Epoca, aprilie 1926 (Anul 43, nr. 51-67)
1926-04-11 / nr. 58
Tnrn. Xfm — VS..SS In toată tara: 2 LEI EXEMPLARUL ANUNCIURI: Se primesc la Administrația ziarului și toate Agențiile de Publicitate BIMATIA ȘI SEMmisfiAȚIA Bari Elisabfeta Ha. 20 Stat II Telefon 43/17 Fondator: NICOLAE FILIPESCU. Director: Gr. N. FILIPESCU Concentrări de primăvară fr *n-r*v . •Rama Presa înregistrează din nou versiunea unor mari concentrări miilitare de primăvară, cari ar fi astfel aranjate ca să coincidă cu perioada alegerilor generale. Știm cu certitudine că ideia acestor concentrări a fost lansată de d. Al. Constantinescu iu chiar ziua când in casa sa se alcătuia !isi*> actualului guvern. Suntem curioși sa vedem dacă sistemul detestabil, de a face din armata țării un instrument politic de partid, sistem practicat cu o îndrăzneață dezinvoltură sub guvernul Brătianu, va fi perpetuat și sub guvernul actual. Nu încape nici o îndoială că aceste concentrări nu pot avea alt rost decât acela de a _sustrare din masa electorală, și așa destul dejsubfiată prin modul scandalos cum au fost alcătuite listele sub regimul SS răfierilor, s un contingent important de alegători. Pentru această manevră electorală, pe lângă dezastruosul procedeu al amestecului armatei în politică, țara ar trebui să suporte sutimi de milioane cheltueli, iar de la muncile agricole, să se sustragă tocmai în toiul lor sutimi de mii de serate. Această manoperă electorală apare cu atât mai reochiată, cu cât e pentru prima dată când concentrările, — cari se făceau numai toamna, sunt schimbate pentru timpul primăverei. Cerem d-Lui Ministru de Război ca să lămurească țărei cât mai grabnic această chestiune,deoarece știrea eventualității acestor concentrări de primăvară a produs o adâncă impresiune mai ales în rândurile populației karaie care-și vede prin ele zădărnicite cultura ogoarelor. O cerem aceasta cu atât mai mult, cu cât actualul ministru de război nu poate avea îm guvern un caracter politic, fiind ales și numit direct de Rege. marșul lihniților asupra ispîti. Este cel mai extraodinar aspect pe care la înfățișat vreodată viața politică a României. Iureșul averescanîlor asupra Bucureștiului, ia proporțiile unei Invaziuni desnădăjduite de energii meni șî de demenți. Trenurile gem șî la fiecare stație, ultimul colțișor e luat cu asalt de bande gesticulante. Pe culoare e un infern, vagoanele restaurante par balamucuri călătoare Aici un puț din vechia gardă a Ligei Poporului se asvârlă în beregata unui transfug nou nou, sigur pe promisiune de la centru. Dincolo, un colonel, erou din Bulgaria, reclamă o prefectură în Basarabia, nu știu ce Ismail de jaf și de îmbogățire miraculoasă, altul vrea să fie șî deputat șî secretar general în acelaș timp. In special ministerul de industrie pare Peru scânteietor de făgăduind un și un singur convoi conține cel puțin zece subsecretari de Stat în spe. Pretențiilor vociferate ale unora, le răspund sarcasmele altora, înjurăturile se ridică și pumnii se înalță, în vreme ce departe de tumultul partizanilor, înfundat în vreun water-closet, șeful de organizație meditează asupra întrevederei supreme cu „Generalul". Din fiecare oraș de provincie au pornit cel puțin câte două tabere. Erau, înainte de ziua cea mare și nevisată, niște benigni șî resemnați tigri de cafenea, ținta tuturor ironiilor, dintre aceia cari dau lecții lui Brand șî admonestează părintește pe Chamberlain între două șprițuri agrementate cu ghiudem. Din momentul venirei la putere s’au trezit vrăjmași de moarte, agățați de apetituri nemăsurate, rivali pe prefecturi și pe primării, pe bugete, pe slujbe și pe sinecure, sute de lipitori gata să pompeze mai departe banul contribuabilului ajuns în sapă de lemn. Peste aceștia s’au grefat Gogiștii, flibrîstienii de ultimă oră, combatanții șî combativi adunați în pripă, așezați pe căprarii, garda momentului suprem, falanga asaltului la urne șî la onorurile ce vor urma, cari disprețuiesc în chip suprem șî urăsc de moarte pe cel dintâi. In fiecare capitală de județ, ședințele comitetelor executive pentru fixarea candidaturilor s’au isprăvit cu fălci mutate din loc șî cu capete sparte, nu s’a putut așterne un singur nume pe listele de Cameră șî de Senat șî iată cum, cete cete de nemulțumiți șî de înrăiți, inundă Capitala, înfundă hotelurile, și cu bărbile de trei zile și cu picioarele mirositoare, se asvârlă asupra ministerului de interne, unde îi primește, îi aiurește și întoarce pe dos marele regizor al Aventurii, d- Tutcă Ioanîd, pe când în cabinetul de alături de Bucșan cu surâsul sfâșietor și ochii umezi, pare un neverosimil Hamlet rătăcitor pe terasele dela Ciucea. In această deslănțuire de apetituri, guvernul Averescu îșî începe existenta. Doctrină politică, program de asanare economică și financiară, o normă superioară de consolidare Statului amenințat pe toate granițele, care din hămesiții, din impotenții și lihniții d-lui Averescu se gândește la așa ceva ? ALEXANDRU KIRIȚESCU *'ru Scloche Manifestul generalului Averescu se ocupă pe larg de chestiunea minorităților. Are nevoe de aceasta pentru ca să-și poată alcătui majoritățile necesare ? Pariem că peste o lună de zile statisticile vor înregistra în România mai mulți subsecretari de stat decât averescani cari n'au loc pe strapontinele ministeriale. * Oficiosul generalului Averescu leșină în fiecare zi din cauza „celor o sută“ de fruntași din comitetul partidului național. Și are dreptate. Căci, ce n’ar da generalul să aibă „o sută" de partizani proprii, chiar dacă aceștia n’ar fi decât niște modești codași. « D. Trancu-Iași, care se știe că e din Galați și face politică la Capitală, a început să se ocupe de raporturile Dunărene ...Numai de nu s‘ar îneca la mal, — în Dunăre. * Cea mai mare parte din membrii guvernului sunt bolnavi de gripă. Și totuși n'au fost puși încă în curent, cu rostul lor, de către d. Al. Constantinescu. R. VOLTAT t9Ä&Jk' 66 I 4 înfierarea dezertorilor — Cum a decurs consfătuirea de eri——Bi » ■O*». — Un comunicat fai« care ascunde dezastrul rea Silâfsi — Ieri la orele 4 lum. după amiază a avut loc la ziarul „Universul" consfătuirea organizațiunilor takiste din partidul național. Au răspuns la chemarea d-lui Stelian Popescu reprezentanți ai organizației din București, un număr de vreo 60 de persoane, din cari numai 7 cunoscuți : d-nii Xeni, Demetrescu- Brăila, Mihalache Cweșeriu, Gr. Vrlățeanu, Zaharoff, pe lângă amfitrion, dl. Stelian Popescu. Organizațiunile din province erau reprezentate prin d-nii: Garamfii (Covurlui), Titu Ionescu (Fălticeni), Duțu Isăcescu (P. Neamț), Ambaldurea (Iași), Take Slăvescu (Teleorman), Gogu Zamfirescu (Ploești), prof. Dimitrescu (Vâlcea), Costescu (Mehedinți), Colțan (Vlașca), Rădulescu (Constanța), etc. BIZARA LISTA DE PREZENȚA.. Consfătuirea a început cu o ceremonie care a dat de gândit celor prezenți. O foaie de hârtie albă Epura în evidență pe biroul d-lui Stelian Popescu și fiecare participant era invitat dulce să-și depue semnătura. D. Mișu Vasilescu, pe drept intrigat, întrebând care este rostul acestei solemnități, d. Stelian Popescu a răspuns că este o simplă formalitate, un soi de listă de prezență care nu ptbt supune nici un fel de intenție ascunsă. CUVÂNTAREA D-LUI STELIAN POPESCU, GOLDIȘUL VECHIULUI REGAT!.... D. Stelian Popescu a deschis seria cuvântărilor- Directorul „Universului"“ a arătat necesitatea pentru organizațiunile takiste de a lua atitudine față de ultimele evenimente politice. După cum partidul național din Ardeal, în frunte cu d- Golșid, a găsit oportun să colaboreze cu d. Averescu, tot astfel și partidul național din Vechiul Regat, reprezintat prin organizațiunile takiste strâns unite în jurul d-sale, s’ar cuveni să înceapă tratative cu guvernul în vederea unei acțiuni politice comune-Cuvintele d-lui Stelian Popescu au produs o profundă uimire printre asistenți, în Special, șefii organizatorilor din provincie erau consternați de cursa care li se întinsese. In tăcerea vântulu. Derussi,unanimă, ia cuUNUL CARE ESTE DEASUPRA CONTINGENTELOR.. DAR VREA TRADARE Pe un fon de o distinsă melancolie d. Derussi amintește că ieșit de un an și jumătate din partidul național, a rămas totuși in el de... dragul takiștilor. Generalul Averescu i a oferit în momentul formării guvernului, ministerul de externe, dar dezinteresat din fire, l-a refuzat. Se solidarizază cu acțiunea d-lui Stelian Popescu și dacă takiștii înțeleg să colaboreze cu d. Aversen, d-sa se va supune de... dragul takiștilor. Atmosfera devenise incuioșetoare, când cineva din asistență, întrerupe pe vorbitor: — ,i cr ce faci cu marghilomaniștii generalului ? D-ta care vezi roșu când auzi numele Im Stere și sub eticheta naționalismului integral ai luptat prntru zădărnicirea oricărei înțelegeri intre partidele democrate, cum vei putea sta alături cu oamenii lui Mackensen ?" D. Derussi, profund vexat și-a luat cu un gest distins pălăria și a părăsit adunarea. „CONVOCAREA ACEASTA ESTE O MITOCĂNIEI“.. Cu aceste cuvinte și-a început cuvântarea d-l Take Slăvescu de la Teleorman. D-sa pe un ton energic, a relevat lipsa de eleganță a inițiativei d-lui Stelian Popescu. A declarat că întrucât takiștii sunt parte integrală din Partidul Național, nimeni, în afară de șefii acestui Partid n’are căderea de a provoca consfătuiri particulare. Nu în redacția „Universului“, ci la clubul Partidului se va putea discuta, in lumina zilei, politica de urmat și d- Stelian Popescu uzând de alte procedee, se înșeală dacă îșî inchipue că va fi urmat de organizatului. VREM SA LUAM PARTE LA „OPERA CONSTRUCTIVA!“ D. Părvulescu, de la Prahova, credincios d-lui Stelian Popescu, mărturisit sincer că e sătul de opoziție și că este de aceiași părere cu directorul „Universului”, anume că tuhiștii trebue să facă tot posibilul spre a fi primiți să colaboreze la ,opera de consolidare“ averescană. Eufemismul a părut delicios. ORGANIZAȚIA DIN FĂLTICENI SE DESOLIDARIZEAZĂ DE D. STELIAN POPESCU D. Titu Ionescu, în numele organizației din Fultceni, declară că se desolidarizează complect de acțiunea directorului „Universului“. D-sa nu concepe decât o acțiune solidară a întregului Partid Național față de actuala guvernare și in cazul acesta, chiar dacă prin imposibil, tot Partidul Național s’ar decide a da concursul său d-lui Averescu, rămâne de văzut dacă toate organizațiunile îl vor urma.. PĂRINTELE ABRAAMESCU BINECUVINTEAZA... Cucernicul părinte atrage atenția pioasei asistențe că harul ceresc s’a coborât asupra capului d-lui Stelian Popescu, că lumina cea adevărată de la acesta purcede și că cine ascultă pe d. Stelian, ne Domnul ascultă.... A încheiat apoi cu o largă binecuvântare. CUVÂNTAREA D-LUI CARANFIL Aclamat de întreaga asistență, șeful organizației din Covurlui ia cuvântul: — „Conducător de peste douăzeci de ani al organizației dîn Covurlui, venit în mijlocul d-voastră, nu văd împrejurul meu decât figuri necunoscute, adunătura trotuarelor bucureștene“. — (Protestări violente). — ,,Toate organizațiunile noastre sunt împotriva oricărei colaborări cu guvernul Averescu și nici una nu va urma pe d. Stelian Popescu“. (Vociferări). — ,,Ce v’a adus pe dv. aici ? Pentru a întrebuința o expresiune la modă azi, numai „mirosul fripturii“. Tumultul devine asurzitor. Complicii d-lui Stelian Popescu înconjoară pe vorbitor. Inimosul șef al Covurluiului părăsește indignat adunarea, împreună cu toți șefii organizațiilor din provincie, cari neștiind rostul adevărat al acestei convocări fuseseră atrași în cursa felonilor de la Universul“. SURPRINZĂTORUL D- DEMETRESCU-BRAILA!* Deabia restabilită liniștea, d. Demetrescu-Brăila ia cuvântul începând cu declarațiunea uimitoare că: — „Aici e întrunirea Partidului Național de sub ȘEFIA d-lui Iuliu Maniu!... Apoi cere șî d-sa trecerea în lagărul averescan. COMISIUNEA CELOR CINCI Fără să se ceară părerea asistenței, fără ca nici un fel de moțiune să fe pusă la vot, d. Stelian Popescu citește o listă de cinci persoane cari se vor prezenta d-lui Averescu pentru a începe tratativele de „colaborare“. Iată aceste persoane: d-nii Demetrescu-Brăila, Stelian Popescu, C. Xeni, Derussi, Jean Cămărășescu. De notat că d. Jean Cămărășescu nici n’a luat parte la adunare, deși fusese de două ori chemat telefonic de directorul „Universului“. COMUNICATUL MINCINOS Apei dumnealor rămași intre dumnealor, an reditat comunicatul de mai jos, pe care l’an trimes presei: — ,JEri după amiază s’a întrunit în localul ziarului „Universul“ o mare parte din capii primelor organizațiuni ale Partidului Național din Vechiul Regat (??) și a examinat în cea mai deplină solidaritate (??) situația politică. S’a primit numeroase adeziuni (??) din partea celor ce am putut lua parte la această consfătuire !“. Acesta este rezumatul fidel al ședinței de „orientare“ ele era de la „Universul“. Organizatorii dezerțiunei au gsri^Trit o palmă dureroasă și femie meritată din partea intensei majorități a foștilor devotați ai lei Tafee leneseié, cari s’au putut să tolereze ca memoria marelui dispărut să fie utilizată de paravan al acțiunei ticăloase a unor vulpari ariviști. Acum rămâne ca conducerea partidului național să-și spună și ea la rândul ei cuvântul față de insurecția dezertorilor de la „Universul“. i—fi—«i—i—WilIMNIH^ Războiul Averescu-Brătianu a începu t. Brătianu iși mușcă unghiile. Credea că generalul e capabil de felonie numai față de aliații din opoziție, nu și fața de patronii săi de la guvern, și de aceea, cu ajutorul uluia, l’a adus la guvern. Dar cum năravul din fire n’are lecuire, generalul s’a anușat pe ea de „continuitate“ chiar dela început. Și d. Brătianu Își mușcă unghiile-Dovada o avem în coloanele ofîciosului francez al partidului patron al generalului ingrat- Da, mai mult in ziarul scris în franțuzește polemizează d. Brătianu cu sclavul răsvrătit, — asta pentru ca nu toți colaboratorii generalului să priceapă de ce e vorba. Dar cei cari știu franțuzește văd lămurit că lupta între vechniiLrăz, s*a:tt- r.lui:.*« stăpânul tras pe sfoară nu numai că a început, dar a șî ajuns la cuțite. Intr’adevăr cu privire la bucluca*u] nr”iest program redactat de d-nii Garoflid-Manoilescu pentru general și împotriva d-lor Brătianu, „Independența“ scrie: ..Noul guvern anunță în primul rând ca îșî propune sa desăvârșească reforma agrară. Pe acest teren nu-i rămâne mare lucru de făcut. Șî credem că reforma agrară figurează pe program numai și numai ca să poată revendica pe nedrept meritul de a fi realizat această operă socială, atunci când ată lumea știe că inițiativa acestei veritabile revoluțîuni pacifice și salutare aparține șefului partidului liberal“. (N- R- Și țara care credea că inițiativa a fost a Regelui ! iar d. general care a trimis faimoasa telegramă de la Gurbănești !). Mai departe oficiosul liberal scrie : „Al doilea punct din programul guvernului se referă la colaborarea capitalului străin, a cărui afluență ar fi indispensabilă ridicărea economice a țării. Guvernul reeditează cu acest prilej versiunea că anumite măsuri legislative și administrative ale cabinetului liberal ar fi de natură să împiedice venirea capitalului străin în România. Aceasta e o afirmație tendențioasă”. Cu toată urbanitatea expresiilor, ranchiuna fondului nu poate scăpa nimănui. Dar urbanitatea nu a fost impusă oficiosului liberal decât de faptul că articolul a fost scris în pagina întâi. La pagina doua însă, d. Vintilă Brătianu iși dă poalele peste cap întocmai cum face de obicei la „Viitorul", Jumătate din informațiile sale sunt scrise împotriva acelora dintre membrii guvernului averescan cari vor să facă altă politică decât cea vintilistă. D-nli Garofiid și Manoilescu au partea leului (nu e vorba de cel național, ucis de d. Vinîilă) în pagina doua a „Independenței“, constipație. Toată darea veninului financiare a familiei Brătianu se așterne cu litere vizibile împotrivă-le. Iar manifestul-program al generalului-locotenent dar răzvrătit primește epitetul de „sin-generis”, ceea ce în mentalitatea echivalent cu bolșevic- liberală . Astfel războiul Averescu-Brătianu s’a declarat mai înainte de a-i fi sperat opoziția. Și in războiul acesta, în care nu mai poate fi vorba de milă ori de armistițiu, e neîndoios cine va cădea. Dar și d. Brătianu va obține o victorie a la Piris. Când doi se ceartă, mai cu seamă în ajunul alegerilor generale, opoziția adevărată jubilează. V. RITAS E. C.— T)nmi>W II Aprilie 1»2i In străinătate: 4 LEE EXEMPLARUL ANUNCIURI; Se primesc la administrația ziarului și toate Agențiile de Publicitate REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA B-dul Elisabeta Ho. 20 £ taf H Telefon 43/17 Să ne stăpânii măcar acum! Avem un precedent creiat, și încă de dată reoantă, prin care s’a dovedit cu prisosință că Majestatea Sa Poporul este la înălțimea lui. Semn și augurii politici povestesc aceiași izbândă dacă bărbăția cetățenească ne va da puterea trebuincioasă să rupem zăgazurile așternute în cale de oculta partidului liberal. Simbriașii de astăzi, rechilii guvernului trecut, au început și ei să priceapă, să se dezmeticească, și să-și dea bine seama că au intrat slugă la bârloagă. Se cere dar un singur lucru — st cere să ne stăpânim — și odată stăpâniți victoria va fi a noastră fără întârziere și fără smintire. Stăpânirea de care vorbim nu cere de altminteri nici un sacrificiu și nici un lucru imposibil, cere însă liniște sufletească și un drum de înțelegere. Dovada afirmației de mai sus s-a și făcut în alegerile comunale, când, partidul personal al M. S. Regelui, ajutat de averea țării, de bunurile neamului și cu tăișul baionetelor, n’a putut să scape de execuția alegătorilor, și, s’a înecat în propria-i ruțiune în care coloăia încă de când a fost instalat la putere. Cine nu știe cum partidul liberal grație camarilei de la Palat a fost chemat, fără drept, la cârma statului ca și gașca de azi ? Ambele tabere, fără punct de reazem și fără atingere cu poporul , ambele cârdășii având doar câte șase deputați în parlamentele trecute — au fost pe deasupra tuturor și mai ales peste voința unanimă a țării, instalate la cârma statului și ajutate de oștirea românească, să-și râză de tot trecutul, de toată averea, și țin deosebi de tot prestigiul țării din afară și din năuntru. Ei bine — Majestatea Sa Poporul, când a văzut pericolul, prin tentativa liberalilor de-a mai guverna și după cei patru ani, și-a dat verdictul, care a fost o lecție unică în istoria noastră politică. Numai încape îndoială că și de rândul acesta națiunea va fi la datorie și cu mai multă tărie va plezni obrajii celor care au nesocotit-o. Să cere doar să ne stăpânim, să punem stavilă ambițiunilor personale, să fim demni de încrederea și de gestul pe care țara vrea să-l repete și cu slugile brătieniste. In această ordine de idei „stăpânirea“ nu există decât o singură soluție: comasarea tuturor forțelor vitale, mari și mici, unite sau neunite, omogene sau disparatejinamtate sau retrogradate, partide sau fracțiuni. Tot ce este român cu suflet cinstit și cu îngrijorare de țara lui, dacă face sau nu politică, să vie să-și spue cuvântul, să vie să lupte în tabăra comună, pentru distrugerea celui mai detestat partid, în contra liberalilor și a slugilor de azi. Să nu mai fie țărănist, național, conservator sau socialist, — să fie doar o singură forță, o singură voință, să fie doar chemarea țării, strigătul ei desperat, oare, rănită de moarte țipă ca și pasărea atinsă de glonț. Să fie puterea trebuincioasă, să scăpăm de familia Brătianu, de oculta partidului liberal și mai ales de inunda camarilă care otrăvește toată simțirea și nădejdea zilei de mâine. Aici este tot secretul, aici este cheia viitorului și vai de aceia, cari, și de rândul acesta, vor mai îndrăzni să se așterne de-acurmezișul aspirațunilor firești ale neamului. Deci, datoria noastră, înainte de a porni să ne contopim forțele dispersate, ne impune să eliminăm elementele și uneltele care se opun aliajului general. Purificarea este cu atât mai imperioasă, cu cât se constată, cum după urma iscoadelor și a traficanților, nu s’a putut înfăptui ca un ceas mai devreme, ceia ce azi, se impune și mai mult și trebuiește cu orice preț și în orice chip să îndeplinim! Pericolul este atât de mare, arbitrarul atât de incalificabil și descompunerea legală a țării atât de vădită, încât, nepăsarea, indolența, sau ambițiunile noastre, ar constitui față de țară o crimă de LESSE NAȚIUNE. Să ne stăpânim. Și, liniștiți, cu fruntea sus, să ne facem datoria, ca să se cutremure, toți acei cari au crezut că pot să nesocotească drepturile și voința acestui popor. „Un mare succes al guvernului“ — încetarea grevei universitare — Așa scrie oficiosul guvernului și așa ne simțim obligați să repetăm și noi, papagedicește, dacă vreți. De frica agenților cari confiscă ziarele pe la chioșcuri, ne fetim să supărâm câtuși de puțin pe irascibilii membri ai guvernului din flori, td d-lui Al. Constantinescu. Guvernul a avut un mare succes făcând să înceteze greva studenților, care l-a ros pe d. Ionel Brătianu patru ard de zile. Cu alte cuvinte ceiace ru a reușit să facă d. Ionel Brătianu in 48 de luni a izbutit să desăvârșească d. Aleea Averescu în 48 de ore. E un mare succes guvernamental, care eclipsează energia cunoscută a abdicatului vizir. Se mai îndoește cineva ? Numai că, acest succes, — atât de neașteptat de noi aceștia, cari am avut de-a face cu intransigența de până ori a studențimii, — vine cam prea peșcheș în lotul generalului și, Ue neiertat, dar ne face să cam bănuim o teacă de conivență intre unii actuali membri ai guvernului și conducătorii studențimii. Va bate oare cineva în palme, ca ’n povești, și se vor umple buzunarele, căminurile, studențimii de bunătăți mansardele olimpice, iar de prin pupitre vor dispare ostraclasț„ Ivn *numerus clausus” ? Exclus. Nu rămâne decât o alternativă dificilă în ambele cazuri. Sa studențimea a fost naivă și s’a lăsat condusă de pescuitorii în ape tulburi ai partidului poporului, pentru a f pusă la locul ei, atunci când agitatorii și-au ajuns scopul, sau conducătorii ei au mințit pe studenți, aruncându-i in tot felul de probleme dificile și iritante pentru a pregăti „marele succes” trâmbițat astăzi de guvern. Oricum, rezultatul e condamnabil. La ce-au folosit atâtea paradi, geamuri sparte, rochi pătate, capete strivite, ciolane muiate prin pivnițele poliției? Pentru ca intr’o bună zi să se spună că ceiace aim făcut atâți miniștri de finanțe și de instrucție va face unul singur de interne? Marele succes al guvernului se reduce în fond la terminarea unei sinistre cabale averescane, singura care a agitat masa studențească, a sustras tineretul de la învățătură și a dat Capitalei cele mai degradante spectacole și incidente de război civil. Când se știe câtă murdărie s-a desfășurat în jurul intrigei care l-a adus pe Don Quichotte la guvern, se mai poate îndoi cineva de adevărul care sare în ochi astăzi după potolirea minimată a grevei studențești. Studenți mei să-i fie de învățătură. I sr Feste o sută de semnături „îndreptarea", evident din șlagăre nine -dorință de a-și preamări noii șefi, — Ulii Goldiș, Lepădata și Lupaș,— nu știe cum să mai inventeze telegrame din Ardeal In care generata Averescu e recunoscut ca veritabilul buric al pământului. Telegramele „Îndreptării" ar visa un defect; când e vorba de dat nume se adaugă o stereotipă frază, care sună cam așa, urmează semnăturile, urmează zece semnături sau peste o sută de semnături. Din aceste o suta de semnături nici una nu demnă de dat ca garanție a telegramei citată. Și sun și alaltă ori „îndreptarea” a procedat la fel. Când se va hotiră însă să stea serios de vorbă îi vom produce noi o telegramă cu peste 13 milioane de semnături la care generalului i se spune pe șleau, așa cum este: Să vedem ce o să mai zică atunci.