Epoca, iunie 1936 (nr. 2196-2219)

1936-06-10 / nr. 2202

io. 2202 3 lei Miercuri 10 Iunie 1936 REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI. PASAGIUL ROMAN {INTRAREA PRIN CALEA VICTORIEI) RECLAME ti INSERTA Be prințese ln si­tuația ziarului și la toate agențiile de publicitate Telefon: 3.82-11 Ziar al partidului conservator. - Fondat in anul 188S de NICOLAE FILIPESCO O tribună s’a prăbușit... Am vom încerca în acest norocirea de ori a umplut foc, o dare de seamă asu­pra marei nenorociri de eri. Ziarele de azi dimi­neață arată că nu publică decât ceea ce le îngădue autoritățile să publice. Ar f­i inutil, deci, să in­sistăm. Ventura se va ți­nt este ea și aici, după ve­chiul ei obicei. In defini­tiv poate că e mai bine să­ nu se dea cortina pe de-a întregul la o parte pentru a se cunoaște nenorocirea în toate amănuntele ei. Dar capitolul celalt, al sancționării vinovaților, nu va putea fi supus nici unei încătușări. Trebue să se știe in ce condiții s' a­ făcut licitația pentru construcția tribu­nelor. Trebue să se știe cine a supraveghiat construcția. Trebue să se știe cine a făcut recepția ei. Trebue să se știe cine a eliberat biletele de tribu­nă, cu duiumul, fără nici o grijă de capacitatea de rezistență a schelăriei. Trebue să se știe dacă a fost cineva pe teren ca­re să nu îngădue supra­po­pul­area tribunelor. Trebue să se facă o an­chetă severă și să se stabi­l­ească precis toate vino­vățiile și să nu f­ie nici în­târziere nici slăbiciune în aplicarea pedepselor. Și, până azi am dat ade­sea impresia că totul, la noi este numai fațadă. Ne­paharul. Sancțiunile de azi vor împiedica, reedita­rea unor asemenea spec­tacole de groază și de ru­șine. Dar și morții și cei cu brațele și picioarele stri­vite, cer răzbunare. Am fi pur și simplu criminali dacă și de data aceasta am n’ar întinde mușamaua și fi sancțiuni întregi pentru toți vinovații de ori, chiar dacă vina lor­ se numește numai ne­price­­­pere ori nepăsare. O tribună s'a prăbușit ori la Cotroceni. Să nu lă­săm să-i urmeze și acea, prăbușire mult mai gravă care i-ar putea urma da­că nu se va simți suflul aspru al indignării și al durerii: prăbușirea sufle­telor în prăpastia neagră a neîncrederii. Alegeri comunale în Cehoslovacia PRAGA, 8. (Rador). — In întrea­ga țară s’au desfășurat ori alegerile comunale. In 88 comune din 326 s’a depus o singură listă, care a fost declarată aleasă. In celelalte 238 comune, si­tuația partidelor nu prezintă în ge­neral schimbări mari, deși partidul republican și partidul social-demo­crat, adică cele două mari partide de guvernământ, au pierdut în u­­nele locuri până la 50 la sută din­oturi. Ele au câștigat însă în alte comune acelaș procent. Numărul mandatelor celor două partide ră­mâne aproape neschimbat. Dureri basarabene Atlasul Basarabiei părăsită și neglijată răsună în pustiu,­­ căci și astăzi nu i se acordă nici o a­­tenție, ea rămânând cea mai înapoiată dintre toate provinciile surori. Instituțiile de o importanță capitală pentru întreaga provin­cie dintre Prut și Nistru din lipsă de fonduri și oricărei atenții din partea pontifilor din București, au ajuns la complectă decădere, echivalentă cu închiderea lor. Spitalul de alienați Costiugeni și-a închis porțile pentru noui bolnavi, iar cei aflați abia își duc viața de azi pe mâine, din cauza lipsurilor. Directorul spitalului Costiugeni ne-a declarat că cu toate stăruin­țele și chiar protestele lui vehe­mente, ministrul de resort și-a arătat­ complecta dezinteresare față de nevoile acestui spital. Ru­­făria și așternuturile spitalului din Costiugeni au ajuns numai zdrențe, din cauză că au vechime de peste 15 ani. Hrana bolnavilor este insuficientă fiindcă ministe­rul acordă numai 12 lei de bolnav de zi la un număr de 400 de bol­navi, iar spitalul este nevoit de a întreține azi 700 de bolnavi. Clă­dirile și pavilionele spitalului au ajuns adevărate ruine, căci din 1020 nu s’a mai făcut nici o re­parație. Și totuși spitalul Costiugeni a­­dăpostește bolnavi din toată pro­vincia și din județele de aproape ale Moldovei. El a închis azi porțile datorită­ nepăsării mai mult decât condam­nabile, dar chiar criminale, a celor de sus. Aflăm însă­ că spitalul central din Chișinău a obținut o subven­ție de un milion lei de la ministe­rul de interne. Spitalul acesta nu depinde de ministerul de interne decât pur politicește... directorul spitalului d. dr. Sârbulescu este liberal în organizația de Lăpușna condusă de d. Inculeț. Din partea guvernanților no­ștri se manifestă aceiași nepăsare față de problemele vitale ale pro­vinciei dintre Prut și Nistru. No­roc însă că unele societăți filan­tropice și de asistență socială lu­crează în mod intens la propăși­rea acestei provincii. „Crucea roșie” a încheiat anul acesta o operă uriașă de ajutora­re a înfometaților și prin măsuri­­le profila­ctice a atenuat epide­­mia de tifos ce bântuie în Basa­rabia. Lipsa de fonduri și de ori­care ajutorare din partea Statu­lui n’a împiedecat ca această so­cietate să-și desăvârșească opera grea și anevoioasă începută pe terenul spinos al Basarabiei. Iată deci că oriunde este ini­țiativă și intenții bune se poate realiza mult mai mult decât aco­lo unde cu fonduri de miliarde jonglează persoane ce nu se gân­desc la binele obștesc. Am descris situația din spitalul Coștiugeni una din cele mai im­portante și în acelaș timp cea mai oropsită instituție din Basarabia. La nepăsarea autorităților su­perioare punem o singură în­trebare: până când? ■ Mihail A. Mereaczi Interesele țării și interesele de partid Conversațiile diploma­tice din București au luat sfârșit. Atmosfera în care s’au desfășurat a fost cât se poate de caldă, comu­nicatul final de o impre­sionantă precisie. Știu că se va spune: Nimic nu e mai ușor de­cât să înșiri cuvinte. Când trim­ești comunicate meș­teșugite, pentru a voala un fiasco, nu înșeli pe ni­meni. Conferința Micei înțe­legeri a produs în străi­nătate cel mai bun efect. Quasi unanimitatea pre­sei franceze comentează cu satisfacție rezultatele dobândite. Un singur ziar face opi­nie separată: „L’Action française”. Dacă ziarul regalist n’ar avea o tipografie proprie, și o tipografie care a lu­crat în timpul grevei, ne-am putea închipui că el a fost tipărit la Bucu­rești timp de două-trei zile și pornit la Paris prin avion. Iată ce scrie „L’Action française” de alaltă ori di­mineața: „Dacă informațiile noastre sunt exacte și avem credința că sunt, România s’a angajat, în caz de pericol de războiu, să permită avioanelor sovieti­ce trecerea deasupra teritoriu­lui ei, și să tolereze concen­trarea în regiunea Cernăuți, a unui număr fix de diviziuni so­vietice”. Cât seamănă aceste rân­duri, cu svonurile puse în circulație acum trei luni la Capșa noastră nulă. Vă reamintiți: noți o­or­dine fuseseră date căilor ferate române să pregă­tească în termen de șase zile trenurile necesare, pentru trecerea armate­lor sovietice spre Ceho­slovacia. Pricep ca asemenea le­gende să fie făurite pen­tru întrunirile electorale de la Făgădău, dar mărtu­risesc că nu pricep să fa­cem din ele marfă de ex­port. Din păcate toate sunt bune pentru ursii politi­ciani când e vorba de a lovi intr’un adversar po­litic. Am văzut oameni disti­lând discursul Prințului regent al­­ Iugoslaviei în speranța de a găsi o notă discordantă. Desigur că anemierea Micei înțele­geri, nu este un lucru prea bun pentru țara noa­stră, dar ce este acest mic neajuns față de lovitura pe care ar primi-o d. Ti­­tulescu. Am atacat pe ministrul nostru de afaceri străine, l’am atacat chiar cu vio­lență când conducea acți­unea noastră externă de la Londra, fără să aibă o responsabilitate politică, desfidem însă pe cineva să ne semnaleze un rând, unul singur, în care ne­am lăsat orbiți de patima politică până a confunda interesele țării cu intere­sele noastre de partid. Este adevărat, că pa­triotismul nostru n’are ni­mic comun cu naționalis­mul zgomotos, marfă ce se desface cu cotul, toate manifestațiile elec la­torale. GRIGORE FILIPESCU O meserie rentabilă In cadrul „Săptămânii copilului” d-na Dr. Veturia Manuilă, a cuvân­tat în­ radio despre „Necesitatea fe­deralizării în interesul asistenții co­pilului”. Conferențiara este directoarea re­vistei și conducătoarea Asistenței Socială. D-sa ne-a povestit următorul epi­sod tragic și din nefericire nu este caz izolat ce interesa tem­a susținută cu mult succes. La stația S.T.R. li­ceul Lazăr un băețel, slab, sdrențe­­ros, ca de 4—5 ani, oferea tocători­lor „Visul Maicei Domnului”. — Cum te chiamă? — Ion Popescul — Unde locueșt.­ — In strada* și No. X I. Pus în urmărire de d-na Dr. Ma­nuilă, produl era zilnic la postul său. — Cum te chiamă? unde stai? — Ștefan Vasilescu, altă stradă, alt număr. ....................... Copilul era dăscălit de părinți, în fiecare zi botezat cu alt nume și cu al­t domiciliu. Intr’o­­ bună zi d-na doctor pune mâna pe el. Tânguindu­se că i-e foame, îl duce la o cofetărie din apropierea liceului. — Iți dau prăjituri, dacă îmi spui adevărul, cum te chiamă, unde stai. — De care p­răjitură? de 8 sau­ de 10 lei?! — De­ care vrei, numai spune ade­vărul. „Mama mă trimete, trebuie mu­sai să aduc cel puțin 30 lei pe zi Dacă nu vând aici, merg și la alte stații și seara la­ cinematografe, un­de capăt gologani. — Dar mama ce face? — Ea stă acasă, face mâncare. — Mai sunt copii? — Da, încă 2 frați. Cel mai mare când vine de la școală, spre seară, vine și el la cinematografe și face vânzare. — Dar tata? — N’am tată! Și de data, aceasta cu toată pră­jitura a mințit. Urmărit seara la retragerea lui spre casă s’a dat abia de vizuina lui. Minunați-vă­ , Avea și tată — și încă valid. Ocupau 2 odăi, din care în una erai depozitate lucruri mai de preț, dar ascunse. Cinci societăți, ajută acea­stă familie, una nu știe de alta. De­osebit apeluri regulate prin ziare, toate puse la contribuție pe rând și ajutoarele curg. Iată cum o­­ păreche de trântori au de toate în belșug, exploatând pe copilul lor, m­pgă­indu-l pentru cine știe ce isprăvi și pe de altă parte —săracii în­­ așa zise — h­aine ne­gre — se sting de foame. Acest fapt arată temeinicia ape­lului d-nei Dr. Manuila la o „Unire”, care nu se poate face cu toate că este și o lege, din pricină că condu­cătoarele sau conducătorii diverse­lor societăți de ajutor au ca deviză: „eu strâng, eu fac ce voiesc!” Era o vreme cartea­ se strângea de pildă 20 mii lei la un bal dintre cari 18 mii lei cheltueli .Și două mii lei. beneficiu ! Nu se poate face înfrățirea aces­tor societăți și din pricina că fiecare voiește să fie mare, să aibă con­ducerea... Și d. ministru respectiv stă în es­­pectativă, nu voiește să se strice cu lumea, bună! d-na d­r. Veturia, Ma­­nuilă și-a făcut datoria, să și-o facă și d. ministru și cât mai repede.­La încheierea acestor rânduri, am primit ultimul număr al „Revistei de igienă” al d-lui Dr. G. Banu, fost secretar general la muncă și sănăta­te , în două rânduri — deci în mă­sură să cunoască situația. D-sa spunne: „E un fapt caracteristic,pentru ța­ra noastră, că fiecare instituție a lu­crat independent, s’a folosit de concepție și metode proprii,n’a ținut seamă de realități, nu și-a plasat ac­tivitatea acolo unde se simția mai multă nevoie. Inițiative izolate s’au ivit sporadic, fără a lucra în ca­drul vreunui plan general pe țară sau măcar pe întreaga colectivitate infantilă într’o regiune. In subsidiar mai menționăm că u­­neori înfăptuirile, atâtea câte se în­registrăm, au isvorît din considera­ții de interes personal”. D. Dr. Banu încă în 1932 a propus federalizarea institu­țiilor de prote­­ție infantilă. Un cuvânt mai mult la precipitarea federalizărei — tutu­ror instituțiilor de asistență socială — cum cu multă autoritate a moti­­vat-o d-na Dr. Veturia Manuilă. Dr. Alex. Manolescu -A M Pol­tica pacifistă a Marii Britanii LONDRĂ, 8. (Radar). — D. Eden ministrul afacerilor străine, a ținut în circumscripția sa electorală un discurs în care a declarat, între al­tele, că Anglia este hotărită să lu­creze pentru menținerea Societății Națiunilor și să procedeze eventual la modificări ale pactului, care să facă din instituțiile dela Geneva un instrument efectiv de pace. Succesul sau insuccesul sforțări­lor făcute pentru a crea în lume o ordine nouă, va depinde — a adău­gat oratorul — de voința popoare­lor de a renunța la u­n naționalism agresiv și de a colabora la soluțio­narea conflictelor. Nu trebue lăsată să treacă nici o ocazie de a se încheia un acord pentru limitarea și micșorarea în­armărilor. Atâta timp cât un ase­menea acord nu va fi fost realizat, Marea Britanie va trebui să se a­­pere singură și să apere și căile maritime ale imperiului. De aceea, impozitele pentru sporirea înarmă­rilor simt indispensabile. Scopul politicii britanice e men­ținerea păcii universale. In chestiunea ocupării militare a Renaniei, d. Eden a declarat că re­gretă metoda folosită, dar că tre­ime găsită o soluție pentru situația creată de Germania. Guvernul bri­tanic consideră că obligațiile luate de el în această privință față de Franța și Belgia, rămân valabile. Marea Britanie este gata să în­ceapă negocieri pentru încheerea unui pact de neagresiune și de a­­sistență mutuală și a unui pact ae­rian pentru Europa occidentală. In privința pactelor de neagresi­une propuse de Germania există si­nele nelămuriri. De aceea, guvernul inglez a invitat pe cel german să dea oarecari lămuriri. Anglia speră că răspunsul german va fi de așa latură încât nu vor mai rămâne obstacole în calea unor negocieri al căror succes este esențial pentru pacea Europei. as Tic, scumpa tare, puterea mea ne munca ’i puterea mea ac­iuDire. Ntteiac ruspescu Am fost condus cu reală bună­voință de d. ing. La vasta sală a mașinilor, Florescu i­ unde­­ se făurește viața aripilor românești. Am rămas uimit de numeroasele in­stalații de cea mai înaltă precizie și care lucrează piesele cele mai complicate la motoarele de a­­vion. Cu această ocaziune am putut să văd câtă răutate există când se spune că uzinele I. A. R. nu sunt în stare să fabrice, deoarece încă nu sunt înzestrate cu mașinile de prelucrat necesare. Am constatat că nu numai că poate lucra în­­tr-o factură excelentă orice fel de motor, începând de la micul motor de mică putere până la adevărate­le motoare de 1.000 cai supracom­­primate, dar instalațiile uzinei sunt atât de perfecționate și de comple­te, incât a vorbi despre uzina I. A. R. că nu este in stare să termine completamente un motor din lipsă de mașini de prelucrat. este o ade­vărată­­ sfidare adusă industriei ro­­mânești Vor­ arăta mai jos prin­ câte o­perațiuni trece un motor, ca astfel cetitorul să-Și poată face singur o idee că o astfel de construcție nu se poate face decât in­­ urma unei înzestrări perfecte, la­­ înălți­mea celorlalte uzine din străinăta­te. • Acualmente uzinele I. A. R., con­­struesc trei tipuri de motoare con­cepute și executate în întregime la atelierele uzinelor. Aceste motoare sunt cunoscute sub­ denumirea de: I­A­R K. 7-K. 9 si K. 14, adica motoare de câte 7, 9 și 14 cilindri dând puteri respective de: 450, 640 si 900 cai. Acestea sunt motoare de înaltă tehnică, cu cilindri dis­puși în stea cu răcire cu aer și cu care ne putem mândri în fața ori­cărei producțiuni pretențioase din străinătate. In afară de această­­ serie de motoare pentru uzul aviației mi­litare și­ civile, uzinele mai cons­­truesc în licență pentru uzul avia­­țiai de școală sau de turism, mo­torul de celebritate mondială, Gip­sy de 135 cai, cu patru cilindri în­ linie inversați și răciți tot teu aer. In afară de­­ aceste produse, fa­brica a construit până mai amii trecut motorul Lorraine de 450_ ce­i cu cilindri dispuși în V. și răciți cu apă. Acest tip de motor nu mai corespunde stadiului actual al pro­gresului aviatic, încât fabricarea lui a fost abandonată. Totuși, daca necesitate o cere, acest­­ motor poa­te fi oricând construit. . Ca să dau în amănunțime felul cum se lucrează un motor la I. A. R. ar fi un lucru, pe lângă foarte greu de redat în spațiul limitat al unui ziar, dar, necesitatea unor ex­­presiuni pur tehnice ar face urmă­rirea foarte greu de înțeles, ceia ce nu este scopul acestui articol. De aceia, voi da în linii generale pla­nul de lucru și execuție a unui mo­tor de avion" construit în cea­­ mai modernă uzină de motoare­ și a­­vioane nu numai din România, dar poate din toată Europa Orientală. Lucrul unui motor începe în biu­­roul de studii al uzinei, unde o ar­mată de ingineri și desenatori lu­crează continuu la trecerea pe pla­nuri a anumitor piese ce compun motorul, cu toate­­ cotele respective ca și toate toleranțele admise. Este cazul să amintesc că orice piesă ce iese de pe mașina de prelucrat, nu trebuește să treacă de o anumită dimensiune trecută pe plan, aci lu­­crându-se cu sutimea și miimea de milimetru, unitate de măsură care are o importanță covârșitoare în construcția motoarelor de avion și despre care voi vorbi la timp. Toate aceste indicațiuni ale pie­sei de lucrat sunt împărțite lucră­torilor care le execută întocmai înainte de a se începe lucrul, ma­terialul brut este trecut la labora­tor unde este studiat cu cea mai mare atențiune după procedeele cele mai moderne, încât piesa care scapă din ochiul vigilent al d-lui ing. Cross, specialistul uzinei în a­­ceste expertize, este sigură că va da randamentul ce se cere. Ceia ce face onoare instalațiilor tehnice ale uzinei este felul foarte riguros la care este supus la control fiecare piesă, nu numai la început, ci și în timpul operațiunilor ce le suferă până la deplina sa terminare, bună de a fi montată pe motor. După ce materialul brut scapă cu succes de la prima expertiză, trece la turnat unde vedem că își­­ capătă, forma pentru lucrul ce are de înde­plinit. Dela turnat trece iarăși ,la un control pentru a, se vedea dacă s’a executat în condițiuni optime lucrarea. De aci, piesa trece în mâi­nile.. lucrătorului ,care fie, prin strungire, tăiere... presare, o va transforma, fie că va suferi altă transformare după misiunea ce are de îndeplinit în motor. Majoritatea pieselor înainte de a­ fi terminate sunt supuse unui tratament termic (călire), de aci, iarăși la laborator unde este încercată tăria ce se ca­pătă prin această operațiune. După studierea piesei la laborator,, se mai trecea la un control al dimensiunii care se face cu cele mai precise apa­rate mecanice și optice, ultima ex­presie in materie de progres, insta­lație despre care vor vorbi la timp și prin care I. A. R-ul garantează perfecta calitate a produselor sale. Toate piesele acestea trecute prin sită și prin ciur, sunt adunate în sala de montaj unde vin de compun prin închegările lor motorul. Pentru a ne da mai bine seama de ce înseamnă o prelucrare a unei piese pentru motorul de avion, es­­te destul să spun că un cilindru de motor brut, cântărește înainte de uzinare 25 de kilograme,, iar când ajunge la montare numai 10 kg. Toate cele 15 kg ce reprezintă dife­rența între început și sfârșit, se capătă după o muncă migăloasă din mașină în mașină ce reprezin­tă­ 70 de operațiuni­. Toate aceste 70 de operațiuni ce necesită fabricarea unui cilindru, sunt executate în ce­­­­le mai optime condițiuni de mașini­le de prelucrat ale I.A.R.-ului. Pen­tru desăvârșita desfășurare a lucru­lui uzinele I.A.R. nu au precupețit nici un sacrificiu, aducând cele mai precise tastă lațiuni de prelucrat me­talul sub orice formă. Este adevărat că primul lucru ce­ m’a impresionat la intrarea în sala motoarelor a­­ fost numeroasele ma­șini și sutele de curele ce puneau in mișcare aceste mașini. Am­ văzut o mașină specială adusă din Elveția, de o înfățișare impozantă și care avea misiunea de a face găuri echi­distante și a­lezare. Am aflat că­ este cea­ mai perfectă mașină,­ din acest gen și­ chiar formidabila tehnică a­­mericană aleargă in Elveția pentru acest soi de burghiu mecanic de mare precizie, totul lucrându-se pe baza micrometrică și optică. Tot a­­colo, am văzut mașini care taie în piesa diferiți dinți pentru angrena­je, conici, drepți, helicoidali, toate operațiunile fiind făcute într’o con­diție tehnică deasupra oricărei cri­tici.­­Iată dar o serie întreagă de insta­lații care m’au făcut să mă gân­desc la acei care au criticat uzina de motoare de la­ Brașov, zicând că nu este în stare să fabrice un motor în întregime. Remus Ionescu Cronica aviatică 0 vizită la uzinele aviatice I. A. R. Secția motoare Național-socialiștii unguri nu se bucură de sprijinul partidului guvernamental BUDAPESTA. 8. (Rador). — Co­respondentul Agenției Ștefani tele­­grafiază­ lui Comitetul de conducere al partidu­Unității Naționale, întrunit astăzi, a hatorit să nu ia parte la propaganda partidului național-So­­cialist ungar. Prin această rezoluție, partidul Unității Naționale dă o categorică desmințire știrilor publicate de unele ziare cu privire la colaborarea celor două organizații politice. Partidul Unității Naționale este a­­cela pe care se sprijină actualul gu­vern al Ungariei. Limba românească Un agregat „fericit“ ».Când am întrebat pe d-1 Pisani, 1—, scriea în „Universul” nu de mult d-1 profesor agregat Poenaru Căples­cu, —■ dacă cuvântul boală, la plu­ral, se scrie boale, c­a pe scoarța cărții mele, sau boli cum scriu mulți medici, răspunsul d-sale nu a fost al unui om instruit, care căuta într’un dicționar singularul și pluralul, ci a fost răspunsul unui om erudit, care a dovedit eu citațiuni minunate, scoase din Biblie, (care e literatura cea mai frumoasă), din clasicii noș­tri și din proverbe, că e mai bine să se scrie la plural boale, iar nu boli. Trebuia deci ca medicii să nu mai dea anunțuri în ziare scriind tot boli și pe ordonanțe și pe firme și în reclame”. După cum rezultă din rândurile de mai sus, d-l profesor, se declară mai mult de­cât satisfăcut, fericit chiar, că a putut să rezolve proble­ma cuvântului în chestie cu ajutorul d-lui Pisani,­­ și n’-ași avea niciun motiv să zdruncin cu acest acord între doi oameni, sau să am vreun cuvânt împotriva libertății de apre­ciere oricât de elogioasă, a unui ziarist de competența d-lui Pisani. Ceea ce pe mine însă nu mă împa­că este că d-l profesor agregat, din­colo de elogii și tămâieri, ne cerea nouă cetitorilor să primim de bine toate „sentințile” d-lui Pisani, în materia scrisului. „Să lăsăm aceasta, — zice d­-l Poe­­naru Căplescu, — în sarcina emi­nentului ziarist atât de competent, care este d-l T. Pisani și ale cărui răspunsuri la criticile ce i se aduc sunt o adevărată demonstrație lite­rară și un model de stil, de ortogra­fie, care constituesc cea mai bună școală pentru toți”. După mine asta o găsesc o adevă­rată abdicare de la libertatea criti­cii, de la libertatea cercetărilor și a liberei discuții. Cu alte cuvinte, d-l profesor, dacă d-sa în materia scrisului se dă cu totul, d-lui Pisani, ne cere și nouă celorlalți muritori s’o facem la fel. iertat să ne fie dacă nu i-om da ascultare și ne-om da și noi părerea, ca să zicem așa, tocmai asupra cu­vântului de pe scoarța cărții d-saie. Adică de ce boale și nu boli cmni zic foarte mulți, după cum o recu­noaște și d-l Poenaru-Căplescu și cum cred că se va mai zice. După tendințele limbii pluralul boale va dispărea în tovărășia alto­ra asemănătoare, socot eu. Intre pluralele boale și boli, cel din urmă după socotința mea va în­vinge și dacă se întâmplă să fie așa, rostul va fi să scriem cum vorbim, nu una să vorbim și­ alta să scriem. Și de ce va învinge? — nu doar că așa vrem noi —r uin­a, — în ciu­da d-lui Pisani sau a d-lui profesor, — nu. Limba cu flexiunile ei nu­ este o operă individuală, ci una colectivă. Și într’o operă colectivă, preferințe­le individuale n’au ce căuta, rămâi cu dânsele. Cu nimic n’am putea să venim în ajutorul pluralului boale, ca­­ să în­lăture pe pluralul boli. In lupta aceasta n’avem cum ne amesteca. Cel mult dacă putem întrezări câte ceva, cum ar fi în cazul nostru, care dintre cei doi combatanți va fi răpus, care odată și odată v­a închi­ria steagul, — și de câte ori nu se întâmplă să ne înșelăm în prea mul­te socoteli filologice dacă nu ținem seamă de limba vorbită. Ca să putem întrezări câte ceva trebue să facem zic, anumite cerce­tări, ........................­Până nu se hotărăște lupta — și asemenea lupte sunt de lungă dura­tă, — nu-i bine și nu-i prudent să ne pripim cu vorba, fiindcă dă, s’ar putea întâmpla să mai zicem și să mai scriem încă multă vreme și boli și boale și la toată urma numai boli. D. profesor Poenaru Căplescu nu ține socoteală însă de ce-ar putea să se întâmple și ca să ne facă să le lăsăm toate pe socoteala d-lui T. Pi­sani, o ia înainte cu felicitările și cu tămâerile, cam așa: „Pentru a cola­bora la admirabila operă întreprinsă de d. Pisani, trebue să felicităm di­recțiunea ziarului „Universul” că are asemenea colaboratori și să cerem ministerului instrucției, condus de d. profesor Angelescu, un chirurg e­­minent, omul școalei, fost intern al spitalelor din Paris, să ceară Acade­miei Române să numească o comi­­siune compusă din marii literați pe cari îi are, ca să elaboreze o nouă gramatică scoțând erorile din ac­tualele gramatice”. Iaca așa, ca și cum ar avea de-a face scripca, cu iepurile, sau limba cu chirurgia. Ca și­­ cum un chirurg, oricât de eminent, ar putea să extermine cu­vintele din limbă, cum ar extermina streptococii,’ retezând gâtul omului pe de-a’ntregul, sau, ca și cum o aca­demie cu oricâți savanți s’ar pune să fabrice o limbă. Rău face d. profesor că sugerează asemenea Mei­e năstrușnice,­, nu de alta dar de s’o amesteca stăpânirea și aici apoi vai de noi. N’o să mai putem vorbi decât în­­ șoaptă și n’o să mai putem feri decât anonim. Dar, să nu ne depărtrăm de la ches­tie. Va să zică cum să zicem, boale sau boli? Ui’te vezi, limba are o tonali­tate, o muzică, care dacă n’o prinzi apoi încurci treaba și nu-i chiar glu­mă cine a zis cum a zis că: „de­cât o sută de erudiți, mai mult face o ureche bună”. Ca să nu lungim vorba, nici scri­sul, ca să intrăm în limba vie, să căutăm acolo deslegarea. Să auzim cum sună și alte cuvinte de seama și măsura cuvintelor cu pricina. Femeninele în ă, aproape 80%, fac pluralul nearticulat în s­ aiureală­­aiureli, amețeală-amețeli, buturugă­­buturugi, biserică-biserici, cadă-căzi, camară-cămări, creangă-crengi, cala­­mară-călămări, curcă-curci, diminea­­ță-dimineți, ferbințeală-ferbințeli, gu­­ră-guri, grămadă-grămezi, greșală­­greșeli, geantă-genți, gintă-ginți, har­­tă-hărți, izbândă-izbânzi, iarnă-ierni, ispravă-isprăvi, î­nghesuială-înghesu­­eli, împușcătură-împușcături, încărca­tură-încărcături, încurcătură-încurcă­­turi, îndrăzneală-îndrăzneli, învârti­­tură-învârtituri, luraină-lumini, lin­gură-l­inguri, livadă-livezi, ladă-lăzi, lună-luni, ligă-ligi, muncă-munci, mă­­tură-mături, măsură-măsuri, moară­­ntori, nucă-nuci, opîncă-opinici, pla­­tă-plăți, pungă-pungi, primăvară-pri­­măveri, pradă-prăzi, piedică-piedici, pieptănătură-pieptănături, polcă-pol­ci, poticneală-poticneli, pictură-pic­­turi, remorcă-remorci, ridicătură­­ridicături, săpătură-săpături, scându­­ră-scânduri, sculptură-sculpturi, scur­­mătură-scurmături, strigătu­ră-strigă­­turi, scară-scări, șuncă-șunci, surâ­suri, talancă-tălănci, talpă-tălpi, um­­plutură-umpluturi, uscătură-uscături, urătură-urături, vamă-vămi, vrajbă­­vrăjbi, vrajă-vrăji, vară-veri. Și tot ca cele de mai sus, boală-boli, școală-școli.­­ Tehnica limbii cere scurtime și scurtimea e ușurință, în­lesnire. Să scurtăm vorba nu s’o lun­gim. De aceea în loc de considerațiu­­ne, imitațiune, invențiune, fabrica­­țiune, corupțiune, direcțiune, petițiu­­ne, constituțiune, invitațiune, in­strucțiune, — zicem mai cu înlesni­re, considerație, imitație, invenție, fabricație, corupție, direcție, petiție, constituție, invitație, instrucție. Sau, în loc de românească, ru­sească, grecească, turcească, bulgă­rească,­­— zicem mai cu înlesnire, română, rusă, greacă, turcă, bulgară. Precum și în loc de învârtesc, îm­părtășesc, târguiesc, bănuiesc, con­­stituiesc, — zicem mai cu înlesnire, învârt, împart, târgui, bănui, con­stitui. Din acest punct de vedere ,adică pentru o mai mare ușurință a vor­birii, am să caut să zic și să scriu boli și nu boale, școli și nu scoale. Muzica limbii cere sonoritate, e­­chilibru fonetic și o accentuare nor­mală, naturală,­­neforțată. 4 Dacă ești afon, nu te poți asculta și n’auzi cum sună cuvântul, ca să poți înțelege de ce limba părăsește pluralele în e ale categoriei de cu­vinte în discuție, uită-te în oglindă, privește-ți mutra și sforțările gurii când le pronunți., Ținând seamă de uzul limbii nu poți zice, nici scrie, biserice în loc de biserici, budince în loc de bu­­dini, nuce în loc de nuci, munce în loc de munci, moare în loc de mori, scare în loc de scări, —­ iar acolo unde în uzul limbii avem ambele plurale, ca boale-boli, școale-școli, groape-gropi, pomene-pomeni, nispe­­ruini, sarcine-sarcini, cane-căni, că­­ciule-călciuli,— pronunțați-le pe si­nele și pe altele, ascultați-vă, privi­­ți-vă sforțările și videți în u­rmă ce­­aveți de făcut, ce aveți de ales. Limba este organism viu, evoluea­ză și se adaptează. Erudiții și filo­logii să nu ignoreze că,„o limbă, — cum spunea Titu Maiorescu, — nu este rezultatul vreunei convențiuni între oameni învățați, ci este un pro­duct instinctiv al poporului”. N’am­ intenția prin aceste câteva rânduri să-l determin pe d-l profesor agregat Poenaru Căplescu să-și schimbe scoarțele cărții sale, numai cât că n’ar fi rău, să știe că acordul d-sale cu d-l Pisani n’are mare va­loare. " o ■ , GRIGORE LOHAN ! 4

Next