Evenimentul, aprilie-iunie 1896 (Anul 4, nr. 915-989)

1896-04-02 / nr. 915

A Ni ÎL TV 315 Ht<BdLa.cțla. la Tipografia E-^exa.lm.eiitVLlrLl 8TBA.DA STEPAN CEL HABE No. 88. Xașl nw HUM ÄH V"! Șb s'Wj mmmDTTE : iiaintH pe un au Lei 24 -a pe 6 luni . „ 12— „ pe 3 luni ... «6“ pentru străinătate, un an „ 36— ti­p nuu­ăr 141 n­ain­ EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN Director politic G. A. SCORTESCU H ^d.rn.Ialntra,ț^^jȚf^vj/ LATIP0Q8APIA „KYKHKBlfTÜMrr mAIbNlWtfffiiL MAßE MARTI 2 APRILIE 189« Anuneluri inserții și Reclame —■ ■ ■­. • . tj fie patina I liu'.a garmond . Lei 4-­­Pe pagina H „ 2-­­P« « HI a ...­­ SO Pe a 1 14 * • 25 Iu număr IU Imiul La Catul l­iu. Sumarul Regele Carol și politica noastră Procurori de secție Pis­cari comunale O farsă îndrăzneață V. Prințul Ferdinand Se asigură ca prințul Bulgariei, după visita sa la Petersburg, va merge să facă o visita oficială la Paris. Prințul Bulgariei a luat această deci­­siune in urma convorbirilor avute cu am­basadorii Rusiei și Franției la Constanti­­nopole. Insurecția din Cuba o depeșă oficială confirmă atacul de la Parma, in care atac, banda lui Maceo a fost respinsă, lasind 40 de morți și răniți. * Trei companii de geniu au plecat pen­tru Cuba.—Mulțimea care i-a acompaniat la gară se a făcut aclamațiuni entusiaste. * * PROCURORII M Știți cine e senatorul Constantine­scu­?. Nu ! Eu nici atita și cu toate acestea lumea se ocupă de d-sa și presa i pome­nește numele. Dar să vedeți cum. Cu pri­lejul­­ votărei in Senat a proectului pen­tru­ modificarea unor articole din legea de organizare judecătorească, d. Constan­­tinescu a propus un amendament prin care actualii procurori de secțiune, de pe la tribunalele cu mai multe secțiuni vor avea pe viitor gradul de substituți și vor primi și salarul fixat pentru a­­ceștia. D. ministru de justiție, fără a supune acest amendament la un studiu mai a­­mânunțit. Va primit și Senatul Va votat. Cum insă amendamentul a pătruns in o­­pinia publică, s'a văzut îndată greșala făcută prin admiterea lui. In primul loc el lovește in niște drep­turi ciștigate, și ar fi o nedreptate stri­gătoare, ca niște oameni, cari după o muncă de 5 și șase ani, in loc de a se putea aștepta la o avansare, din contra să se vadă despoiați și de gradul și de salarul lor. Dar nu e totul. Amendamen­tul d-lui Constantinescu calcă in bazele ei fundamentale însuși legea de organi­zare judecătorească, care face o colosală distincțiune intre procurori de secție și­­ substituți, punînd celor dintâi condițiuni și îndatoriri mult mai grele, căci ii con­sideră ca un grad mai inalt in erarh­ia judecătorească. Un al treilea inconvini­­ent este și situațiunea stranie ce se creaza primilor procurori, un adevăr ar fi logic ca să li se taie și lor rangul și onorarul ce au prin actuala lege și să fie asimi­lați cu cei­l­alți procurori ori șefi de par­chet. Aceste trei obiecțiuni sunt încoro­nate prin faptul că acest amendament va produce o desorganizare in buna func­ționare a parchetelor din orașele mari, unde lucrări grele cer și o experiență mai mare. Cu drept cuvint dar acest amendament a produs nemulțumiri generale; fie­care nutrește insă speranța ca venind in Came­ră acest straniu amendament va fi respins. Vom adăuga la rindul nostru că această speranță legitimă se va realiza, căci, după cum suntem informați,însuși ministrul de justiție nu se va opune de loc la îndrep­tarea acestei greșeli făptuite de Senat. DAN. Pentru a arata valoarea acestui budget, vom­ cita următoarea nostimandă : Preoților li s’a tăet salarul, reducindu-i la 150 ’lei pe lună, iar diaconilor care n’au in jumătate sarcinele preotului și dificultățile lui, li s’a lasat 120 lei. A. regele carol si politica noastra O chestie de principiu Am arătat in articolele precedente care este situația de fapt a regelui Carol, pre­cum și rolul absorbant pe care-1 are as­tăzi in conducerea intregei noastre poli­tici. Fiind cel mai tare din cei trei fac­tori, precum și cel mai superior prin ca­­litățile sale, este și drept, și util, și con­form chiar cu legile naturii ca forța cea mai tare se domine asupra celorlalte. Este oare nn bine aceasta ? Voiți se-mi spun toată gîndirea mea in această privință ? Eu cred că­­ în starea­ actuală de l­u­cru­ri este o fericire pentru țară că aveai in fruntea ei pe un om a­­tit de înțelept ca regele Carol, care a luat in mâinile sale conducerea superioară și din ce in ce mai absorbantă a intregei noastre politici. De altfeliu, să nu credeți că sunt sin­gur de această părere, oamenii noștri politici cei mai însemnați și mai serioși sunt tot de această părere. Insă pen­tru a li-o afla, trebue se avem ocazia de a-i auzi exprimîndu-se in particu­lar, iar nu in public. Căci și in a­­această privință, ca in întreaga poli­tică pe care o­­ profesează, oamenii noștri politici au cel puțin trei păreri deose­bite : una, când se află in opoziție, vor­bind de Rege in terminii cei mai rei și calomniindu-1 ; a doua, când sunt la gu­vern, căzind din potrivă in laude exage­rate și servile , in fine, a treia, cea ade­vărată, in care cred ei însăși, pe care n’o exprimă de­cât intre intimi, și care nu este de­cât aceia pe care am form­ulat’o eu mai sus. Toți acești oameni sunt unanimi a re­cunoaște astăzi că regele Carol nu mai poate­­ fi și nu este nici Spionul Prusian, nici Schelocul încoronat și nici Omul Peri­culos de altă dată ; astăzi cu toții sunt de acord a recunoaște superioritatea, în­țelepciunea și înalta capacitate politică a Regelui. Și tot ei recunosc cu acelaș con­sens unanim inferioritatea lor față de Rege și joiasa situație politică, pe care o au, precum și marea lor slăbiciune po­litică, ne mai fiind capabili de a putea dobândi puterea de­cât prin grația și fa­voarea regală, in jurul căreia se inver­­tesc și se zbuciumă in mod amețitor și excluziv, părăsind cu totul ori­ce altă cale, pentru a-și putea afirma forța și valoa­rea lor. Astă­zi foarte puținii noștri oameni po­litici serioși, dar pe cari curentul poli­ticei comune î i târește in mai aproape i­­rezistibil in acelaș vârtej și danț politic, toți aceștia au och­ii ațintiți asupra Re­gelui, in care e concentrată în acest mo­ment toată speranța și sprijinul țerei. As­tăzi cu toții doresc prelungirea cât se poate mai­ îndelungată a vieței Regelui, pentru a putea duce mai departe conso­lidarea instituțielor noastre lăuntrice și situația noastră externă. O moarte pri­pită a Regelui Carol ar fi considerată ca o mare nenorocire națională, căci țara ar remâne lipsită de­odată de cel mai ca­pabil și mai ințelept servitor al ei, in împrejurări excepțional de grele și defa­vorabile, când adecă in țara nu se ivește și se dezignează încă care ar fi omul cel mai capabil și superior, care ar putea lua mai departe pe sama sa și cu aceiași destoinicie succesiunea conduce­rei poli­ticei țerei, precum regele Carol a luat’o mai d’eparte din manele fruntașilor emi­nenți ai generației trecute, Ia’tă cum este privită situația politică prezentă a țerei noastre. Toate speranțele sunt puse și concentrate asupra Regelui Carol, și aproape totul se așteaptă numai de la dânsul. Este aceasta un bine, și așa ar trebui să fie și pe viitor ? Sau, cu alte cuvinte și redicând chestiunea la valoarea de prin­cipiu, este un bine ca să transformăm monarhia constituțională de care ne bu­curăm și care admite jocul liber și bine echilibrat al celor trei factori, intr’un regim pur personal sau o monarhie ab­solută cel puțin de fapt, dacă nu și de drept, spre care ne îndreptăm și tindem? Le căutăm a limpezi această chestiune. Monarhiile absolute sau regimurile per­sonale nu se mai pot legitima și susține astăzi nici prin teoria dreptului divin al regilor și nici prin un ori­care alt prin­cipiu. Un singur fapt, a făcut ca aceste monarhii să poată fi tolerate și până la un punct chiar legitimate sau justificate: valoarea personală a monarhilor. Acei monarhi cari au fost buni, capabili și în­țelepți și cari au făcut fericirea țerei lor, aceia au fost considerați ca o bin­e­facere trimisă de providență,­­popoarele i-au iu­bit și stimat și au consimțit bucuroase ca soarta lor aproape întreagă­ să fie în­credințată unor oameni atit de capabili. Monarhii au domnit in liniște, și ori­ce încercare de a rescula masele in­potriva unei uzurpări de fapt, pe baza unui prin­cipiu, n’a putut nici­odată găsi un echou și redica masele cetățenești, intru­cit a­­cestea se simțeau de ‘fapte bine ocrotite și fericite, iată nu s'a Infenit in întrea­ga istorie o revoluție a popoarelor, fă­cută pentru a­­ salva un principiu. Toate răscoalele au avut la bază ca motiv o a­­dîncă nemulțumire rezultată din stări de fapte, care loviau in drepturile și intere­sele popoarelor. Prin urmare, pentru a rezuma deja chestiunea, toate regimurile de guvernămint, fie monarhice absolute sau despotice, fie aristocratice, fie chiar democratice, nu se legitimează și se jus­tifica in istorie, de­cit intru­cit prin fap­tele și valoarea lor au corespuns cerin­țelor și nevoilor sociale. Principiul for­mei de guvern, remîne lucru secundar pentru imensa mulțime a cetățenilor, fă­­cînd obiectul de predilecție principală nu­mai a iubitorilor de studii teoretice, a a­­matorilor de doctrine pure, sau a filoso­filor. Astfel nu se explică cum in cursul istoriei s’au schimbat pe rind formele cele mai deosebite de guverne, trecindu-se in inexi alternativ de la Monarhia la Repu­blica și chiar de la Republică la Monarhiă. Când un regim, prin valoarea oameni­lor cari ’1 reprezintă, încetează de a co­respunde cerințelor sociale și nevoilor na­ționale a­le unui popor, se simte trebuin­ța supremă de a-l înlocui, și aceasta se operează de la sine, prin transformarea lentă sau bruscă, mai intci de fapt, și toc­mai in urmă să transcrie schimbarea și in legi. Prima republică franceză s-a trans­format in mod treptat și domol, trecând prin Directorat de 5 membri, apoi Con­sulat, pentru a ajunge la Imperiu. Dar mai presus de­cât ch­iar aceste transfor­mări de forme exterioare, sânt transfor­mările de moravuri și practică politică, mai puțin vizibile, mai puțin sesizabile, dar tot atât de reale. Trecerea înceată dar sigură care se operează la noi de la monarhia Constituțională spre cea abso­lută sau de regim personal, este un fapt tot atât de sigur și real ca și faptul citat mai sus. Toate și găsesc explica­re­a și chiar justificarea în valoarea personală a acelui sau acelor cari reprezintă un re­gim. Gând un singur om, Rege sau îm­părat, nu mai corespunde prin capacitatea sa la îndeplinirea rolului social care-i este încredințat, dar din potrivă face cu totul contrariu, și dacă in acelaș­i timp sa ivesc mai mulți oameni cari se fie supe­riori, o­­ schimbare de regim nu întârzie de a se face.Agitări, campanii, revoluții len­te sau bruște și regimul absolut este schim­bat in monarc­ie constituțională sau re­publică. Ajunge din potrivă o epocă de decadență pentru forțele sociale democra­tice, uzate sau compromise, și se intim­­plă ca alt factor constituțional, Regele, să renune aproape singurul superior contim­poranilor săi, o indreptare spre regimul personal este tot atât de naturală și fa­tală. Aș putea cita incă o dată exemplul lui Napoleon I, sau din țara noastră, exemplul actual al regelui Carol. Să nu scăpăm insă un singur moment din vedere că toate aceste regimuri sau for­me de guvern se bazază și se explică prin valoarea personală a celor ce se repre­zintă, sau prin faptele lor. Căci aceasta ne va ușura răspunsul pe care trebue se-l dăm ch­estiunei de principiu pe care am pus-o și anume : dacă este in bine ca se tindem pe viitor spre regimul personal, și se inlocuim monarhia constituțională, pe care o avem astă­zi, prin o formă de guvern personal al Regelui Dar sunt nevoit iarăși se amân respun­sul acestei chestiuni pentru numărul ur­mător. Raki. La miit, qu»nd de si loia le mond no is répare Quaud je rentre chez moi poar tirer ;mes verrous. De miile souvenirs eu ja­­loux je m’em pare „Et la. seul devant Dieu, îplein d’une joie avare, J'ouvre, com nie un trésor, I mon coeur tout plain de vous. D-na * * * e una din cele mai drăguțe femei din lați, deși blondă ea are locul și atracțiunea unei brunete și ochii ei albaștri au o privire in care se citește un d­ raster voluntar și o inimă pasionată. Tenul feței e foarte alb, pâru­l blond acopere cu mici frizate urechile ei mici, gura e mică și pe buze îi rătăcește adesea un zâmbet divin, irezisti­bil iar narinele sunt puțin arcate și mai tot­de­a­una cuprinsă de o mișcare aproape inperceptibilă. D-na * * * are o talie foarte frumos proporționa­­tă, mersul elegant și se destinge tot­de­a­una prin toaletele ei cari sunt de mult gust. Semne particulare . Prietina ei cea mai intimă e o brunetă. Caracteristic: In fie­care seara vine la operă SILUETE Doamna Ț* Italienii in Africa Ziarul „Tribuna“ primește din Massaua si amănunte asupra luptei date de colonelul Stevani contra dervișilor. Victoria italienilor a fost desăvârșită. cu­ierderile dervișilor sunt considerabile. Handpu­l sf. SMoi Am protestat intr’un număr trecut, in contra nedreptăței făcute clerului de la sf. Spiridon, prin actualul budget. InT­epă­sare Ne vom privi nepăsători De acuma inainte, Si să uităm de clipele, f­ in ciasurile sfiinte. Și tu nemic n’ai ințăles In farmecul iubirei De cu­ doar clipa cea dintâi­u Din mreaja fericirei. Și pentru ce nu te-ași uita Cum m ai uitat pe mine, Și să’mi intere privirile De acuma de la tine ? Și dacă sunt nesimțitor in clipele aceste, Ie că iubirea din trecut, Acuma e-o poveste. Și pentru ce nu te ași uita Cind marmură ai fost! De acuma de te a­ și ind­răgi Ar mai avea vre­un rost ?... Dionisie. Revolta Matabililor O intălnire a avut foc alaltă­ri intre trupele Gifford și Matabili. Acești din urmă au fost forțați a se re­trage. Lupta a continuat după ameaza. — En­glezii au avut trei răniți.­­O nouă luptă a avut loc la Schila.­­ Matabelii au fost respinși, lăsind 1­00 de morți pe timpul de luptă. Dej peste Munți Cetim in „Tribuna“ : Primim din Alba-Iulia o scrisoare care ne aduce știrea despre cele mai noue fără­de­legi ale tribunalului de acolo. Ținutul Albei-Iulie a devenit unul dintre cele mai persecutate ținuturi locuite de Romini, iar orașul insuși un centru al jertfelor. In deosebi preoții și­­ învățătorii sunt urmăriți din cale afară. • ______________________SPIC Studenți anarhiști Consiliul universitar din Viborg (Dane­marca) a eliminat pe 5 studenți cari fă­ceau propagandă anarhistă și stăteau in relații cu anarhiștii din Franța, Belgia și Anglia. La ei s’au găsit numeroase scrisori du-r frate cari au fost confiscate. 1 APRILIE Pe ziua de­ azi, ca om­ și care Adevérat și bun romin:* Cînd păcătele, ’s dhe samă Eu, ca pe jos să nu remin . Am vrut să ne mai port­o­leacă Prin al minciunilor domeniul. Dar n’avui vreme, căci deseară Plec să iau perte la Mileniu. Elișki. TELEGRAME (Serviciul ziarilor streine). LONDRA. — Secretarul de stat, Curzon, a declarat in ședința camerei deputaților, că guvernul nu a luat față de nici o pu­tere angajament, că trupele egiptene nu vor pătrunde in Sudan și mai departe de Dongola. PALERMO. — Acoperemintul gărei cen­trale s’a prăbușit, 7 lucrători au fost grav răniți. BELGRAD.— împrumutul sârbesc la Pa­ris a reușit, împrumutul e de 50 milioane. PETERSBURG.­­ Pri­n cercurile ofici­oase se crede că cesiunea formală a por­tului Arthu­r, Rusiei, va fi ratificată in timpul vizitei lui Li-llung-Thhang la Mos­cova Turcia în Bulgaria Guvernul turcesc a recunoscut formal titlul de „Alteță regală“ al principelui Bulgariei, cu care ’i investește const­­tu­­țiunea bulgară. Aceasta s’a adus la cu­noștința principelui pe calea ambasadei rusești. c­ oljoa­na. a. enroil. Planuri Comunale Reorganizarea serviciului curățirei stra­nelor.—Contractat cu d. Vulescu.— Școlile —Palat comunal —­lumina­rea­­ orașului — Tramvai.—Ches­tia Apei —Un interviev cu d- Tăcu.—împrumutul co­munal Ședința­­ le Sâmbătă a consiliului co­munal se deschide exact la orele 8 seară, sub președinția d-lui Gh. Tăcu, prim a­­jutor. Nu sunt de­cât două chestiuni la or­dinea zilei: votarea unui credit de 7000 lei pentru cumpărarea de cai­ și Contrac­tul cu d. Vulescu. Suma de 7000 lei nu încarcă budgetul actual, ci este o remășiță din paragraful extra­ordinar a vechiului budget, și se va intrebuința pentru cumpărarea­ unui număr de cai, necesari serviciului pen­tru curățirea stradelor. Contractul cu d. Vulescu se aprobă fără nici o discuțiune, el nefiind de­cât o co­pie fidelă a condițiunelor votate de consiliu.* ♦ * Sunt abia orele 9 și edilii refuză a se despărți așa de curînd. D-nii Gh. Tăcu, Părintele ,Vereanu, Lepadatu, Volanschi și Cozadini se retrag la o parte și incep să discute despre viitorul comunei Iași. La această discuțiune, atât de interesan­tă, sunt și eu invitat de a lua parte și mă folosesc de acest prilej,­ pentru a Îm­părtăși cetitorilor toate cele aflate. Să incep cu o informație. Din causa unor împrejurări neprevăzu­te, discuțiunea cu privire la mările­ ches­tiuni comunale va incepe abia in sesiu­nea ordinară, care incepe la 1 Mai. * * * Aceste împrejurări „neprevăzute“ nemul­­țumindu-me, am căutat să aflu adevărul și i’am aflat. In ceia ce privește marile chestiuni de edilitate, administrația co­munală ar dori se le ceie o rezolvire in același timp și să propue un unic îm­prumut comunal, pentru a le putea sa­tisface pe toate,­­așa că adeveratul motiv pentru care administrația cere amânare de o lună de zile, este de a avea timpul necesar pentru întocmirea planului ge­neral. Vorba ceva . Mai bine târziu, de­cât nici o dată. * ’ in ceia ce privește iluminarea orașului cu electricitate și clădirea incă a 10 lo­caluri de școli, administrația comunală e de perfect acord cu consilierii. Nici o­ o­­biecțiune nu se ridică pentru o grabnică realizare a acestor două mari imbunătă­­țiri. Greu insă ne vine la toți până să convingem pe d. Tăcu că inființarea in Iași a tramvaiului, ar fi de mare folos pentru prosperitatea orașului. La obi­ec­țiunea d-lui Tăcu că străzile sunt prea strimte, i se dovidește cu prisosință că nu prezintă nici un inconvinient și că sun­t orașe, cu strade mult mai stricte, dar unde totuși tramvaiul funcționează spre mulțumirea generală. După o lungă dis­cuție toți cei presenți cad de acord că pentru Iași un tramvai cu cai, ar fi mult mai avantagios și ar evita numeroasele, accidente ce s’ar semnala cu tramvaiul e­­lectric. Eu singur remin cu o părere deosebită pe care la timp o voiu susține. * * * * Cu privire la alimentarea orașului cu apă, după ce toți se declară de acord pen­tru aducerea de apă subterană, d. Tăcu ne spune că sunt două propuneri. Una pentru a aduce direct ,apă din istmarele subterane ale Siretului, iar alta care ține a incepe captările de prig imprejurimele lașului, inaintind spre Siret. Această din urmă propunere pare a avea cele­ mai multe șanse de succes. * ■ *.-•> ■ : * V Se vor da aceste mari lucrări in con­­cesie sau se vor face in regie ? lată o în­trebare ce nu va putea fi el oidată de­cit in sinul consiliului. D. Tăcu, e de pa­rere a se da in antrepriză numai conce­­sia construirei, iar exploatarea se remne pe seama comunei, căci in ceia ce pri­vește apa, comuna nu va putea, fără a o­­prima populațiunea, să asigure concesio­narului achitarea unui anume număr de metri cubi de apă pe zi. D. Tăcu recu­noaște insă că chestia merită o deosebită preocupare. .. .­­înainte de a ne despărți, interpelat de d-nii Volanschi și Cozadini, d. Tăcu de­clară solemn că-și va pune toată sirgu-

Next