Energetica, 1960 (Anul 8, nr. 1-12)
1960-12-01 / nr. 12
1. Generalităţi Centrala termoelectrică Paroşeni, situată în mijlocul bazinului carbonifer al Văii Jiului, constituie unul dintre obiectivele cele mai importante ale planului de electrificare pentru perioada 1951 — 1960. Centrala a fost proiectată, conform directivelor planului de electrificare, pentru a consuma deşeurile de combustibil solid provenite de la preparaţiile de cărbune din Valea Jiului şi a fost dimensionată să corespundă în perspectivă disponibilităţilor de astfel de deşeuri. Centrala a fost proiectată cu o putere în prima etapă de 150 MW şi este echipată cu grupuri de 50 MW. Prima turbină a fost pusă în funcţiune în 1956, aceasta fiind cel dintîi agregat cu asemenea putere instalat în R.P.R. Grupurile 2 şi 3 au fost puse în funcţiune succesiv în 1957 şi 1959. Actualmente se studiază extinderea centralei cu încă un grup de mare putere. Centrala are un rol de bază în sistem şi asigură alimentarea cu energie electrică a consumatorilor din Valea Jiului, precum şi a consumatorilor industriali importanţi care se dezvoltă la nordul şi sudul acestei regiuni, şi anume : Combinatul siderurgic Hunedoara, fabrica „Oţelul roşu" şi exploatările petrolifere din Oltenia, de care este legată prin linii de 110 kV care traversează munţii. Centrala teroelectrică Paroşeni este construită cu echipament sovietic şi s-a realizat cu ajutorul specialiştilor din U.R.S.S. atît în privinţa proiectării cît şi în privinţa montajului şi punerii în funcţiune. Prin colaborarea şi îndrumarea care au avut loc aici din partea organizaţiilor de specialitate din U.R.S.S. construcţia centralei Paroşeni a constituit totodată o şcoală de calificare şi perfecţionare pentru cadrele noastre de exploatare, montaj şi proiectare. 2. Descrierea amplasamentului Situată într-o regiune de munţi foarte frămîntată, pe cursul superior al rîului Jiul Romînesc, lucrarea a ridicat probleme foarte interesante de dispoziţie pe teren şi de folosire la maximum a posibilităţilor pe care le oferea un amplasament strimt şi variat ca nivelare. Rezolvarea acestor probleme în condiţii avantajoase, atît din punct de vedere constructiv cît şi din punct de vedere al exploatării, constituie particularitatea esenţială a centralei Paroşeni şi este un merit deosebit pentru tehnicienii noştri. Amplasamentul centralei se află în aval de oraşul Lupeni, pe malul Jiului Romînesc, şi are forma alungită a albiei majore a rîului, fiind foarte îngust. Zona nivelată necesară pentru desfăşurarea obiectelor centralei a fost realizată prin excavarea unui bot de deal care a creat o terasă superioară servind așezării turnurilor de răcire. Volumul săpăturilor în această zonă a atins 300 000 m3 și pămîritul rezultat a servit la nivelarea restului terenului. Apa de răcire pentru centrală se ia din rîul Jiu, iar combustibilul centralei este adus cu ajutorul vagoanelor de cale ferată normală. Solul de fundare al centralei se compune din pietrişuri aşezate pe strat impermeabil de mamă, a cărui adîncime variază între 4 şi 4,9 m. Deşi rezistenţa terenului s-a dovedit a fi bună, acest sol prezintă dezavantajul nivelului ridicat al apelor subterane, ceea ce a impus să se construiască un drenaj de adîncime pîrnă la stratul de marnă. Drenajul care înconjură zona clădită a amplasamentului a avut ca efect coborîrea nivelului apelor subterane sub nivelul subsolurilor clădirilor. 3. Schema termică, echipamente mecanice Centrala termoelectrică este echipată cu echipament sovietic și anume : cazane tip PK-10 de debit 230 t/h cu caracteristicile aburilor 100 ata, 510°C și turbine tip VK-50-1 cu caracteristicile aburilor la intrare 90 ata, 500°C. Cazanele sînt cu circulaţie naturală şi tambur, de tipul cu radiaţie, cu camera focarului complet ecranată, construite pentru arderea de cărbune pulverizat. Camera focarului este prevăzută cu 8 arzătoare pentru praf de cărbune cu înclinare variabilă şi cu 8 injectoare suplimentare pentru păcură care servesc pentru pornire şi pentru menţinerea flăcării la sarcini parţiale. Ulterior cazanul a fost adaptat şi pentru arderea de gaze naturale. Cazanul are circulaţie de apă împărţită şi în tambur se realizează sistemul de vaporizare în două trepte. Supraîncălzitorul, compus din serpentine verticale, este construit din oţel aliat cu crom şi molibden şi asigură temperatura constantă de 510°C cu ajutorul unui regulator de temperatură de suprafaţă cu ţevi orizontale. Economizorul în două trepte primeşte apa de alimentare a cazanului preîncălzită în mod normal la temperatura de 215°C. Treptele economizorului alternează cu treptele preîncălzitorului de aer calculat pentru a asigura o temperatură a aerului de 240—300°C la intrarea în focar. Construcţia cazanului este cu două drumuri de gaze, iar gazde de ardere părăsesc cazanul pe la partea inferioară, permiţînd instalarea la sol a filtrelor de cenuşă şi a ventilatoarelor de gaze. Filtrele de cenuşă sînt de tipul multicicloane. Turbinele sînt de tipul cu acţiune, cu un singur corp într-un singur flux. . Ele sînt dimensionate pentru o terraperatură nominală a apei de răcire , de 10°C și tim vid în condensator ,de 0,036 ata. . Schema de legătură între cazane și turbine este sistem,bloc cu bară ,transversală de ajutor. . Centrala termoelectrică Paroşeni Ing. C. MOŢOIU și ing. F. ROUADEDEAL 556 ENERGETICA ★ 8 * 1960 * Nr. 12