Ecoul Moldovei, 1905-1906 (Anul 15, nr. 21-51)

1905-09-06 / nr. 21

ECOUL MOLDOVEI Statului, şi în fond nu reprezintăm mica : cine ce are ceva, este al său, el de altul nu vra să ştie. Ţăranul se is­toveşte muncind, şi când vine iarna de­geră de frig, n'are nici lemne de ajuns, nici îmbrâcâminte, aşa că el se vinde de cu iarnă pentru vară, muncind 9 luni, ca să-şi poată duce viaţa în cele 3 luni când nu e lucru la câmp. Moşiile, pădurile, morile, stânile, vi­tele, sunt toate in­mâni străine. O astfel de asociaţiune n’ar însemna nimica, dacă ea nu ar servi ca esemplu, pentru ca în urma ei să se facă în toa­tă ţara atari asociaţii. Dar cuvântul de ordine este să fie toţi cooperatori, nu numai cu bani, ci şi cu munca. Cine nu va avea un bar­ca să pună la asociaţie să fie luat co­operator cu munca căci şi munca este capital, dacă ea se face cu pricepere. Aşa că tot­ suflarea românească tre­buie chemată la noi, şi ori­unde un a­­sociat ar şti un bun lucrător, un bun maistru, care este nevoieş, trebue să-l caute şi să-l întrebuinţeze. E prea târzie această deşteptare a noastră, dar poate ca ea să aibă efec­tul dorit, tocmai prin faptul că Româ­nul rabdă până ce cuţitul ajunge la os. Totul atârnă de la priceperea cum să se facă trebile, şi de aceea trebuie oa­meni din toate ramurile de activitate. Afară de aceasta, trebuie de făcut o bună parte creditului şi îngăduinţei. Şi aceasta este partea de sacrificiu, ce se cere de la asociaţii cu mai mare capi­tal. Să nu socoatâ cei ce aduc capital ce-l vor fructifica speculând asupra ne­voilor celor mai săraci dintre asociaţi. Ei trebuie a fi oameni de jertfă , şi nu li se cere altă jertfă de­cât să renunţe la dobânzile capitalurilor lor. De se vor arătă capabili de acest lucru, se va putea face mult ; de nu, nimica nu se va face. Este văzut de toţi cum casele noas­tre de economii, şi societăţile de cre­dit, urbane şi rurale, fac mai mult râu general de­cât bine. Ele îmbogăţesc pe asociaţi în dauna celuialalt popor, care recurge la aceste societăţi. Cine vra să nu mai aibă nimica, n’are decât să între în afaceri cu aceste case, şi se va vedea plătind procente la procente şi cu casele proprii perdute. Cine se gândeşte să facă o asociaţie după calupul celor existente, n’are ce căuta aicea, şi vr’un bine nu va face de va sta în asociaţie, încă odată se va aduce compromitere asociaţiilor eco­nomice. Slaba mişcare, ce vedem că se face în acest sens de către o sumă de per­soane, duioase, dă de temut ca nu cum­va să se întîmple ca şi atîtea alte în­cercări de acest soiu. La noi se face gălăgie cît mai mul­tă, şi treabă fac străinii. Numele de Polich­roniade, Mina Savel, Tărăbuţă, sunt recente în memoria noastră, şi în­cercările lor zadarnice au avut de e­­fect că nimeni nu mai are încredere în astfel de întreprenderi luate în pripă Şi fără un plan bine chibzuit, comer­ciant bun este acela, care s’a ridicat din nimica ; iar afacerile comerciale, cari au început cu bani mulţi, s’au pră­jit, pentru că în astfel de afaceri o au intrat oameni, cari să fi făcut a­­cei bani prin comerţ. Apoi dacă mari comercianţi se prăbuşesc în afaceri gi­gantice, ce să zicem de acei oameni, cari au strîns din leafă cîte­va parale. Şi care au îmbătrînit în funcţiuni pu­blice, şi nici de cum în afaceri de co­­mer‘ţ ? Şi dacă e vorba să se facă în Iaşi un bazar Universal Cooperativ, cine oare va conduce acest comerţ ? Un bun comerciant îşi ţine afacerile sale şi n’are să se vîre la stâpîn. Se va vîrî unul sau altul din cei ce au fost comercianţi şi şi-au perdut capitalul, dar cu aces­­teia poate fi vorba de făcut ceva ? Le sigur că nu. Scrim aceste rînduri­le orientare celor ce vor atare asociaţie. V. I. Atanasiu. O pierdere pentru scena ieşana Unul din elementele de samă a­le sce­nei ieşene, Dimitrie Constantinescu, după o grea suferinţă a încetat din viaţă în noaptea despre 22 Octombre, iar îmm­ormîntarea avu loc Duminică 23 Octombre la cimitirul Eternitatea. Artistul Dimitrie Constantinescu lasă un gol simţit în Societatea dramatică în care fu ca membru de la 1871 şi regrete foarte numeroase în inimile ar­­tiştilor şi a numerosului public care l’a cunoscut şi apreciat.—Cortejul funebru porni de la biserica Cuvioasa Paraschiva, din Păcurari, după oficiarea prohodului de un numeros cler, şi străbătu stra­dele Lăpuşneanu, Golia, Eternitatea, urmat de f foarte multă lume, iar ca­rul era acoperit de coroane din par­tea Comitetului teatral, Societatea dra­matică, Gajiştii teatrului, a d-rei Nora Marinescu, a trupei d-lui A. Marinescu, a familiei C. B. Pennescu, a clubului Li­beral, a d-lui Colonel Mihăiţă, a fami­liei, etc. După eşirea din biserică şi depunerea secriului pe car, d. Em. Ma­­noliu rosti o cuvîntare caldă ; la teatru, în dreptul Stam­ei lui Miron Costin, vorbi d. St. Dragomir în numele artiştilor, iar la mormînt d. P. S. Alexandrescu sim­paticul artist, şi care a ridicat întăiaşi dată pe scenă pe mult regretatul Dimu. Constantinescu. Iată cuvîntarea d-lui Em. A. Manoliu, întristata Adunare. Numai cînd împrejurările triste ne adună în jurul secriului ce cuprinde ră­­măşişele pâmînteşti a­le unei rude, prie­tin, ori chiar cunoscut, pentru a ne lua rămas bun de la el, ne aducem aminte cît adevăr cuprind zisele cronicarului : „că nu’s vremele sub om, ci bietul om sub vremi“. Cită silinţă nu s’a dat ştiinţa, cîtă dorinţă n’am avut cu toţii ca vremea vremuind, secerea crudă a morţei să nu curme încă firul vieţii lui Dimitrie Constantinescu, căci era încă în puterea vrîstei de a trăi, folositor şi drag ca ca om în societate. — Dar natura, ur­­mîndu-şi legile nestrămutate, îşi înde­plini în chip tăcut şi rece menirea şi pentru el, cu toată răsvrâtirea de su­flet şi inimă ce ne cuprinde, faţă de o perdere aşa de simţitoare ce o încearcă Societatea dramatică, faţă de ştirbirea dureroasă ce o simte familia, şi de mâh­nirea adîncâ a numeroşilor sei prietini şi cunoscuţi. Dimitrie Constantinescu dispărînd din mijlocul nostru s’a sfaramat şi una din verigile puternice ce formează lanţul artiştilor teatrului din localitate ; el era o figură fără pereche în societatea dra­matică ieşanâ, ca alură şi prezentare, ca concepţie şi redarea rolelor. — Cu aceaşi uşurătate şi vervă abordă come­dia, drama şi vodevilul, punînd ast­fel în evidenţă talentul cu care era înzăs­­trat, ajutat fiind şi de însuşirile unui fizic foarte avantajos, şi a­le unei voci frumoase şi mlădioase ce i-a îngăduit să se afirme şi ca cîntăreţ distins şi cu viitor, dacă n’ar fi renunţat la mu­zică, pentru dragostea ce o avea de proză. Cu aşa daruri frumoase, artistul Di­mitrie Constantinescu de tînăr, de la începutul carierei chiar, s’a atras a­­tenţia publicului şi stima camarazilor sei ; acestor daruri alese el datoră suc­cesele mari ce le obţinu ca dramaturg de forţă în dramele numeroase a­le repertorului, ca comedian plin de vervă şi humor în comediile fie de gen, fie de moravuri, înveselind cu veselia lui comunicativă pe publicul ce-i urmărea jocul nuanţat şi dicţia pe cit de variată pe atît şi de curată. Dimitrie­­Constantinescu, nu numai ca artist de mult merit, îşi cîştigasă simpatii numeroase, ci şi ca om în re­laţiile săle cu camarazii şi publicul ;■— va rămînea neuitat de toţi cei cari l’au cunoscut, ca tip prin felini cum îşi ex­prima veselia şi hazul cu care povestea întîmplările şi accidentele comice, dar in acelaş timp neuitat va fi şi ca om sociabil şi cavaler în toată puterea cu­­vîntului. Camarazi , încă unul s'a mai dus dintre noi, iar rîndurile celor cari au pus umărul la afirmarea şi susţinerea Societâţei noastre dramatice , să tot răresc, aşa că golurile devin prea simţite, cel pu­ţin pentru noi ceştia cari am trecut jumătatea drumului în cariera spinoasă şi anevoioasă a artei dramatice. Fără îndoială, ne costă mult că a venit vre­mea să cadă sub secerea morţei şi Mitru al nostru, omul vioiu, expansiv şi sincer, a cărui vorbe n'aveau ascun­suri, ci îi exprimau gîndirea toată, fie chiar cu o displăcere momentană. Mitru era un camarad vrednic de toată stima şi un stîlp al teatrului ; era un caracter ce cu greu va fi înlocuit, ceia ce este o perdere reală pentru scena noastră, şi va jena mult reper­­torul, în care mai ales el a fost cuiul de susţinere. Dar aşa a vroit D-zeu ! şi in faţa mormîntului deschis ca să cuprindă ră­măşiţele lui pâmînteşti, plecîndu-ne ge­nunchii, să depunem o lacrimă mîngîe­­toare şi să rugăm pe cel A Tot-Puternic să-i­erte greşelele, ca să se odihnească în pace ! -------------e * ----------------­intre Contra terorismului maghiar Partidul social-creştinesc din Viena arajanse la 9 a. c. o adunare în masă, pentru a protesta în contra demonstraţiu­­nilor social-democraţilor şi în contra programului cabinetului Fejervary. Despre punctul acesta din­ urmă vorbise primarul oraşului Viena Dr. Lueger, nu o oraţiune mai lungă, declarând că Austriei nici când nu-i este permis să conceadă, ca în toate regimentele din Ungaria să fie introdusă limba maghiară şi stindarde ungureşti. Este injust ca atât corpul de armată croat, cât şi re­gimentele româneşti şi germane să fie silite de a să supune supremaţiei ma­ghiarilor. Este deci cu cale şi timpul suprem, ca partidele patriotice din mo­narchie să întindă dreapta popoarelor subjugate din Ungaria, pentru ca în unire cu acestea să fundeze o „mare şi nouă Austrie“. El, Dr. Lueger ca primar al oraşului Viena şi ca conducatoriul partidului social-creştinesc, cu drag va ajuta o atare mişcare reformatora.— Comitetul „Gross Oster­nicii “ va întră cu cu privire la chestiunea aceasta în în legătură cu Dr. Lueger, pentru ca el singur să accepteze conducerea în afacerea aceasta, şi în acelaş timp să invite popoarele subjugate din Ungaria, ca să trimită deputaţiuni la Viena, şi a că­ror chiemare va fi ca, sub conducerea D-rului Lueger să fixeze norma, condu­cătoare, după care apoi, are să fie mo­narchia nou fundată; mişcarea va mai avea chemarea să nimicească regimul terorist al maghiarilor in jumătatea esti­­că a imperiului, restabilind astfel cn au­tonomia naţională­. D­IVERSE Microbii Monezilor. Diferitele monezi de metal şi biletele de bancă trebuiau să atragă atenţiunea higieniştilor, căci nici un obiect din lume nu trece mai mult ca ele, din mână în mână, ca să ajungă în buzunar. Mai cu seamă biletele de bancă când sunt şi puţin uzate sunt acoperite cu nume­roşi microbi. Doui bacteorologişti din New-York, Darlington şi Park, au constatat pe un bilet mai curat 1.250 bacterii, şi pe un bilet murdar până la 73.000 bacterii. Piesele de metal sunt mai puţin mi­crobifere, aşa pe o monedă s'a găsit intre 25 şi 50 microbi. S’ar părea că metalele prin acţiunea disolvanta a hu­­miditaţei este mai puţin favorabilă vieţei microbilor. Actorul Ir wing. Rămăşiţele pământeşti a marelui actor tragedian englez Henry Ir­wing, a cărei moarte s'a anuţat în presa Europeană, au fost depuse la Westmister, în colţul destinat pentru poeţi, alăturea de doi alţi mari tragediani Garrick şi Kean, la picioarele monumentului lui Shakes­peare. La dreapta acestui din urmă se află mormântul lui Thomson poetul, şi la stânga acel al marelui poet Tomii Campbell. --------- ———i » * — ------­din Localitate. Aflăm că membrii clubului liberal au hotărît a se întruni în fie­care Luni de 1 oarele 8'/-9 seara. Uf Mei E vorba serios de amenajarea Palatul­ Administrativ după nevoele autorităţilor c­are o cuprinde şi tot o dată şi după cerin­ţele higienice care în starea actuală lasă mult de dorit. Dacă aceasta se va realiza, atragem aten­ţiunea celor în drept, ca să ţie samă c­ă palatul acesta odinioară avuse o altă des­tinaţie, cu alte cuvinte că a fost o reşedinţ­ă domnească şi ca atare armele ţarei Moldova­­ formau curanamentul frontonului de mijloc Acea peatră cu armele principatului stă şi în ograda D-lui Cicherschi din str. Şcoal­a de arte. Ar fi în drept şi cuviincios­­ acea peatră să se rescumpere de la D-nu­­ Cicherschi şi să fie aşazată la locul şi­­ frontespiciul Palatului cum a fost odinioar , spre a se şti că acolo a fost reşedinţ­a Domnească.­ ­ Şcolile urmează a fi tot închise până­­ o nouă deslegare a ministerului şi aceast­a din cauză că după arătările consiliului , higienă a oraşului epidemiile nu sunt o descreştere.­ ­ Representaţiile teatrului nostru conţint cu destulă îngrijire din partea artiştii­ noştri, dar publicul urmează a nu-şi desmin­i indiferenţa pentru arta românească.—Cili­­ Moise, piesă originală de Dl. St. Dragomi ori ce s’ar spune e vrednică de văzut -­ artiştii noştri Dl. P. S. Alexandrescu ş­ D-na Atena Georgescu sunt neîntrecuţi, c­i întâi în Cilibi Moise şi a doua în Vrânceanu au făcut creaţii de neîntrecut, — Fosta case Neuschotz, cumpărată . «■ Stat cu un preţ mai mult de­cît scump, va deveni o clădire foarte frumoas­ă după planurile dresate și puse deja in lucrare. Cu minierul de azi, ziarul nostru n­n apărea în fie­care Duminică în loc « - Joia. --------------------------------­ROMANIA Primăria Comunei Iaşi PUBLICAŢIE Se aduce la cunoştinţa generală, c­ă în ziua de 12 Noembre 1905, ora 1­1 a. m. se va ţine licitaţie publică orala pentru darea în concesiune a serviciu­lui hoinăritului pe timp de 3 ani. Garanţia provizorie este de 200 lei. Cadtul de sarcini precum şi condiţiu­­nile de licitaţie se pot vedea în fie­care zi de lucru la Serviciul Administrativ Comunal. Dispoziţiunile art. 72—83 din legea asupra comptabilitaţii publice sunt a­­plicabile acestei licitaţii. No. 21982, 1905, Noembre

Next