Evenimentul, octombrie-decembrie 1896 (Anul 4, nr. 1063-1134)

1896-10-01 / nr. 1063

ANUL IV No. 1063 ABONAMENTE nainto pe an an . . . , pe 6 Inni . . . „ pe 8 Inni . . . pentru străinătate, an an Lei 24 -„ . 12- 6- . 36-Un număr IO bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN ^•dlaoțl«. la Tlpoarralla STrezxlxxxent-al-a.l 8TRADA 8TE7AN CEL MARE No. 38. Zaqil H Director politic G. A. SCORTESCU MARȚI I OCTOMBRE 1836 UN NUMĂR 10 BANI ARimcimi Inserții și Reclam­e Pe pagina I linia garmond . Lei 4— Pe pagina II . „ . . „ 2-P» » ill * * . , — 50 Po » ÍV „ „ i . 25 Un număr IO M LATIPC91ÍAFÍA .EVENIMENTULUI“ STRADA STEFAN CEL La Catul l-iu. -A-dnalalatrațla : \ ;‘î^TJ Sumarul Raportul Conficianei de Ancheta Crimele Militare Cartea cu juri Taarul la Paria CRIMELE MILITARE RAPORTUL COMISIUNEI DE ANCHETA din robia in care se găsește și ca om li­ber să-l să-l facă a înțelege și a respecta misiunea inaltă ce-i incumbă.­ Iar poporul incă odată se poate convinge că adevărata putere stă in numele lui și că ajunge o singură mișcare puternică din partea sa, pentru ca o causă sfintă și dreap­tă să devie o realitate, să triumfe și să tră­­iască. Joile din­­ Album Amiciția, sau mai bine, legăturile dintre femei, sunt mai de­­grabă rezultatul mărturisirelor ce-și fac reciproc, de­cît a sim­patiei­­* . * Femeele sunt prietene intre ele pana la măuitat. V. Crimele militare E de datoria noastră a tuturora, mic și mare, de a uita pentru un moment mă­car și luptele politice ce ne frământă și mizeriile de toate zilele pentru a ne opri la cele ce se petrec in rîndurile acelei mari instituțiuni, care absorbează cea mai mare parte din bogățiile țerei, cu meni­rea de a apăra o dată insuși existența țe­rei. Era un prejudiciu. De­și toată lumea știea că in cazema­tele cazarmelor se petrec scene infioră­­toare, că viața soldatului nu este de­cit un lanț nesfîrșit de chinuri inventate cu o cruzime bestială, totuși crimele remă­­neau ascunse pe vecie,­ căci menirea i­­naltă al armatei oprea pe fie­care a se a­­tinge de dinsa, de teama a nu micșora prestigiul ei.­­ Și aceasta teamă oare­cum religioasă a populațiunei incuraja mai mult pe barbarii din armată, pentru a-și continua opera lor inchizitorială, siguri fiind că faptele lor vor remănea nedesco­perite și nepedepsite. Așa ar fi fost dacă un element nou n’ar fi intervenit: pressa. La început și ziarele înregistrau cu o oare­care sfială amănuntele ce le primeau din rîndurile ar­matei, mulțumindu-se a cere anchetarea lor din partea autorităților in drept. O dată insă cu nepăsarea superiorilor creș­tea și curajul pressei, care, convinsă că tăcerea ei ar constitui o crimă și mai o­­dioasă de­cît cea al barbarilor din arma­­mată, a început a da acestei chestiuni o atențiune mult mai mare, și a interesa mulțimea la soarta acelora din rîndurile armatei.—Dacă intreaga presă a mers mi­nă în mină in această gravă chestiune, nu e însă mai puțin adevărat că in fruntea mișcărei se găsește Lumea Nouă, valoro­sul­ organ social-democrat din capitală, care cu o stăruință și abnegare incompara­bilă a știut să a­dune o sumă de dovezi zdrobitoare, care au nimicit cu desăvărși­­re veleitatea acelora cari sunt deprinși a desminți pressa independentă, chiar a­­­tunci cînd adevărul e imposibil de tăgă­duit. Astă­zi asistăm la un spectacol uriaș, unic in felul seu, întreaga țară alarmată, urmărește cu o vie atențiune destăinuiri­le presii și fără a ținea in samă preju­decățile d­e altă data, e gata de a inter­veni pentru a se pune capăt crimelor mi­litare și a se introduce in armată o eră nouă de liniște și de respect al omului. Strigătul de desperare al victimelor, re­petat cu vigoare de presia, a avut și da­rul de a deștepta pe acela care ca șef al armatei i se incumbă prima datorie de a interveni, pentru a nu lăsa ca o luptă să se încingă între victime și chinuitorii, lupta sîngeroasă cu consecințe fatale și î­­mensurabile, de­oare­ce la ea ar partici­pa și poporul in partea victimelor. După cum suntem asigurați însuși M.S. Regele a intervenit grabnic pentru­ a tăia zeul din rădăcină și mulțumită acestei in­­terveniri se datorește un ordin de zi al ministrului de rasboiu, prin care nu nu­mai interzice bataia și torturile in arma­tă, nu numai că cere’pedepsirea tortura­­torilor, dar face direct responsabil pe co­mandanți superiori dacă acest ordin va fi calcat. După noi acest ordin e suficent pentru a reabilita complectamente pe generalul Budișteanu și dacă se va interesa ca or­dinul seu să­ nu remîe o literă moartă, numele seu va fi slăvit de fie­care român cu durere de inimă pentru cei slabi și fără de apărare. Si nu e tocmai greu. Armata romina nu numără in finul seu numai moș Teaci, deprinși a vedea in sol­datul român un animal mai inferior ca ci­nele lor de vînat, ci mai sunt și tineri culți, blinzi și inteligenți, cari iubesc pe soldat și știu­ că astăzi disciplina cea mai severă se obține prin blîndeță și dreptate. Cunoaștem ofițeri cu idei inaintate, chiar social democrați, cari revoltați de cele ce văd cu ochii, sunt totuși puși in nepu­­­­tință de a putea aduce o aliniere nenoro­citei victime căzute in ghiarele unui O­­rășeanu. Sunt cei mai mulți tinerii ofițeri din armata noastră, cari sunt animați de sen­timente frumoase și ei vor fi cei dintăi a da o mină de ajutor generalului Budiș­­teanu, pentru a scoate pe soldatul român siluetei Elena (Sinitza) Botoșani . Iată ființa cărei cu drept cuvînt trebue să fi spui la belic­ulelene. Natura a in­­zestrato cu toate calitățile necesare pen­tru a purta acest nume. Cu toate că are o ură neîmpăcată contra siluetei Ei, to­tuși acum mi-am pus inima in dinți și ia­m făcuto eu. De­sigur că o să supere pe mine,... dar îi va trece, căci are o ini­mă bună. Statura potrivită, părul negru mătăsos, ochii negri și admnei ca m­area, îmbătă­tori ca cotnariul, sclipitori ca steaua Si­rius, de care nu­ te mai saturi privindu-i in veci, și incunjurați de niște gene negre. Nu mai puțin, gurița are un farmec de­osebit, prevăzută cu niște buze rumene și dinți mărgăritari, albi cu fulgii de zăpa­dă. Ride cu o mare poftă, cînd îi spui vre o vorbă dulce. E cu drept cuvînt Ma­dona lui Raphael. Semne particulare: Adorează dansul. Caracteristic: Ii plac foarte mult vo­iajurile, și chiar acu­m e un voiaj. Parfum favorit : Peau d’Espagne. Autori de predilecție : Georges Ohnet și Emil Zola. Un ultim cuvînt : Prietenele ei nu sunt de­cît Cocuțele. Plecarea Jarului din Franța La gara din Chalons Țarul își a luat rămas bun la gară de la d-nii Loubet și Brisson președinții corpurilor legiuitoare, precum și de la miniștri. Pentru fie­care din ei a avut cîte un cuvînt amabil. D. Faure s-a urcat in sa­lonul trenului imperial. După un schimb de cite­va cuvinte, a sărutat mina Țarinei apoi d. Faure și Ța­rul și-au dat mina și s’au sărutat in mod afectuos. Trenul a plecat in mijlocul strigătelor de : Trăiască Împăratul ! Trăiască Rusia ! Nini­ ­ Mul­­am Bateai Ministrul de resboiu, îngrozit insu­și de cele ce se petrec in zidurile căzărmei, s’a hotârît in fine de a da un ordin, a­­dresat comandanților corpurilor de ar­mată, cu obligație de al pune in vederea personalului de sub comanda lor. In acest ordin ministrul, de resboiu, spune lămurit că a primit o sumă de denunțări, că in toate corpurile de arma­tă, ofițerii intrebuințază bătăile cele mai inspăimîntătoare in instruirea soldaților. Dl. ministru de resbel arată prin acest ordin, cum din pricina torturilor, solda­ții ’și pierd toată dragoastea ce trebuie s'o aibă pentru superiori și considerând pe superior ca cel mai mare dușman al seu. Cere, că atât ofițerii cît și gradele in­ferioare, care se vor abate de la acest or­din, să fie dați in judecată și pedepsiți cu aceiași pedeapsă cu care se pedepsește in inferior, când insultă sau lovește pe un superior. Ministrul mai pune in videre coman­danților de regimente, că sunt responza­­bili, cind se va tolera bataia in regimen­tele lor. Comandanții corpurilor de armată sunt obligați de a trimite­ in judecată pe ofi­țerii care se vor dovedi că nu se supun ordinului. La caz contrar, sunt respon­­zabili generalii comandanții corpurilor. Tăuni si Puls (Corespondență telegrafică specială) Sosirea Trenul intră in gară. Tunul bubuie la Invalizi. Tobele și trompetele sună drepți. Ușele vagonului­­ se deschid ; președintele re­publicei care poartă cordonul Sf. Andrei apare cu capul gol dind brațul împără­tesei . Țarul purtînd uniforme regimen­tului Preobrajenski este la dreapta ei. Dinaintea miniștrilor așezați in semi­cerc, suveranii conduși de pre­ședinte, ina­­intează. Țarul care era cu mina la că­ciulă, o retrage, spunînd cîte­va cuvinte miniștrilor prezenți: împărăteasa salută m­clinînd capul. Suveranii se duseră apoi in salonul de onoare, unde se oferă împărătesei un bu­chet de trandafiri de către d-nele de la ambasadă D. Dad­ant prezintă tzarului pe cardinalul. Apoi d. Baudin spuse urmă­toarele : „In numele orașului Paris și a consi­liului municipal sunt foarte fericit a a­­vea onoarea de a ura buna venire Majes­­tăței Voastre, împăratul mulțumi, apoi trecînd in in­specție garda de onoare S3 urcă in tră­sură, avînd in dreapta sa pe împărăteasă. Președintei a doua tră­sură sunt președinți Snatului și a ca­merei, apoi urmează celelalte trăsuri. Pe tot parcursul de la gară pănă la ambasada Rusă mulțimea a aclamat pe suverani cu frenesie. După amează Țarul s’a dus cu Țarina la biserica rusească. De aci Țarul se dusă la Eliseu, iar Țarina se întoarsă la am­basadă. Țarul ajunse la Eliseu la oarele 3 și 20­ minunte avind alături de el pe gene­ralul Boisdeffre și acompaniat de inaltul personal a curtei sale. Corterul era­­ precedat de un escadron de cuiraseri. Țarul fa primit la scară de comandan­tul­ Lagarenne oficțer de serviciu și de căpitanul Bouchez comandant militar al palatului. Președintele republicei îl aștepta in ca­pul scărei, avînd in urmă pe toți ofițerii casei sale militare. Ambii șefi de stat își strinse amical mi­nele, apoi­ să îndreptară cătră salonul gra­­țielor, unde se întreținură in particular aproape 20 de minute. Apoi se duseră in marea sală de ser­bări. Aici toți membri senatului și a came­­rei fără distincție de partid se adunaseră pentru a saluta pe suverani. In centrul lor erau grupați vechii pre­ședinți a consiliului și vechii miniștri ai afacerilor străine. Țarul a vorbit cu mai mulți din ei, adresîndu- se d-lui Konstans : — Erau­ ministru, la 1889 ? —Da, sire respinse domnul Constans, si in 1890 și prin 1891, trei ani dea riadul. — Trei ani, respinse Țarul, este mult. El face aluzie la timpul scurt ce du­rează ministerul in Franța. Cu d. Bourgeois, el s’a întreținut destul de mult. — Ați fost ministru la 1891, spuse el d-lui Ribot, atunci a început genuinii. — D­ i si re respunde Ribot a fost înce­putul unui mare lucru. După puțină tăcere. — Da, reluă Țarul, da așa este. Și un scris foarte simpatic sublinia sen­sul­ foarte clar a cuvintelor sale. In salonul Murat erau adunați Cardi­nalul Bechard și marii demnitari a ele­­­­vului, membrii consiliului superior a res­­belului, toți aceștia îi fură prezentați. Ceremonia se termină după prezenta­rea membrilor casei militare a președin­telui. La 4 oare Țarul se retrase. Raportul anchetei D. Giani va pleca, d. Vasile Gheor­­ghian remâne.—Pănâ in acest moment nemic n'a pătruns despre raport, asupra cării redactare ambii membri negreșit s'au înțeles. Opinia publică și-a dat verdictul și așteaptă acum să vadă și părerea anche­tei, in speranță că ea nu poate fi alta. Dar cum ar putea fi altfel ? După ce ancheta s’a convins că sunt înte­meiate mai toate denunțările ce s'au făcut in contra administrației comunale, cind a constatat halul in care se găsește adminis­trația, cind nici o umbră de îndoială nu mai putea încăpea asupra modului scan­dalos cum se risipește averea publică, cum un raport care constatând toate aceste, ar putea să denatureze adevărul și realita­tea faptelor, pentru a scoate basma cu­rată pe autorii morali și materiali ai acestor opere. Dar totul e posibil. Un exemplu recent il avem la Galați, unde pănă azi Malaxa continue a dicta, cu toate cele descoperite in sarcina sa, cu toate că comuna Galați e amenințată de un pro es care se apropie de falit, cu toate că insuși Culoglu a trebuit să fie sacrificat. Se poate deci perfect de bine intămpla ca și mușamanii să se intindă asupra celor descoperite la Iași, pentru ca nu cum­va și doamne ferește să se atingă susceptibilit­atea vice-președintelui Camerei. Ori­cum ar fi, un lucru suntem in drept să-l cerem: publicarea raportului. Ar fi curat infam de a se dosi cu desă­vârșire raportul unei comisiuni, care opt zile a ținut țara întreagă in mișcare, și care nu­ d o ține, care poate ar cuprinde lucruri uimitoare, cu toate presiunele ce s'au făcut atât asupra comisiunei cât și asupra victimelor. Cerem publicarea raportului, căci cetă­țenii au dreptul cel puțin de a ști, ce au căutat d-nii Giani și Gheorghian la Primărie. Demisia Lordului Roseberg Lordul Rosebery, care­­ și-a dat dem­i­­siunea de șef al partidului­ liberal englez zice in discursul său din Edinburg, că nu poate consimți la propunerele d-lui Gladstone in afacerile Turciei și declară că dl Gladstone este cauza indirectă a de­­misiunei sale și că se va opune cu tărie la intervenția izolată a Angliei in Orient, ceea ce ar aduce răsboiul european. Cea mai mare parte din ziarele engleze aprobă atitudinea luată de Lordul Rose­bery in chestia orientului. _____________________Spic. BOHEM Copil strein pe­ acest pămînt De tine milă mi-i atît... Căci tu, de cînți, ai tale 'n cint, Șt’n rîs ceva de amărît... De treci pe unde te-ai născut Plăcere nu faci nimărul . De pleci, tu nu ești petrecut, Că pentru tine milă nu-i. Chiar cititul tău e par­că vag, Dar cei ce'l înțeleg ușor Te-ascultă și din somn cu drag. Căci tu le cînți durerea lor... Virgiliu N. Cișman. Huși, 96. Din noul volum care va apare in curînd. Vom reveni asupra acestui ordin. Un suvenir oferit de îzar Tabloul oferit de împăratul Rusiei o­­rașului Lyon, drept aducere aminte a pri­­mi­rei marinarilor escadrei ruse in 1893, a fost remis municipalităței prin inter­mediarul consulatului Rus din Lyon. Acest tablou, care este opera unui pic­tor rus Ratehenko, reprezintă sosirea la Toulon a escadrei Ruse din Mediterana. El se află expus in sala de serbări a Ro­mâniei. O Coleziune Se anunță din Londra că vasul „Saint Favulle“ s’a cufundat in urma unei cole­­ziuni cu un vapor , echipajul a putut fi scapat intr’o luntre. Apoi a fost luat de vaporul Henry Franck. TELEGRAMS EDINBURG.—O mare întrunire a avut loc la Palace­ theater. Patru mii de per­soane asistau. Lordul Rosberry pronunță un lung dis­curs, in care abordează chestiunea ar­meană, el nu condamnă agitația, din con­tra o aprobă, pentru că ea arată că spi­ritul național nu este mort. Situația de astă­zi nu samănă cu acea din tim­pul atrocităților bulgare. La acea epocă Rusia era cu* noi, pe cînd astă­zi este ’ Căderea unei Aezonaute Se anunță din Calais, că d-na Charlie, aeronaută care plecase afară din grădina Richelin cu balonul, a căzut pe o casă aproape de port, iar aparatul ei, despăr­țit de luntre prin un fir telegrafic a că­zut pe dunele fortului Verde. Aeronauta are brațul drept sclintit. J—> COLOANA A CINCEA ALBUMUL DE POESII Ce ți­e și cu albumul de poesii al dom­nișoarelor, sau mai bine zis al duduielor. File albe, birtie velină, margini aurite, sub o invelitură de pluș albastru, verde sau roș, purtînd pe frontispiciu „album de po­­esii‘­ Așa T vezi in vitrinele librărielor. Răsfoiești filă cu filă, nu dai de nici o poesie, de nici un vers. ’Ți zici: mister și poesie. Iată dar un volum, a cărui valoare in­trinsecă in rafturile librăriei, se reduce la valoarea hîrtiei, a legaturei și a plu­șului , fără nume de autor, fără prelată, fără tablă de materie. Și totuși e un vo­lum de poesii destinat­e duduieior, care­­ cumpără­­ singurile cliente ale acestor vo­lume albe, inocente, nemaculate ca și se­­ninătatea sufletului lor. O dată ajuns posesiunea acestor o­­­­gașe floricele, albumul începe a avea și o valoare literară. Poezie in proză, proza in versuri, versuri și poezie să așterne filă cu filă in acest album. O adevărată artă cu tendinți, in care măiestri mai mult sau mai puțin talentați, mai mult sau mai pu­țin înflăcărați, descriu farmecul fericitei posesoare, căutind a se întrece in a’i arăta focul ce’i mistuie. Aceste albumuri de poezii conțin in pa­­ginele lor o intreagă psihologie.­Prin in­termediul lor duduia voiește să cerceteze pulsul autorului, tînărului, a cărui tendință față cu ea dorește să le aibă un album, pentru a vedea dacă corespund cu dorin­țele ei intime. Albumul devine atunci o cursă pe care duduia ’ți-o întinde cu o dulce măiestrie, din mrejile căreia cu greu vei putea scapa. De ordinar găsești pe prima pagină a albumului o cugetare a posesoarei autoare, un fel de prefață in care intră o doză mai mare sau mai mică de pesimism asupra nimerniciei acestei vieți, cu o dorință ar­zătoare plină de misticism. Urmează apoi pagini in care colegele de școală și bunele prietene își arată iu­birea prietenească, simpatia ce le leagă, fi­ind mai tot­dea­una cu „un veci nu te-ai uita“. De aici înainte incep autorii favo­riți și predistinați. Albumul stă pe masa salonului de pri­mire. Pare a nu avea vre-o altă menire sau altă tendință, de­cît aceia ce o are al­bumul de fotografii, sau tăblița cu cărți de vizită, un simplu motiv de vorbă sau de distracție intr’un impas al conversa­­țielor. Duduia insă urmărește un autor negli­jent și fără a’și da seama pune mina pe album, ’1 deschide și incepe a comenta cu tinărul, versurile uneia din prietenele sale. Cursa e deschisă, tinărul e invitat a pune o ideie in album, trebuie să se execute , iar după natura ideei, după forma ei, du­pă focul cu care a scris, duduia ințelege cu cine are a face și explorează așa îna­inte pănă cînd dă in fine peste autorul fa­vorit. Versurile acestuia ’i-au spus totul, trăsura de unire intre firele conducătoare a celor două elemente de simpatie s’a sta­bilit, curentul electric circulă de la unul la altul, se întărește prin intensitatea bă­­­tăilor inimei; albumul se închide la a­­ceastă pagină, dispare de pe masă de la privirea indiscretă a unora și a altora; rămîne in domeniul intimităței duduiei, care in momentele retrase și liniștite ci­tește, recitește și comentează pe ultimul autor. De multe­ ori albumul ajunge a fi proprietatea amîndurora. Poezia urmează de aici înainte nu pe paginele albumului, dar in intimitatea lor , el incunjurînd cu mina talia ei, ea trecîndu-și mînușița-i pe grumazii lui. Și așa volumul de poiezii și a găsit a­­utorul’visat. Alte ori insă stă tot deschis, tot pe masă, tot in căutarea autorului fa­vorit, dar acesta nu mai sosește Albumul a fost cumpărat intr’un ceas rău. Multe versuri găsești in aceste volume, unele plagiate, altele inedite. Să dau la intîmplare un specimen de pe album. Domnișoarei Mino-Dora Blinda, galeșă, sglobie îmi apari in calea mea, Ca luceafărul de noapte Luminează fața ta. Nici gîndești că lași in urmă Farmecul prea îmbătător, Dar urmărești naivă, toate

Next