Era Nouă, 1894-1895 (Anul 6, nr. 264-326)
1894-10-23 / nr. 264
NU APARE DUMINICA Anul VI. nr. 204. * * Iaşi. Duminică 23 Octombrie 1904. 10 buni numărul. ■* ‘ UN SFAT. In momentul de faţă, la noi in Iaşi, toate grupurile politice sunt împărţite in doue câmpuri. Naţionaliiliberali vechi şi noi de o parte, conservatorii de toate nuanţele şi radicalii de alta. Aşa fiind lucrurile, succesul ar trebui cu siguranţă se fie al acestor din urmă. Şi cu toate acestea, in ce parte te întorci, nu auzi de cât de aşa numite disidenţe şi candidaţii de primărie şi ajutorieresar in fiecare dimineaţă. S’ar zice că lecţiunea de zilele trecute n’a servit nimănui. Deşi prin urmare nu prea sunt semne de împăcare, noi totuşi sperăm că până in ceasul din urmă, se vor închina dinaintea interesului partidului conservator şi ambiţiunele bolnăvicioase ale unora, şi interesele personale rănite ale altora. O idee mai înaltă ar trebui să ne animeze pe toţi, aceea de a da oraşului laşi o administraţiune municipală onestă, activă şi pricepută. Majoritatea care s’ar forma in jurul acestui program fiind compusă din grupuri deosebite, ele trebuesc toate chemate la o consfătuire şi toate represintate in viitorul consiliu comunal. Atunci vom lasa consiliului, astfel format, sarcina de a-şi alege singur şi primarul şi ajutoarele. Poate că aceasta ar fi chiar şi mai in spiritul legei. Dacă am avea un om care să ralieze toate sufragiele, am înţelege că el să fie mai dinainte designat ca primar. Dar aceasta nu este, şi grupările sunt in dreptul lor să respingă tutela ce li să impune. Consiliul pe care -1 vom alege va putea mai cu autoritate decât ori cine se desemneze pe cei cari vor trebui să represinte. Sfatul ce ne permitem să dăm pleacă din dorinţă intimă de a vedea pacea domnind. In afară de aceasta, cine ştie ce va resulta. Liberalii şi Talpa ţârei. Dar averile comerciului politic pe care liberalii naţionali îl fac din toate chestiunele ce ating interese vitale ale ţărei, le produce adeseori încurcături din care cu greu scapă cu obraz curat adversarii noştrii. De căte ori liberalilor le lipseşte câte un eveniment proaspăt din care ei se poată face oare cârti negustorie, ilicită bine inţăles, de atâtea ori recurg la vechele lor clişee, resuflate, intre care cel mai căutat e acel al stârci ţăranului român. Auzindu-i cineva care nu le cunoaşte năravurile, lamentându-se asupra ţăranului nostru, ar crede că această chestie constitue cel mai sincer şi mai duios accent al inimei lor. Dacă insă acel cineva s'ar da osteneală să examineze trecutul şi actele naţionalilor liberali, cu privire la soarta ţăranului român, ar vedea imediat că faimoasa talpa ţarei cum numesc pe poporul rural, a fost totdeauna obiectul celei mai condamnabile indiferenţi şi neglijenţi, din partea duioşilor liberali. Ceva mai mult. Deşi liberalii naţionali nu au făcut nimic, sau aproape nimic, pentru îmbunătăţirea soartei ţăranului, aceasta totuşi nu-iimpede că de a atribui acest păcat adversarilor lor, şi de a avansa cele mai patente neexactiteţi in această privinţă. Fără a căuta să facem din datorie un merit, trebuie totuşi să declarăm, că dacă priviri binevoitoare se îndreaptă spre îmbunătăţirea soartei locuitorilor de la sate, ele vin totdeauna de la partidul con servator, care prin legi şi reforme practice a căutat la ori ce ocaziune se vină in ajutorul bunei stări a populaţiunei rurale. Spre a nu atinge in treacăt decât numai vânzarea in loturi a moşiilor statului la ţarani, şi creearea unui mare numer de scoli rurale, incă aceasta ar fi de ajuns spre a dovedi solicitudinea partidului conservator pentru poporul de la sate; in schimb însă, partidul liberal-naţional in intervalul celor 12 ani cât a stat la putere, nu a găsit altceva mai nimerit a creea pentru ţarani, decât nenorocitele credite agricole judeţene, care au avut ca rezultat practic pentru ei, amanetarea până şi a cenuşei din vatra lor. Aceste două puncte de comparaţie numai, sunt suficiente credem spre a face destulă lumină asupra tragerei de inimă de care, cele doue partide care se succed periodic la putere, sunt inspirate faţă cu locuitorii de la sate, înceteze dar organele liberale de a mai încerca se arunce colb in ochii lumei, prin induioşeli asupra soartei populaţiunei noastre rurale, şi caute mai bine să nu provoace asupra acestei chestii discuţiuni care totdeauna se închid in detrimentul sentimentelor partidului liberal faţă cu talpa ţârei.