Ecoul Moldovei, 1897-1898 (Anul 7, nr. 1-141)
1898-01-15 / nr. 27
ANUL VII No. 27 ABONAMENTUL Pe un an..........................................................Lei noi » 6 luni.................................................................... * Pentru ftrainfttate ne adaugă portul. )i( )i( ,2)l( 6 )( t UN NUMER 10 BANI Redactor-proprietar : IM. Al. MANOLIU. REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA La Tipografia M. P. POPOVICI str. Alexandri No. 14. ANUNCIURI WRindul în pagina III......................................Ba i 6 )?( „ „IV.....................................25 fi Inserţiuni şi reclame I leu linia. INLANTUL ANULUI 1897 a Anul trecut a fost favorabil mîşcărei antisemite, care s’a accentuat foarte mult, pe unele locuri luând o desvoltare excesivă. Nu putem înregistra de cît cu plăcere, această constatare, care în orice caz ne prevesteşte că şi noul an se va încheia dacă nu cu o mişcare mai spornică, cel puţin asemenea cu a anului trecut. Odată cu sfîrşitul acestui an, este bine dar să stabilim pentru totdeauna, că existenţa unui curent antisemit în ţară la noi, nu-l e himera, după cum pretind jidovii şi jidoviţii, ci că există în realitate, şi s’a manifest destul de des şi destul de puternic, în 1897, ca să nu-i mai poată nimeni contesta existenţa. I)e la acest curent antisemit, care a pătruns in toate păturile poporului român, şi pană la închegarea unui partid puternic antisemit, care să luptă necontenit şi metodic, pentru întreţinerea acestui curent, pentru revendicările poporului român, în ceea ce priveşte cotropirea semită, nu-i decât un pas de făcut—şi acel pas, să sperăm că se va face anul acesta. Rămâne, numai ca acei ce au putinţa, să lupte fiecare in parte, pentru consolidarea ideilor antisemite şi pentru propagarea şi desluşirea mai întinsă a lor. Un început, pentru aceasta s’a făcut şi se va continua prin ziarul nostru, care va fi cu atât mai roditor, cu cît va apărea zilnic, cu cît va fi mai des în legătură cu cetitorii săi. Existenţa unui ziar zilnic, este de o însemnătate capitală, pentru răspîndirea unor idei, căci prin mijlocul lui, ele să fac cunoscute în toate ungherile ţăreî, şi atât de des ca să nu fie uitate. In afară de propaganda dusă de ziarul nostru, de sigur că nu vor lipsi nici conferinţile şi nici întrunirile antisemite. Despre reuşită nu mai rămâne dar îndoială că va fi complectă, şi cu atât mai neîntârziată, cu cât şi sforţările ce ni le vom da, vor fi mai mari, cel puţin aşa se pare, judecând după cele întîmplate în anul trecut. „Ecoul Moldovei“ zilnic, cred că vor şti să şi facă datoria adevaraţii antisemiţi, să-l imiteze şi bilanţul anului 1898 se va încheia cu un activ suprinzător de mare, cursul Principelui de Bismurk, rostit cu ocaziunea presentăreî unei delegaţiuni evreeşti la dînsul. Cuvintele acestui mare barbat de stat trebuesc luate în deosebită consideraţie, şi ascultate ca cuvinte din Evanghelie, cu atîta mai mult cu cît la vrîsta lui înaintată nu mai are nimic de aşteptat de la favorurile lumeî acestea ; el le rosti ca o adevărată spovedanie cătră omenire pentru a’şî uşura inima, câcă de multe ori a fost acuzat de apărătorul şi protectorul jidanilor cât timp a fost la putere. Reproducem dar şi noi acest însemnat discurs cu atâta mai mult că numerele ziarelor ce conţineau au dispărut ca prin farmec, aproape în totalitatea lor, şi credem clar că e bine să fie citit de un număr cât mai mare de român. Iată şi discursul: D. Hildesheimer (conducătorul deputaţiunei ovreeşti) a făcut alusiune la relaţiunile personale, ce me leagă de voi şi la nobilele intenţiuni, de cari am fost condus faţă de voi pe timpul cât am stat la putere. M’a numit protectorul şi patronul ovreimei. Nu pot lăsa fără nici o observare această distincţiune. Cariera mea politică am inceput-o ca antisemit pronunţat. Am spus-o verde în parlamentul Prusiei, că sângele mi-ar sări in faţă de ruşine, dacă cândva ar trebui să-mi caut dreptatea înaintea judecătorului evreu. Am aratat atunci cum clasa agronomă este exploatată de ovrei, cum există ţări in cari plugarii nu pot zice că moşioarele strămoşeşti sunt ale lor, ţeri în care până şi perina de sub cap este a ovreului, ba chiar sămînţa de bucate ovreul o mesoară cu baniţa din bunul ţeranului. In alte ţeri lucrurile stau şi mai prost. Unde acum 25—30 de ani ovreiul s’a stabilit ca zdrenţar, astăzi el este moşier avut. Cei cari se găsesc pe pământurile strămoşeşti, azi nu sunt de cât argaţii ovreiului, pe când fiii şi fetele lor lucrează la fabrica din apropiere. D-lor! Toate acestea eu le-am prevăzut, şi de aceea încă de la 1847 am luptat contra emanciprăei ovreilor. Silinţele mele au rămas zădarnice, şi astfel ca om politic cuminte m’am găsit şi în stările noi. Ca diplomat, din consideraţiuni de politică înaltă, n’am putut să fac ca să răscol pe contrarii mei împotriva mea. Când, deci, acuma vă plângeţi că în Germania nu găsiţi pace, trebue să vă arăt întru cât datoraţi acelor oameni cari nu vă sunt binevoitori. Ca om care am luat parte activă pot să ve spun că, după ce m’am reîntors din răsboiul din 1871, poporul german numai sentimente prietineşti a nutrit faţă de voi. Cultura germană şi-a deschis toate porţile înaintea voastră, aţi devenit părtaşi tuturor privilegiilor noastre, recunoştinţa amicală a însoţit activitatea voastră şi întotdeauna scutul legel a fost în urma voastră. Cu încredere şi bunăvoinţă rară v’a primit naţiunea, acea naţiune în contra căreia acum vă plângeţi că-i intolerantă şi nu vă poate suferi. Apoi, d-lor dacă n’a succes să păstraţi prietenia bine-voitoare a acestui popor, aşa cred că trebue să puneţi mânile pe inima voastră, ca să găsiţi germenul acestei neînţelegeri. (Mişcători) Voi inşi vă v aţi făcut nesuferiţi în toate ramurile vieţei publice : aţi înjosit religiositatea poporului, aţi subminat ianeliile monarchiei, ameninţaţi cu ferire averile imobile, nimiciţi comnereiul prin falimentele voastre, sdruncinaţi fericirea pămîntească, falsificaţi opinia publică prin jurnalistica voastră infectă şi ţineţi în agitaţie poporul prin mii şi mii de obiceiuri rituale de ale voastre. Acestea sunt tablourile activităţei voastre cari pătrund pănă şi în tainele cele mai ascunse ale democraţilor sociali ca o putere destructivă. (Ovreii protestează şi contrazic). Voi trăiţi o vieaţă vrednică de invidiat. Cu toate că abia de câţiva ani aţi venit la noi şi n’aţi avut nimic afară de „pinkelu“ din spate şi energia voastră n’a fost împedecata de nici un fel de glas al conştiinţei, şi cu toate că aţi preferit orice bucurie—fie ea şi cea mai murdară—faţă de bucuria ce aduce munca cinstită, se găsesec între voi 500 de milionari, dintre cari zece au pănă la 20 de milioane, unii de la 50 pănă la 100, ba unul chiar de la 500 pănă la 800 milioane de mărci avere. Şi pe când statele au datorii de miliarde, democraţii voştri de la bursă au miliarde de averi. N’aveţî de ce să vă plângeţi. Trăiţi pe un pământ ce va aduce camară bogată, voi nici nu sămănaţi nici nu seceraţi, dar spiritul vostru invenţios vă spune cât timp va putea acest pământ productiv suporta desfrănările voastre, ca să-i poată fructifica iarăşi puterile lui productive. Vedeţi, domnii mei, aceasta dovedeşte că nu noi purtăm vina dacă astăzi voi nu aveţi pace. Noi v’am jertfit totul dar voi aţi abusat în mod murdar de buna noastră credinţă. Noi v’am deschis calea în parlament şi în ministerii, v’am pus la posturi de judecători şi în oficii comunale, v’am deschis şcolile noastre, v’am ridicat burse, ba chiar şi copiii şi fetele noastre vile-am dat ca să formăm o societate casnică dar voue nici a făta nu vă ajunge. Voué nu ve trebue Statul şi societatea cari v’au primit cu atîta ospitalitate, şi nu voiţi să vă alăturaţi la această muncă nobilisătoare, căci voiţi a vă câştiga preponderenţa în patria noastră şi nu vă liniştiţi pănă nu veţi submina basa creştinismului şi a împărăţiei. V’a succes a subjuga poporul agronom, şi aceasta aţi făcut’o în timpul când aţi venit din Palestina, încărcaţi cu aurul şi argintul furat din Egipt. Acolo aţi aflat popor agricol de la care aţi răpit banul şi puterea. Vă înşelaţi, însă, când credeţi că idealul principal al poporului ales , subjugarea poporului agricol, se va putea realiza şi aicea în Germania. Ce să vă facem? Să vă scoatem din ţară. Unde? Căci în momentul când v’am arunca peste hotarele ţăreî, Statul vecin va opri transportarea voastră. Republica BISMARK DESPRE OVREI Voinţa Naţionali de la 3 a. c. dă în traducere, după ziarul german Neue Deutsche Zeitung dis JOI 15 IANUARIE 1898.