aduc din plin contribuţia şi inovatorii, aceşti căutători entuziaşti ai noului, al căror număr se ridică pînă în prezent la 1100. Iată şi cîteva din inovaţiile şi invenţiile recent aplicate: ,,Modificarea constructivă a instalaţiei de turnat alice" propusă de maistrul Iosif Gulie, care aduce economii în valoare de 193.000 lei, ,,Presă pentru cărți coroane dinţate cu încălzire prin inducţie", propusă şi realizată de un colectiv condus de ing. Ion Moşneag, a cărei eficienţă economică este de 800.000 lei. Recunoscută ca invenţie, ea a fost înregistrată pentru brevetare in R.F. a Germaniei, Italia, Franţa şi Iran. DRUM NOU Seară de cîntece populare maghiare Intrate în tradiţie, serile de cîntece populare maghiare, susţinute periodic în sala Palatului culturii din Braşov, „punctează" semnificativ varietatea, ca tematică şi genuri muzicale, a repertoriului orchestrei populare a Filarmonicii „G. Dima". Şi in această săptămînă, iubitorii muzicii populare sînt invitaţi (joi, la ora 20, tot la Palatul culturii) să petreacă în compania veselei melodii, a cîntecului din operete, programul incluzînd cupletele şi melodiile îndrăgite din operetele „Danko Pista", „János Vitéz" şi „Silvia". Conducerea muzicală a spectacolului va aparţine dirijorilor : Lovász Béla şi Titi Prejmerean. La librăria „Şt. O. Iosif", standul apariţiilor recente oferă zilnic ceva. ■■‘nou. în fotografie, studenţii anului II — subingineri — secţia tehnologia prelucrării la rece, disciplina, „exploatarea maşinilor-unelte", la o oră de laborator, cu conferenţiarul dr. inginer Alexandru Vajda. SĂ LĂUDĂM PLĂNUI DUPĂ CE-l Căminul cultural din comuna Teliu, unitate care în anii trecuţi nu prea s-a afirmat, pare-se că-şi găseşte cadenţa. Un suflu nou vitalizează instituţia , începînd cu ţinuta aşezământului, cu înnoirile în baza sa materială şi terminînd cu activitatea propriu-zisă, care capătă dimensiuni din ce în ce mai convingătoare. Am participat recent la o consfătuire de lucru a consiliului de conducere al căminului cultural, la care au fost prezenţi reprezentanţii comitetului comunal de partid, consiliului popular, cooperativei agricole, comitetului U.T.C., intelectualii din comună (minus inginerii de la C.A.P.), în cadrul căreia s-a pus în dezbatere planul de muncă al căminului cultural pe perioada octombrie 1970- aprilie 1971. Discuţiile au evidenţiat că în această iarnă sunt premise favorabile pentru o largă şi temeinică activitate culturală, pe toate planurile, că activul instituţiei, intelectualii din comună sunt animaţi de dorinţa de a conferi personalitate căminului, transformîndu-l într-un lăcaş activ, în care locuitorii să găsească un cadru corespunzător de instruire şi educaţie multilaterală. Poate că modul în care a fost conceput şi întocmit planul de muncă ar merita bune aprecieri, dar, după opinia noastră, un plan e bine să fie lăudat abia după ce obiectivele înscrise în el îşi găsesc finalitatea scontată. Este însă o certitudine că planul a fost un act al gîndirii colective, că el reflectă cerinţele locale ale etapei în care ne aflăm. Pe prim plan se află acţiunile prilejuite de apropiatul semicentenar al partidului. Locuitorii din Teliu vor participa în această perioadă la expuneri asupra politicii interne şi internaţionale a partidului nostru, susţinute de lectori din rîndul celor mai bine pregătite cadre din comună, sau ai cabinetului judeţean de partid, la întîlniri cu participanţii de odinioară la greva muncitorilor din Teliu, la montaje literare sau simpozioane, avînd ca subiect : „Partidul Comunist Român — făuritor al vieţii noi", „Pagini din lupta antifascistă a populaţiei din Teliu", „Eroicele lupte ale ceferiştilor din februarie 1933“. Tineretul din comună are programată o întîlnire cu comunişti din ilegalitate, şi un concurs pe tema unui film artistic, inspirat din lupta comuniştilor din ilegalitate. Capitolul din plan care vizează problemele economice locale este la rîndul său bogat şi variat. Cele două dezbateri pe marginea Legii cu privire la organizarea producţiei şi a muncii în C.A.P., microsimpozioanele lunare, care iau în dezbatere problemele concrete ale participării la muncă a ţăranilor cooperatori, întîlnirile acestora cu consiliul de conducere al unităţii, expunerile cadrelor de specialitate din Teliu privind problemele agricole şi zooveterinare din comună, cele două spectacole pe lună ale brigăzii artistice, cu subiecte din activitatea economică, cit şi spectacolele de teatru care abordează probleme actuale şi de perspectivă ale satului cooperativizat, urmăresc toate acelaşi scop — dezvoltarea conştiinţei socialiste a locuitorilor din Teliu. Pe linia educaţiei ateist-ştiinţifice, planul prevede organizarea unei brigăzi ştiinţifice, alcătuită din cele mai pregătite cadre de specialitate din comună, care organizează întîlniri cu obştea, în scopul explicării, de pe poziţii ştiinţifice, a fenomenelor din natură şi societate. Paralel cu aceasta, prin mijlocirea instrumentelor aflate în laboratorul şcolii, vor fi organizate experienţe fizice şi chimice — captivante seri de „minuni în laborator" , simpozioane, acţiuni complexe de ştiinţă popularizată, expuneri de mare interes ştiinţific, care pledează pentru convingeri materialiste la oameni. Sunt apoi înscrise în plan acţiuni privind respectarea legalităţii socialiste, dezbateri cu privire la cerinţele populaţiei, educarea copiilor, cît şi manifestări de masă prin mijlocirea cărţii, a filmului, a formaţiilor artistice de amatori, care în această etapă de efervescenţă vor cunoaşte o dezvoltare pe măsura vechilor tradiţii locale. Dacă adăugăm la aceasta sarcinile nominalizate privind activitatea zilnică a clubului din incinta căminului, lărgirea bazei materiale, aprovizionarea cu combustibil, ajungem la convingerea că intr-adevăr căminul cultural din Teliu îşi propune să spargă barierele anonimatului şi să vorbească în această iarnă, de la egal la egal, cu aşezămintele culturale săteşti de frunte ale judeţului. Cum spuneam însă, planul, ca mod de concepere, întruneşte calităţi incontestabile. Rămîne ca transpunerea lui în fapt, element esenţial în judecarea unui plan, să aibă aceeaşi reuşită. Abia atunci vom putea constata dacă cei ce l-au întocmit, dacă cei ce l-au susţinut şi completat în consfătuire, merită superlative. A. SOCACIU (Urmare din pag. 1) zează cu exactitate că din beneficiile realizate se poate utiliza, în cursul anului, o cotă de 0,5 la sută, calculat asupra fondului de salariu trimestrial planificat. Din acest fond se pot stimula operativ salariaţii cu realizări deosebite în depăşirea sarcinilor de plan. Şefii de secţii şi servicii au venit în acest sens cu numeroase propuneri, şi aşa cum v-am spus mai înainte, am şi plătit prime în valoare de peste 600.000 lei. Cred că asupra utilizării acestui fond nu exista dubii nici în alte întreprinderi, neclarităţile sunt invocate în primul rînd în acordarea stimulentelor pentru economii de forţă de muncă, materii prime şi materiale. Cum aţi soluţionat dv. aceste probleme ? — Iniţial au existat şi la noi unele neclarităţi. In instrucţiunile elaborate de organul tutelar C.I.A.T., se precizează însă modul de acordare a acestor prime. — Aţi vrea să ne daţi cîteva amănunte ? — Chiar în H.C.M.151 există o listă anexă cu materialele şi materiile prime pentru care putem să acordăm premii ce se pot ridica pînă la 50 la sută din valoarea economiei realizate. la această listă se mai adaugă cea elaborată de C.I.A.T., cuprinzînd materialele pentru care valoarea primelor poate fi de pînă la 40 la sută, iar conducerea uzinei noastre a eliberat, la rîndul ei, lista materialelor pentru a căror economisire se acordă premii de pînă la 30 la sută din valoarea economiei realizate. — După ce criterii aţi elaborat lista de materiale cu 30 la sută? — în acest scop conducerea uzinei a antrenat toate secţiile şi serviciile, care au venit cu propuneri concrete de materii prime şi materiale mai greu de aprovizionat şi cu pondere mai mare în preţul de cost, a căror reducere ar contribui în mod direct la sporirea eficienţei activităţii economice. Aşa, de pildă, serviciul „pregătirea fabricaţiei", întîmpinînd greutăţi în aprovizionarea tablelor şi a sîrmei din oţel — ele fiind deficitare şi scumpe — a propus includerea în listele de premiere a acestor materiale. Similar au procedat metalurgul şef, mecanicul şef, serviciul aprovizionare etc. O dată aprobate, aceste liste, ca şi cele primite de la M.I.C.M. şi C.I.A.T. au fost popularizate în toate secţiile, fapt ce a dus la o activitate susţinută de stimulare a salariaţilor în realizarea de economii. — Şi rezultatul ? — Am să mă refer la cazul consumului de metal. Se ştie că uzina noastră la finele semestrului I prezenta o depăşire a consumurilor planificate cu 61 tone. Stimularea economiei de metal a condus la o serie de iniţiative care ne-au permis ca în prezent să putem raporta o economie de metal, în atingerea acestui rezultat un aport deosebit l-au avut şi stimulentele materiale. Aşa, de pildă, la oţelărie, unde indicele de utilizare a metalului avea posibilităţi de îmbunătăţire, un colectiv condus de ing. Borcuţă Ion a venit cu propuneri a căror aplicare a condus la reducerea consumului de metal de la 1 610 tone/tonă la 1 570 tone/tonă. Propunerile în general sunt studiate la nivelul uzinei de către un colectiv care hotărăşte stimularea economiilor fie din fondul de inovaţii, fie din fondul constituit în baza H.C.M.151. Urmînd o asemenea filieră operativă, propunerea făcută de un colectiv de la secţia montaj general condus de ing. Sasu Constantin, privind modificarea sistemului de antrenare la roata de curea, a condus la o economie de laminare şi de fontă de aproape 350 000 lei. Propunerea a dat posibilitatea uzinei să reducă consumul de fontă la tractoarele U-650 M, cu 3 kg./buc. şi la laminate la acelaşi tip de tractoare cu 0,800 kg./buc., iar colectivului de autori stimulente însemnate. După cite ştiu, în uzina dv. s-au realizat economii importante la energie electrică şi combustibil. Cum aţi stimulat aceste fapte ? — Este foarte adevărat. Valoarea economiilor realizate la acest capitol este de aproape 5.000.000 lei. Ar trebui deci să acordăm stimulente substanţiale. Avem însă unele greutăţi în determinarea efortului propriu, pe care sperăm să le soluţionăm cît mai curînd, cu sprijinul forului tutelar. — Dar de ce trebuie să aşteptaţi aprobarea forului tutelar. Sînteţi doar o unitate cu gestiune economică proprie ? — Da, într-adevăr noi sintem cei mai în măsură să confirmăm economia realizată. H.C.M.151 prevede însă că, „fondul pentru plata premiilor se va elibera de bancă, pe baza confirmării organului ierarhic superior". Cred că asupra acestei prevederi ar trebui să se revină, pentru că îngrădeşte posibilitatea de a acţiona operativ în stimularea economiilor. — Ce alte propuneri mai aveţi pentru îmbunătăţirea pîrghiilor de cointeresare materială ? — Ar fi bine dacă pentru beneficiile care se realizează peste plan, am avea posibilitatea să acordăm nişte stimulente mai substanţiale, fapt ce ar fi atît în avantajul statului cît şi al salariaţilor. Faptul că în timpul anului nu se pot acorda stimulente decît în limita de 0,5 la sută din fondul de salarii, în cadrul beneficiului planificat, îngrădeşte sfera iniţiativelor. Cred că economia naţională n-ar avea decît de cîştigat dacă din beneficiile peste plan s-ar acorda stimulente nelimitate, într-un procentaj stabilit. STIMULENTE OPERATIVE Nr. 8050 Concertul simfonic din 23 noiembrie a început cu comemorarea compozitorului braşovean Paul Richter (1875— 1950), muzician de mare valoare, care între cele doua războaie mondiale a desfăşurat o rodnică activitate muzicală în Braşov şi în ţară, fiind apreciat de marii muzicieni ai timpului, George Enescu dirijîndu-i simfoniile chiar aici la Braşov. Despre viaţa şi opera lui Paul Richter a vorbit muzicianul Liviu Teodor Teclu. Orchestra simfonică a Filarmonicii „G. Dima" a executat apoi, sub bagheta dirijorului Emanoil Elenescu, Simfonia a III-a în sol minor de Paul Richter. Scrisă in stil neoclasic, cu influenţe mahleriene in primele părţi, lucrarea ne dezvăluie un compozitor cu mari calităţi dramatice, mai ales în partea I „Allegro moderato" şi în partea a II-a „Andante molto mode- Cronica muzicală Omagiu Paul Richter rato", dublate de un optimism robust în partea a IV-a. Totul este însă ancorat în solul fertil al muzicii populare, resimţită in special în „Scherzo" partea a lll-a, în care ritmul şi melodia ne transpun în mediul popular german din Transilvania. Fără să intrăm într-o analiză tehnică a lucrării, trebuie să arătăm că reuşitul discurs muzical al Simfoniei s-a bucurat de o tratare foarte îngrijită din partea orchestrei şi a dirijorului. Emanoil Elenescu a ştiut să evidenţieze momentele cele mai importante ale fiecărei părţi, să sublinieze ideile de baza ale lucrării. Ştefan Ruha, solistul „Concertului pentru vioară şi orchestră în Re major" de P. I. Ceaikovski, este, fără îndoială, un adevărat romantic prin tot ceea ce execută. Excepţionala lucrare a marelui compozitor rus a dat posibilitate solistului să-şi afirme din plin calităţile. Emanoil Elenescu ne-a surprins apoi şi mai mult în cea de-a treia lucrare executată „Carnavalul roman" de Hector Berlioz. Aici n-am ştiut ce să admirăm mai mult, subtilitatea cu care au fost evidenţiate momentele cele mai importante ale acestei mici capodopere, frumuseţea combinaţiilor timbrale sau precizia şi strălucirea ansamblului în execuţia finalului? Orchestra, pe care rareori am lăudat-o, a dovedit că, sub mina sigură a unui artist al baghetei, este un ansamblu de o reală valoare. I. CHIRILA Joaca copiilor (Urmare din pag 1) Dacă te-ai lua după forma şi natura mijloacelor de joc existente în cartierul Steagul roşu ai crede că locuinţele de aici sunt populate numai cu preşcolari. Dacă ai privi terenul unde sunt amplasate, ar trebui să-ţi închipui că beneficiarii lor au coatele şi genunchii ferecaţi în oţel. Peste tot sunt numai pietroaie. Un asemenea loc se află în apropierea celor două blocuri lamă din capătul bulevardului Saturn. De-or fi măcar spaţiu suficient. Dar numai în cele două clădiri locuiesc aproape 1.500 de copii. Ca atare nu se pot juca decît acei care, într-un mod sau altul, îi înlătură pe ceilalţi. Să vedem acum cum stau lucrurile într-un alt cartier al Braşovului, Zona gării. Am solicitat în acest sens opiniile arhitectului Nicolae Niculin, bun cunoscător al situaţiei nu numai în virtutea meseriei sale, dar şi în calitate de cetăţean ce-şi are domiciliul în această zonă . „A existat tendinţa de a se amenaja aici citeva derdeluşe pentru săniuş. Copiii se dau cu sania pe taluzurile căilor de circulaţie fiind mereu in pericolul de a nimeri in faţa autovehiculelor. Acestea au fost realizate in formă de potcoavă pentru a fi utilizate şi vara. Puteau servi drept metereze, ascunzători sau amfiteatre în cazul unor jocuri cu subiect. Ele au fost concepute ca un experiment, dar cineva a dispus desfiinţarea lor înainte de a fi finalizate. In Zona gării au fost amenajate platforme asfaltate. Asupra avantajelor acestui tip de locuri de joc faţă de cele prevăzute cu pietriş e inutil să mai discutăm. Din nefericire ele au fost acaparate de cei ce posedă autoturisme şi transformate abuziv în locuri de parcare. Deşi la proiectarea ansamblurilor de locuinţe arhitecţii prevăd, din motive binecunoscute, un minimum de dotări pentru jocurile copiilor, în final se realizează foarte puţin. Aici au fost amenajate doar douătrei locuri de joacă, dar lucrările au trenat ani întregi. Intrucit forurile competente manifestă destul dezinteres, acesta s-a transmis şi cetăţenilor care asistă pasivi la deteriorarea mijloacelor şi aşa extrem de sărace, destinate jocului. In ceea ce-i priveşte pe copiii care au depăşit virsta leagănului sau a toboganului, aceştia n-au aproape nicăieri un loc unde să se poată distra. Terenurile de sport sunt insuficiente, nu există locuri unde să se poată stringe laolaltă să discute, să evite la chitară etc. In concluzie se poate afirma că dacă noi, arhitecţii, facem destul de puţin pentru copii, execuţia nu realizează nici măcar atît". In chip de scuză, poate fi invocată existenţa locurilor de joacă amenajate în parcul central, pe Livada Poştei, pe aleile de sub Tîmpa etc. Ele sunt însă prea puţin solicitate, poate cu excepţia celor din parc. Motivul ? Sunt departe de locuinţele copiilor, iar zicala cu muntele dispus să vină la Mahomed nu poate consola pe nimeni. Este vorba deci de o soluţie formală. Importanţa şi datele principale ale problemei puse în discuţie au fost enunţate. Rezolvarea ei este de competenţa edililor municipiului Braşov. Să le ascultăm, aşadar, părerile . „Cunoaştem necesităţile, afirmă cu tărie ing. HORIA COMAN, vicepreşedinte al consiliului municipal, şi am întocmit deja un catalog, am făcut schiţe. E adevărat că ne-am limitat la cîteva tipuri de mijloace de joc : leagăn, elefant, pisică, roată, dar ne preocupă diversificarea lor, întreprinderea de agrement Bucureşti ne va trimite un catalog pe baza căruia vom comanda apoi o serie de jocuri. Alte comenzi le-am perfectat cu cîteva Întreprinderi braşovene şi intr-un viitor apropiat vor fi realizate. Tot pentru viitor ne-am propus realizarea a trei terase de joc pentru preşcolari, şcolari şi preadolescenţi pe amplasamentul actualei sere de sub Tîmpa. Pot să vă mai anunţ că de la 1 decembrie in Piaţa 23 August va fi din nou instalat cartingul, aviocarul, labirintul etc. Poate acestea vor rămîne la Braşov pînă în preajma anului nou". Tovarăşul vicepreşedinte Coman e, după cum se vede, optimist. Dar toate referirile sale privesc viitorul. Oricît ne-ar entuziasma imaginile de anticipaţie prezentate mai sus, nu putem uita că gospodărirea şi îngrijirea locurilor de joacă este precară şi se efectuează cu intermitenţe. Deşi locatarii cartierelor îi cunosc în general pe cei care degradează instalaţiile nu se iau măsuri împotriva lor, nu li se administrează amenzi sab alte sancţiuni. Este, totodată, evidentă absenţa preocupărilor constante de a diversifica inventarul mijloacelor de joc, de a solicita concursul industriei locale sau al celorlalte întreprinderi. în ceea ce priveşte comitetele de cetăţeni, acestea sunt insuficient mobilizate la realizarea prin muncă voluntară a spaţiilor de joc şi la întreţinerea acestora. Şi pentru că s-a vorbit de acel carting ce va fi din nou instalat în Piaţa 23 August ne simţim datori să ne exprimăm dezacordul faţă de această hotărîre. Cetăţenii domiciliaţi în clădirile din jur vor avea o lună de calvar, iar de savoarea acestor jocuri vor beneficia mai degraba adolescenţii şi adulţii de tot copiii. In concluzie, se poate afirma că edilii Braşovului încă se cam joacă cu joaca copiilor. Dată fiind importanţa chestiunii, e vorba de un „joc” foarte riscant. f