Ecoul Moldovei, 1902-1903 (Anul 12, nr. 1-50)
1902-07-11 / nr. 1
fapt, şi au făcut. Talmudul , în formă şi de ochii lume! etio zic de religia mozartă. Totul este minciună. »Bine-a zis psalmistul : ,,Groapă adinco este gidenul jidovilor“. Dar talmistul este David, împăratul lor, şi cine oare dintre jidani se mai gîndeşte la David? Ei ne-au cedat noua creştinilor patrimoniul psalmilor lui David iar pentru ei şi-au rezervat tot ce este mai practic iu ca de găsire în Biblie sau in Talmud. Ce să mai facem vorbă multă? Concluzia vine de la sine : „Ploşniţele, nişte insecte atît de supărătoare, sunt create de Dumnezeu, în scop ca omul să-şi mai facă din timp în timp curăţenie in casă. Aşa este şi cu evreii Tot în acest scop sunt creaţi, anume ca să ne supere, ca doar şi prin aceasta să mai scuturăm colbul din ţară, căci odată cu ploşniţele se îndepărtează şi alte gîngănii, mai puţine la număr şi mai puţin vătămătoare, dar totuşi supărătoare. Ploşniţa vise este totdemuna provocatorul Hirsutus. Moţiunea studenţilor jidani din Iaşi Se ştie ca in urma protestarei energice din partea studenţilor români, a funcţionarilor publici şi a presei naţionaliste, contra infamelor insulte aduse de scribul jidan Bernard Lazăr dinastiei şi ţerei in general, studenţii evrei din Iaşi au găsit de a lor datorie să redacteze o moţiune, nu un protest, contra lui Bernard Lazăr, prin care să afirme pur şi simplu că sunt credincioşi dinastiei. Una li se impunea să facă şi cu totul alta au făcut, căci in adevăr pentru a se vedea incomod au găsit de cuviinţă să dezaprobe pe apostolul lor Lazăr, reproducem mai jos cuprinsul moţiune! : «Studenţii evrei romîni din tari, întruniţi in seara de 27 Iunie, in urma articolului d-lui Bernard Lazare găsesc de a lor datorie de aşiruind dragostea neţărmurită pentru ţara şi devotament profund către Rege şi dinastie, sentimente de cari au dat totdeaua dovadă şi pe cari nu pot permite nimărul de a i le tăgădui. Studenţii soldaţi cu toţi, caii au jurat credinţă drapelului şi Regelui, nu pot uita ca cetăţeni ceea ce ei aiu jurat ca soldaţi. In acelaş timp neputând lăsa nerelevată moţiunea studenţiilor române din Bucureşti a luniIi Iunie a. c. pe care o consideră ca un act incalificabil şi nedemn de o corporaţiune cultă, resping cu indignare insultele aduse unui neamu vitreg care şi-a îndeplinit cu sfinţenie datoriile către ţară. El consideră moţiunea din Ii Iunie ca trădând sentimentele de carte animată din nenorocire 0 parte din studenţimea romina faţă cu populaţiunea evree.“ Ce rezultă din această moţiune dacă mi idea clară că nici gind n au să dezaprobe cele afirmate de Bemnard Lazăr şi cu dovadă e că nici n’au intitulat rezoluţia lor cu numele de protest fiindcă prin această numire ar fi însamnat că dezaprobă macar in parte pi» Bernard Lazăr. Din tot cuprinsul moţiune! nu rezita» nici cea mai vagă idee, că studenţii ovrei ar dezaproba pe Bemnard lazár in ce priveşte insultele aduse C *ioanei. A te declara fidel faţă de un om fiină a dezaproba pe acel care a insultat pe omul căruia il păstrez! credinţă, acest gen de fidilitate numai jidani! il inţeleg. Nu le-a convenit să dezaprobe pe Bemnard Lázár, findcă s ar fi dezaprobat el singuri, căci doar el i-au dictat lui Bernard Lazăr faimoasa serie ECOUL MOLDOVEI soare contra dinastie!şi ţăreî, nu le-a convenit insă să fiuuie ţinuţi. Au apelat atunci la imaginaţia luhemnia nan molii!, jidovesc şi au găsit un mijloc, ca să se arăte basma curată,crezînd că vor înşela opinia publica, şi deci au declarat că el sunt nestrâunii credincioşi Regelui, mica deosebire că aprobă roe Bernard Lazar. Tertipurile aceste jidoveşti nu mai pot avea astăzi nici un preţ şi cu timp jidanii din ţară, fie studenţi, fie negustori, nu vor publica un protest prin care să declare net că dezaprobă scrisoarea lui Bernard Lazăr, macar in parte, pănă atunci rămîne constatat de toată lumea că scribul ideo-francez a avut mandat de la întreaga jidovime de la noi ca să insulte coroana şi instituţiile ţerei. Măsuri de ordine In Iaşi, cu deosebire, se observă de vro cinci-şese ani încoace, o posderie de bieţi şi de fete, cari cutrieră stradele, unii cerşind, alţii înjurînd pe bătrîni infirmi şi cerşitori, alţii in fine jucînd poarta in mijlocul străzei şi împedicând «ii cu laţ n trecătorilor. Fiecare om cuminte se întreabă ce să însemneze aceasta ? ce să fie aceasta ! Nişte copii fără căpătăm, fură părinţi să fie aceştia, ori, ce alta sa fie ! Răspunsul nu sar putea da numai poliţia noastră, dar ea trece cu vederea. Aceasta e culmea batjocurei ce se face de ţara noastră. Să luăm citeva cazuri, aşa culese la voia întîmplărei. Mai aiul trecuţi trăia in Iaşi un bătri cerşetor, căruia nişte atari băeţi vagabonzi îi stîrniră numele de Moş culc, şi pe care îl hărăţiră întru atîta, că acel bătrîn devenise aproape nebun, pănă ce in cel din urmă mult înveninat de zădăriturile atitor băeţi destrăbălaţi. ^ Am văzut din când in când pe cate un sergent de oraş ducând pe vreun soltic de aceştia la secţie, dar atita tot. In colo nici o măsură generală şi permanentă nu s’a luat in potriva lor Ei aparţin uni poporului român, alţii evreilor şi alţii ţiganilor. Cu satisfacţie am observat că nici unul dintre ei nu este neamţ, sau polon, nici ungur , cea ce însamnă că aceste popoare sunt cu mult mai presus in ce priveşte nivelul respectului datorit omenirei. Intr o zi frumoasă pe la finea lui Iunie a. c. in piaţa dintre cercul militar şi cofetăria Tuffli, un cîrd de băaţî se luară la asmuţat pe un bătrîn şi îl strigau şi pe acesta ,,moscule“ Din sus, dinspre Copou, veniau dame, domni, ofiţeri inferiori şi superiori, şi niuiene din acei trecători nu a intervenit pentru ca supărători băeţi să lese in pace pe bietul moşneag, care se apăra cu un băţ de ceata de căţei bipezi. Dăună zi in strada Alexandri lingă palatul Cantacuzen-Paşcanu, nişte şoltici cari pîndeau eşirea de sub presă a ziarului Viitorul, hărăţiau pe un alt semi u moşneag cerşetor Din fericire pentru el treceau pe acolo doi domni, cari îndepărtară pe şoltici şi dădură câte un gologan sermanului cerşetor. Intr’o zi un destrăbălat de aceştia, in etate ca de 15 sau 16 ani, se aţinea cu o praştie să ucidă viabiile ce se adunau la nişte gunoac de pe o stradă principală, şi in momentul in care trecea pe acolo o damă, el loveşte in vrăbii şi sare beţişorul proiectil, ricoşind, de era să scoată ochii acelei dame. Ziarul Evenimentul din 6 Iulie a. c. înregistrează un caz intimplat d-lui Diurnului, proprietarul morei cu abur din localitate, şi pe care in strada Ştefan cel Mare un şoltic de aceştia l’a lovit cu o piatră in cât bietul om a căzut leşinat şi putea să moară dacă nu ar fi venit la ajutor un medic şi un farmacist din apropiere. Noi ne punem întrebare" nu se pot lua măsuri pentru ca aceşti tulburători de uliţ, să nu şi mai continue această ocupaţie atit de supărătoare pentru trecători ? Alt lucru. In pieţele oraşului, se aud fel de lei de batjocuri şi de sudălmi necuviincioase, de este ruşine unui barbat să le audă; dar cizmete, domnişoarele copiii, ce să facă la auzul acestor injurii extratriviale ? Aceste moravuri barbare explică nu de ajuns pentru ce fememeea romînă nu se poate duce sa tirguiască in ia ită. Pe când in Austria, de pilda, este o plăcere *le a se duce o dama in piaţă, la noi este o groază ; chiar slugile noastre s*au corupt sub imperiu! unor atari moravuri. Dar toi mai departe, ce «r însemna strigătur I«, cele mai m ic «bre ale proţupeţiior. Vi pănă aie ț g inilor, «avi a Inc fragi şi mure I Credem că a venit tim ui să spună capăt nuii'«r p *»s111 a necuviințî ii fie era ca şi păliicu.1i să iui u fost. Dar putc.u noi garanta că voacea noastră va găsi răsunet Ia urechile celor in I Vi vi I 'i ir- o I omit* Asupra istoriei Teatrului Obîrşia teatrului şi manifestările lui Despre ('. innen. Ş'apoi, in timpurile modeme nu s’au văzut iese, drame şi comedii, în care cinurile îşi aveau părţile lor ho aiîte? Fără îndoială că da, şi încă destul d«* numeroase, insa introducerea şi c.iiv. lor n’au adus nici un prejudiciu execuţiei jocului şi vorbirea actorilor însercinaţi cu îndeplinirea rolurilor. Mai mult încă, pe lingă coruri erau adăugatelanţurile de balet şi toate puse in acord, vorbire, cor şi balet, aşa ca măreau fastul reprezentatei, fară însă de a aduce o ştirbire subiectului propus d de autor. Felini acesta de reprezentaţii îşi avu am putea zice începutul ,şi apogeul sub Ludovic al XlV-lea, in teatrul curţei sale de la Versailles, şi pentru montarea lor, acest rege iubitor de spectacole, a cheltuit Mimnţi insămnate. Comediile lui Molière aproape toate s’au jucat acolo cu adausuri de coruri şi balet, iar in tragediile Esteni şi Athalia, căutând Racine să păstreze şi nuanţa reprezentaţiilor celor vechi, a dat corurilor o parte largă in desfăşurarea acţiune! ; l’&y ch ca scrisă de marele Cornelie, in colaborare cu Molière, are coruri introduse şi legate aşa teliu de subnet, că complectează ,şi produce un tot ce ar incinta şi azi auzul şi privirea pe «timp de spectatorul. In sfirşit o dovadă mai mult avem cu readucerea pe scenele noastre «le azi a pieselor cel » , vechi cum de ex. Ordin rre a lui Sophocle, in care corurile fac parte integranti din dens- Rigurarea acţiunei, urmând aşi îndeplini părţile. .eu apropierea de adevăratul înţeles şi redat pe timpul autorului, dar cu siguranţă in chip deosebnt ui I ca şi acum de ale actorilor in mrcinaţi cu îndeplinirea rolurilor. Pentru întărirea acestei afirmări e de nevoe să amintim şi faptul, că la cel vechi corurile erau întovărăşite de instrumente deosebite decât cele ce intovărăşau recitările sau declaruaţiunile şi aceasta deosebire fara îndoială ca’şi avea rostul ei. Doomed spune, în scrierea sa desprv arta gramaticala, cartea 3: (J indo cuini chorus emuibat choricis Ulms, id est, ciminulicis, miift.V voncinebat.lis cmdicis miem pyllaules pgthicis responaelud. piu tragedia lui Thyest care aiutea fi luată drept proză, când ar fi auzit fără acompaniament. Quorum simillimuld qunediim dini({ nostros, udul illa in l'litr (JUiüiiiietn emo «i « .ni 11; il i in liedul«* el rinae seqmintur. quae, nisi Vini libiceu uccesseril, suni oralioni solulae Viillima I ). Tragedia lui Thycst. din ci- (Cicerone citea/a Vers li 1 dc mai sus, vstlpera pocimul l.nnius. iui* nu a lui \arijce a scris dcaseminea o tragedie pe acL subiect dar mai 111 urmă. In cartea intuia, despre 1 ustiing, Ciceron« dupa ce vorbește despre l tragedie in care umbra lui l’olydor rolă s:?i să deie multuiut corpului seu, pentuilua siirŞit suferiţile ce le iudură, adauge... Nu’uii! „pot închipui ca umbra asta slii aşa de „sbuciumată, după cum spune, Id o aud ,recitând versuri dramatice aşte corect ,,şi când o găsesc Î11 aşa acord I instru,,iuentele". Umbra lui Polydor eitied susţinută de un acompaniament pe roi recita Tot Cicerone după ce spune e.ju orator I inbătrinind işi mai dămoleşte clamaţia, da exemplul următor: ,,Să cităm ihiar pe ..Koscius, acest mare actor, pe car adi citat ,,de atîtea ori ca model după ca oratorii i ,,pot să studieze multe părţi a fetei lor. „Koscius zice ca va declama mult i dănici „cuiul se va simţi batrm şi va intora po „cintăreţi să pronunţe mai încet, , pe cei .,cu instrumentele să mai înceţii e miş,,carea măsurei. Dacă actorul câi d sase ,ţie dupa o masura regulată — urază Ci* 1 „cerone—ptiu încetinirea mişcăr acestei „masuri, poate sa'şi menajeze bat eta. cu „atîta unu mult un orator va aje să'şi „cruţe bătrineţa de obosală. Ui nul nu „numai ca e siapin pe ritlim sau a pronunţarea sa, dar după cum el vi este iu ,proza şi Iară a fi nevoit de a spune în „acord cu cineva, e liber de .. himba .dupa voe măsură frazelor sale, 11 sa t’enu ,,ca să nu pronunțe niciodată intr ungură „resuflare, ile cât atîtea silabe pe 11 le ar „putea pronunța tara osteneala 2) *1\ Actorul Roscius era contemporiul \ prietenul lui Cicerone ; el devenisa un 11 de samă prin talent onestitate, doua usiri prețioase ce a fost ridicat in scurt vreme 111 stima opiniei publice din oaia, mai presus de toţi camarazii lui de itrU. Această stimă i-a şi dat autoritatea care i -1 bucu•i în lumea artistica roiniu, iar când să intiuipla ca in jocul seu sa tie a?a de line, ca în alte dati, publicul cu o buna \omțu extremă il scuza spuniw orii că se neglija, ori că avea vre o indjgbl *. In sfîrşit, pentru a ne face o idee despre mii- f ia consideraţie de care să bucura acei tare , artist, e de ajuns sa amintim faptul, olanda cea mai mare ce sa facea Actrilor, ‘ când jucau foarte bine în rolele eu ( uij-rau însărcinaţi, era când li sa spunea c,»au adevăraţi Roscii m genii lor. .luni din consecntns est ut in quo ’i ljuis urtife.v excellerd, is in silo genere b^cius dicerdur ). Cicerone a inteşte că Roscius s ținut de cuvint când a iubatrînit, căci di »ă atunci |te cel cari il acompania, cui şi pe cei cai i pronunţau în locul lui, în uite părţi ale piesei ce să juca, ca să incetească măsura. In cartea întâia a Legelor, Icio rone isi spune prin Atticus : III quemnwhnondum noscius familiaris Iris in sectule numeros et canvis remisserat. ipsas et Iardi or es feceral tibias. „Astfeliu amil teu „Rosetus obicinuia la bătrtneţe ; el fiii ca , „măsurile sâ ţie mai mult. indatora I ue-| „torul care recita sa vorbească roaiftr sil „făcea ca instrumentele ce’l acompaili săi „urmeze această măsură.“ • fost niște Acompaniamentul miorului in recitare Am amintit mai sus că actorii greci şi romani, pe când declamau rolurile in reprezentaţiuni erau susţinuţi de acompaniamentul unui instrument de vint. Acompaniamentul acesta fără îndoială era proporţionat aşa felin, încât nu acoperea vorbele actorului, căci interesul era ca el să fie auzit de public desluşit, cuvint cu cuvint; dar şi instrumentul acompaniator incă trebuia să fie auzit, căci serveau mulţimea cunoscătorilor pieselor ce se jucau, sa ţie singuri măsura şi de multe ori să corijeze cu sgomot mare pe actorul ce se încurca. Cicerone spune că persoanele, cunoscătoare iu ale muzicei, inţelegeau de la cele dintâi note ale preludiului instrumentelor dacă au să vadă reprezentindu-se Antiop sau Andromaca ; din aceasta duducem cu siguranţă că instrumentele nu încetau după preludiu, şi, că urmau să acompanieze pe actor. Tot Cicerone, după ce spune că in voiturile greceşti metrul de ubeu sa simte iu recitare, adauge că şi Rumânii au versuri a căror metru să simte in recitare numai cind sunt acompaniate și citează ca exem-------------------------------- Ştiri diverse « Vo.v Irbis» înregistrează ştirca «spre moartea celui mai mare poet spanioll finend Verdaguer, contemporan cu Mirai, şi care a escelat in toate genurile pitice, şi-a ridicat limba spaniolă la celemai mari înălţimi in privirea expresiunilor 10 etice. In insula Madagascar s-au găsit setul uneia din cele mai mari păseri diluviane, şi cărnea i s’a dat numele omis Maximus, brutura acestei pasén de trei metri şi rea* centimetri. Ascnfi sa găsit şi un ou de al acestei păr care echiv.deaza cu sese ouă de striţlsat aproape cu nouăzeci de ouă de j|iu Coaja ouului este mai tare de cit numra, și are o grosime de doi centrnți 1) In Oral. ml M. 11 rut 2) D« Orig. Ilbr. prim.. 31 (.'ler. «Im Orat. Ilbr. priiu.