Epoca, mai 1923 (Anul 42, nr. 99-122)
1923-05-29 / nr. 120
► im XLII — Ro. 120 • In toată țara: I LEII EXEMPLARUL ABONAMENTE: P © lut * * •••*•■*■ L © 5 313@ i 6 lunS ty îis ® NI 3 »» ••«••«*••• *9 ^ P@ptin străinătate Sei șase sute Preoții, învățătorii și țăranii, vor plăti pe an 200 lei, pe 6 luni 100 lei C. 4 PACINI Fondator: NIcOLAE FIULESCU Marți zi* Mai 192? In străinătate : 2 LN EXEMPLARUL ANUNCIURI; Se primesc la administrația ziarului și — — toate Agențiile de Publicitate ______ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA CALEA VICTORIEI No. 701 Etajul I Telefon 7 30 B 5||Ti“ șși% Bn șgi 6 § IPS1 Academia Română Ședința de Sâmbătă a Camerei a fost rezervată trecerea la iuțeală SM prin surprindere a uneia din cele mai mari și mai îndrăznețe hoții legiferate t pe care liberalii o urmăresc cu o sălbatecă lăcomie de ani de zile și pe care au reușit să o rupă din ghierele organizatorilor inițiali, hoția „Rosiței”. Ce este „Reșița ”, opinia publică și-o reamintește din epoca de jafuri a guvernului Averesen . Sub paravanul așa zisei naționalizări a uzinelor metalurgice de la Reșița averescanii au ticluit o cointeresare dupa sistemul tipic al tuturor cointeresărilor spoliatorii liberale, în care Statul aducea ca aport domenii miniere a căror valoare reală se cifra la aproape două miliariie. Prin modul cum fusese ticluită această cointeresare, statul cădea, de la început vieți" pia uneii duble spoliat urii Pritea, era acela că în evaluarea fondului social aportul vechei societăți fusese umflat la maximum, pe când aportul setatului fusese estimat la o cifră derizorie, care nu reprezentea nici a douăzecea parte din valoarea lui reală, . Capitalul global al nouei societați fixat prin această falsă Estimatiune la 125 milioae, depărțite în 250.000 acțiuni, refotnsWita astfel în realitate aáfilarde Dacă cota de acțiuni 2 sț-ipezentând aportul său social ar fi intrat în posesiunea totului, acesta ar fi avut de susfit numai jaful repartitiunei. sca? S’ar fi ales măcar cu beneficiile rezultând din această înteprindere. Dar statul a fost spoliat și de fotul său de acțiuni, care au ■trecut în chipul scandalos care se cunoaște în buzunarele favorițiior regimului, îmbogățindu-i peste noapte, el alegându-se numai cu echivalentul valorei nominale. Cum a fost impărată conștiința parlamentului care a fost chemat să insfințeaaca jaful acesta, optdm cu toții. Opinia publică își reamintește lupta crâncenă pe care întrega opozițiune alcătuită din partidul National, partidul Țărănesc și partidul Liberal a dus-o în Cameră pentru a împiedeca hoția „Reziței” și cum în ziua în care legea a fost votată toți membrii opoziției au părăsit Adunarea și s’au dus în corpore să protesteze la Rege- Rezultatul a fost că legea spoliatorie votată de Cameră s’a împotmolit în cartoanele Senatului. I Dar pe când partidul Națîonal și partidul Țărănesc duceau lupta cu bună credință și cu gândul cinstit de a apăra și Beri de la avutul statului, paridul gândul Liberal ducea lupta cu ascuns și cu rezerva perfidă ca să zmulgă afacerea hoțească din mâinile averescapilor pentru a o comite el. Și așa s’a și întâmplat. Astăzi, la sfârșitul sesiunei parlamentare, profitând de oboseala generală și pândind la zi când după cele petrecute an ajunsperau ca vor scăpa și i de controlul opoziției, liberalii aU venit cu ..Reșița” exact în același cadru în care a fost adusă și de averescani, consfințind hoția comisă de aceștia pentru a avea și ei prilejul hoției celei noi, pe care cu o stăruință diabolică au organizat o în culise începând din ziua în care au venit la guvern. Dar opoziția a fost și de data aceasta la locul ei si a dat alarma. Declaratiunea cetită în numele opozitiei unite și modul magistral în care d. Iuliu Maniu a executat guvernul dezvăluind spoliațiunea și arbitrariul fantastic prin care partidul Liberal caută să acapareze Reșița însușindu-și jaful averescan, a tîntuit pe vinovați fără posibilitatea unei replice serioase și cinstite. Hidoasa, complicitate dintre partidul Liberal și partidul Poporului a apărut de data aceasta clară ca lumina zilei și în domeniul hoției. Astăzi afacerea ,, REȘIȚA” este pusă din nou in ordinea zilei exact ca si in vara anului 1921, când a fost adusă în Cameră de guvernul Averescu. Deosebirea nu e decât aceia că liberalii au venit cu hoția organizată întrun stil și mai mare decât cum o adusese guvernul Averescu. La 1921 in urma protestarei opoziției consfințirea legală spemațiunea a fost împiedeca ată Rămâne să vedem astăzi dacă același măsură va fi aplicată și tentativei liberale La 1921 acei care se duceau în fruntea opoziției la Palat pentru a protesta împotriva . HOȚIEI REȘIȚEI" erau d-nii Duca și Mârzescu. Vom vedea ce va face astăzi Palatul când d-nii Duca și Mârzescu sunt acei care și-au însușit și susțin „HOȚIA REȘIȚEI” intrată în inventariul familiei Brătlanu. * Opinia publică are de data aceasta o nouă ocazie ca să verifice teoria CELOR DOUA MASURI*’. Transficele româno, ungare din Bruxelles Bruxelles, 27. (Rador). — D-nu Adassei, ambasadorul Japoniei la Bruxelles, în urma dorinței comitetului executiv al Ligii Națiunilor, a reunit pe reprezentanții României și Ungariei, pentru a regula litigiul dintre aceste două tari pe chestia exproprierilor din Transilvania, cu ajutorul directorilor Lisei Națiunilor. (N. R.: Se știe că „Viitorul“ anunțase încă de acum o lună că această chestiune a fost definitiv tranșată, spre succesul delegatului român la Lausanne). *• • »•«»*♦• ••*•****«»* Răspunsul sovietelor la nota engleză LONDRA, 26. — „Evning Standard“ află, că Krasin a primit răspunsul din Moscova. Guvernul Sovietic nu este dispus sa facă nici o comu sie. In cercurile diplomatice se crede, că situația s’a agravat mult. Raportul asupra lucrărilor și întâmplările anului în Raportul iscălit de d. I. C. Negruzzi, secretarul general al Academei române, începe prin a enumera pe membrii instituției morți în timpul anului 1922—23: Andrei Bârseanu, George Bengescu, Ștefan G. Hepites, arhimandritul Ilarion Pușcariu, arh. Eusebie Popovici, Ioan Urban Jarnik, Cavalerul Ioan Capellini, Otto Hirschfeld, Louis Leger, Teodor Burada, Leon de Rosny, Contele Fernand de Montessus de Balore, Dimitrie Onciul. Afară de ședința solemnă încoronăm, Academia a ținut în cursul anului 37 de ședințe. Relațiile interne și externe ale Academiei au fost întreținute normal cu organele statului și in limita posibilității cu străinătatea. Academia a pus în aplicare contractul de editură cu soc. „Cultura Națională“. S’au tipărit o mulțime de volume cari vor mări veniturile Academiei. Colecțiunile bibliotecei și-au continuat creșterea și organizarea. S’au mai lăsat Academiei două fonduri : 1) Fondul George Tomoșoiu, la dispoziția Academiei, 80.000 lei numerar. Fondul e în litigiu. 2) Fondul Petresc-Ciorobea, 4 corpuri de casă. Academia va trebui să întrețină o bursă __ la Facultatea de medicină. In anul școlar curent s’au dat burse din fondurile Adamachi, A. Papadopol, Dr. Corneliu Păcuraru-Bianu, N. Rătescu și Leon S. Arie. La concursurile premiilor Academiei s’au prezentat numeroși candidați. Fratele Iinu a mărturisit, — adevăr a grăit: — Pleci din partid, după ce le-ai îngrășat, — a strigat d-sa unui deputat care s-a săturat de el și de frații săi. Fratele Dinu a confirmat astfel spusele presei întregi: partidul liberal e partid da ghiftuiți. Și fiindcă a spus-o, fratele Ionel va trebui să-i aplice Constituția. * In Basarabia ofițerii de jandarmi împușcă oamenii, ...Se vor fi săturat și ei de-a tot împușca francul. Oricum însă, cei din Capitală sunt meii civilizați, ei dau in oameni numai in patul armei, — și, destgur, numai din ordin. * Primul-ministru a aflat, la Cameră, că în Basarabia jandarmii execută sumar pe toți cei cari nu aplaudă cu amândouă mâinile binefacerile regimului. Și d. Brătianu s’a emoționat,— dar nu de ce credeți, ci de faptul că n’a știut mai din vreme aceasta : ar fi adus un mare transport de jandarmi din Basarabia cu cari să pue capăt campaniei dusă de opoziție împotriva Constituției, Politiei industriali a Partidului National Declarația d-lui Iuliu lansa în Samară de Cu ocazia discuției proiectului lege pentru naționalizarea ieșitei''' d. Iuliu Maniu, președintele partidului național român a citit următoarea declarație : Partidul Național Român și Partidul Țărănesc în fața proectului de lege privitor la șoc. „Reșița“ repetă declarațiunea făcută cu ocazia desbaterilor unui proect de lege similar prezentat de guvernul d-lui general Averescu în sensul căreia ceream ca statul să preia insuși acțiunile pe cari Societatea „Reșița“ le va emite. Credința acestor partide este ca Statul atât din punct de vedere economic cât și financiare trebue să participe la industriile de bază și de primă necesitate. Aceasta pentru ca deoparte să participe la câștigul acestor industrii iar pe de altă parte pentru a îndruma conform cu interesele superiore ale Statului producțiunea și prețul măriei produse. Partidele aliate condamnă cu toată hotărârea co misiunea de speculațiune bancară a guvernului actual și ține a înfiera imoralitatea politică de care păcătuește partidul liberal și guvernul său, prezentând un proect de lege care în esență este identic cu proectul guvernului averescan față de care partidul liberal, a dus o campanie politică din cele mai violente. Dezaprobă politica guvernului liberal prin care persecută întreprinderile industriale și comerciale, mai ales cele din Ardeal și Banat, cu scopul vădit de a le subjuga cu orice mijloace finanței liberale, sdruncinând prin aceasta încrederea cetățenilor și a străinătate in siguranța de drept ce ar trebui să domnească în stat. Protestează în contra încercării de a compromite desvoltarea sănătoasă a industriei și comerului prin legi votate de deputați aleși prin lovitură de stat, fraudă și teroare. Protestează ca deputații astfel aleși și cointeresați la transacțiunea .Reșița“ fie direct fie prin băncile liberale să ia parte la desbaterea și la votarea acestui proect de lege. 8mmul d-lui Britinnu și Românii din istoric. Guvernul corupției și fraudei nu pierde nici o ocazie de a se compromite în fața a tot ce reprezintă conștiință românească. Și ține, cu orice preț, ca, această compromitere, să aibă răsunet și în toate părțile lumii. După suprimările ziarelor românești din Ardeal, cari nu apără politica ghenefierilor de a capturare a tării în folosul partidului libert4; după terorizarea — prin „Letea“ — a presei care nu vrea să recunoască „binefacerile“ acestui regim de capacități stomacale; duă interzicerea de a apare în Basarabia, ziare cari să nu laude jaful și teroarea de slânjită asupra acestei provincii guvernul în fata căreia lumea a luat o măsură românească de pretutindeni, se va gândi, cu îngrijorare. Cel mai reprezentativ tip al grupării liberale ministrul de interne, d. gen. Văitoianu a dat ordin ca ziarul românesc care apare in Statele Unite — „America“ — să fi oprit de a intra în țară. Motivele, toată lumea se știe: ziarul „America“ nu aprobă teroarea deslănțuită de guvernul liberal in toată țara și în special în provinciile unite și critică pe baze de documente fapte, măsurile pe cari se ia acest gust venn, măsuri cari au darul să arunce o tristă reclamă, nu asupra guvernului ci, mai ales, asupra poporului român nevinovat și străin cu totul de conducătorii săi, impuși la cârmă prin manopere și intrigi demne de curtea țarului Rusiei. Presa democrată — și cu această ocazie — și-a făcut datoria, atrăgând atenția guvernului asupra greșelii ce comite. Dar guvernul a rămas hotărât în măsura luată, fiind convins că numai funcționarul nerod, care a făcut raportul de interzicere, numai el știe adevărata politică dusă de ziarul „America“. Căci, aflați, oameni buni, ,,America“ e un ziar reprezentând interesele străine și face propagandă bolșevică. Guvernul i-a interzis intrarea, guvernul putea să doarmă liniștit, ascunzându-și capul, ca struțul. Dar iată că un sol neașteptat, un sol nedorit, venind de departe, s’a sguduit din beatitudinea somnoroasă. Redacția ziarului ,„America“ i-a trimis o adresă drastică prin care ii cere să revină asupra măsurii greșite pe care a luat-o, arătându-i și documentându-i că criticile ce „America“ se aduce situației politice din România nu se răsfrâng asupra poporului român, ele privind numai și numai guvernul român, care, prin actele sale, dă ocazie la aceste critici; iar guvernul unei țări nu se poate identifica, întotdeauna, cu însuși poporul acelei țări. Nu știm dacă guvernul se va fi gândit serios asupra acestei adrese, și nu știm iarăși dacă va avea mintea românului cea de pe urmă. După bizantinismul prin care crede că va înșela lumea politică internațională, și după favoritismul cu care caută să exploateze tot ce este bogăție în favoarea partidului venetic de sufletul românesc, mă îndoesc. Guvernul va păși înainte, pe calea greșită, pe care a apucat, cum a făcut în toate actele sale, pentru a da lumii cel mai rușinos spectacol ce s’ar fi dat vreodată. Redacția ziarului .America" indee cu avertizarea că, în caz de încăpățânare in măsura luată, se va vedea nevoită să apeleze la scutul guvernului american, lăsând guvernului român, toată rușinea ce va rezulta din faptul protestului ambasadei americane, pe lângă guvernul român, pentru lăsarea liberă la intrare în România a unui ziar românesc din America, ziar de ordine, reprezentând naționalismul românesc desemnat pe Câmpia Libertății. Lloyd George împotriva lui Baldwin Viena, 28 — Din Londra se telegrafiaza că Lloyd George a început o campanie împotriva cabinetului lui Baldwin. Fostul premier va lua foc în fruntea opoziției. Regimul economic al grâului Am arătat într-un număr precedent, cari au fost fazele prin care au trecut aprovizionarea cu grâu în Franța. 5î restricțiile puse de guvernele franceze, producătorilor. Trebue în mod general să arătămică un guvern oricare ar fi este necesar să aibă în vedere, în primul rând INTERESUL PRODUCĂTORULUI DE GRÂU, pentru a Se mări, sî încuraja producția, precum și interesul consumatorului — ca chestie Socială. Din această dilemă statul nu poate eși. Economistul Francois Bernard, spune, vorbind de prețul grâului : „Le marche du ble est universel; Ies prix de cette dérvré se nivellent suivant Ies disponibilités et les desoins INTERNATIONAUX”. Veracitatea acestui principiu nu poate fi un paradox, ci o axiomă cu rezultate bine definite. Regimul grâului impus, la 25 August 1922 de actualul guvern, fixat la un preț maximum de 30.000 vagonul de grâu, a dat loc la un dublu joc periculos din două puncte de vedere : 1) Morarii din Ardeal au plătit chiar de la început vagonul de grâu cu aproximativ 34.000 lei vagonul. 2) Sub forma legală a regimului și a prețului maximală 8’a încurajat specula cea mai odioasă, având ca consecință: a) Exportarea prin contrabandă, a unei mari cantități de făină. Sustrase deci opt" sum«tieî interne ; b) Prețul actual al grâului se negociază aproape oficial cu peste 40.000 lei vagonul, loc o gară, (cu speze, aproximativ 45—47 000 lei). Urcarea vertiginoasă a prețului la grâu, este destul de legitimată, având în vedere, recolta, slabă din anul trecut, precum și prețul grâului in raport cu prețul orzului și ovăzului, care ia CONSTANȚA linie, a ajuns la 40.000 lei vagonul. De noul regim al grâului, se leagă o altă derută sau panică socială, și anume» FRICA producătorului de a aixai cultiva grâu, din care motiv s’a dovedit și statistica ministerului de domenii face dovada certa, că cultura grâului a diminuat în profitul orzului, ovăzului, etc. Pentru a se încuraja cultura la noi, se spune» că guvernul ar fi luat măsuri să acorde o primă de hectar de 200 lei! Am cercetat personal la țară, dacă s’a plătit la cineva, această primă, dar mi s’a răspuns că nici nu se cunoaște» .— aproape această dispoziție, — deci tarifat promisiuni fără nici un temei, nefiind la mijloc o politică economică, serioasă, ci numai conjecturi de la o zi la alta. Asupra consumului pâinei» am arătat deja» cum statul, s’a încărcat, lan o cheltuială inițială de aproape 300.000 000 lei, prima cuvenită morarilor socotit a 5000 lei la vagonul de grâu. De unde compensează statul această cheltuială? sigur că din bugetul ordinar, întrucât exportul celor 200.000 vagoane» grâu la care se aștepta guvernul în iulie anul trecut, nefiind real, din cauza diminuărei producții, — nu s’a încasat decât o minimă taxă pentru exportul grâului și faunei până în prezent. Situația fiind cea de mai sus trebue să ne întrebăm ,care va fi regimul pentru recolta nouă care promite abundenta. Guvernul din acest punct de vedere tace, iar morarii se agită, întrucât, situația actuală nu le mai convine. După unii ar trebui ca statul sa lase complecta libertate la grâu. După alții, se cere o contingentare serioasă pentru consumul intern și libertate la export bine înțeles cu taxe superioare la vamă. Noi însă, opinăm, pentru a doua propunere, și anume pentru o contingentare serioasă care săi asigure consumul intern» cu o pâine bună și cantitativ și calitativ, iar restul să fie liber la export, fără nici o formalitate, de centralizare, ca în sistemul guvernului Averescu. Această normă s’a aplicat în 1915[916» Sub ministerul Constantinescu, și a dat rezultate bune. Trebue să se înțeleagă odată, că poporul este sătul de specula ce se face pe spinare ® și buzunarul lui. Săracul nu poate plăti pâinea neagră, de proastă calitate, cum este servită în prezent publicului, cu 4 lei bucata de 0.900 gr. și pâine de secară 4,75 iar statul să verse aproape jumătate de miliard din cauza unei politici bizantine și fără nici o bază economică, decât o politică sub beneficiu de experiență. Aceste experiențe cosită scump țara, iar țara însămi suntem noi cetățeni care suferim vexatorii de tot felul. Oficiile de diverse nuanțe ce aubundă în prezent la unele ministere, nu sunt decât motiv pentru încătușarea producții fie .La grâu* zahăr, industrie etc., iar nu organe care să coordoneze, și amortizeze interesele generale. .Dacă star cere de cineva *W7 coreala sa, cât costă pe stat, zecile de oficii de studii, înființate de guvernul actual, ar vedea că s’«a cheltuit câteva zeci de milioane de lei» iar rezultatul general este negativ, cele Problema grâului este Una din mai importante în masa noastră. De rezolvarea fericită a acestei probleme depinde în raport direct, situația valutară a tarei. Cu teorii ca „PRIN NOI INȘINE‘‘ nu se mai poate Spera nimic. Aceste teorii trebuiesc considerate ca : UTOPII“ ca multe altele născute din capete înfumurate de potentați politici. Nu poit termina aceste rânduri decât reamintind o situație aproape identică, petrecută în Franța acum 300 de ani. .,Pe timpul Regelui Scharelui„dovic XIV anul 1692—93 Se anunța, o recoltă de grâu slabă.. .»Controlorul general de stat PONT »’CHARTRAIN, lua oarecari măsuri forte nenorocite, cu această „ocazie„Astfel în loc de a lăsa libertatea pentru o aprovizionare ușoară ,a țărei, lua dispozițiunî conrarii ,’TAXÂND GRÂNELE ce erau „vândute în piețe, și având ca rerezultat prim, încetarea oricărui „comerț cu grâu. Asemenea prin ».declarația din 5 Sept. 1693 se „numește o comune însărcinată Citiți continuare în pagina II-a Fizicianul Jacques-Alexandreésar-Charles e unul din acei pa Pteni de știință, cari rămân ie Jtați de istorie prin faptul că au realizat primii experiențe, cari au devenit stări uzuale pentru generațiile posterioare lor. Primul aerostat a fost un balon cu aer cald, lansat la 5 iunie 1783, la Armonay, de frații Montgolfier. Dar prima ascensiune în balon umflat cu hidrogen a fost făcută le Charles, împreună cu Robert, 1 Decembrie 1783 și, cu această carte, el inventă toate ustensilele penți ale navigației aeriene: piața, nacela, lestul, supapa. Dar numele lui Charles a fost de multe ori citat de literați, . .și iin de ce . .. ' “ “ " In 1804, Charles, care avea atunci 58 de ani, se însura cu o fată de 22 de ani, Julie-Franțoise-Bouchaud des Hérettes. D-na Charles avea pentru soțul ei o afecțiune calmă și sinceră. Sănătatea ei șovăelnică o obligă să plece, în 1816, la Aix-en-Savoie. César Charles, bolnav de piatră, și poate reținut la Paris de îndatoririle funcțiunei sale de președinte al Academiei de științe, nu-și întovărăși soția pe marginea lacului Bourget. D-na. Charles se instala deci singură în pensiunea familiei bătrânului doctor Périer, în partea de sus a orașului Aix-les-Bains și în acest colț liniștit ea descoperi, la 5 sau 6 Octombrie 1816, pe Alphonse de Lamartine. " " La 18 Decembrie 1817, Julie Charles muria, la Paris, în unul din apartamentele Palatului Institutului, și această moarte făcu să izbucniască din sufletul marelui poet strofele nemuritoare ale „Meditațiilor“. Și astfel, numele lui Charles rămâne legat de istoria începuturilor romantismului. Cariera lui a fost aceea a unui mare profesor. Când își termină studiile, ocupă un post în finanțe Dar postul îi fu suprimat pe neașteptate și atunci Charles, ademenit de o vocație secretă, se consacră demonstrațiilor publice de fizică, cari erau foarte gustate în acea epocă. Cu micul capital strâns astfel, el își complectă cabinetul de fizică și, utilizându-l, începu să atingă celebritatea. Cursurile lui se țineau într-o sală a Louvrului, în fața unui auditoriu numeros și totdeauna select. Asistau femei celebre și savanți iluștri, ca Volta și Franklin. Experiențele lui impresionau totdeauna. El se pregătea cu minuțiozitate. Ascensiunea lui memorabilă a fost pentru el o experiență de făcut în fata a sute de mii de spectatori . Pentru reușita,«!, el isi puse în joc tot geniul său de mare experimentator, căci avea prea mult simțul actiunei publice, pentru a nu fi priceput că ea ii va conferi nemurirea. César Charles intră în 1785 la Academia Regală. N’a făcut niciodată acolo operă de descoperitor dar a participat la redactarea a numeroase rapoarte relative la chestiuni de fizică, industrie sau arte frumoase. „Era totdeauna indicat, a scris baronul Fourier în 1828, să coopereze la lucrările comune la Academia de științe și la aceea de arte frumoase. Se poate spune că el era comisarul nostru perpetuu pe lângă această Academie. Semnătura lui, împreună cu aceea a lui Prony, Gossec și Méhul, se găsește în josul unui raport asupra unui nou pian mare în formă de clavecin, prezentat în 1810 de frații Erard. In acelaș an, împreună cu Grétry, Méhul, Haüy și Lacépéde, el face un raport asupra unui pianarmonică, al lui Schmidt. Descrie apoi melodionul lui Dietz, un organo-lyricon și în sfârșit un bas și contrabas războinic, instrument din genul clarinetei, cu privire la care se dedă la aceste considerații pline de savoare: „Partea predominantă din muzica războinică, scrie el, este fără îndoială ritmul și mișcarea. Acestea își dețin cea mai mare putere a lor de la instrumentele cu tere a lor dela instrumentele cu vibrații ascuțiți, țimbaleta, tamtamul, triunghiurile, etc. Toate agitându-se una peste alta și în cadență, ne asediază urechile prin sunetele lor zgomotoase. Dar aceasta ne-ar produce nerăbdare, căci nici unul din aceste instrumente neavând intonație precisă și fixă, ele nu s’ar amesteca cu melodia decât numai pentru a tulbura acordurile. Dar, bătând măsura îndoit, aceste instrumente ritmice produc contraste izbitoare cu sunetele largi și puternic accentuate ale clarinetelor, cornurilor și tromboanelor. Din acest conflict eterogen ies în mulțime aceste senzații fizice de nedefinit, din cari se nasc pasiunile morale, bucuria, mânia, exaltarea, curajul“. Și Charles adăuga: „Socotind energia acestor impresiuni, cari nu sunt datorite totuși decât aerului agitat care ne lovește urechile, simțim că are oarecare importanță să încercăm să perfecționăm încă aceste mijloace prețioase, prin care arta, cumulând sunete, poate aduce în sufletul omului sentimente ca entusiasmul și vitejia“. Rânduri scrise în 1811 ! Dar nu aceste rapoarte au făcut nemuritor pe Charles. Ascensiunea lui a produs în Franța o impresie considerabilă. Opinia publică înțelese in sfârșit că se putea cuceri a treia dimensiune a spațiului, că era „în sfârșit“ posibil omului să se ridice, deasupra planului unde, din timpuri milenare, i se exercita activitatea. întinderea aerului ne-a fost definitiv deschisă de încercările fraților Montgolfier și ale lui Charles. Un poet, Gudin de la Brenellerie pricepe acest lucru și grăbește peinventatori să-și urmărească lucrările și scrie în versurile întitulate „Le Globe de Charles et Robert“ Tir, Charles, tu, Robert, ale căror mâini abile găsesc elementele și metalele docile. Intr’un scop mai malt desfășurați-vă talentul ! Acestei corăbii fericite, mai ușoară decât vântul. Grăbiți-vă să-i adăugați sau rama, sau pânăr El îi îndeamnă să lucreze repede, de teamă ca Anglia să nu le răpească onoarea acestei invenții, căci, precizează el: Acest popor, care și a zis suveran al murei Va încerca să ajungă și rege al atmosferei. Temeți-vă ca'n arta voastră să nu-i lăsați victoria. Slujiți-vă patria și salvați-vă gloria Intențiunea poetului era bună. Și, după o sută de ani de la ascensiunea lui Charles, la 9 August 1884, Renard și Krebs pilotază pentru întâia oară un balon dirijabil, care evoluă în aer după placul piloților lui și reveni, după voința lor, la punctul său de plecare. Dorința oamenilor de la finele veacului XVIII se realizase. Cronica sfiistifică Fizicianul César Charles —u mmmmn-m* m m d jCn prilejul centenarului morței.—Prima^^excursiune în balonul cu hidrogen.—Elvira și Lamartine.—Considerații asupra muzinei militare.— Către dirijabile .—Poeții.—O sută de ani după Charles 1