Drum Nou, noiembrie 1970 (Anul 27, nr. 8030-8054)

1970-11-25 / nr. 8050

Pag. 2 CALITATEA - condiţie esenţială a eficienţei învăţămîntului „Mai avem încă un drum lung de parcurs, spunea tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU în cu­­vîntarea la Adunarea festivă cu prilejul inaugurării noului an universitar, pentru ca realmente, învăţămintul nostru superior să se lege strîns de practică, de pro­ducţie, pentru ca absolventul u­­niversităţii sau al oricărui insti­tut de învăţămînt superior să poată, intrînd în fabrică sau în munca de cercetare, să participe din prima zi la activitatea de producţie, să se încadreze în mod corespunzător în colectivul de muncă". Acestui imperativ al învăţă­­mîntului nostru superior i-a răs­puns şi recenta conferinţă pen­tru dare de seamă şi alegeri ce a avut loc la Institutul politeh­nic din Braşov. Astfel, în centrul dării de sea­mă a comitetului de partid şi al dezbaterilor a stat preocuparea susţinută pentru calitatea mun­cii universitare ca o condiţie e­­senţială a eficienţei ei. A fost analizată calitatea pregătirii ca­drelor didactice, a activităţii lor la cursuri, seminarii, în labora­toare, în îndrumarea studenţilor. De la autoexigenţă şi exigenţa corpului didactic s-a trecut firesc la calitatea pregătirii studenţilor, la responsabilitatea lor pentru profesia aleasă. S-ar putea crede pînă aici că dezbaterea comuniş­tilor de la Institutul politehnic s-a limitat la o analiză a acti­vităţii profesionale. Ei bine, nu. Toate problemele au fost abor­date prin prisma responsabilităţii comuniştilor faţă de nivelul şi eficienţa procesului instructiv-e­­ducativ. în acest context, liantul dezbaterilor a fost marcat de fe­lul cum organizaţia de partid şi-a exercitat dreptul de control.­­ Dacă în activitatea senatu­lui, consiliilor profesorale şi şti­inţifice, a conducerii facultăţilor şi catedrelor pentru îmbunătăţi­rea cursurilor predate, a întregii activităţi didactice, ştiinţifice şi obşteşti, s-au manifestat şi o se­rie de neajunsuri — remarca conf. dr. ing. Ion Drăghici — a­­ceasta se datoreşte şi faptului că comitetul de partid şi organiza­ţiile de bază nu s-au folosit, aşa cum se cere, de dreptul de con­trol asupra acestei activităţi, mai precis n-au vegheat ca întreaga muncă să poarte girul calităţii şi eficienţei. Activitatea noastră de cercetare ştiinţifică a marcat, fi­reşte, un real progres, dar multe cadre didactice mai lucrează încă formal. De ce ? De multe ori, în loc să fie analizată amănunţit, activitatea ştiinţifică este cre­zută pe cuvînt. Sesiunile de co­municări ştiinţifice pe catedre au purtat pecetea formalismului. De asemenea, lucrările publicate în buletinul ştiinţific al institutului nu se ridică întotdeauna la ni­velul corespunzător. S-au ţinut de asemenea concursuri pentru titularizarea pe posturi a supli­nitorilor şi deşi unii din candi­daţi au dovedit o slabă pregătire profesională şi ştiinţifică, fiind respinşi, sunt totuşi­ toleraţi pe mai departe în aceste posturi. E vorba aici de o abatere de la Legea învăţămîntului, dar comite­tul de partid n-a făcut nimic pen­tru a impune respectarea ei. în aceeaşi ordine de idei, darea de seamă şi vorbitorii s-au refe­rit la aspectele formale ale mun­cii de optimizare a procesului de învăţămînt. Consiliile ştiinţifice au analizat cursurile predate la diferite discipline, au făcut ob­servaţii, au dat îndrumări. în pla­nurile institutelor şi decanatelor au fost prevăzute termene pre­cise de elaborare şi multiplicare a cursurilor pentru a fi puse în biblioteci la dispoziţia studenţi­lor. Cu toate acestea, 9 cursuri de bază (maşini agricole, organe de maşini, mecanisme şi dinamica maşinilor etc.) nu sunt nici acum multiplicate, unele cadre didac­tice întârzie să-şi pună cursurile de acord cu observaţiile făcute. Criticînd catedrele şi decanatele pentru îngăduinţa de care dau dovadă, conferinţa a criticat, în acelaşi timp, comitetul de partid, birourile organizaţiilor de bază, pentru lipsa de intransigenţă în controlul efectuat asupra aces­tora, trasînd totodată sarcină noului comitet ales să intervină mai energic pe lîngă conducerea institutului pentru a determina luarea de măsuri menite să asi­gure studenţilor în cel mai scurt Conferinţe de dări de seamă şi alegeri în organizaţiile de partid timp cursuri care să răspundă cerinţelor actuale ale progresului tehnic. Munca po­litico-educativă în rîndul studenţilor, practica în producţie, integrarea studenţilor în normele vieţii universitare, în profesie şi apoi în societate, re­laţia profesor-student au fost o altă gamă de probleme înscrise pe agenda de lucru a conferinţei şi dezbătute prin aceeaşi prismă a contribuţiei comuniştilor la re­zolvarea lor. — Comitetul de partid, sublinia lector Gheorghe Bîlcu, s-a rezu­mat, în privinţa învăţămîntului ideologic al cadrelor didactice, la latura lui formală, la organi­zarea lui, neglijînd problemele de conţinut, fapt pentru care li­nele teme s-au repetat, diminuînd interesul cursanţilor, nivelul dez­baterilor. Tot ca un neajuns în activita­tea organizaţiei de partid s-a conturat, în cuvîntul studentului Florin Şandru, redactor şef al re­vistei „Sigma", şi slaba preocu­pare a unor cadre didactice pen­tru îndrumarea studenţilor : „în institut, noi nu ne cîştigăm doar o experienţă ştiinţifică, ci şi una de viaţă, or, zidul titulaturii di­dactice cu care se împresoară li­nii din dascălii noştri, combinat cu indiferenţa unor studenţi, fac imposibilă colaborarea multiplă, permanentă dintre cei doi ter­meni. Corectivul trebuie să vină tot din partea organizaţiei de partid, a fiecărui comunist, cadrul didactic sau student" Incercînd o acoladă concluzivă, lector Ion Mocanu arăta că pro­gresul — vizibil de altfel în toate compartimentele existenţei insti­tutului — este totuşi mult prea lent, comparativ cu ritmul cerut de viaţă . „Activăm, ne zbatem, dar nu insistăm suficient asupra calităţii muncii noastre, asupra finalităţii ei. Facem analize, dez­bateri, ne contrazicem, dar de multe ori, în cele din urmă, ră­­mînem fiecare tot cu părerea, cu greşelile noastre. Aici, cred eu că este lacuna esenţială a acti­vităţii organizaţiei de partid din institut. Iată de ce consider că obiectivul principal al activităţii noilor organe alese, al fiecărui co­munist în parte constă tocmai în urmărirea finalizării acţiunilor, a aplicării măsurilor luate pe linie de rectorat, decanate etc., astfel incit fiecare activitate să însemne un pas înainte spre a­­propierea şcolii tehnice superi­oare de viaţă“. Aşadar, trecînd în revistă suc­cesele dobîndite, comuniştii Insti­tutului politehnic au insistat cu deosebire asupra pragurilor ce mai frînează înscrierea activită­ţii institutului pe coordonatele e­­ficienţei. Spiritul critic şi auto­critic în care au fost purtate dez­baterile constituie un avans de certitudine că membrii de partid, membrii birourilor organizaţiilor de bază şi ai noului comitet de partid pe institut, vor acţiona astfel incit prevederile Legii în­văţămîntului să se respecte întru totul, în scopul perfecţionării şi modernizării mai rapide a pro­cesului de învăţămînt în institut. Aşa cum, remarca tovarăşul Şte­fan Antoniu, secretar al Comite­tului judeţean Braşov al P.C.R., în cuvîntul rostit la încheierea dezbaterilor, „de la Institutul politehnic braşovean se aşteaptă pe plan naţional mai multă iniţiativă. Autonomia univer­sitară acordată, combinată cu multitudinea sectoarelor indus­triale existente în Braşov, im­pune şcolii noastre tehnice supe­rioare să se evidenţieze printr-o bună experienţă, prin rezultate remarcabile pe linia organizării practicii studenţilor, orientării cercetării ştiinţifice şi mai ales pe linia pregătirii de viitori buni conducători de întreprinderi, fa­brici şi sectoare productive. E de altfel obiectivul central spre care va trebui concentrată la maximum atenţia comuniştilor. Viaţa, producţia modernă cer nu numai buni specialişti, ci şi buni conducători, organizatori ai producţiei. Ion COMAN 1.100 inovatori 8.673.000 lei economii Numai în acest an la Uzina de tractoare au fost aplicate peste 110 inovaţii din cele 383 de propuneri pre­zentate cabinetului tehnic. Economiile postcalculate se ridică la suma de 8.673.000 lei­ La perfecţionarea proce­selor tehnologice, ridicarea performan­ţelor tehnice ale tractoarelor, constru­irea de noi maşini îşi aduc din plin contribuţia şi inovatorii, aceşti căută­tori entuziaşti ai noului, al căror nu­măr se ridică pînă în prezent la 1100. Iată şi cîteva din inovaţiile şi inven­ţiile recent aplicate: ,,Modificarea con­structivă a instalaţiei de turnat alice" propusă de maistrul Iosif Gulie, care aduce economii în valoare de 193.000 lei, ,,Presă pentru cărți coroane din­ţate cu încălzire prin inducţie", pro­pusă şi realizată de un colectiv con­dus de ing. Ion Moşneag, a cărei efi­cienţă economică este de 800.000 lei. Recunoscută ca invenţie, ea a fost înregistrată pentru brevetare in R.F. a Germaniei, Italia, Franţa şi Iran. DRUM NOU Seară de cîntece populare maghiare Intrate în tradiţie, serile de cîntece populare maghiare, susţinute periodic în sala Palatului culturii din Braşov, „punctează" semnificativ varietatea, ca tematică şi genuri muzicale, a re­pertoriului orchestrei populare a Fi­larmonicii „G. Dima". Şi in această săptămînă, iubitorii muzicii populare sînt invitaţi (joi, la ora 20, tot la Palatul culturii) să pe­treacă în compania veselei melodii, a cîntecului din operete, programul in­­cluzînd cupletele şi melodiile îndră­gite din operetele „Danko Pista", „Já­nos Vitéz" şi „Silvia". Conducerea mu­zicală a spectacolului va aparţine di­rijorilor : Lovász Béla şi Titi Prej­­merean. La librăria „Şt. O. Iosif", standul apariţiilor re­cente oferă zilnic ceva. ■■‘nou. în fotografie, studenţii anului II — subingineri — secţia tehnologia prelucrării la rece, disciplina, „exploatarea maşi­­nilor-unelte", la o oră de laborator, cu conferenţiarul dr. inginer Alexandru Vajda. SĂ LĂUDĂM PLĂNUI DUPĂ CE-l Căminul cultural din­ comuna Teliu, unitate care în anii tre­cuţi nu prea s-a afirmat, pare-se că-şi găseşte cadenţa. Un suflu nou vitalizează instituţia , în­­cepînd cu ţinuta aşezământului, cu înnoirile în baza sa materială şi terminînd cu activitatea pro­­priu-zisă, care capătă dimensiuni din ce în ce mai convingătoare. Am participat recent la o con­sfătuire de lucru a consiliului de conducere al căminului cultural, la care au fost prezenţi reprezen­tanţii comitetului comunal de par­tid, consiliului popular, coopera­tivei agricole, comitetului U.T.C., intelectualii din comună (minus inginerii de la C.A.P.), în cadrul căreia s-a pus în dezbatere pla­nul de muncă al căminului cul­tural pe perioada octombrie 1970- aprilie 1971. Discuţiile au eviden­ţiat că în această iarnă sunt pre­mise favorabile pentru o largă şi temeinică activitate culturală, pe toate planurile, că activul institu­ţiei, intelectualii din comună sunt animaţi de dorinţa de a conferi personalitate căminului, transfor­­mîndu-l într-un lăcaş activ, în care locuitorii să găsească un ca­dru corespunzător de instruire şi educaţie multilaterală. Poate că modul în care a fost conceput şi întocmit planul de muncă ar merita bune aprecieri, dar, după opinia noastră, un plan e bine să fie lăudat abia după ce obiectivele înscrise în el îşi găsesc finalitatea scontată. Este însă o certitudine că planul a fost un act al gîndirii colective, că el reflectă cerinţele locale ale etapei în care ne aflăm. Pe prim plan se află acţiunile prilejuite de apropiatul semicen­tenar al partidului. Locuitorii din Teliu vor participa în această perioadă la expuneri asupra po­liticii interne şi internaţionale a partidului nostru, susţinute de lectori din rîndul celor mai bine pregătite cadre din comună, sau ai cabinetului judeţean de partid, la întîlniri cu participanţii de odinioară la greva muncitorilor din Teliu, la montaje literare sau simpozioane, avînd ca subiect : „Partidul Comunist Român — făuritor al vieţii noi", „Pagini din lupta antifascistă a populaţiei din Teliu", „Eroicele lupte ale ceferiştilor din februarie 1933“. Tineretul din comună are pro­gramată o întîlnire cu comunişti din ilegalitate, şi un concurs pe tema unui film artistic, inspirat din lupta comuniştilor din ilega­litate. Capitolul din plan care vizează problemele economice locale este la rîndul său bogat şi variat. Cele două dezbateri pe marginea Legii cu privire la organizarea produc­ţiei şi a muncii în C.A.P., micro­­simpozioanele lunare, care iau în dezbatere problemele concrete ale participării la muncă a ţăra­nilor cooperatori, întîlnirile aces­tora cu consiliul de conducere al unităţii, expunerile cadrelor de specialitate din Teliu privind pro­blemele agricole şi zooveterinare din comună, cele două spectacole pe lună ale brigăzii artistice, cu subiecte din activitatea econo­mică, cit şi spectacolele de teatru care abordează probleme actuale şi de perspectivă ale satului coo­­perativizat, urmăresc toate ace­laşi scop — dezvoltarea con­ştiinţei socialiste a locuitorilor din Teliu. Pe linia educaţiei ateist-ştiinţi­­fice, planul prevede organizarea unei brigăzi ştiinţifice, alcătuită din cele mai pregătite cadre de specialitate din comună, care or­ganizează întîlniri cu obştea, în scopul explicării, de pe poziţii ştiinţifice, a fenomenelor din na­tură şi societate. Paralel cu a­­ceasta, prin mijlocirea instrumen­telor aflate în laboratorul şcolii, vor fi organizate experienţe fizice şi chimice — captivante seri de „minuni în laborator" , simpozi­oane, acţiuni complexe de ştiinţă popularizată, expuneri de mare interes ştiinţific, care pledează pentru convingeri materialiste la oameni. Sunt apoi înscrise în plan ac­ţiuni privind respectarea legali­tăţii socialiste, dezbateri cu pri­vire la cerinţele populaţiei, edu­carea copiilor, cît şi manifestări de masă prin mijlocirea cărţii, a filmului, a formaţiilor artistice de amatori, care în această etapă de efervescenţă vor cunoaşte o dezvoltare pe măsura vechilor tradiţii locale. Dacă adăugăm la aceasta sarci­nile nominalizate privind activi­tatea zilnică a clubului din incinta căminului, lărgirea bazei materia­le, aprovizionarea cu combustibil, ajungem la convingerea că intr-a­devăr căminul cultural din Te­liu îşi propune să spargă barie­rele anonimatului şi să vorbească în această iarnă, de la egal la e­­gal, cu aşezămintele culturale să­teşti de frunte ale judeţului. Cum spuneam însă, planul, ca mod de concepere, întruneşte ca­lităţi incontestabile. Rămîne ca transpunerea lui în fapt, element esenţial în judecarea unui plan, să aibă aceeaşi reuşită. Abia a­­tunci vom putea constata dacă cei ce l-au întocmit, dacă cei ce l-au susţinut şi­ completat în consfătuire, merită superlative. A. SOCACIU (Urmare din pag. 1)­ zează cu exactitate că din bene­ficiile realizate se poate utiliza, în cursul anului, o cotă de 0,5 la sută, calculat asupra fondului de salariu trimestrial planificat. Din acest fond se pot stimula opera­tiv salariaţii cu realizări deose­bite în depăşirea sarcinilor de plan. Şefii de secţii şi servicii au venit în acest sens cu numeroase propuneri, şi aşa cum v-am spus mai înainte, am şi plătit prime în valoare de peste 600.000 lei.­­ Cred că asupra utilizării a­­cestui fond nu exista dubii nici în alte întreprinderi, neclarităţile sunt invocate în primul rînd în acordarea stimulentelor pentru economii de forţă de muncă, ma­terii prime şi materiale. Cum aţi soluţionat dv. aceste probleme ? — Iniţial au existat şi la noi unele neclarităţi. In instrucţiunile elaborate de organul tutelar C.I.A.T., se precizează însă mo­dul de acordare a acestor prime. — Aţi vrea să ne daţi cîteva amănunte ? — Chiar în H.C.M.­151 există o listă anexă cu materialele şi ma­teriile prime pentru care putem să acordăm premii ce se pot ri­dica pînă la 50 la sută din va­loarea economiei realizate. la această listă se mai adaugă cea elaborată de C.I.A.T., cuprinzînd materialele pentru care valoarea primelor poate fi de pînă la 40 la sută, iar conducerea uzinei noastre a eliberat, la rîndul ei, lista materialelor pentru a căror economisire se acordă premii de pînă la 30 la sută din valoarea economiei realizate. — După ce criterii aţi elaborat lista de materiale cu 30 la sută? — în acest scop conducerea uzinei a antrenat toate secţiile şi serviciile, care au venit cu propuneri concrete de materii prime şi materiale mai greu de aprovizionat şi cu pondere mai mare în preţul de cost, a căror reducere ar contribui în mod di­rect la sporirea eficienţei activi­tăţii economice. Aşa, de pildă, serviciul „pregătirea fabricaţiei", întîmpinînd greutăţi în aprovi­zionarea tablelor şi a sîrmei din oţel — ele fiind deficitare şi scumpe — a propus includerea în listele de premiere a acestor materiale. Similar au procedat metalurgul şef, mecanicul şef, serviciul aprovizionare etc. O dată aprobate, aceste liste, ca şi cele primite de la M.I.C.M. şi C.I.A.T. au fost popularizate în toate secţiile, fapt ce a dus la o activitate susţinută de stimulare a salariaţilor în realizarea de e­­conomii. — Şi rezultatul ? — Am să mă refer la cazul consumului de metal. Se ştie că uzina noastră la finele semestru­lui I prezenta o depăşire a con­sumurilor planificate cu 61 tone. Stimularea economiei de metal a condus la o serie de iniţiative care ne-au permis ca în prezent să putem raporta o economie de metal, în atingerea acestui rezultat un aport deosebit l-au avut şi stimulentele mate­riale. Aşa, de pildă, la oţelărie, unde indicele de utilizare a me­talului avea posibilităţi de îm­bunătăţire, un colectiv condus de ing. Borcuţă Ion a venit cu propuneri a căror aplicare a condus la reducerea consumului de metal de la 1 610 tone/tonă la 1 570 tone/tonă. Propunerile în general sunt stu­diate la nivelul uzinei de către un colectiv care hotărăşte stimularea economiilor fie din fondul de ino­vaţii, fie din fondul constituit în baza H.C.M.­151. Urmînd o ase­menea filieră operativă, propu­nerea făcută de un colectiv de la secţia montaj general condus de ing. Sasu­ Constantin, privind modificarea sistemului de antre­nare la roata de curea, a con­dus la o economie de laminare şi de fontă de aproape 350 000 lei. Propunerea a dat posibilita­tea uzinei să reducă consumul de fontă la tractoarele U-650 M, cu 3 kg./buc. şi la laminate la acelaşi tip de tractoare cu 0,800 kg./buc., iar colectivului de au­tori stimulente însemnate.­­ După cite ştiu, în uzina dv. s-au realizat economii importante la energie electrică şi combusti­bil. Cum aţi stimulat aceste fapte ? — Este foarte adevărat. Va­loarea economiilor realizate la acest capitol este de aproape 5.000.000 lei. Ar trebui deci să acordăm stimulente substanţiale. Avem însă unele greutăţi în de­terminarea efortului propriu, pe care sperăm să le soluţionăm cît mai curînd, cu sprijinul forului tutelar. — Dar de ce trebuie să aştep­taţi aprobarea forului tutelar. Sînteţi doar o unitate cu ges­tiune economică proprie ? — Da, într-adevăr noi sintem­ cei mai în măsură să confirmăm economia realizată. H.C.M.­151 prevede însă că, „fondul pentru plata premiilor se va elibera de bancă, pe baza confirmării or­ganului ierarhic superior". Cred că asupra acestei prevederi ar trebui să se revină, pentru că îngrădeşte posibilitatea de a ac­ţiona operativ în stimularea eco­nomiilor. — Ce alte propuneri mai aveţi pentru îmbunătăţirea pîrghiilor de cointeresare materială ? — Ar fi bine dacă pentru be­neficiile care se realizează peste plan, am avea posibilitatea să acordăm nişte stimulente mai substanţiale, fapt ce ar fi atît în avantajul statului cît şi al sala­riaţilor. Faptul că în timpul anu­lui nu se pot acorda stimulente decît în limita de 0,5 la sută din fondul de salarii, în cadrul be­neficiului planificat, îngrădeşte sfera iniţiativelor. Cred că eco­nomia naţională n-ar avea decît de cîştigat dacă din beneficiile peste plan s-ar acorda stimulente nelimitate, într-un procentaj sta­bilit. STIMULENTE OPERATIVE Nr. 8050 Concertul simfonic din 23 noiembrie a început cu comemorarea compozi­torului braşovean Paul Richter (1875— 1950), muzician de mare valoare, care între cele doua războaie mondiale a desfăşurat o rodnică activitate muzi­cală în Braşov şi în ţară, fiind apre­ciat de marii muzicieni ai timpului, George Enescu diri­jîndu-i simfoniile chiar aici la Braşov. Despre viaţa şi opera lui Paul Richter a vorbit muzi­cianul Liviu Teodor Teclu. Orchestra simfonică a Filarmonicii „G. Dima" a executat apoi, sub ba­gheta dirijorului Emanoil Elenescu, Simfonia a III-a în sol minor de Paul Richter. Scrisă in stil neoclasic, cu influenţe mahleriene in primele părţi, lucrarea ne dezvăluie un compozitor cu mari calităţi dramatice, mai ales în partea I „Allegro moderato" şi în partea a II-a „Andante molto mode- Cronica muzicală Omagiu Paul Rich­ter rato", dublate de un optimism robust în partea a IV-a. Totul este însă an­­corat în solul fertil al muzicii popu­lare, resimţită in special în „Scher­zo" partea a lll-a, în care ritmul şi melodia ne transpun în mediul popu­lar german din Transilvania. Fără să intrăm într-o analiză teh­nică a lucrării, trebuie să arătăm că reuşitul discurs muzical al Simfoniei s-a bucurat de o tratare foarte în­grijită din partea orchestrei şi a di­rijorului. Emanoil Elenescu a ştiut să evidenţieze momentele cele mai im­portante ale fiecărei părţi, să subli­nieze ideile de baza ale lucrării. Ştefan Ruha, solistul „Concertului pentru vioară şi orchestră în Re ma­jor" de P. I­. Ceaikovski, este, fără îndoială, un adevărat romantic prin tot ceea ce execută. Excepţionala lu­crare a marelui compozitor rus a dat posibilitate solistului să-şi afir­me din plin calităţile. Emanoil Elenescu ne-a surprins apoi şi mai mult în cea de-a treia lucrare executată „Carnavalul roman" de Hec­tor Berlioz. Aici n-am ştiut ce să ad­mirăm mai mult, subtilitatea cu care au fost evidenţiate momentele cele mai importante ale acestei mici ca­podopere, frumuseţea combinaţiilor timbrale sau precizia şi strălucirea ansamblului în execuţia finalului? Orchestra, pe care rareori am lău­dat-o, a dovedit că, sub mina sigură a unui artist al baghetei, este un an­samblu de o reală valoare. I. CHIRILA Joaca copiilor (Urmare din pag 1) Dacă te-ai lua după forma şi natura mijloacelor de joc existente în cartierul Steagul roşu ai crede că locuinţele de aici sunt populate numai cu preşcolari. Dacă ai privi terenul unde sunt amplasate, ar tre­bui să-ţi închipui că beneficiarii lor au coatele şi genunchii ferecaţi în oţel. Peste tot sunt numai pietroaie. Un asemenea loc se află în apro­pierea celor două blocuri lamă din capătul bulevardului Saturn. De-or fi măcar spaţiu suficient. Dar nu­mai în cele două clădiri locuiesc a­­proape 1.500 de copii. Ca atare nu se pot juca decît acei care, într-un mod sau altul, îi înlătură pe cei­lalţi. Să vedem acum cum stau lucru­rile într-un alt cartier al Braşovu­lui, Zona gării. Am solicitat în acest sens opiniile arhitectului Ni­­colae Niculin, bun cunoscător al situaţiei nu numai în virtutea me­seriei sale, dar şi în calitate de cetăţean ce-şi are domici­liul în această zonă . „A existat tendinţa de a se amenaja aici ci­­teva derdeluşe pentru săniuş. Co­piii se dau cu sania pe taluzurile căilor de circulaţie fiind mereu in pericolul de a nimeri in faţa auto­vehiculelor. Acestea au fost reali­zate in formă de potcoavă pentru a fi utilizate şi vara. Puteau servi drept metereze, ascunzători sau amfiteatre în cazul unor jocuri cu subiect. Ele au fost concepute ca un experiment, dar cineva a dispus desfiinţarea lor înainte de a fi fi­nalizate. In Zona gării au fost ame­najate­­ platforme asfaltate. Asupra avantajelor acestui tip de locuri de joc faţă de cele prevăzute cu pie­triş e inutil să mai discutăm. Din nefericire ele au fost acaparate de cei ce posedă autoturisme şi trans­formate abuziv în locuri de par­care. Deşi la proiectarea ansamblurilor de locuinţe arhitecţii prevăd, din motive binecunoscute, un minimum de dotări pentru jocurile copiilor, în final se realizează foarte puţin. Aici au fost amenajate doar două­­trei locuri de joacă, dar lucrările au trenat ani întregi. Intrucit forurile competente manifestă destul dez­interes, acesta s-a transmis şi ce­tăţenilor care asistă pasivi la de­teriorarea mijloacelor şi aşa extrem de sărace, destinate jocului. In ceea ce-i priveşte pe copiii care au depăşit virsta leagănului sau a to­boganului, aceştia n-au aproape nicăieri un loc unde să se poată distra. Terenurile de sport sunt in­suficiente, nu există locuri unde să se poată stringe laolaltă să dis­cute, să evite la chitară etc. In concluzie se poate afirma că dacă noi, arhitecţii, facem destul de pu­ţin pentru copii, execuţia nu reali­zează nici măcar atît". In chip de scuză, poate fi invo­cată existenţa locurilor de joacă amenajate în parcul central, pe Li­vada Poştei, pe aleile de sub Tîmpa etc. Ele sunt însă prea puţin solici­tate, poate cu excepţia celor din parc. Motivul ? Sunt departe de lo­cuinţele copiilor, iar zicala cu mun­tele dispus să vină la Mahomed nu poate consola pe nimeni. Este vorba deci de o soluţie formală. Importanţa şi datele principale ale problemei puse în discuţie au fost enunţate. Rezolvarea ei este de competenţa edililor municipiului Braşov. Să le ascultăm, aşadar, pă­rerile . „Cunoaştem necesităţile, a­­firmă cu tărie ing. HORIA COMAN, vicepreşedinte al consiliului muni­cipal, şi am întocmit deja un cata­log, am făcut schiţe. E adevărat că ne-am limitat la cîteva tipuri de mijloace de joc : leagăn, elefant, pisică, roată, dar ne preocupă di­versificarea lor, întreprinderea de agrement Bucureşti ne va trimite un catalog pe baza căruia vom co­manda apoi o serie de jocuri. Alte comenzi le-am perfectat cu cîteva Întreprinderi braşovene şi intr-un viitor apropiat vor fi realizate. Tot pentru viitor ne-am propus realiza­rea a trei terase de joc pentru pre­şcolari, şcolari şi preadolescenţi pe amplasamentul actualei sere de sub Tîmpa. Pot să vă mai anunţ că de la 1 decembrie in Piaţa 23 August va fi din nou instalat cartingul, aviocarul, labirintul etc. Poate a­­cestea vor rămîne la Braşov pînă în preajma anului nou". Tovarăşul vicepreşedinte Coman e, după cum se vede, optimist. Dar toate referirile sale privesc viito­rul. Oricît ne-ar entuziasma imagi­nile de anticipaţie prezentate mai sus, nu putem uita că gospodări­rea şi îngrijirea locurilor de joacă este precară şi se efectuează cu intermitenţe. Deşi locatarii cartiere­lor îi cunosc în general pe cei care degradează instalaţiile nu se iau măsuri împotriva lor, nu li se administrează amenzi sab­ alte sanc­ţiuni. Este, totodată, evidentă ab­senţa preocupărilor constante de a diversifica inventarul mijloacelor de joc, de a solicita concursul indus­triei locale sau al celorlalte între­prinderi. în ceea ce priveşte comi­tetele de cetăţeni, acestea sunt in­suficient mobilizate la realizarea prin muncă voluntară a spaţiilor de joc şi la întreţinerea acestora. Şi pentru că s-a vorbit de acel car­ting ce va fi din nou instalat în Piaţa 23 August ne simţim datori să ne exprimăm dezacordul faţă de această hotărîre. Cetăţenii domici­liaţi în clădirile din jur vor avea o lună de calvar, iar de savoarea a­­cestor jocuri vor beneficia mai de­­graba adolescenţii şi adulţii de tot copiii. In concluzie, se poate afirma că edilii Braşovului încă se cam joacă cu joaca copiilor. Dată fiind impor­tanţa chestiunii, e vorba de un „joc” foarte riscant. f

Next