Electrotehnica, 1954 (Anul 2, nr. 1-6)
1954-01-01 / nr. 1
ŞI AL MINISTERULUI ENERGIEI ELECTRICE ŞI INDUSTRIEI ELECTROTEHNICE APARE LUNAR SUB ÎNGRIJIREA UNUI COMITET DE REDACŢIE ELECTROTEHNICA ORGAN AL ASOCIAŢIEI ŞTIINŢIFICE A INGINERILOR ŞI TEHNICIENILOR DIN R. P. R. PENTRU LĂRGIREA SORTIMENTELOR BUNURILOR DE LARG CONSUM ÎN INDUSTRIA ELECTROTEHNICĂ Asigurarea satisfacerii în măsură maximă a necesităţilor materiale şi culturale, mereu crescânde ale oamenilor muncii, reprezintă legea economică fundamentală a socialismului. Creşterea nevoilor materiale ale oamenilor muncii , a exigenţei acestora faţă de calitatea şi sortimentul bunurilor de larg consum — constitue un stimulent puternic pentru lărgirea şi perfecţionarea producţiei, pentru ridicarea calităţii produselor fabricate. In anii regimului de democraţie populară, industria noastră a obţinut mari succese. De unde pe vremea regimului burghezo-moşieresc, majoritatea venitului naţional provenea din agricultură, încă în cursul anului 1952 mai mult de jumătatea venitului naţional al R.P.R. (52%) era provenit din industrie, agricultura participând numai cu 33 %. Crearea unei puternice industrii grele stă la baza construirii socialismului în ţara noastră. Prin trecerea la o economie planificată, industria noastră a făcut mari progrese, desvoltându-se cu paşi repezi. S’a creat o puternică industrie socialistă, dându-se o atenţie deosebită desvoltării industriei grele şi în special, industriei construcţiei de maşini. S-au creat noi ramuri industriale. Conform prevederilor planului cincinal, au fost construite zeci de fabrici şi uzine noi, dotate cu cel mai modern utilaj, provenit în cea mai mare parte din Uniunea Sovietică. In cursul anului 1953 s’a continuat crearea de noi fabrici şi întreprinderi. Numai în trimestrul II 1953 au fost puse în funcţiune şi s’au desvoltat numeroase fabrici, printre care fabrica de rulmenţi din Moldova, o fabrică de utilaj agricol în Bucureşti, o linie de înaltă tensiune, grupuri electrogene, fabrici de pâine şi de produse lactate, etc. Intre ramurile industriale noi, create de regimul de democraţie populară, un important loc îl ocupă şi industria electrotehnică. Această ramură are ca sarcină fabricarea de maşini şi utilaj electric necesar electrificării ţării, ca şi producerea bunurilor de larg consum — aparate de radio, lămpi, acumulatori, etc. — necesare ridicării nivelului material şi cultural al oamenilor muncii. In trecut, mai mult de 90% din necesităţile noastre de utilaj şi produse electrotehnice erau acoperite prin import. Despre o industrie electrotehnică autohtonă propriu zisă, până la naţionalizarea principalelor mijloace de producţie din anul 1948, nici nu se poate vorbi. Existau doar o serie de ateliere mici, cu caracter meşteşugăresc, posedând un utilaj redus şi făcând mai mult reparaţii. Singurele fabrici existente erau doar cele de acumulatori şi de becuri electrice, precum şi diversele sucursale ale trusturilor străine, care mai mult montau şi asamblau piesele importate din străinătate. 1