Ecoul Moldovei, 1915-1916 (Anul 20, nr. 1-31)
1915-11-08 / nr. 1
încheierea pacei cât mai grabnic şi în orice condiţiuni. Sforţările guvernului de a înăduşi aceststrigăt denotă că se găseşte în cea maimare cumpănă; aceasta l’a împins pe deoparte de a uza de măsuri drastice, pentru a nu lasa să se vadă adevarata stare deplorabilă, la care a ajuns poporul, iarpe de alta să bată la toate uşele celor ce ar vrea să mijlocească pentru încheereapăcei. Scopul Angliei şi al Franţei este aşadarca şi atins, a făcut pe Germania să peardă oameni şi bani foarte mulţi ca in celedin urmă să fie nevoită să ceară pacea pe care bineînţeles ele o vor dicta împreună cu Rusia şi Italia. --------QOD------- Mar din ECOUL MOLDOVEI rândul mai întâi şi întâi în seria revendicărilor noastre naţionale. Ţărănimeamoldovenească de acolo, nu sufere asuprirea stăpânirii ca în Transilvania şi celelalte surori transcarpative, care au mai mult drept să ceară României ,libere cel mai necondiţionat concurs. Oblăduirea rusă a fost şi este mai omenoasă cu supuşii ei, iar glasul acestora, încă n’a răsunat pătruns de durerea obijduirei ba al celor de peste Carpaţi, catră care, trebue să se îndrepte mai întâi şi’ntăi nu privirile de compătimire ci „ajutorul nostru efectiv“. -——renu------ S. T. Rateg BASARABIA II Continuînd articolul din numărul trecut, dau mai jos alte lucruri noi—pentruprofani cari nu cunosc decât în mod vag ţara cuprinsă între Prut şi Nistru, denumită Basarabia. Aceste date, după cum iam spus, le culeg din ,,Anuarul statistic oficial al Basarabiei“ pe anul 1914, publicat de organele oficiale superioare ruse. In toate şcolile basarabene cursurile se predau absolut numai în limba rusă,— vorbesc de şcolile oficiale, nu de cele ale comunităţilor străine, care pănă la începutul acestui crâncen război, aveau osebita permisiune să-şi predee cursurile în limba evreiască şi nemţească. Evreii cari, după cum am spus, în precedentul articol, formează o jumătate din populaţia tuturor capitalelor de judeţe şi a târguşoarelor, aveau înainte concesia dea preda învăţământul în şcolile întreţinute ide ei, în limba lor? Nemţii, cari în sudul Basarabiei, formau o colonie destul de numeroasă, aveau acelaş drept ca şi evreii, începând războiul, bine înţăles dă asemenea concesiuni au fost suprimate pentru evrei, iar nemţii au emigrat spre ţara lor ide obârşie, după cum le dicta aceafireasca (Uge a faopo,ului 1er flDeu tfdfand überalles“... Dar, să revin la şcoli: Din cele 8 capitale de judeţe, Chişinăul numără 18 licee complecte (cu 8 clase), din care 10 de fiăeţi şi 8 pentru fete. Celelalte capitale iau cel puţin câte un liceu, afară de Hotin şi Chilia care au câte 1 gimnaziu. Şcoli Secundare profesionale sau gimnazii agronomice şi licee sunt chiar şi în unele târguşoare precum: Cucuruzeni, Volintirovca, Grinăuţi, Comrat, Tarubino, etc. După cum se vede din cele relatate mai jeus, instrucţia şcolară în Basarabia, nu e inferioară celei din Moldova noastră, iar acei cari strigă că ,,o complectă avicultură domneşte acolo“ sunt demascaţi Iperfectamente de însuşi oficialitatea ţării. In anuarul acesta, pe care, dacă ar trebui să-l rezumez nu mi-ar ajunge, coloanele unui ziar cotidian, sunt încă multe lucruri interesante şi demne de relevat. Ceia ce m’a impresionat însă puternic,sunt diferitele vederi admirabil redate ,din diferite localităţi basarabene. Sunt neînchipuit de frumoase poziţiile depe tot cursul Nistrului şi mai ales partea din ţinutul Hotinului, unde sărbătăcia naturei se armonizează cu munca depusă deom pentru perfecţionarea ei. De remarcat iarăşi sunt mănăstirile — destulde numeroase de altfel—care au veniturile lor prxoprii şi sunt adevărate „ferme model“ pentru ţărănime. Indefinitiv, Basarabia nu este părticica idealului nostru naţional căreia să-i vie o crimă ce-a revoltat lumea Se ştie că era Editha Cavell din traumă cu alţi câţiva belgieni, compatrioţi de raisei ce aparţin societăţei alese din Bruxelles, au fost acuzaţi de spionaj şi de înlesnirea mai multor tineri in stare de a purta arma, ca să fugă, să nu fie înrolaţi în armata germană. S’au ridicat proteste din toate părţile împotriva ţinerii în stare de arestare a d-rei Cavell, apoi în contra condamnari sale la moarte de către Curtea Marţiala, dimpreună cu alte câteva persoane găsite că i-ar fi servit de complici. Moartea Edithei Cawell a stârnit indignarea cea mai cumplită în toată lumea, contra germanilor, pentru crima odioasă săvârşită în potriva unei femei; cu deosebire în Anglia, revolta sufletească a mers până acolo, că în semn de protestare fe’au înscris ca voluntari pentru razboiu un număr de tineri cu mult mai mare ca pănă acuma. Protestările viu sau mărginit numai aici; presa engleză a deschis o listă de subscripţie pentru ridicarea unei statui acestei victime a barbariei germane, care în câteva zile numai a adunat la 20.000 de lei, iar Sir George Framton, distinsulsculptor englez, s’a oferit să facă monumentul, pentru care s’a grăbit să subscrieși presa franceză, ca și cea olandeză care în unanimitate a înfierat actul odios al justiţiei germane. Populaţia Londrei, barbaţi şi femei, au jurat solemn, că nu vor dezarma până a nu fi răzbunat mai întâipe Miss Caves. Deasemenea şi Burii din Transvaal, prin un ordin de zi, au hotărât să lupte contragermanilor, până ce-i vor sili să ceară iertare pentru crima făptuită; hotărârea aceasta a sporit şi acolo în mod considerabil numărul voluntarilor cari au cerut înscrierea. Spic- Din Bucovina Veştile din Bucovina sunt răle de tot; se aşteaptă o nouă invazie a ruşilor în această I provincie, invazie care poate să fie şi mai pustiitoare după sărăcia ce a adus-oaustriacii asupra capului bietei populaţii, iar tot cortegiul ticăloşiei lor şi a prigoanelor ce le-au reslănţuit. Numeroasele armate îngrămădite de ruşi pe linia Prutului, sunt indicii serioase că ei vor lua de acuma ofensiva şi pe frontul acesta şi cum armata austro-germană Ide acolea lasă de dorit ca număr, se întrevede că va perde terenul ce câştigasă, aşa că va fi silită să se retraga din iafta colosului, gata săi pornească o ofensivădin cele mai viguroase. Populaţia românească în deosebi e cuprinsă de panică că va fi tratată şi mai duşmăneşte, din cauza străinilor numeroşi ce locuesc azi nu numai centrele dar şi o bună parte din satele şi cătunele ţării, in puterea drepturilor de cetăţenie şi cari le dă prletul să se facă ascultaţi iardenunţurile lor in multe cazuri să fie ţinute în samă. Amintiri din treptCC (Dinpovestirile mamei mele). Artrebui să scriu aci,, nu o simplă anecdotă sau glumă uşoară, faţă de subtitlul Ide mai sus, ci să încep un adevărat roman, a cărui acţiune se petrece numai şi numai în bătrânul nostru Iaşi, căci amintirile mamei mele datează de acum 80 fele ani (opt zeci!) timp atât de îndepărtat de generaţia actuală—deprinsă cu occidentalism—, că s ar părea că sunt faptede zece ori mai vechi. Iată numai un crâmpeiu de poveste adevărată, petrecută în anul 1837, August în 6. 1 Atunci, în ziua de ,,Probajini“ sau Schimbarea la faţă, bunicul mamei, „vel căpitan“ în Târguşorul Nicolinei, a vândut în iarmarocul de pe şesul ,,Frumoasei“ 600 de oi. Acolo a fost pândit de banda „Hatmanului“,care stăpânea cu groaza ei pe atunci întreaga Moldovă de sus, şi pe la 3 după amiază, a venit în Târguşorul Nicolinei, a legat argaţii şi au pătruns în locuinţastrăbunicului meu. Pestrăbunica mea şi bunica, le-au gâtuit cu cozile lor, iar pe bunicul, l-au chinuit amarnic, punându-i ouă coapte pe subsuori, picurându-i ceară pe piept şi împungându-i cu cuţitele pănă ce le-a dat toţi banii ce-i avea în casă. Hăt târziu, spre seară, au prins de veste megieşit de întâmplarea asta. Pe hoţi n’avea pe-atunci cine sa-i caute.... s’a aflat numai că au benchetuit pănă „a treia zi“ prin târg, că doar n’aveau teamăde poliţie ca astăzi!... Loculunde s’a petrecut crima aceasta, se află megieş cu grădina bisericei Sft. Vasile. Pe el se află o căsuţă mică de tot şi are în faţă vie şi livadă în dos, foarte bine îngrijite. Ale cui or mai fi nu ştiu, dar de câte ori trec pre-acolo, istorisirea mamei mele îmi răsare în minte ca o groaznică vedeniede demult. Ion. ---------pram—— LEON TOLSTOI CE ESTE ARTA Théophile Gautier, în prefaţa pe care a făcut-o faimosului volum Fleurs du mal, zice că Baudelaire atât pe cât posibil, ironiza din poezie „eloquenţa, pasiunea, şi adevăratul desemn exact“. Poietul Verlaine, care a venit după Baudelaire, și care a fost, și el de asemenea, fot artef stimat, î* lasat o Artă Poetică în care recomandă să scrie așa: V I . II a!F I I **• [-tf."1 1 * De la musique avant toute diese, Et pour cela, préfère P Impair, Plus vague et plus soluble dans l’air, Sans rien eu lui qui pèse ou qui pose. Il faut, aussi que tu n’oülos pointl Choisir tes mots sans quelque méprise, Rien de plus cher que la chauson grise ; Où Plndécés ou Précis se joint. Şi mai departe: 1 De la musique eucor et toujours 1 Que ton vers soit la chose envolée Qu ’on sent qui fuit d’une âme en allée Vers d’autres cieţmx à d'autres amours. Que ton vers soit la bonne aventure Eparse au veut crispé du matin. Qui va fleurant la menthe et le thym... Et tout le rest est littérature. Traducerea.—Muzică înainte de ori şî ce.Şi pentru aceasta prefer ce nu-i cu soț.—Mai vag şi mai solubil în aer.— Fără nimic în ol care apasă sau care se sprijină.—Deasemenea , trebuie ca tu sănu-ţi fi ales da loc,—Cuvintele fără în care dispreţ^ Nimic mai sei untat cântecul întunecat,—Unde Nehoti rea cu Hotărârea se unesc. Și mai departe: Muzică încă şideauna !—Că mersul tău să fie ceva* (Va urinil J 1 li sună—Ce simte că fuge dintr’un si* în alee —Către alte ceruri cu alte a run 1—Că mersul tău să fie o întl piare fericita,—împrăştiată cu vântul] murător de dimineaţă,—Cari face sâf Horească mintea şi cimbrul... Şi tot“11 tul este literatură. Poietul care, după cei doi precedi este primit de cătră tineri ca cel mai ( )U sideralul, Mallarmé, declară fără înlr ^jur că poiezia consistă în aceea ca sala dască senzul, orice poemă să conțin 101 totdeauna o enigmă.: # rt „Gândesc că trebue ea să nu aibă cât aluziune. Contemplările obiectelor magina împrăştiind reveriile renăî » de ele, sunt cântecul. Parnasienii, Ie lucrul 'întreg și-l arată , de aici, lipsi ul mistere : ei retrag spiritilor această nt curie delicioasă de a crede că ânșii i â iază. A numi un obiect, înseamnă a ro prima trei sferturi din' bucuria poiar care e făcută din fericirea de gâci ţin câte puţin ; a-1 sugera, iatăvisul in ceasta *e perfecta întrebuinţare a altui mister care constitue simbolul: 1 voca puţin câte puţin un obiect pana a araţii o stare de suflet, sau, inven alege un obiect şi a degaja din el o de suflet, prin o serie de dealegii « Dacă o fiinţă de-o inteligenţă mijlarăă şi cu o preparare literară insuficirntă deschide din întâmplare o astfel ete făcută, şi pretinde a se bucurai dânsa, el a înţeles-o reu, el trebui... reuită lucrurile la locul lor. Trebuiia în poiezie să fie întotdeauna o emsie, şi acesta e scopul literaturei, nu este tul, de a evoca obiectele“. (Răspuik lui Mallarmé către I. Huret, în l’Enrl sur l’évolution littéraire). A Ei bine, după cum se vede, obseritatea ridicată în dogmă artistică. Și ieticul francez Doumbc, care n’a admis că această dogmă, are dreptate când ne „ea va fi un timp când se va de cu această faimoasă teorie a obscură pe care noua şcoală a rădicat-o la Ioiţimea unei dogme“. 126 Tinerii autori francezi nu sunt iu singurii care să gândească astfel. In uite ţările celelalte, poieţii gândesc , lu’crează aşa: în Germania, în Scania, în Italia, în Rusia, în Engliten se regăsesc aceleaşi principii la din alte ramuri ale artei, pictorii, storii, muzicanţii. Sprijinindu-se pe fiile lui Niestzsche şi pe exemplul ^ ■Wagner, artiştii noilor generaţiuni ctesc că este inutil pentru dânşii de e înţeleşi de mulţime, ajunge să evoaH ne moţiunea poietica la o elită de rafirier Şi pentru ca să nu se creadă oel] ce spun ai* fi o afirmaţie hasardată, cita câteva pasagii din poieţii fro-1 cari au condus mişcarea decadenţismele acestor poieţi este legiune. Şiei nu citez decât francezi, pentru dânşii sunt aceia cari stau în fruntile mişcări artistice, pe câni restul® pei se mărginește a-i imita. & afai’ii de aceia cari sunt ctansM ca celebri precum sunt Baudelaire .*i ’a,ine, iată și numele a câtorva dii. •Jean Moréas, Charles Morcée, He! Régnier, Charles Vignier, Adriene. René Ghil, Maurice Maeterlink my de Gourraont, Saint-Pof tRouxrtf' nifique, Georges Rodenhache, comteWlf( Gbert de Montesquion-Fezenzac. Ac*| sunt simboliştii şi decadenţii , mai alţ insa şi magii: Sar Peladan, Paul şi Jules Bois, Papus şi alţii. Şi in ^jf le aceştia, mai puteţi ceti încă alţi *1 sută patruzeci şi unu, pe cari DoumU menţionează in cartea sa Le Jî«* ; ii*