Epoca, aprilie 1926 (Anul 43, nr. 51-67)

1926-04-11 / nr. 58

Tnrn. Xfm — VS..SS In toată tara: 2 LEI EXEMPLARUL ANUNCIURI: Se primesc la Administrația ziarului și toate Agențiile de Publicitate BIMATIA ȘI SEMmisfiAȚIA B­ari Elisabfeta Ha. 20 Stat II Telefon 43/17 Fondator: NICOLAE FILIPESCU.­­ Director: Gr. N. FILIPESCU Concentrări de primăvară­ fr *n-r*v . •­­Rama Presa înregistrează din nou versiunea unor mari concentrări miilitare­ de primăvară, cari ar fi astfel aranjate ca să coincidă cu perioada alegeri­lor generale. Știm cu certitudine că ideia acestor concentrări a fost lansată de d. Al. Constantinescu iu chiar ziua când in casa sa se alcătuia !isi*> actualului gu­vern. Suntem curioși sa vedem dacă sistemul detes­­tab­il, de a face din armata țării un instrum­en­t po­litic de partid, sistem practicat cu o îndrăzneață dezinvoltură sub guvernul Brătianu, va fi perpe­tuat și sub guvernul actual. Nu încape nici o îndoială că aceste concentrări nu pot avea alt rost de­cât acela de a _sustrare din masa electorală, și așa destul dejsubfiată prin mo­dul scandalos cum au fost alcătuite listele sub re­gimul SS răfierilor, s un contingent important de ale­gători. Pentru această manevră electorală, pe lângă dezastruosul procedeu al amestecului armatei în politică, țara­ ar trebui să suporte sutimi de mili­oane cheltueli, iar de la muncile agricole, să se sus­tragă tocmai în toiul lor sutimi de mii de serate. Această manoperă electorală apare­ cu­ atât mai­­ reochiată, cu cât e pentru prima­­ dată când con­centrările, — cari se făceau numai toamna, sunt schimbate pentru timpul primăverei. Cerem d-Lui Ministru de Război ca să lămureas­că țărei cât mai grabnic această chestiune,­­de­oa­rece știrea eventualității acestor concentrări de primăvară a produs o adâncă impresiune mai ales în rândurile populației k­araie care-și vede prin ele zădărnicite cultura ogoarelor. O cerem aceasta cu­ atât mai mult, cu cât actua­lul ministru de război nu poate avea­­ îm guvern un caracter politic, fiind ales și numit direct de Rege. marșul lihniților asupra ispîti. Este cel mai extraodinar aspect pe care la înfățișat vreodată viața politică a României. Iureșul averescanîlor asupra Bu­­cureștiului, ia proporțiile unei In­­vaziuni desnădăjduite de energii­­ meni șî de demenți. Trenurile gem șî la fiecare stație, ultimul colțișor e luat cu asalt de bande gesticu­­lante. Pe culoare e un infern, vagoane­le restaurante par balamucuri că­lătoare­ Aici un puț din vechia gardă a Ligei Poporului se asvârlă în beregata unui transfug nou nou, sigur pe promisiune de la centru. Dincolo, un colonel, erou din Bul­garia, reclamă o prefectură în Ba­sarabia, nu știu ce Ismail de jaf și de îmbogățire miraculoasă, altul vrea să fie șî deputat șî secretar general în acelaș timp. In special ministerul de industrie pare Peru scânteietor de făgăduind­ un și un singur convoi conține cel puțin zece subsecretari de Stat în spe. Pretențiilor vociferate ale unora, le răspund sarcasmele altora, înju­răturile se ridică și pumnii se înal­ță, în vreme ce departe de tumul­tul partizanilor, înfundat în vre­un water-closet, șeful de organizație meditează asupra întrevederei su­­­preme cu „Generalul". Din fiecare oraș de provincie au pornit cel puțin câte două tabere. Erau, înainte de ziua cea mare și nevisată, niște benigni șî resemnați tigri de cafenea, ținta tuturor iro­­­niilor, dintre aceia cari dau lecții lui Br­and șî admonestează părin­tește pe Chamberlain între două șprițuri agrementate cu ghiudem. Din momentul venirei la putere s’au trezit vrăjmași de moarte, a­­gățați de apetituri nemăsurate, ri­vali pe prefecturi și pe primării, pe bugete, pe slujbe și pe sinecure, sute de lipitori gata să pompeze mai departe banul contribuabilului ajuns în sapă de lemn. Peste aceștia s’au grefat Gogiș­­tii, flibrîstienii de ultimă oră, com­­­­batanții șî combativi­ adunați în pripă, așezați pe căprarii, garda momentului suprem, falanga asaltu­­lui la urne șî la onorurile ce vor urma, cari disprețuiesc în chip su­prem șî urăsc de moarte pe cel dintâi. In fiecare capitală de județ, șe­dințele comitetelor executive pen­­tru fixarea candidaturilor s’au is­prăvit cu fălci mutate din loc șî cu capete sparte, nu s’a putut așterne un singur nume pe listele de Ca­meră șî de Senat șî iată cum, cete cete de nemulțumiți șî de înrăiți, inundă Capitala, înfundă hotelurile, și cu bărbile de trei zile și cu pi­cioarele mirositoare, se asvârlă a­­supra ministerului de interne, unde îi primește, îi aiurește și întoar­ce pe dos marele regizor al Aven­turii, d- Tu­tcă Ioanîd, pe când în cabinetul de alături de Bucșan cu surâsul sfâșietor și ochii umezi, pare un neverosimil Hamlet rătă­citor pe terasele dela Ciucea. In această deslănțuire de apeti­turi, guvernul Averescu îșî începe existenta. Doctrină politică, program de asa­nare economică și financiară, o nor­mă superioară de consolidare Statului amenințat pe toate grani­­­țele, care din hămesiții, din impo­tenții și lihniții d-lui Averescu se gândește la așa ceva ? ALEXANDRU KIRIȚESCU *'­r­u S­cloch­e Manifestul generalului Averescu se ocupă pe larg de chestiunea mi­norităților. Are nevoe de aceasta pentru ca să-și poată alcătui majoritățile ne­cesare ? Pariem că peste o lună de zile statisticile vor înregistra în Româ­nia mai mulți subsecretari de stat de­cât averescani cari n'au loc pe strapontinele ministeriale. * Oficiosul generalului Averescu le­șină în fiecare zi din cauza „celor o sută“ de fruntași din comitetul partidului național. Și are dreptate. Căci, ce n’ar da generalul să aibă „o sută" de parti­­zani proprii, chiar dacă aceștia n’ar fi de­cât niște modești codași. «­ D. Trancu-Iași, care se știe că e din Galați și face politică la Capi­tală, a început să se ocupe de rapor­turile Dunărene ...Numai de nu s‘ar îneca la mal, — în Dunăre. * Cea mai mare parte din membrii guvernului sunt bolnavi de gripă. Și totuși n'au fost puși încă în curent, cu rostul lor, de către d. Al. Constantinescu. R. VOLTAT t9Ä&Jk' 66 I 4 înfierarea dezertorilor — Cum a decurs consfătuirea de eri—­­—Bi » ■O*». — Un comunicat fai« care ascunde dezastrul rea Silâfsi — Ieri la orele 4 lu­m. după amiază a avut loc la ziarul „Universul" consfătuirea organizațiunilor ta­kiste din partidul național. Au răs­puns la chemarea d-lui Stelian Po­­pescu reprezentanți ai organizației din București, un număr de vreo 60 de persoane, din cari numai 7 cu­noscuți : d-nii Xeni, Demetrescu- Brăila, Mihalache Cweșeriu, Gr. Vr­lățeanu, Zaharoff, pe lângă amfi­trion, dl. Stelian Popescu. Organizațiunile din province e­­rau reprezentate prin d-nii: Garam­fii (Covurlui), Titu Ionescu (Fălti­ceni), Duțu­ Isăcescu (P. Neamț), Ambal­durea (Iași), Take Slăvescu (Teleorman), Gogu Zamfire­scu (Plo­ești), prof. Dimitrescu (Vâlcea), Cost­escu (Mehedinți), Colțan (Vlaș­ca), Rădulescu (Constanța), etc. BIZARA LISTA DE PREZENȚA­.. Consfătuirea a început cu o cere­monie care a dat de gândit celor prezenți. O foaie de hârtie albă Epura în evidență pe biroul d-lui Stelian Po­­pescu și fiecare participant era in­vitat dulce să-și depue semnătura. D. Mișu Vasilescu, pe drept intrigat, în­trebând care este rostul acestei so­lemnități, d. Stelian Popescu a răs­puns că este o simplă formalitate, un soi de listă de prezență care nu ptbt supune nici un fel de intenție as­cunsă. CUVÂNTAREA D-LUI STELIAN POPESCU, GOLDIȘ­UL VECHIU­­LUI REGAT!.... D. Stelian Popescu a deschis se­ria­ cuvântărilor- Directorul „Uni­versului"“ a arătat necesitatea pen­­­tru organizațiunile takiste de a lua atitudine față de ultimele evenimente politice. După cum par­tidul național din Ardeal, în frunte cu d- Golșid, a găsit oportun să co­laboreze cu d. Averescu, tot astfel și partidul național din Vechiul Regat, reprezintat prin organiza­­țiunile takiste strâns unite în jurul d-sale, s’ar cuveni să înceapă tra­tative cu guvernul în vederea unei acțiuni politice comune-Cuvintele d-lui Stelian Popescu au produs o profundă uimire prin­tre asistenți, în Special, șefii orga­nizator­­ilor din provincie erau con­sternați de cursa care li se întin­sese. In tăcerea vântul­u. Derussi,unanimă, ia cu­UNUL CARE ESTE DEASUPRA CONTINGENTELOR..­ DAR VREA TRADARE Pe un fon de o distinsă melancolie d. Derussi amintește că ieșit de un an și jumătate din partidul național,­ a rămas totuși in el de... dragul ta­­kiș­tilor. Generalul Averescu i a ofe­rit în momentul formării guvernului, ministerul de externe, dar dezintere­sat din fire, l-a refuzat. Se solidari­­zază cu acțiunea d-lui Stelian Po­pescu și dacă takiștii înțeleg să co­laboreze cu d. Aversen, d-sa se va supune de... dragul takiștilor. Atmosfera devenise incuioșetoare, când cineva din asistență, întrerupe pe vorbitor: — ,i­ cr ce faci cu marghiloma­­niștii generalului ? D-ta care vezi roșu când auzi numele Im Stere și sub eticheta naționalismului inte­gral ai luptat prntru zădărnicirea ori­cărei înțelegeri intre partidele democrate, cum vei putea sta ală­turi cu oamenii lui Mackensen ?" D. Derussi, profund vexat și-a luat cu un gest distins pălăria și a pără­sit adunarea. „CONVOCAREA ACEASTA ESTE O MITOCĂNIEI“.­. Cu aceste cuvinte și-a început cuvântarea d-l Take Slăvescu de la Teleorman. D-sa pe un ton ener­gic, a relevat lipsa de eleganță a inițiativei d-lui Stelian Popescu. A declarat că întru­cât takiștii sunt parte integrală din Partidul Națio­nal, nimeni, în afară de șefii aces­tui Partid n’are căderea d­e a pro­voca consfătuiri particulare. Nu în redacția „Universului“, ci la clubul Partidului se va putea discuta, in lumina zilei, politica de urmat și d- Stelian Popescu uzând de alte procedee, se înșeală dacă îșî in­­chipue că va fi urmat de organi­zatului. VREM SA LUAM PARTE LA „OPERA CONSTRUCTIVA!“ D. Părvulescu, de la Prahova, cre­dincios d-lui Stelian Popescu, mărturisit sincer că e sătul de opo­­­ziție și că este de aceiași părere cu­ directorul „Universului”, anume că tuhiștii trebue să facă tot posibilul spre a fi primiți să colaboreze la ,opera de consolidare“ av­erescană. Eufemismul a părut delicios. ORGANIZAȚIA­ DIN FĂLTICENI SE DESOLIDARIZEAZĂ DE D. STELIAN POPESCU D. Titu Ionescu, în numele orga­nizației din Fultceni, declară că se desolidarizează complect de acțiu­nea directorului „Universului“. D-sa nu concepe decât o acțiune soli­dară a întregului Partid Național față de actuala guvernare și in ca­zul acesta, chiar dacă prin impo­sibil, tot Partidul Național s’ar de­cide a da concursul său d-lui Ave­rescu, rămâne de văzut dacă toate organizațiunile îl vor urma.­. PĂRINTELE ABRAAMESCU BINE­­CUVINTEAZA... Cucernicul părinte atrage atenția pioasei asistențe că harul ceresc s’a coborât asupra capului d-lui Stelian Popescu, că lumina cea a­­devărată de la acesta purcede și că cine ascultă pe d. Stelian, ne Domnul ascultă.... A încheiat apoi cu o largă binecuvântare. CUVÂNTAREA D-LUI CARANFIL Aclamat de întreaga asistență, șeful organizației din Covurlui ia cuvântul: — „Conducător de peste două­zeci de ani al organizației dîn Co­vurlui, venit în mijlocul d-voastră, nu văd împrejurul meu decât figuri necunoscute, adunătura trotuarelor bucureștene“. — (Protestări vio­lente). — ,,Toate organizațiuni­­le noastre sunt împotriva oricărei colaborări cu gu­vernul Averescu și nici una nu va urma pe d. Ste­lian Popescu­“. (Vocife­rări). — ,,Ce v’a adus pe dv. aici ? Pentru a întrebuin­ța o expresiune la modă azi, numai „mirosul frip­turii“. Tumultul devine asurzi­tor. Complicii d-lui Ste­lian Popescu înconjoară pe vorbitor. Inimosul șef al Covurluiului părăsește indignat adunarea, îm­preună cu toți șefii orga­­nizațiilor­ din provincie, cari neștiind rostul ade­vărat al acestei convocări fuseseră atrași în cursa felonilor de la­­ Univer­sul“. SURPRINZĂTORUL D- DEME­­TRESCU-BRAILA!* Deabia restabilită liniștea, d. De­­metrescu-Brăila ia cuvântul înce­pând cu declarațiunea uimitoare că: — „Aici e întrunirea Partidului Național de sub ȘEFIA d-lui Iuliu Maniu!... Apoi cere șî d-sa trecerea în lagărul averescan. COMISIUNEA CELOR CINCI Fără să se ceară părerea asis­tenței, fără ca nici un fel de mo­țiune să fe pusă la vot, d. Stelian Popescu citește o listă de cinci persoane cari se vor prezenta d-lui Averescu pentru a începe tratati­­vele de „colaborare“. Iată aceste persoane: d-nii De­­metrescu-Brăila, Stelian Popescu, C. Xeni, Derussi, Jean Cămără­­șescu. De notat că d. Jean Cămărășescu nici n’a luat parte la adunare, deși fu­sese de două ori chemat telefonic de directorul „Universului“. COMUNICATUL MINCINOS Apei dumnealor rămași intre dum­nealor, an reditat comunicatul de mai jos, pe care l’an trimes presei: — ,JEri după amiază s’a întru­nit în localul ziarului „Universul“ o mare parte din capii primelor or­­ganizațiuni ale Partidului Național din Vechiul Regat (??) și a exa­minat în cea mai deplină solidari­ta­te (??) situația politică. S’a primit numeroase adeziuni (??) din partea celor ce a­m pu­tut lua parte la această consfă­tuire !“. Acesta este rezumatul fi­del al șed­inței de „orien­tare“ ele era de la „Uni­versul“. Organizatorii dezerțiu­­nei au gsri^Trit o palmă du­reroasă și femie meritată din partea intensei majo­rități a foștilor devotați ai lei Tafee leneseié, cari s’au putut să tolereze ca memoria marelui dispă­rut să fie utilizată de pa­ravan al acțiunei ticăloa­se a unor vulpari ariviști. Acum rămâne ca condu­cerea partidului național să-și spună și ea la rân­dul ei cuvântul față de in­surecția dezertorilor de la „Universul“. i—fi­—«i—i—WilIMNIH^ Războiul Averescu-Brătianu a începu­ t. Brătianu iși mușcă unghiile. Credea că generalul e capabil de felonie numai față de aliații din o­­poziție, nu și fața de patronii săi de la guvern, și de aceea, cu ajutorul uluia, l’a adus la guvern. Dar cum­­ năravul din fire n’are lecuire, generalul s’a anu­șat pe ea de „continuitate“ chiar dela înce­put. Și d. Brătianu Își mușcă un­ghiile-Dovada o avem în coloanele o­­fîciosului francez al partidului pa­tron al generalului ingrat- Da, mai mult in ziarul scris în franțuzește polemizează d. Brătianu cu sclavul răsvrătit, — asta pentru ca nu toți colaboratorii generalului să pricea­pă de ce e vorba. Dar cei cari știu franțuzește văd lămurit că lupta între vechniiLrăz, s*a:tt- r.l­ui:.*« stă­pânul tras pe sfoară nu numai că a început, dar a șî ajuns la cuțite. Intr’adevăr cu privire la bucluca­­*u] nr”i­­est program redactat de d-nii Garoflid-Manoilescu pentru general și împotriva d-lor Brătia­­nu, „Independența“ scrie: ..Noul guvern anunță în primul rând ca îșî propune sa desăvâr­șească reforma agrară. Pe acest teren nu-i rămâne mare lucru de făcut. Șî credem că reforma agra­ră figurează pe program numai și numai ca să poată revendica pe nedrept meritul de a fi realizat a­­ceastă operă socială, atunci când ată lumea știe că inițiativa aces­tei veritabile revoluțîuni pacifice și salutare aparține șefului partidului liberal“. (N- R- Și țara care cre­­­dea că inițiativa a fost a Regelui ! iar d. general care a trimis faimoa­sa telegramă de la Gurbănești !). Mai departe oficiosul liberal scrie : „Al doilea punct din programul guvernului se referă la colabora­­rea capitalului străin, a cărui a­­fluență ar fi indispensabilă ridică­­­rea economice a țării. Guvernul reeditează cu acest prilej versiunea că anumite măsuri legislative și administrative ale cabinetului libe­ral ar fi de natură să împiedice ve­nirea capitalului străin în România. Aceasta e o afirmație tendențioasă”. Cu toată urbanitatea expresiilor, ranchiuna fondului nu poate scăpa nimănui.­ Dar urbanitatea nu a fost impusă oficiosului liberal decât de faptul că articolul a fost scris în­ pagina întâi.­ La pagina doua însă, d. Vintilă Brătianu iși dă poalele peste cap întocmai cum face de obicei la „Viitorul", Jumătate din informațiile sale sunt scrise împotriva acelora din­tre membrii guvernului averescan cari vor să facă altă politică decât cea vintilistă. D-nli Garofiid și Ma­­noilescu au partea leului (nu e vorba de cel național, ucis de d. Vinîilă) în pagina doua a „Indepen­denței“, constipație. Toată d­area veninului financiare a familiei Brătianu se așterne cu litere vizi­bile împotrivă-le. Iar manifestul-program al gene­­­ralului-locotenent dar răzvrătit pri­mește epitetul de „sin-generis”,­­ ceea ce în mentalitatea echivalent cu­ bolșevic- liberală . Astfel războiul Averescu-Brătia­­nu s’a declarat mai înainte de a-i fi sperat opoziția. Și in războiul acesta, în care nu mai poate fi vorba de milă ori de armistițiu, e neîndoios cine va cădea. Dar și d. Brătianu va obține o victorie a la Piris. Când doi se ceartă, mai cu seamă în ajunul alegerilor generale, opo­ziția adevărată jubilează. V. RITAS E. C.— T)nmi>W II Aprilie 1»2­i In străinătate: 4 LEE EXEMPLARUL ANUNCIURI; Se primesc la administrația ziarului și toate Agențiile de Publicitate REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA B-dul Elisabeta Ho. 20 £ taf H Telefon 43/17 Să ne stăpânii măcar acum! Avem un precedent creiat, și încă de dată reoantă, prin care s’a dovedit cu prisosință că Majes­tatea Sa Poporul este la înălți­mea lui. Semn și augurii politici poves­tesc aceiași izbândă dacă bărbăția cetățenească ne va da puterea tre­buincioasă să rupem zăgazurile așternute în cale de oculta parti­dului liberal. Simbriașii de astăzi, rechilii gu­vernului trecut, au început și ei să priceapă, să se dezmeticească, și să-și dea bine seama că au in­trat slugă la bârloagă. Se cere dar un singur lucru — s­t cere să ne stăpânim — și o­­dată stăpâniți victoria va fi a noastră fără întârziere și fără smintire. Stăpânirea de care vorbim nu cere de altminteri nici un sacri­­ficiu și nici un lucru imposibil, cere însă liniște sufletească și un drum de înțelegere.­­ Dovada afirmației de mai sus s-a și făcut în alegerile comunale, când, partidul personal al M. S. Regelui, ajutat de averea țării, de bunurile neamului și cu tăișul ba­ionetelor, n’a putut să scape de execuția alegătorilor, și, s’a îne­cat în propria-i ruțiune în care coloăia încă de când a fost insta­lat la putere. Cine nu știe cum partidul libe­ral grație camarilei de la Palat a fost chemat, fără drept, la cârma statului ca și gașca de azi ? Ambele tabere, fără punct de reazem și fără atingere cu poporul , ambele cârdășii având doar câte șase deputați în parlamen­tele trecute — au fost­ pe deasupra tuturor și mai ales peste voința unanimă a țării, instalate la câr­ma statului și ajutate de oștirea românească, să-și râză de tot tre­cutul, de toată averea, și țin deo­sebi de tot prestigiul țării din a­­fară și din năuntru. Ei bine — Majestatea Sa Popo­rul, când a văzut pericolul, prin tentativa liberalilor de-a mai gu­verna și după cei patru ani, și-a dat verdictul, care a fost o lecție unică în istoria noastră politică. Numai încape îndoială că și de rândul acesta națiunea va fi la da­­torie și cu mai multă tărie va plezni obrajii celor care au neso­cotit-o. Să cere doar să ne stăpânim, să punem stavilă ambițiunilor perso­nale, să fim demni de încrederea și de gestul pe care țara vrea să-l repete și cu slugile brătieniste. In această ordine de idei „stăpâ­nirea“ nu există decât o singură soluție: comasarea tuturor forțe­lor vitale, mari și mici, unite sau neunite, omogene sau disparatej­inam­tate sau retrogradate, partide sau fracțiuni. Tot ce este român cu suflet cins­tit și cu îngrijorare de țara lui, dacă face sau nu politică, să vie să-și spue cuvântul, să vie să lupte în tabăra comună, pentru distru­gerea celui­ mai detestat partid, în contra liberalilor și a slugilor de azi. Să nu mai fie țărănist, națio­nal, conservator sau socialist, — să fie doar o singură forță, o sin­gură voință, să fie doar chemarea țării, strigătul ei desperat, oare, rănită de moarte țipă ca și pasă­rea atinsă de glonț. Să fie puterea trebuincioasă, să scăpăm de familia Brătianu, de oculta partidului liberal și mai ales de inunda camarilă care o­­trăvește toată simțirea și nădej­dea zilei de mâine. Aici este tot secretul, aici este cheia viitorului și vai de aceia, cari, și de rândul acesta, vor mai îndrăzni să se așterne de-acurme­­zișul aspiraț­unilor firești ale nea­mului. Deci, datoria noastră, înainte de a porni să ne contopim forțele dis­persate, ne impune să eliminăm elementele și uneltele care se o­­pun aliajului general. Purificarea este cu atât mai im­perioasă, cu cât se constată, cum după urma iscoadelor și a trafi­canților, nu s’a putut înfăptui ca un ceas mai de­vreme, ceia ce azi, se impune și mai mult și trebuieș­­te cu orice preț și în orice chip să îndeplinim! Pericolul este atât de mare, ar­bitrarul atât de incalificabil și descompunerea legală a țării atât de vădită, încât, nepăsarea, indo­lența, sau ambițiunile noastre, ar constitui față de țară o crimă de LESSE NAȚIUNE. Să ne stăpânim. Și, liniștiți, cu fruntea sus, să ne facem datoria, ca să se cutremure, toți acei cari au crezut că pot să nesocotească drepturile și voința acestui popor. „Un mare succes al guvernului“ — încetarea grevei universitare — Așa scrie oficiosul guvernului și așa ne simțim obligați să repetăm și noi, papagedicește, dacă vreți. De frica agenților cari confiscă zia­rele pe la chioșcuri, ne fetim să su­părâm câtuși de puțin pe irascibilii membri ai guvernului din flori, td d-lui Al. Constantinescu. Guvernul a avut un mare suc­ces făcând să înceteze greva stu­denților, care l-a ros pe d. Ionel Brătianu patru ard de zile. Cu alte cuvinte ceiace ru a reușit să facă d. Ionel Brătianu in 48 de luni a iz­butit să desăvârșească d. Aleea A­­verescu în 48 de ore. E un mare succes guvernamen­tal, care eclipsează energia cunos­cută a abdicatului vizir. Se mai în­­doește cineva ? Numai că, acest succes, — atât de neașteptat de noi aceștia, cari am avut de-a face cu intransigența de până ori a studențimii, — vine cam prea peșcheș în lotul genera­lului și, Ue­ ne­iertat, dar ne face să cam bănuim o teacă de conivență intre unii actuali membri ai guver­­nului și conducătorii studenți­mii. Va bate oare cineva în palme, ca ’n povești, și se vor umple bu­zunarele, căminurile, studențimii de bunătăți mansardele olimpice, iar de prin pupitre vor dispare os­­traclasț„ Ivn *numerus clausus” ? Exclus. Nu rămâne decât o alter­nativă dificilă în ambele cazuri. Sa studențimea a fost naivă și s’a lăsat condusă de pescuitorii în ape tulburi ai partidului poporului, pen­tru a f pusă la locul ei, atunci când agitatorii și-au ajuns scopul, sau conducătorii ei au mințit pe studenți, aruncându-i in tot felul de probleme dificile și iritante pen­tru a pregăti „marele succes” trâmbițat astăzi de guvern. Ori­cum, rezultatul e condamna­bil. La ce-au folosit atâtea paradi, geamuri sparte, rochi pătate, ca­pete strivite, ciolane muiate prin pivnițele poliției? Pentru ca intr’o bună zi să se spună că ceiace aim făcut atâți miniștri de finanțe și de instrucție va face unul singur de interne? Marele succes al guvernului se reduce în fond la terminarea unei sinistre cabale averescane, singura care a agitat masa studențească, a sustras tineretul de la învățătură și a dat Capitalei cele mai degradante spectacole și incidente de război­ civil. Când se știe câtă murdărie s-a desfășurat în jurul intrigei care l-a adus pe Don Quichotte la gu­vern, se mai poate îndoi cineva de adevărul care sare în ochi astăzi după potolirea minimată a grevei studențești. Studenți mei să-i fie de învăță­tură. I sr Feste o sută de semnături „îndreptarea", evident din șlagăre nine -dorință de a-și preamări noii șefi, — Ulii Go­ldiș, Lepădata și Lupaș,— nu știe cum să mai inventeze tele­grame din Ardeal In care generata Averescu e recunoscut ca veritabilul buric al pământului. Telegramele „Îndreptării" ar visa un defect; când e vorba de dat nu­me se adaugă o stereotipă frază, care sună cam așa, urmează semnăturile, urmează zece semnături sau peste o sută de semnături. Din aceste o suta de semnături nici una nu­­ demnă de dat ca garanție a telegramei ci­tată. Și sun și alaltă ori „îndreptarea” a procedat la fel. Când se va hotiră însă să stea serios de vorbă îi vom produce noi o telegramă cu peste 13 milioane de semnături la care gene­ralului i se spune pe șleau, așa cum este: Să vedem ce o să mai zică a­­tunci.

Next