Energetica, 1960 (Anul 8, nr. 1-12)

1960-12-01 / nr. 12

1. Generalităţi Centrala termoelectrică Paroşeni, situată în mijlocul bazinului carbonifer al Văii Jiului, constituie unul din­tre obiectivele cele mai importante ale planului de elec­trificare pentru perioada 1951 — 1960. Centrala a fost proiectată, conform directivelor pla­nului de electrificare, pentru a consuma deşeurile de combustibil solid provenite de la preparaţiile de căr­bune din Valea Jiului şi a fost dimensionată să cores­pundă în perspectivă disponibilităţilor de astfel de deşeuri. Centrala a fost proiectată cu o putere în prima etapă de 150 MW şi este echipată cu grupuri de 50 MW. Prima turbină a fost pusă în funcţiune în 1956, aceasta fiind cel dintîi agregat cu asemenea putere in­stalat în R.P.R. Grupurile 2 şi 3 au fost puse în funcţiune succesiv în 1957 şi 1959. Actualmente se studiază extinderea centralei cu încă un grup de mare putere. Centrala are un rol de bază în sistem şi asigură alimentarea cu energie electrică a consumatorilor din Valea Jiului, precum şi a consumatorilor industriali im­portanţi care se dezvoltă la nordul şi sudul acestei re­giuni, şi anume : Combinatul siderurgic Hunedoara, fa­brica „Oţelul roşu" şi exploatările petrolifere din Olte­nia, de care este legată prin linii de 110 kV care tra­versează munţii. Centrala ter­oelectrică Paroşeni este construită cu echipament sovietic şi s-a realizat cu ajutorul specia­liştilor din U.R.S.S. atît în privinţa proiectării cît şi în privinţa montajului şi punerii în funcţiune. Prin colaborarea şi îndrumarea care au avut loc aici din partea organizaţiilor de specialitate din U.R.S.S. con­strucţia centralei Paroşeni a constituit totodată o şcoală de calificare şi perfecţionare pentru cadrele noastre de exploatare, montaj şi proiectare. 2. Descrierea amplasamentului Situată într-o regiune de munţi foarte frămîntată, pe cursul superior al rîului Jiul Romînesc, lucrarea a ridi­cat probleme foarte interesante de dispoziţie pe teren şi de folosire la maximum a posibilităţilor pe care le ofe­rea un amplasament strimt şi variat ca nivelare. Rezolvarea acestor probleme în condiţii avantajoase, atît din punct de vedere constructiv cît şi din punct de vedere al exploatării, constituie particularitatea esen­ţială a centralei Paroşeni şi este un merit deosebit pen­tru tehnicienii noştri. Amplasamentul centralei se află în aval de oraşul Lupeni, pe malul Jiului Romînesc, şi are forma alungită a­­ albiei majore a rîului, fiind foarte îngust. Zona nivelată necesară pentru desfăşurarea obiectelor centralei a fost realizată prin exca­varea unui bot de deal care a creat o terasă superioară servind așezării turnurilor de răcire. Volumul săpăturilor în această zonă a atins 300 000 m3 și pămîritul rezultat a servit la nive­larea restului terenului. Apa de răcire pentru centrală se ia din rîul Jiu, iar combustibilul centralei este adus cu ajutorul vagoanelor de cale ferată normală. Solul de fundare al centralei se compune din pietri­şuri aşezate pe strat impermeabil de mamă, a cărui adîncime variază între 4 şi 4,9 m. Deşi rezistenţa tere­nului s-a dovedit a fi bună, acest sol prezintă dezavan­tajul nivelului ridicat al apelor subterane, ceea ce a impus să se construiască un drenaj de adîncime pîrnă la stratul de marnă. Drenajul care înconjură zona clă­dită a amplasamentului a avut ca efect coborîrea nive­lului apelor subterane sub nivelul subsolurilor clădirilor. 3. Schema termică, echipamente mecanice Centrala termoelectrică este echipată cu echipament sovietic și anume : cazane tip PK-10 de debit 230 t/h cu caracteristicile aburilor 100 ata, 510°C și turbine tip VK-50-1 cu caracteristicile aburilor la intrare 90 ata, 500°C. Cazanele sînt cu circulaţie naturală şi tambur, de tipul cu radiaţie, cu camera focarului complet ecranată, construite pentru arderea de cărbune pulverizat. Camera focarului este prevăzută cu 8 arzătoare pentru praf de cărbune cu înclinare variabilă şi cu 8 injectoare supli­mentare pentru păcură care servesc pentru pornire şi pentru menţinerea flăcării la sarcini parţiale. Ulterior cazanul a fost adaptat şi pentru arderea de gaze natu­rale. Cazanul are circulaţie de apă împărţită şi în tam­bur se realizează sistemul de vaporizare în două trepte. Supraîncălzitorul, compus din serpentine verticale, este construit din oţel aliat cu crom şi molibden şi asigură temperatura constantă de 510°C cu ajutorul unui regu­lator de temperatură de suprafaţă cu ţevi orizontale. Economizorul în două trepte primeşte apa de alimen­tare a cazanului preîncălzită în mod normal la tem­peratura de 215°C. Treptele economizorului alternează cu treptele preîncălzitorului de aer calculat pentru a asigura o temperatură a aerului de 240—300°C la in­trarea în focar. Construcţia cazanului este cu două drumu­ri de gaze, iar gazde de ardere părăsesc cazanul pe la partea in­ferioară, permiţînd instalarea la sol a filtrelor de ce­nuşă şi a ventilatoarelor de gaze. Filtrele de cenuşă sînt de tipul multicicloane.­ Turbinele sînt de tipul cu acţiune, cu un singur corp într-un singur flux. . Ele sînt dimensionate pentru o terra­­peratură nominală a apei de răcire , de 10°C și tim­ vid în condensator ,de 0,036 ata. . Schema de legătură între cazane și turbine este sis­tem,bloc cu bară ,transversală de ajutor. . Centrala termoelectrică Paroşeni Ing. C. MOŢ­O­IU și ing. F. ROUADEDEAL 556 ENERGETICA ★ 8 * 1960 * Nr. 12

Next