Evenimentul, ianuarie-martie 1896 (Anul 4, nr. 844-914)

1896-01-28 / nr. 864

64 ABONAMENTE. I­aiute pe un an , . . . Lei 24 - „ pe 6 luni . . . . „ 12— „2 Pe 3 luni . . - „ 3“ Sinutrn străinătate, an an „ 36— Un număr IO bani I Redacția, la Tipografia Evenimentului STBADA 8TEFAN CEL HABE No. 38- lați UN NUMĂR IQ BANI mii »--flnnniM, Humify r-nnm-r-r-f“-*--^ -DUMINICA 28 IANUARIE 139« Ad­mnoluri Inserții și Reclame Pe pagina 1 Im­ a­garaiond . Lei 4 — Pe pagina II „ »..«»­Pe ti Hi­n ^ 60 Pe n IV Ä ... 8ă Director politic G. A. SCORTESCU lin număr IO bani ■­­• £ .!. V ZIAR COTIDIAN \\ r ufi^dLmlia.I(Btrațla,: LA l'IPOQUAFIA .EVBN1MMTÜLÜI“ STRADA STEFAN GEL ISA RR fle. W La Catul l-iu. Sumar ut Legea clerului și mi­goana viesei Text al proectului d-lui Tzoni Judecătoriile comunale de la teatru Legea­ Clerului Una dintre clasele cele mai nedreptă­țite din țara Romanească este netăgăduit clasa clerului Mirean, apostolii cultului străbun și servitorii altarului Bisericesc. Diferitele guverne, sau partide politice care din vremuri s’au succedat la putere, precum și cei mai marcanți oameni de stat ai Țorei, nu toate ocasiunele au pro­mis că se vor ocupa și de soarta acestor misionari ai religiune­i ortodoxe, in mijlo­cul societăței și cu toate acestea nimic nu s’a făcut pănă in anul 1893, când mul­­țămită unor imprejurări cu totul nefaste clerului, Ministrul conservator, Tache Io­­nescu, a inzestrat colecția incă cu o lege, care va remănea generațiilor viitoare ca exemplu de mintea sa ingustă și spiritul său răutăcios. Legea conservatoare a d-lui Ionescu Tache, a adus o crudă lovire preoților mireni, care s’au văzut reduși la un rol de agenți care să cutriere casele pentru a înj­gheba roluri și catagrafii, a administra a­­veri, care nu” există și n’a existat și alte multe bazaconii cari a putut să se’nască in capul său de mare exelență. Să ne aruncăm o ochire in trecut să vedem care era situația preoților sub ve­chiul regim, sa vedem care e situația ce se a creat’o noua lege numită in defidere de inbunătățirea soartei clerului mirean, ca apoi să putem trage condușii de ceia ce va trebui făcut pe viitor. Vom trata chestia preoțească sub punctul de vedere al stărei lor materiale și sufletești ast­fel ca conclusiile noastre sa poată­ servi de bază la intrunirea noului proiect de lege pe care partida Națională-Li­be­rala, - a promis, venind la putere. Sub regimul trecut, Bisericile se între­țineau cu fondurile prevăzute in budge­tul statului, care să plăteau lunar con­form legei de comptabilitate publică in mâinele unui superior administrator, care era chemat a delige și ingriji de starea materială a Bisericei.­­ Cei­lalți servitori Bisericești, Preoți și cântăreți erau chemați a-și face serviciul in mod regulat sub privigherea și obser­varea superiorului, din mâinele căruia pri­meau și leafa prevăzută in budgetul mi­nisterului cultelor. Partea cultului era oficiată de fie­care servitor cu săptămână, după rind, ear po­porul era satisfăcut după cerințele cultu­lui de ori­care Preot, de la ori­care Bi­serică și fără a obliga a plăti taxe fixe, ast­fel in­cât bogat și sarac putea să aibă in casa lui pentru rugăciune pe Preotul care vrea și in care avea mai multă in­­credere. Vechiul regim cuprindea numai o sin­gură parte rea, aceia a stărei materiale a Preoților și cântăreților, care nu erau plătiți de­cât cu salare de 100 și 80 lei pe m­înă. Și îmbunătățirea ce se reclama av­ea de obiect pur și simplu urcarea salarelor, căci fără indoeală e absurd lucru a pre­tinde ca un Preot, care nu e de­cât un membru al societăței, cap de familie și având a lupta cu toate dificultățile vieței, să poată trai cu un salar de 100 lei lu­nar, pe când să știe că nici 200 lei nu sunt in­deajuns pentru a procura un trai mai confortabil unui om cu o familie de 4, ori mai mulți copii, cărora le trebue educație și instrucție. Reforma așteptată trebuia să aducă o îndulcire in partea materială a clericilor și îmbunătățirea stărei materiale aducea ca consecință imediată, ridicarea celei mo­rale, căci cu cât omul e mai asigurat de traiul său cu atâta devine mai moral și sentimentul de demnitate la o mai mare desvoltare. Realitatea insă a fost departe de a res­­punde așteptărilor. Noua lege asupra cle­rului mirean a fost foarte ingrată față cu clericii și efectele sale au fost mai răre de­căt ale legei vechi. S’a împărțit orașele in parohii, cu cen­trale și filiale, ca in operațiile comer­ciale, s’a constituit Parohi­i și Epitropi care nu știu ce au și ce vor putea ad­ministra,căci averile bisericilor au fost se­­cularizate de stat. S’a fixat taxe pe rugă­ciuni și aghezme, și ca culme a ridicolu­lui s’a inpedecat pe credincioși a chema la rugăciune pe Preotul, in care are în­credere și de care ’i leagă sentimentul său de credință și de evlavie. Dar ca parte materială s’a redus sa­­lariie de la 100 lei lunar la 40 lei, dân­­du-se și 60 lei, ca rentă viageră. Cu alte cuvinte noi nu știm dacă autorul și ză­mislitorul legei a știut ce a voit și dacă a avut deplină conștiință de ceia ce o face. Apoi care e i­bunătățirea a iust de le­gea d-lui Tache Ionescu­ ? Că a decretat plata unui salar de 200 lei, Parohului li­­cențiat in Theologie? Dar care ar fi li­cențiatul ce va primi a servi cu salar de 200 lei, pe cită vreme cei­l-alți licențiați de la alte facultăți vor primi cite 5--600 lei lunar. Dar cu* Preoții bătrâni, ce s’a făcut? Cașul e unic in’felul său. Nu s’a văzut incă ca bătrânii funcționari sau Profesori să fie aruncați pe st­rade fără a le asigura, fie prin pensiuni sau alt mij­loc, existența lor de azi pe mîine. Dar bine, sunt Preoți care servesc altarului și cultului de citc” 30 sau 40 de ani, ce vor deveni, sau mai bine zis ce devin acești oameni. Care e solicitudinea legei pen­tru ei. ? Promisiunea dată de partidul Liberal a reforma legea ne a inveselit și ne aștep­tăm a capata o lege nouă cu disposiții mai înțelepte și mai umane. O bună lege a clerului va trebui să dispună ca toate bisericile să intre sub administrarea statului. Preoții se fie liberi a oficia ori­când și ori de cine vor fi chemați, fără ca servi­ciile lor să fie supuse la plată, cu taxe fixe, ci să se lese credinciosului libertate a da atit pe cit poate și voește să dea. dar ca i­bunătățire a stărei materiale a clericilor să se acorde pentru Preoți și Diaconii, de ori­ce rang, lunar de la 150- 200 lei, iar pentru evitarea­ de la 100 120, clisiarcul avînd lunar, 80 100 lei. In vedere insă ca clerul ortodox să poată păși pe calea cul­turei și Instrucțiunei su­perioare, se va putea decreta ca pe vii­tor, in comunele Urbane, să nu se mai puta hirotoni ca Preot ori Diacon, de­cit pe absolvenții facultăților de Theologie, voim să zicem pe licențiații acestor f­a­­cultăți, salarul lor insă nu va putea fi mai mic de­cit 300 lei lunar, care se vor plăti din casa statului. Gintareții se vor recruta dintre diploma­ții seminariilor superioare, pentru comu­nele urbane și celor inferioare, pentru cele rurale, cărora li se vor servi aceleași sa­late, de 80 sau 100 și 120 lunar. Preoții și cântăreții actuali, vor trebui să fie tolerați la serviciu până la trece­rea lor la pensie, iar locul lor să fie o­­cupat de noii apostoli recrutați și decre­tați după disposițiile legei noi”. Dificilele budgetare ce ar rezulta din aceste modificări se vor putea acoperi prin crearea unui imposit personal fără denumire specială, care să nu fie mai ma­re de 6 lei anual și fără a se anexa la el impositele accesorii, ca zecimi comu­nale ori județiene. Crearea unui nou imposit n’ar trebui să fie o piedică la introducerea unei re­forme bune și folositoare, căci ori ce s’ar zice, religiunea ortodoxă e cea domnitoare in stat și e o chestie de demnitatea Țe­­rei ca atât locașurile cultului, căt și ser­vitorii lor să fie rădicați la un nivel ca­re se ne arăte streinilor cu mai multă demnitate ca pană acuma. E rușinos lucru a oferi streinilor un spectacol atăt de trist, cum e acel­a care se oferă privirilor tuturor, văzind starea de ruină in care au ajuns templele cul­tului creștin, care odinioară făceau fața Terei și mândria Domnitorilor săi. Starea miserabilă in care să afla bise­ricile noastre sunt o dovadă vie a stărei de decădere morală la care a ajuns po­porul Roman. De aceia noua lege va tre­bui a­ se ocupa in mod serios și de re­construirea bisericelor făcând­u-le a fi dem­ne de menirea ce au. Semnul caracteris­tic al căderei Imperiului Otoman este starea păcătoasă in care să afia gea­miile lor. Cine a avut ocazia a visita ca­pitala Turciei poate fi martor al acestei stări. Preotul rural ca și cântăreții bise­ricilor de prin sate trec fiue să fie­ egalați cu acei de prin oraș, numai ast­fel putând avea dreptul a cere clerului să fie un e­­lem­ent de cultură și morală in popor. Guvernului liberal îi incumbă această sarcină a reformei legei clerului și spe­răm că actualul Ministru al cultelor dl. Poni va acorda toată solicititudinea tre­buitoare pentru buna stare a bisericilor si clerului national. UN CLERIC, experiență in cît ai cred că a trăit de două ori atîta ii place să -! distragă, fiind­că monotonia vieței o ucide.­­Nu’i ocaziunea, in care s’ar putea petrece, să lipsească ea ți bine face fiind­că tinereța e tre­cătoare, ți ca iarba câmpului, ca florile, ața ne trecem. In viața me­a am văzut multe femei frumoase, fo­cul multora mi-a ars inima ți a făcut ca speranța să-ți tremure aripa-i albă in amintirea mea, totuți nici odată, femee nu mi s-a părut mai favorisată, mai plină de acel farmec, pe care noi, bărbații, il numim drăgălăile Nici odată un corp d­e f mee nu trezit vr­odată, n-a tulburat până intratîta gîndurile cuiva asupra psih­icului nostru Cită putere au ochii ei!.. Ce musică e in vorba ei!. Câtă alintare e in mersul ei! . Nu aicea in cîte­va­ rânduri ați fi in stare să spun.—Tocmai de aceia fiind copia mai slabă de­cât modelul, mă opresc aici remănînd ca acei curioți­ să convingă „de visu“, des­pre veracitatea celor ce susținem noi Se­mne particulare , nici unul. Caracteristic. Un magistat îmi sp­uea că era cea mai cu mult „chic“, la b­alul de la Ondessen­ ți eu sunt convins de acest adevăr Un ultim cuvînt : Sper s­ă videm disară la balul »Reunianei Femeilor Române“. Bietul-Jică, misifi D-na. Se pare lucra de nediscutat că rubrica siluetelor e numai pentr­u femeile frumoase. Ori ce încercare am făcut de a mă abate de la acest adevăr a ră­mas infructuoasă. Ața fiind nu mai remâne de­cît să alerg după cuce­inele cari întrunesc ți ace­astă condițiune.—Dar unde să le gâsețti, cînd ele sun­t a­­­tît de rare ?... Vă întreb unde? Ața vorbeam eu cu prietenul X, cînd văd pe stra­dă trecînd pe d-na ...? Statură potrivită, d-na. ?, care are fericirea de a fi frumoasă, i’a pus toată atențiunea pentru crește­­rea copiilor săi .Nu cred ca umerii sei rotunzi să supoarte greutatea a mai mult de 25 de trandafiri și totuți, crediți-mă, are un fond atît de mare de Mareșalul Martinez Campos Mareșalul Martinez Campos a conferit timp mai bine de două oare cu Regina regenta. La eșirea sa de la palat, a fost întrebat de mai mulți jurnaliști, insă Ma­reșalul a respins că nu poate­ spune ni­mic pentru motivul că jurnaliștii inter­pretează in rău cuvintele sale. Din goana vieței Discutam cu un simpatic medic despre obligativitatea invețământului, de proec­­tul d-lui Bont, care nimicește bariera pu­să de conservatori culturei țăr­anilor. Și din vorbă in vorbă a trebuit sa ne o­­prim la proletariatul de azi și la cel de mâine. Secolul viitor -zice medicul—-va fi secolul boambelor, pentru că mânele proletare se măresc din ce in ce mai mult, așa că nu e departe vara, cînd perzînd răbdarea, se vor folosi de cultura lor și de descoperirele științifice pentru a as­­vârli in aer societatea. Este o părere, dar o părere foarte greșită și mĕ încerc, pe cît îmi va fi cu putință, sa dovedesc a­­ceasta. Economiștii cei mai burghezi sunt ei insuși convinși că starea de azi nu poate continua, dar dacă îi întreabă de ce nu se raliază la idea ca societatea burgheză sa demisioneze pentru a face­ loc societăței muncitoare, ei au o singură mare obiecțiune, acea a lipsei de cultura a păturei care are pretențiunea de a diri­gui societatea. Și dacă asistăm astă­zi la încercări criminale și fără folos, aceasta provine din faptul nici nn că se găsesc nebuni, cari vezind cit de puțin se face pentru proletariat, cred că prin mijloace violente vor aduce oare­cari in­­bunătațiri. Cu totul alt­fel se vor petrece lucrurile, in momentul când va dispărea și obiecțiunea lipsei de cultura a pro­letariatului. Muncitorimea fiind cultă și puternică, ea va intra in stăpânirea drepturilor sale, aproape fără nici o vio­lență, ci in mod natural, burghezimea a­­vând mai puțin a spune de cît chiar foasta societate feudală. DAN. Insurecția din Ciba O depeșă din Havana anunță că gene­ralul Marin a reinoit aprovisionarea­ tru­pelor sale in orășelul Alquisar. Genera­lul a găsit pe locuitorii acestui orășel foarte demoralisați și a silit s-a recunoa­ște autoritatea sa. * O delegație a locuitorilor a cerut ge­neralului a­-i trata cu bună-voință. Gene­ralul a respuns că nu va face ”de­cît a împușca pe trădători. Generalul s’a in­­drept­at spre vest, lăsînd 150 soldați in orășel. Siai trist când vreau ca să scriu versuri ’Mi aprind intăi țigarea. Fumatul înlesnește Adesea cugetarea. Țigara, dacă-i bună, l-o prietenă intimă, Găsești, prin iea, ideia Un vers drăguț, o rimă. In ore de restriște De grijă, de durere Aprinde o țigară Și afla-vei mângâere. Sunt trist acum și nu pot S’aprind macar țigara, ca ast­fel să-mi mai treacă, O­leaca, supărarea Chiar versurile mele Sunt jalnice de tot . Perdut-am țigareta Și’s trist de nu mai pot L Fliski. Criza din Norvegia D-l Oestergren, ministru de justiție i’a dat demisiunea. Succesorul său este d-l Am­erstadt, președinte de tribunal. Eric zice Lumea Nouă­­ a venit in dis­­cuțiunea Camerei proiectul d­e lege pri­vitor la modificarea legei judecătoriilor de ocoale. Intre alte modificări, legea prevede o scădere de salariu de 100 lei la ajutoarele de judecători. In secțiunea a VI-a, d. G. R. Scorțescu a combătut scăderea salariilor, pe motiv că judecătorul trebue să fie pus la adă­postul nevoilor, pentru a nu se lăsa să fie influențat in judecata faptelor. V. Stelian-lași, raportor al legei, a sus­ținut ca scoborirea salariilor a fost făcută și din motiv de economie. Membrii secțiunei au admis in unani­mitate vederile d-lui Scorțescu, respingind reducerea și numindu-l raportor al sec­țiunei. Convertirea prințului Boris Ziarul rusesc „Novoje Vremia“ zice că nu este nici un motiv de a crede că representanții oficiali ruși vor lipsi la ce­remonia conversiunei prințului Boris. Se poate aștepta de asemenea ca de la 2 Februarie, Rusia să inceteze de a mai considera ca inoportună de a avea un a­­gent diplomatic ia Sofia, care să funcțio­neze ca agenții celor­l­alte puteri care au semnat tratatul din Berlin. Situația Bulgariei de la abdicarea prin­țului Alexandru nu poate fi recunoscută ca legală, toate combinațiunile deci in privința viitoarelor evenimente trebue să fie considerate ca premature. * * * Generalul rus, contele Kutusoff, va pleca in curând la Sofia, cu un răspuns al Ța­rului către Prințul Ferdinand și va asista la celebrarea botezului Prințului Boris ca representant al Țarului. * * Ziarul „Neue Freie Presse“ afirmă că Papa pentru moment nu va lua samă la alusiunea făcută de Prințul Ferdinand in manifestul său, dar va reveni mai târziu asupra acestei alusiuni, intr’o alocuțiune. Escomunicarea Prințului Ferdinand nu se va face, dar nu va mai fi admis la sfânta comunicătură.* * * Dl. Stoilow a plecat la Constantinopole pentru a face o invitație oficială Exaltu­­lui, cu ocazia botezului.­­ Astăzi dl. Stoi­low va fi primit in audiență de Sultan. Marele vizir va da un prînz in onoarea d-lui Stoilow.* ste 4c Principesa Maria Luisa va părăsi Sofia mâne pentru motive de sănătate. Ea va merge in sudul Franciei. * * * Prințul va primi mâne Camera în cor­pore, care va veni să-i mulțumească­ gretele sale, ințelegând că această pro­cedare era in d­etrim­entul bolnavilor, a lașului și a Facultăței de medicină el însă era foarte bolnav de mai mulți ani; își aștepta din zi ia zi sfârșitul și deci nu putea a începe o luptă cu Epi­tropia și aș pune la spinare și astă su­părare; —testamentul și disposițiile dona­ției arată acum­ că, s’ar fi comis o violență voinței sale , remâne dar cu strămuta­rea la Iași devine mai legală de­cit tot­­dea­una. Al 2-lea­ punct mult mai important cu privire la partea istorică și psih­ologică a acestei afaceri e ci , după ziua de 18 August a. c., adică după aprobarea clă­­direi institutului de alienați la T. Ocna, de cătră consiliul de miniș­tri și pe cînd Epitropul șef să află incă la ‘București, iar in Iași numai ceilalți 2 epitropi cari nu erau tocmai in secretele zeilor; —să primește la Epitropie, adresa de la Mi­nisteriul de Interne, prin care-i sa noti­fică, aprobarea citată dar cu un codi­cil (de­oare­ce Institutul de la T. Ocna, nu era să fie de­cit un m­orm­int pentru bolnavi,­­jurnalul consiliului de miniștri să poate considera ca testamentul mor­ților­ îngrozitor căci in această adresă să zicea : „Tirineo Danaos et dona ferentes1 frază a lui Virgiliu, și deci că: „Epitropia „este obligată de a mai clădi și la Iași „un mic spital de alienați de ambe „sexe și ambe categorii, conform art. 15 „din Legea asupra alienaților din 1894 j „care să servească și pentru instrucția stu­denților in medicină“. Cei 2 epitropi din­­ Iași, au rămas perplexi, insă văzind pe­ricolul viitor și nevoind a-și asuma răs­punderea, căci Epitropia tocmai vroia să clădească la T. Ocna, ca să evite de a mai clădi a doua oară la Iași,—deci, ca oameni prudenți, fac o adresă cătră Mi­­­nisteriul de Interne, in care arată ca Epitropia nu are fonduri și ca sa află in imposibilitate absolută de a îndeplini codiița citatului jurnal al Consiliului de Miniștri. La această adresă, Epitropia primește respuns de la Ministrul de Interne ca „spitalașul de la Iași, prevăzut in jurna­­lul consiliului,­să va executa de Epitro­pie, cînd va dispune de mijloace“ !! De­sigur răspunsul e sublim in mac­hiavelismul său, iar pentru Iași o min­­g­ere și făgăduință ce nu era să se rea­­liseze absolut nici­ odată,­­­­după cum o scrisesem in unul din articolele mele, in astă privință. Să vede dar, de ce influență colosală, cită pasiune și stăruință s’a pus de unul din Epi­tropii­ trecuți, pentru clădirea In­stitutului la T. Ocna,­de care nici chiar Consiliul de miniștri, de­și a văzut răul, n’a putut însă, a-1 modifica, și abia a în­cercat a-1 atenua și mai apoi a uzat de subterfugii dăunătoare, spre a da o apa­rență amăgitoare de compensație Iașului. Dr. Thiron. Profesor la Facultatea de medicină. Iiiumii turcesc Institutul de alienați­e LA IAȘI a La notița noastră de ea, s’a strecurat o eroare,” punîndu-să Tirgu-Neamtz, in loc de „Tîrgul-Ocna“ ;­­ rectificând acea­sta, iată relația ce ne trimite D. Dr. Thiron : in afacerea clădirei institutului de a­­lienați la T. Ocna, s’a descoperit două fapte foarte importante, și anume, l­iu­ ca întreaga sumă de clădire 725,000 lei, este dată de Stat,­și numai accesoriile ca, locul și casa Corbu, etc., de cătră Epitropia Sf. Spiridon,­­acest punct a fost menționat intr’un ziar, dar nimene nu a crezut, căci nu să putea în­chipui ca tocmai Statul să facă astă clă­dire la T. Ocna, condus numai de eco­nomia unei casă și a unui loc donat, in detrimentul lașului sub toate punctele de vedere și sâ asculte numai indemnul și sfatul Epitropiei, lăsând toate celelalte juste reclamații in umbră. Acest secret n’a putut fi desvelit și a­­deverit de­cît mai târziu,­­­dar după cum zice proverbul „cine sapă groapa al­tuia, cade in ea“, s’a Întâmplat că gu­vernul trecut s’a retras,—iar acum subt guvernul actual, tocmai strămutarea la Iași devine foarte ușurată căci de­oare­ce Statul dă întreaga sumă de 725,000 iar nu numai 350,000 lei cum să credea, a­­poi să află a­tot­puternic ca unic fonda­tor, iar Epitropia devine a 5-a roată la car. Donatorul G. Corbu, care-mi era rudă in o scrisoare ce mi-a adresat, s’a minu­nat îngrozitor, aflând că donației sale i s’a transformat menirea și că un stabili­ment modern atît de mare să se insta­leze pe un loc atît de mic și nepotrivit ; —in unul din articolele mele am men­ționat acest lucru, prin care ’și arata re­negocierile cu Banca Otomană, privi­toare la împrumutul de 3 milioane livre, s’au terminat. Aprobarea e așteptată. Publicăm astăzi proectul d-lui Poni, re­lativ la invățămîntul primar ; bine ințe­­les nu publicăm de­cit articolele modifi­cate sau nouă, introduse de d. Poni la legea din 1893. Pentru a fi deplin ințe­­leasă, cetitorii nu au de­cit a o urmări in paralel cu acea lege. PROIECT DE LEGE pentru Modificarea legii asupra invățămin­­tului primar și normal­ primar din 1 Septembrie 1893. CAPITOLUL I Fregventarea obligatorie Art. 1, 2, 3, 4, neschimbate. Art. 5. Listele copiilor de ambe­ sexe in etate de școală se vor forma, in fie­care an, prin recensămînt in vacanța de Paște, pe cătune și pe circumscripțiuni școlare. In comunele rurale, ele se fac de către primar, împreună cu unul din învățătorii bărbați din comună, sau cu unul din în­vățătorii din o comună limitrofă, dele­gați de revizor. In comunele urbane, ele se fac de către primar împreună cu un institutor bărbat, delegat de revisor pe circumscripțiune școlară Listele vor fi inaintate diriginților și directorilor de scoale pănă la 10 iunie a fie­cărui an. Primarul și învățătorul sau institutorul, cari nu vor fi făcut, sau nu vor fi inain­­tat listele la timpul hotărît, cari vor fi, falsificat sau vor fi lăsat să se falsifice listele in ori­ce sens ar fi, se vor pedepsi

Next