Evenimentul, februarie-martie 1894 (Anul 2, nr. 295-342)

1894-02-02 / nr. 295

UiVäER !0 BANE EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN WH’ li REDACȚIA, la tipografia «Evenimentului Strada Clolia Mo. 54« Director politic G. A. SGORȚESGU ADMINISTRAȚIA: strada Golia No. 54 Abonamentul: Pe an.......................! . . . Pe 6 luni 12 lei­—Plata abonamentului înainte, Pentru străinătate se adaugă portul. Inserțmii, Reclame și Aruncim­i . Pe pagina III linia 50 b., pe pag. IV 25 b. Urechile reacționare DrAcătit­ori are prilejul. ,, Con­­stituiri­alul­ iși arată urechile... reacționare. Bandiții din capitală, sunt de astă dată acei ce oferă prilej organul junimist. Constituționalul, arătând că in­­tr’adevăr siguranța publică lasă mult de dorit găsește și locul de a pune in vedere folosul și ur­gența ........ gendarmeriei rurale! Fonograful ministerului de dome­nii se întreabă triumfător: cum se plâng­­ barele din opoziție că e defectuosă siguranța publică când sunt in­potriva gendarmeriei ru­rale? Și fonograful d-lui Carp în­deamnă, ironic, opoziția să ceară incă sporirea mijloacelor pentru înființarea­ gendarmeriei rurale ! Prea des spirit! Dar să ne in­t Kr JIMHHH asupra sistemului Reactionary in această pri­vință sunt absolut internaționali. De cate ori se­ iivește vre-o ches­tie, care alarmează spiritele, pro­fită de agitație pentru a pescui in apă turbure. Acelaș lucru sa întâmplat in Franța, când si atentatele anar­­h­iste, s’au votat cu iuțala ful­gerului legi care azi, se vede, că lovesc in libertatea presei. Constituționalul crede că-i va succede să puie in evidență, cu ilustrația faptelor prezente, nece­sitatea și urgența jandarmeriei. Se inșală insă strașnic in astă pri­vință. Din fericire Lgea jandarmeriei rurale s’a discutat; lumina asu­pra ei e făcută. Ea e o lege, nu pentru siguranța publică ci pen­tru împilarea țăranului. Și e o nerușinare fara geamăn la pro­bii de faptul ca poliția capitalei e mizerabil organizată pentru a scoate de aici uranța jandarmu­lui s­are sa steie pi. capul țăranu­lui și la ordinele proprietarului și a subprefectului. *acoul din ’i ricție o haita ite fieciorai­­­t­a cu mi­ngU exploatând ......­­­I/T­isi ca sin.’i; clădiți argumente pentru a pune lațul in gatul țărănimei ? Cine nu va cunoaște onorabi­­lililor îngrijiți de... siguranța pu­blică ? ! Dar e bine că vă manifestați astfel. Ca aceasta ne procurați incă o dată dovada că nici una din­­ pretinsele voastre legi nu comportă o discuție largă și li­niștită ; sunt legi de surprindere fără rădăcină in trebuințele socie­­tăței, legi, care așteaptă situațiuni de moment pentru a căpăta o a­­parență de necesitate, legi care lucesc in întuneric. Legea servitorilor n’o puteți a­­plica, legea jandarmeriei de ase­menea. Unde e deci necesitatea acestor legi? A fost destul ca, timp de a câ­te­va zile, sa fie o perturbare­ in nonmj­at­i­u­ne dato­r­­an­d in yr> v­s s­i =1: zarei care domnește in polițae, pentru ca să credeți deja că a sosit momentul să profitați de panica publică pentru a cere mi­lioane pentru gendarmeria rurală. Fiți pe pace, aplicarea legei ce ați creat va mai intarzia puțin ; cu toată surescitarea ce domnește in spirite, urechile dntre reacțio­nare apar intr’o mărime destul de eloquentă pentru a aminti ce­tățenilor cine sunteți. •» * * P. O. .......... . SIL­UETE Angela Voit’a cerut pe pământ să se coboare și a adăpostit între infinitul sem­nului său albastru în cei doi ochi ai Angelei; voit’a raza purpu­rie a soarelui de dimineață să farmece necon­tenit pe pământeanul muritor și a așternut ul­timul sau reflex pe buzele Angelei; zefirul vo­it’a să vrăjească de apururea suflul său lin și mângăio­s și îl vrăjește prin suflarea Angelei. Cum de s’a impărechiat atâta blând farmec cu atâta inimă și atâta,... durere ? Căci durerea e zugrăvită pe fruntea ei pală și un dor ascuns se ivește un tremural vioriu al tâmplelor bă­tute de vântul aub­elor fire de păr. Retrasă de zgomotul lumei își împletește zilele cu dorul pe una din colinele lașului. Mult citește, căci mult „oferă și singura mângăere pentru ea, când gă­sește in lectură reflexul inimei sale atât de simțitoare..... Voit’a cerut pe pământ să se coboare și a adăpostit întreg infinitul sem­nului său albastru in cei doi ochi ai Angelei..., Luceafăr. -----—­­-­si G.Ci­ Ka—-----------­ §9 MERGURI 2 FEBRUARIE 189 Alianțele României Cetim in «Francfurter Zeitung» : O telegramă sprimstă dara So­fia n@ partite a afirma că gira schimb de mare se face acuma inti's­i Romăria și Bul­garia pen­tru incheierea unei conveeații militare, sau mai bine sis © alianță da defen­sivă și ofensivă irintre Bosnă- Blia și Bulgaria. Ce-o fi însemnând și asta ! ------------X----------­ Evenimentul zilei Reînvierea haiduciei. Furturile, rănirele și omorurile din București țin încordată curiozitatea pu­blicului ; in capitală domnește chiar panică. Vremea haiduciei e re­pros­­parată in multe minți. Ziarele debor­dează de amănunte si de... rectificări; chioșcurile sunt asaltate. Evenimentul lei evisl? ! . .. _ Ce reiesă insă la iveală din tot a­­cest eveniment ? Păcătoșenia poliției pentru care se cheltuiesc milioane din banii cetățe­nilor, păcătoșenia moravurilor — iată ce-ți sare în ochi. Vezi că poliția a fost surprinsă, pu­să în uimire, buimăcită și nici pănă azi cea mai mare parte din bandă nu e prinsă. Constați că poliția, din or­­ganele siguranță publică a devenit o simp» organizare cu scopuri , electo­rale, ci­ chiar acum, se complace în arestare de cetățeni cunoscuți ca pro­­tivnici stăpănirei—vezi, în sfirșit, că­­tă putreziciune e în administrația și deprinderile ei și ajungi fatal la con­cluzia că reînvierea haiduciei e fires­­că sub reînvierea unei domnii d­o­­cnești. Ne putem aștepta și la o resurecție a lui Spanait Măcriș și a lui N. D. Popescu cu întreaga bibliotecă r. hai­ducilor­­ Corregio. Se zice... In mai multe rînduri ziarele independente au adus anulațiunea guvernului, cum că actualul mi­­ministru de resboiu, generalul Lahovari, este cel mai mare di­­solvant al arman­ei române. A­­­ [UNK]eastă acusațiune era de o gra­vitate escepțională si argate a­­­­ceste, ea a fost primită cu ușu­­­­rință obicinuită : unii socotind’o , ca o armă de oposiție, alții orbiți ‘ se patima nici nu voiau s’o lide­a in considerațiune. ‘ Astăzi­ faptele confirmă pe­­ plin, din nefericire, acusațiunea ce s’a adus. Astăzi, grație gene­ralului Iulie la Belle, care a fă­cut din alcovul ,seu locul de o­­noare, unde oștirea românească își capătă prin prostituție, avan­sarea și recompensele sale, ar­mata pe lângă că are un arma­­nent defectos, niște puști, cari după câte­vci focuri devin bețe goale și inutile in mâna solda­tului, se găsește, astăzi, amenin­țată de a remânea fără cadru. O sută sase zeci de ofițeri din Cavalerie și au dat in mod co­lectiv demisiunea din armată. Acest fapt e de o gravitate ex­cepțională! el constitue un ade­vărat pronunțiamento ! M. S. a eșit din imporm­abila sa serenitate și a chemat pe d-nn Ministru de resbel, dăndu-i o aspră mustrare. Nu va trece săptămâna, zice, și d. General Lahovari se fi de­sigur înlocuit. I...... S­l.il" ~ Insa­u­r;dB sa nu in­grijească in înalt. .Va veni date­r vin­ța asta: statistica vJBh încă mai mult do d :i­n____ tel e ceva mai vecii . . p-abui sa nu dea do . HHH Sunt aproape do I­­ do când d. Dr. O!­I ~ : alarma. il «După un ast­fel de regim,—zicea d-sa, vorbind de condițiunile de traiu ale săteanului nostru,—omul din po­ • poc are puțină forță musculară ; este slab; are adesea cărnurile moi, pielea veștejită de cu vreme ; prezintă puțină resistență maladiilor; are o indolență, o lene involuntară, se osteneșt­i/cj.­ . rend.... «Țăranii sunt in mizeria fisiologi/ cea mai profundă. Ei întrec lăcuitor­i din Sologne din toate punctele de­ m­iere. Sătenii din câmpiile Dunărei și jos nu pot fi comparat/ Ac­­ât cu uji norociții locuitori din mar$rite Pourt^^L.. Evident, d. Or. O­:pA­'­g^A C:C! :jA . A IM jA A ^A.... ... jJ . . . M jA £ i$ . . 1

Next