Evenimentul, aprilie-iunie 1893 (Anul 1, nr. 48-121)
1893-04-01 / nr. 48
trecute cu una din cele mai grele operațiuni. Un copil, de 16 luni, al unui domn Schwarzwald s-a imbolnăvit de croup și a fost supus la operațiunea de tracheotomie, operațiune care reușește foarte rar. Copilul se află pe deplin sănătos. D-rul Rosenthal a avut până acum vre-o șase operațiuni de traceotomie, dintre care, patru au avut o reușită perfectă. Numărul festiv care Vom scos in ziua de 30 curent, in onoarea ilustrei noastre artiste Agatha Bărsescu, fiind epuisat și cerenduni-se atât in provincie cât și in localitate acest număr, vom scoate încă done ediții: una cuprizând rezumatul pieselor ce se vor juca, in sala de 1 april și a doua cu piesa ce se va reprezenta în seara următoare. Aceste numere se vând aparte și prin urmare nu vor fi servite abonaților. EVENIMENTUL 3 ^pcah?ti și &?be. Reprezentațiile D-rei Bărsescu. «Intrigă și Arior^. «Faust» La o superficială critică s’ar putea face o mulțime de obiecții, care ar micșora foarte simțitor valoarea piesei lui Schiller: «Intrigă și Amor. E o intrigă țesută cu ață albă, noduri peste noduri, care se taie ca nodul gordian, un sentimentalizm care nu ne mai încălzește, un calapod clasic, etc. Intrucâtva asemenea obiecții ar ave oarecare trecere, mai ales făcând abstracție de timpul în care s’a scris piesa. Dar oare numai după intrigă, numai după efectul ce ni-1 produce nouă astăzi, trebue judecată o piesă cum e «Intrigă și Amor» ? Nouă ni se pare că toate aceste rămân pe planul al doilea și o chestiune mult mai înaltă merită a prima pe toate celelalte, această chestiene tendința ce se manifestă în această piesă, idealul social ce se oglindește în ea. Iată ce ar trebui să ne intereseze mai mult decât orice. Cănd prezidentul de Walter zugrăvește în cele mai frumose culori, fiului sau Ferdinand, diferitele demnități și onoruri la care acesta ar putea aspira și sfârșește întrebându-l: «Nu te entusiasmează aceasta ? Știți care e respunsul lui Ferdinand? Nu, «pentru că ideile mele de mărire și fericire nu sunt întocmai ca ale d-tale.... Idealul meu de fericire e în mine. In vnema mea stau îngropate toate dorurile mele. Nu se restrânge oare în aceste cuvinte un mare adevăr? In adevăr istoria omenirei înregistrează cum dintr’o generație cu anume tendinți, se deslipesc vlăstare, care îmbrățoșează idei cu totul protivnice generației din care fac parte. Dar când Luiza spune lui Ferdinand: «Se pierde numai ceea ce se posedă și mnema aparține clasei tale. (deviem Stande»?. Mai vădit nici că se poate. Le tiers état, care renăștea la viața politică, el, care avea menirea să se succedeze clasei nobile privilegiate, avea sădit în inema sa instinctul de clasă. Și în nemărginita iubire a Luizei pentru Ferdinand, deosebirea de trepte sociale nu-i poate scapa, ea amenință amorul cel mai sfânt și Luiza, inocenta și naiva fiică a onestului burghez Miller, nu poate înăbuși legitima ei teamă, izvorâtă din adevărul lucrurilor: mnema-ți aparține clasei tale. Din acest punct de vedere e de mare folos a cerceta autorii clasici. Dar nici puterile nici spațiul nu-mi permit a o face. Luiza Miller, căci acesta’s adevăratul nume al piesei, «Kabale und Liebe», fiind botezul dat posterior de marele actor Iffland, de câte ori a fost jucată la noi, a avut succes. D-ra Bărsescu, in rolul Luizei a fost in timpul reprezentației obiectul celor mai viovațiuni ale publicului, care umplea sala teatrului. Talentul d-rei Bârzescu, cere însă un câmp mult mai larg, decât ii oferă rolul Luizei. Aceasta ne-a dovedit-o cu prisosință în «Faust». Nu putem crede ca rolul Margaretei să fie mai desăvârșit interpretat, cel puțin jocul Bârseascăi e incomparabil. Așa a conceput Goethe pe Margareta sa, nevinovată ca fecioară, neasemanata în dezlănțuirea pasiunei de fiemee zdrobită în iluziunele ei. La început legănând «atâta farmec și atâtea frumuseți», în urmă expiind atât de dureros năzuința unei clipe de fericire! Când în închisoare, nefericita Margaretă își caută prin piele dormitoriului ei, fructul amorului, câtă mizerie e zugrăvită în față, câtă deznădejde, și ce comunicative sunt suferințele ei! O creațiune genială e Margareta d-rei Bârsescu. Resplata i-a fost dată în nesfârșite rechemări și unanime strigăte de bravo. Din trupa d-rei Bărsescu, s’au destins în «Intrigă și Amor» dl. Wiedemann în muzicantul Miller. In Faust, d-nii ,S’irio Zerbi, Fr. Grossmann. Emil Ni se comunică că din cauza unei indispoziții subite a d-lui Weil, d-ra Bărsescu a fost silită a schimba reprezentația «Alexandrei» în actul al 2-lea din «Don Carlos», actul 3 din «Hamlet» și actul 3 din «Romeo și Julieta» Rolurile aceste au fost create de d-ra Bârsescu la Burgteater din Viena. La finele spectacolului d-ra Bârsescu va declama: «La icoană» de Al. Vlăhuță și «O mamă» de Mih. Eminescu. Ne așteaptă deci una din cele mai interesante serate. TELEGRAME Serviciul special al «Evenimentului». Sufragiul universal in Belgia. Bruxelles, 12 aprilie. — Camera a respins cu 115 voturi contra 26 propunerea Janson, cu privire la introducerea sufragiului universal. O mulțime imensă staționa înaintea parlamentului, căutând ostentativ marseilleza. Excitația e mare. Garda civică e concentrată. Muncitorii au decis greva generală. ULTIMA ORĂ Prinderea lui Arion In ultimul moment aflăm, că printro fericită împrejurare Arten a fost prins astăzi la vila Sans-Souci unde a stat ascuns aproape două luni. D. Launay cărei găzduește de atâta vreme, a primit toată corespondența din străinătate pentru Arton și-l punea zilnic in cunoștiință de toate urmăritele in afacerea Panama. Prinderea lui se datorește îmiprejurărel că a treia zi de Pași s’a organizat o sgomotoasă petrecere la d. Launay și Arton amețit de băuturi a trecut la o vilă din vecinătate unde a avut o întâlnire cu o cântăreață de la cafe chantant. Arton era deghizat și într’un moment de veselă uitare îl căzu peruca și barba sură. Cântăreața a povestit-o la mai mulți și astăzi a aflat-o și poliția. El se află depus la comisia disp. La. S’a procedat imediat la o perchezițiune și sau găsit corespondențe senzaționale. Consulul francez a înștiințat imediat guvernul său. Mâni detaile importante, de călăuz în studiile mele asupra școtei italiane, indicându-mi în bogata bibliotecă din Bologna, operile cele mai interesante de studiat. Enciclopediile italiane pot spune cine iera regretatul Parisini, și cine’î Alexandro Buși, și acesta poate spune și astăzi cum după lecțiunile ce mi-a dat în timp de atâtea luni, a refuzat a primi orice recompensă în urma rezultatelor obținute la examene. Nu e adevărat ceia ce spune de studiile mele la Conservatorul din Paris, și dacă ar fi asistat la ședința consiliului profesoral din 6 mai, ar fi văzut certificatul acelui Conservator pentru 4 ani de studiu și doua participări la concursuri. Nu am avut un premiu pentru că, de când Francezii au deschis ochii, streinii nu mai sunt priviți in școlile franceze speciale cum serau înainte. Cât pentru scrisoarea onor. domn L. A. Bourgault. Ducoudray, profesor de istoria muzicei la Conservatorul din Paris, și membru al mai multor Academii, ar fi putut vedea că nu e o scrisoare de recomedație, ci o simplă scrisoare adresată mie personal și in care spunându-mi că direcția Conservatorului din Paris nu dă certificate speciale, după cum cerusem, pentru clasul de istorie cari’i obligator pentru elevei de armonie și composiție îmi arată regretele lui motivându-le. Mă voi păzi de a le reproduce pentru că nu sunt de acei care iubesc reclama. S’a executat căntata mea ; publicul î’șî amintește poate și presa s’a pronunțat ; n’am publicat-o din simple motive materiale. Am propus in mai multe rînduri d-lui G. Musicescu a organisa ceva concerte cu cor și orchestră, care să cuprindă și composițiuni de ale mele; mi-a arătat cum dacă atunci am fost siliți a mutila orchestrația in modul cum am arătat in una din cronicile mele, astăzi, nici așa mutilată nu s’ar mai putea executa. Convingându-me de realitate prin cercetări continue, am scris cronicele mele, și am arătat cum, după 32 ani de existență a școllei noastre de musică, nimic nu se poate forma. D-nul Mezzetti găsește admirabil faptul că nu formez o orchestră oricum ar fi, pentru a propaga musica; dar dacă am consimțit la mutilarea muzicei mele pentru a satisface dorințele amicilor, nu mi-aș permite niciodată mutilarea clasicilor căci altfel ar fi imposibilă, pentru acum, execuțiunea lor la noi. In cronicele mele am arătat cum unele instrumente lipsescu totul și cum altele nu s’ar putea executa decât de profesorii Conservatorului, a acestei școli a cărei de visă ieste il doi ce farmente. D-nul Mezzetti mé acuză că n’am făcut nimic in timp de 2 ani de cînd m’am intors în țară fără a se uita la ceia ce n’a făcut în timp de mai bine de 30 ani. Am încercat a publica un dicționar de muzică pentru a pune baza unei literaturi muzicale române ; manuscriptul pentru 3 bune volume stă și astăzi în cartoanele mele pentru bunul motiv că acei ce au fost însărcinați a propaga gustul muzicei și a studiului ei în țară nu și-au făcut nici o dată datoria; acest gust ie așa de bine respîndit că pentru a publica această esență enciclopedică a teoriei și istoriei muzicei am avut un număr de subscriitori ce pentru rușinea amatorilor nu’l voi determina aici; ne-avend încă posibilitatea a face publicarea pe comptul meu sunt silit a aștepta încă timpuri mai bune. D-nul Mezzetti trebue să cunoască această posițiune căci a anunțat cîntecele sale populare pentru care a adunat subscripțiuni, înaintea dicționarului și deși se chestiune de cîteva sute de lei, nu le-a publicat încă. Cred că am vorbit înde-ajuns și nu numai cetitorii dar chiar și onor, redactor al Ecoului Moldovei trebue să fie convins de modul real cum d-nul Mezzetti își redactează polemnicele și de sinceritatea afirmațiunelor sale. Totul Cerne.