Evenimentul Zilei, februarie 2017 (Anul 26, nr. 7920-7939)
2017-02-09 / nr. 7926
Evenimentul zilei, joi, 9 februarie 2017 Cultură ăris 31 Dintr-un sat transnistrean amărât, pe culmile gloriei muzicale Eugen Doga s-a născut pe 1 martie 1937, în satul Mocra, Transnistria (pe atunci URSS, astăzi Raionul Rîbnița, Rep. Moldova). Este compozitor de muzică de film (artistic, de animație, de televiziune), de teatru și de estradă, ciclul pentru orchestră de estradă „Ritmuri citadine“,), muzică ușoară, spectacole („Radu Ștefan, întâiul și ultimul“, „Pe un picior de plai“, „Ce frumoasă este viața“, „Păsările tinereții noastre“ „Sfânta sfintelor“), muzică pentru cor, piese instrumentale, simfonii, lucrări camerale, muzică vocală de cameră, cantate, cvartete de coarde, poeme simfonice („Inima veacului“, „Mama“), cântece pentru copii, balet („Luceafărul“ - balet în 8 tablouri, pe libretul de Emil Loteanu după poemul omonim de Mihai Eminescu, 1983) ■Nu cred că PâmântuM Eminescu?dacă nu eram viața lui Veronica Micle Compozitorul Eugen Doga are un punct de vedere interesant vizavi de Mihai Eminescu. „ Globalizarea există de milenii. Problema apare atunci când ajungem la globalizarea conștiinței, când toată lumea gândește la fel. Nu se poate asculta la fel, nu se poate să mănânci la fel. Omul nu își dă seama. Patria este acolo unde ai pământul acela,pe care l-ai primit de la străstră părinții tăi. Cred că trebuie să ai acel simț de patrie, dacă nu, ești al nimănui. Unii mă întreabă unde este patria mea, eu sunt la Moscova, la Chișinău, la București, sau în altă parte. „Și unde trăiți?”, în avion! Patria mea este unde este muzica mea. Acest sol muzical, spațiu, câmp este pornit tot de la țărâna asta. Globalizarea înseamnă lipsă de pământ, de țărână, de vii, de coline, de Dunăre, de Nistru. Fără asta, nu poți fi om. O părticică din acest univers. Trebuie să ai toate elementele, dacă nu le ai, nu simți că din pământul ăsta ai apărut pe lume, fi e indiferent, Eminescu și limba română .. Eminescu nu a apărut de mult în viața mea. Pe când încă nici nu știam să citesc românește, acasă părinții vorbeau în ucraineană, apoi în rusește, am primit un volum de poezii de Eminescu, îmi amintesc că aveam o prietenă, fiica unui profesor de limba română. Când am intrat la ei în casă, părinții ei mi-au dăruit un volum de poezii de Mihai Eminescu. La 20 de ani. Nu l-am citit, fiindcă nu știam bine românește. Totuși, cred că limba era genetic în mine. Era acolo, îmi curgea prin vene. Satul acela în care m-am născut, a fost odată moldovenesc, apoi a venit școala în limba ucraineană și când a venit armata română în 1941, să vezi ce română ieșea! Era doar ascunsă. Acest volum îl am și acum, este tot timpul pe pian, cu toate că am zeci de volume de și despre Eminescu. Acea forță,acel spirit, mod de a gândi, de a înțelege lumea înconjurătoare, acea scară socială, dragostea atât de puternică le găsești toate la Eminescu. Mai mult, când am dat și de Veronica Micle, am realizat un tot. Dânsa s-a completat! La el era altă dragoste, mult prea poetică. La dânsa e mai puternică, mai pământeană, mai directă. Nu-i pot privi separat. Eminescu fără Micle și Micle fără Eminescu. Nu cred că l-am fi avut pe Eminescu, dacă nu era în viața lui Veronica Micle. Și oare mai apărea Veronica Micle, dacă nu era Eminescu? Ea scria și până să-l cunoască pe Eminescu, dar cred că era altfel. Această pereche, acest cuplu spiritual. Cred că dacă Eminescu ar fi avut cunoștințe muzicale, ar fi scris și muzică la nivelul poeziilor. Fiecare vers al lui, este muzică. Eu am înțeles că Eminescu cânta și avea o voce foarte frumoasă. Era bariton, iar Veronica era contra-alto. Amândoi erau muzicali și de aceea îmi vine foarte ușor să compun pe versurile lor n „A fost Veronica o femeie ușoară?” Eugen Doga reia: „A fost el rău? Cu cine? Citește! Cu toți oamenii răi, cu toți acei stăpâni ai țării, sus-pușii. Veronica a fost o femeie fără morală? De unde? Aș vrea să adun toate femeile ușoare ale lumii care să scrie măcar un vers așa cum l-a scris Veronica: „Ce n-ar da un mort pentru un răsărit de lună”. Și, gata, aici e punctul! Unde găsești un vers atât de puternic? Acolo e poezie mare. Aș putea vorbi mult despre acești doi oameni, pentru că îi simt că sunt aproape de concepția mea. Și această dragoste neîmplinită, într-un fel. Trăiesc, la rîndu-mi ceva asemănător. Nu știu ce este dragostea! Nu ascund chestia asta și vorbesc și cu soția mea. Dragostea omenească nu am simțit-o. Pentru că cu tot timpul luptam pentru existență, apoi să recuperez ceea ce am pierdut în copilărie, pentru că ea a fost într-un mediu ostil”.