Evenimentul Sibian, octombrie-decembrie 1995 (Anul 5, nr. 623-681)

........................ '­­.................... ' .......................................................... ........ " ...................■ ■ ..................... — -—m--.-i.0­, Pag.1 Smmmtd tikm_______Anul V, nr. 214 Pentru doctorul Răceu lupta continuă (IV) ”VÅ SFĂTUIESC, RECONSIDERAŢI-VĂ POZIŢIA ŞI AMBIŢIA” 28 decembrie 1994. Prin adresa nr. 8693 trimisă către domnii directori dr. Emil Băcilă (Direcţia Sanitară), dr. Liviu Cocora (Spitalul Clinic Judeţean Sibiu) şi dr. Mităchescu (Policlinica adulţi­­) doctorul Ioan Răceu arăta că „de la 1 iunie 1993 nu am avut nici o asistentă în dispen­sar“ (Dispensarul SC MET/AL­­CAR SA unde domnia sa îşi desfăşoară activitatea n.r.) şi că „din respect faţă de salariaţii pe care i-am deservit timp de 20 de ani nu mi-am permis să plec în concediu de odihnă şi sa las dispensarul vraişte“. în aceste condiţii domnul Răceu cere: 1. a) „In temeiul H.G. nr. 250/1992 art. 8 al. 2, referitor la plata con­cediului de odihnă neefectuat în anul precedent, să-mi fie compensat în bani, egal cu indemnizaţia de concediu pentru 1993. b) „... să-mi acordaţi 1/2 din salariul unei asistente pentru acest inter­­val“­......vă rog repartizarea celui de-al doilea cadru mediu, Dispensarul METAL­­CAR având prin adiţiune peste 1500 de salariaţi“. Adresa rămâne fără răspuns... 1995, 4 ianuarie... O nouă adresă este trimisă domnilor directori amintiţi mai sus. Şi cu această ocazie doctorul Răceu arată situaţia dificilă în care se găseşte şi, de asemenea, cere plata­­salariului pentru concediul de odihnă neefectuat în anul 1994. Răspunsul se lasă în continuare aşteptat. O adresă soseşte totuşi la Dispensarul METALCAFT... în aceste împrejurări, cea de-a treia adresă (nr. 270) porneşte către doctorii Băcilă, Cocora şi Mităchescu. Printre­­altele, în adresă se spune: ^Urmare adresei dvs prin care tună somaţi pentru a-mi lua­­concediu legal în 1995 [ianuarie 9 pentru anul 1994 (de anul 1993 nu precizaţi), vă comunic următoarele: Aşa cum v-am făcut cunos­cut anterior prin cele două adrese, în conformitate cu HG 250/1992 referitor la plata concediului de odihnă neefec­tuat în anul calendaristic precedent se va primi o indemnizaţie de concediu cuvenită.­ în conformitate cu aceste prevederi legale, după încheierea anului calendaris­tic nu mai este posibilă exe­­­­cutarea concediului de odihnă ci numai plata cuvenită com­pensat care este egală cu indemnizația de concediu. (...) în concluzie vă rog în ul­timatum plata pentru cele două concedii şi plata jumătate a unei­ retribuţii de asistenţă de la 1 iunie 1993 până la 16 noiembrie 1994. Vă sfătuiesc, reconsideraţi-vă poziţia şi ambiţia fiindcă de astă dată cu un drum la Mini­sterul Justiţiei, Consiliul Supe­­rior al Magistraturii, Preşedinţia României, unde pe masă sunt alte probleme tot aşa de bine argumentate, cu un drum voi bate şi la uşa Ministerului Sănătăţii, ca odată pentru totdeauna să fie tăiat nodul gordian al răutăţii domniilor voastre“. Blocarea salariului pe luna februarie 1995 îl determină pe doctorul Răceu să scrie următoarea scrisoare: AM DOBÂNDIT EXPE­RIENŢA VIEŢII PRIN ŞAPTE ÎNCHISORI COMUNISTE .Am formulat absolut clar „în fapt“ pentru a-mi redobândi dreptul elementar la salariul meu, reţinut dictatorial, lipsit de raţiune, din ordinul direc­torului Cocora L, cu încălcarea grosolană a Codului Muncii. * Am motivat în „drept“, specificând articolele de lege din Codul Muncii au bătut câmpii atât în prima şedinţă de dezbatere, cât şi în „întâmpinarea lor“, asemenea elevilor neştiutori sau a infrac­torilor înrăiţi, care prinşi şi dovediţi, mai trăncănesc şi ei ceva, ca să zică ceva... fugind de la adevărul faptelor, atât cel imediat, blocarea salariului, cât şi privind perioada de la 1 iunie 1993 până la 15 noiembrie 1994. Noua „achiziţie“ de câteva săptămâni a spitalului, con­silier juridic Voie Maria, împreună cu directorul Cocora susţin şi dovedesc că m-au trimis în concediu de odihnă prin înştiinţarea din 5.01.’95, începând din 9 ianuarie 1995. Deci ordonat şi nu întrebat ca şi cum gestul lor era firesc şi legal. H.G.R. 250 art. 9 (1): Programarea concediului de odihnă se va face la sfârşitul anului pentru anul următor cu consultarea sindicatelor şi a salariaţilor. Dacă nu aţi ştiut-o până acum, dragi tovarăşi ilegalişti, Cocora şi Voie Maria, învăţaţi-o măcar acum, altfel daţi-vă jos din corco­duş... Sub nici o formă nu am putut accepta trimiterea în concediu de odihnă in ianuarie 1995 deoarece: - eu nu am fost programat să fac concediu de odihnă pe ’95 în luna ianuarie 1995 și cu atât mai puțin­­ să accept o retroactivitate de concediu de odihnă pe 1994. De fapt despre concediile de odihnă neefectuate în mod „sistematic“ în 1993 și 1994 - zic ei - sau urmare a ticăloșilor dr. Cocora et com­pany, (nu SRL, din contră, Societate cu Răspundere Totală) - zic eu - se dezbate în paralel în dosarul 2605/1995 la Judecătoria Sibiu. (...) Domnişoara consilier juridic Voie Maria este venită în spital de câteva săptămâni, eu în schimb de 27 de ani, după ce am lucrat la Mina Uricani, unde am dobândit experienţa vieţii minerilor, apoi Circa grea de muncă la Sasciori-Sebeş Alba, specialist în anestezie şi reanimare, trecut apoi prin şapte închisori comuniste ca deţinut politic anticomunist, i-a trecut prin mintea ei „subţire“ că mă va dresa ca pe un cuţit, cum vor ei, că mă vor trimite în concediu de odihnă în ianuarie. Eu să mă duc la săniuş la vârsta mea şi poziţia mea socială în ianuarie?... Nu, nu... la săniuş şi cu moaşa voastră pe gheaţă să vă duceţi voi, tu şi cu Cocora. Prea te con­sideri descendentă din „Cabinetul 2“... Ţi-a mai fost una înainte, Rodica Dumitrescu, era bine să-i fi citit „epitaful“ şi te domoleai mai ceva ca după extraveral, în ceea ce priveşte „refacerea potenţialului bio­­­psihic“, fără a menţiona terorismul vostru de aproape doi ani: „miersi” de grija machiavelică, vitregă şi perfidă. L-am avertizat în mod repetat pe Cocoru: vezi că eu­­ nu sunt mort ca pacienţii tăi de la Morgă. Ca atare vorbiţi ar­gumentat, inteligent dacă sunteţi capabil... Dar nu aţi fost. Aţi dovedit 18 luni - 1 iunie 1993 până la 15 noiembrie 1994 - care este grija pentru echilibrul meu biopsihic. Totuşi reţineţi nu vă plimbe grija, eu mai am resurse suficiente ca să vă scot eu pe voi la pensie de­ vârstă, de boală, sau de han­dicapat, dacă nu cumva cocora şi este la această ultimă treaptă. „Sistematic“ am refuzat să plec în concediu de odihnă. „Sistematic“, au fost 18 luni în care am lucrat fără asistentă, în schimb cu hoţie, repet, cu hoţie, mi-aţi pus pe statul de plată o asistentă care nu lucra la mine! Prestidigitaţie curată, fals şi uz de fals, hoţie şi minciună. (...) Lunea zi de avans, împreună cu asistenta Mihaela Sandu am fost să ne ridicăm salariul la Direcţia Sanitară, acolo unde ni s-a spus. Doamnele contabile şi doamna economist Doro­­banţu Ovidiu, neştiind nimic­­ de aşa ceva, ne trimit la Spital. Nici acolo doamnele de la „retribuţii” nu ştiau. Erau palide, agitate, în tremor. Leam spus calm şi clar să se hotărască dacă îmi dau banii sau nu, altfel va urma cel de-al treilea proces împotriva Spitalului şi dacă vor să fie complice la terorismul lui Cocora, e treaba dumnealor, înfricoşată şi descumpănită, în final doamna Hîndoreanu îmi promite că va face un pon­­taj de mâna şi să revin mier­curea că-mi vor da banii. Menţionez că asistenta Sandu a luat banii fiind pe acelaşi pontaj firesc semnat de mine. Tolerant, am accep­tat. (...) Este tot atât de adevărat că, cu aproximativ o lună înainte doamna contabilă de la METALCAR­­Nicoleta Agâr­­biceanu mi-a spus că mai am nişte bani de ridicat, nu ştiu pentru ce, pe un stat de plată separat, i-am răspuns că doresc în scris hârtie­­ explicativă, deoarece Cocoru este în stare să-mi dea bani de „graviditate”, sau vreun premiu Nobel sosit în dolari şi să-mi dea aceeaşi sumă în lei... Eu am încasat 160.000 lei fără fluturaş, şi întrebarea este de ce nu mi s-a dat suma totală de concediu pe care o pretind, deoarece banii de concediu de odihnă nu se dau „în rate“. înşălătoria este încă o dată dovedită atunci când pretind că eu am încasat banii de con­cediu de odihnă. Urmează „o nevinovată pretenţie” ca eu să mă fi adresat organului de conducere „printr-un act întocmit de mine“, prin care să aduc la cunoştinţă pretenţiile solicitate şi numai după aceea, dacă era cazul să acţionez juridic. Deci scrie clar pe statul de plată că sunt ex­clus de la retribuţie. Contabila cu sfială se justifică „că nu mi se plăteşte salariul“. Din biroul celor şase contabile, vorbesc la telefon cu dr. Strugaru Minola ce ţinea locul direc­torului de Policlinică. Aceasta mi-a spus clar: „din ordinul directorului Cocora“. Ce demenţială pretenţie, imaginaţie bolnava, să fac eu un alt act, un alt act, că aşa vor ei, fără precizarea unei legi în acest sens. Şi-au dorit să mă duc cu jalba în proţap, căciulit, cerşind dreptul meu elemen­tar, ca odinioară clăcaşii sau poate au dorit să-mi sugereze să mă duc numai cu proţapul... nu, nu... arma mea a fost şi este forţa argumen­tului şi condeiul. Megaloman, fără cea mai mică ruşine. Şi mai zic: cei care nu au ruşine de oameni şi frică de Dumnezeu, nu mai sunt oameni. Şi voi aici aţi ajuns. (...) Nestimată domnişoară Voie M, ai strigat sus şi tare în şedinţa din 7 aprilie, facându-mă „recalcitrant” fiindcă nu am jucat aberant cum aţi vrut voi. (...) Care este ascendentul tău moral în general, sau de situaţie în speţă, de îţi permiţi în sala plină şi faţă de un com­plet de judecată tânăr să mă terfeleşti făcându-mă „recal­citrant“? Principiul inversării valorilor şi chiar celor umane se continuă şi azi, chiar mai preg­nant. „Lingăi au fost, lingăi sunt încă, şi or fi cât neamul omenesc“, care, pentru un blid de linte sau 30 de arginţi să facă orice. La fiecare cedru creşte câte o ciupercă veninoasă să spumege la gură că „recalcitrantul” arbore îi face umbră, ţie ca şi lui Cocora de altfel. M-ai făcut astfel absolut nemotivat recal­citrant, în replică domnişoară bătrână Voie Maria, motivat îţi spun că eşti o pocitanie. Pocitanie în spirit diabolic suflet zbârcit şi plin de ură, iar acest cuvânt de „recalcitrant“ să-l spui părinţilor tăi care, cu scuză că n-au ştiut ce-o să iasă din tine au fost recal­citranţi, să te prefacă într-un avorton... Eşti venită de câteva săptămâni în spital iar eu lucrez numai la METALCAR de peste 20 de ani. Să mai ştii jigodie împănată în consilier juridic al Spitalului şi pot dovedi la fel cu caseta prinsă la E.L., că vreo 20 de salariaţi mi s-a spus că au fost duşi la Miliţie, terorizaţi să scrie ceva rău despre mine. (...) Faţă de aceşti oameni minunaţi (salariaţii METAL­CAR) aş fi putut eu să plec în concediu de odihnă, să las dispensarul vraişte, având cinci unităţi aferente în plus, cu mişcări de plecare şomaj, veniri, mişcări de fişe, etc, etc, fără să am o asistentă, timp de 18 luni care să cunoască cât de cât dispensarul? La ţinuta mea morală şi de demnitate, şi atunci, şi acum, repet, după mai bine de 20 de ani alături de ei, nu aş fi putut îmbrăca haina dezertorului mizerabil aşa cum a dorit ticăloşia voastră de hiene şi cârtiţe per­fide şi abjecte. (...) Cu un minim de bun simţ aţi pleca voi, Voie Maria şi Cocoru în concediu de odihnă sau definitiv în... Ruanda pentru reciclare, între triburile Tutzi şi Huţu, în care v-aţi in­tegra după chipul şi ase­mănarea voastră.»­­ va urma - VIDEOCRONICA ■ EXO” "LEGENDELE TOAMNEI" Regia: Edward Zwick, în distribuţie: Brad Pitt, An­tony Hopkins, Aidan Quinn, Julia Ormond. Un film văzut într-un cinematograf rămâne totuşi un film văzut la cinematograf. Dar „Legen­dele toamnei“ merită savurat şi în liniştea de acasă, fiind aşezaţi comod în fotolii şi pierzându-vă într-o romantică poveste de dragoste. Istoria familiei Ludlow, a celor trei fraţi, a tatălui şi a frumoasei femei care bulversează destinele acestora se petrece într-un decor magnific, la poalele Munţilor Stâncoşi, în centrul unei lumi în care dragostea și înfrângerea coabitează se află Tristan, în acest ro! Brad Pitt, noul simbol al filmului american, excelează trăind intens asemeni eroului epic și dându-i strălucire. VIDEOFIL

Next