Evenimentul, iulie-septembrie 1893 (Anul 1, nr. 122-196)

1893-09-26 / nr. 193

ANUL I—No. 193 UN NUMAR 10 BANI. DUMINICĂ 26 SEPTEMBRE 1893. EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN NATIONAL-LIBERAL. REDACȚIA la Tipografia Popovici [Strada Veche no. 84. ADMINISTRAȚIA: str. Lozonski No. 4­ )()(t)( )( N­irector politic: G. A. SGORȚESC­U )()()()( )­( Abonamentul: Pe an . . . . Lei 24— Pe 6 luni 12 lei.— Plata abonament. înainte Pentru străinătate se adaugă portul. Insersiuni, Reclame și Anunciuri. Pe pagina III linia 50 b., pe pag. IV 25 b POLITICA. A spune că toată viața poli­tică a țerei noastre se învârtește intr’un cerc vițios, este, fără în­doială, o banalitate. Luați listele electorale de acum 20 de ani și veți vedea, în a­­fară de mici excepțiuni, aceiași oameni. Corpul electoral nu s’a înnoit de loc și dacă, pe ici pe colo, a dat semne de indepen­dență, totuși, în marea lui majo­ritate, a rămas pururea guverna­mental. Nici­odată, în țara românească un guvern nu a căzut prin ale­geri, pentru bunul motiv că se uzează și acum, ca și la începu­tul vieței noastre politice, de a­­celeași procedeuri, devenite o a­­deverată știință de stat. Ele au trecut din tată în fiu și un per­sonagiu este cu atât mai prețios cu cât știe mai bine să le puie în practică. O alegere în Belgia orientului este o afacere de specialiști și mi­cile operațiuni, bucătăria electo­rală, sunt cestiuni de ordine su­perioară, în care avizul lui X sau Y, cunoscuți agenți electorali, nu trebuie neglijat. Pvantajul, tria­­rea listelor înainte de alegeri, vi­zitele domiciliare, în compania a­­cestor specialiști, ale candidaților, fie opozanți, fie guvernamentali, ingerințele și amenințările, ca și corumperia conștiinților sunt ne­cesități de stat. întrunirile, con­vingerea cetățenilor pe calea i­­deilor, rămân pe planul al doilea, mijloacele citate fiind mai sigure și mai eficace. Nicăieri, în nici-o țară din lu­me, nu veți vedea fenomenul cu­rios al unei alegeri fără întru­niri publice ; numai la noi lucrul este obicinuit, numai în regatul român veți întâlni localități în care alegerile se fac pe sprinceană, fără întruniri, fără convingerea corpului electoral. De aceia astăzi nici numai pare lucru curios când auzi pe cutare canddați blackulat, spunân­dcă a căzut din cauză că nu a făcut bine pvantajul, ori din cauza tră­­dărei vre­unui agent electoral, sau fiind­că a neglijat cumpărarea a 10 sau 15 conștiinți. Faptul de altmintrerea este ex­­plicabil. Intr’un stat, în care po­litica este apanajul câtor­va, iar aparatul electoral se găsește în mâna unei păture superpuse, nici nu se poate întâmpla alt­fel. Cum vroiți că moravurile politice să se schimbe, să progreseze, când a­­ceiași oameni se învârtesc în viața publică în timp de câte­va de­cenii ? Cum vă închipuiți că ni­velul politico-social să se ridice, când corpul electoral nu se ino­­iește de­cât numai prin moarte sau, în mod foarte sumar, de pri­mării, la rari intervale 7 ... . Masa compactă a poporului ră­mâne în afară de luptele politice ; ea este cu desăvârșire străină de ori­ce mișcare, căci guvernanții s’au ferit totdeauna de a o aduce la lumină. De aceia și elementele nouă în politică ne lipsesc. De la înce­putul regimului nostru electoral, aceiași pătură socială a fost ne­contenit și alegătoare și aleasă. Ea s-a epuizat în turpitudinele și corupția luptelor electorale, și-a pierdut ori­ce vlagă și energie, precum și ori­ce avent spre o mișcare mai generoasă, în mes­chinăriile politicei de culise ce se urmează in țară. Densa nu mai poate produce nimic, absolut ni­mic și precum un corp fără viață are nevoie de forțe nouă, de transfuziune de sânge, pentru a o mai putea trăi, tot astfel și or­ganismul nostru politic are ne­voie de o înnoire, de o transfor­mare radicală și imediată, pen­tru a se purifica. Chiemarea dar la viața politică a maselor populare, —prin urmare a elementelor nouă, necorupte,— se impune. V. --- —- ■ ---­ SILUET DOAMNA *** Tinera, de-abia măritată, avînd tot ce trebuie unei femei plăcute, doam­­na este o victimă nefericită a con­veniențelor sociale. Silită a se duce, contra gândurilor și voinței sale, după un de­clin, care înțelege altfel de­cît toată lumea traiul și nevoile lui, densa pare o floare veștejită de suflarea prea timpurie a crivățului iernei. Pa­lidă, de paloarea nopților nedormite și tulburate de vedenii dulci ireali­zabile; ea realizază tipul ispititor al frumuseței netrăite. De aceia găsește plăcere mai mult în singurătate. Sin­­gura ei prietenă, tînăra doamnă­­, dacă o mai face să uite necazurile vieței, prin iubirea și devotamentul ei fără margini. Parfumul favorit«« mi uita, corset nu poartă,—talia ei de marmură nu are nevoie de ase­menea aparate pentru a-și păstra fră­gezimea."—Louis XV 37, mănuși 5%. Lectura de predilecție Manon Lescaut. Semne particulare: știe să între­buințeze în mod plăcut singurătatea. Mefisto. Cazul lui c. c. Iancu Se știe tragica dramă al că­reia teatru a fost comuna Tău­­îitești, din Iași. Un funcționariu abuziv aduse­se lumea la desperare, cu exac­­țiunile și jafurile lui. De atătea ori se semnalase prefecturei de județ purtarea lui scandaloasă, ca și potlogăriile ce comitea, și totuși nici-o măsură nu s’a luat in contra­t. Evenimentul a fost cel întăi ca­re să atragă atențiunea celor în drept asupra acestui primarul si într’un articol special am arătat abuzurile ca și favoarea de care se bucura la prefectura de județ Al. Codrescu. Mai mult chiar, însuși judele de instrucțiune, cabinetul No. 2. dl. Monastireanu a cerut suspen­darea lui, ca vinovat de mită și abuz de putere și totuși e Iancu îl menține în slujbă, sub ridicolul p­etext că nu se găsesc oameni capabili în comuna administrată de acest trist personagiu. Dăm aici ordonanța judelui de instrucție cu privire la aceasta. Ea poartă No. 33 din 22 april 1893. Declarăm că este loc de urmărire pentru faptele prevăzute și pedepsi­te de art. 143 și 144 c. pen. combi­nate cu art. 40 pr. pen. și în con­secință ordonăm a se scrie d-lui pre­fect de județ, și a se cere suspen­darea lui Al. Codrescu, primăriul co­munei Tăutești. In același timp se va înainta dosariul d­lui prim-preșe­­dinte al tribunalului, pentru a trime­­te pe numitul in judecata tribuna­lului corecțional. isc. Monastireanu. Iată rezoluța prefectului, pe această cerere: 21 april, 18p3. In vedere că, in acea comună, sus­pendarea primarului ar paraliza toa­te afacerile, fiind­că ajutorii de pri­mar nu știu carte, apoi se va scrie d-lui sub-prefect de a face toate chi­purile, spre a complecta consiliul cu oameni capabili, după care apoi se va putea suspenda pe primar și în­locui prin persoane capabile și oneste. isc. I. Ventura. Remăne dar bine constatat că administrația nu voit să fie nici o măsură în contra lui Al. Co­drescu, fiind cunoscută predilecția și iubirea ce prefectul nostru are pentru toți funcționarii venali și corupți. S’a așteptat ca furia po­porului sol și facă dreptate sin­gură, ceea ce s’a și întâmplat. Prin urmare, să se știe ade­văratul culpabil, cel mai mare vinovat, în acest asasinat, este și nu poate să fie altul de­cât c. Iancu Ventura. Când ești prote­guitorul hoților, când cauți să tăi­­nuiești purtările lor, te faci culpa­bil, în fața justiției, de tăinuire. Acesta este cazul prefectului de județ. z. ------­-------------------------­ Boala primului ministru. Prin București, sene «Lupta,» cir­culă o știre foarte gravă și ale că­rei consecință ar fi foarte însem­nate dacă dar adeveri. Persoane din cercurile în pozi­ție a fi bine informate spuneau că d. Lascar Catargiu ar fi avut ori la Viena un atac de apropexie. Suntem cei d­intăi a dori ca a­­ceastă știre să nu se adeverească. Fiind însă foarte gravă și nepu­­tănd de controlăm ca să ști cu siguranță dacă ea este adevarată o dăm cu toată rezerva posibilă. Retragerea Cabinetului. Fără îndoială, a dezminți este cel mai ușor lucru, mai ales când nici nu au nevoie de a da probe,

Next