Evenimentul, octombrie-decembrie 1896 (Anul 4, nr. 1063-1134)

1896-10-26 / nr. 1084

>­­+ SUJU­L IV No. 1084 ABONAMENTE : nainte pe un an . . . . Lei 34 -„ pe 6 Iani . . . . „ 12— „ pe 8 lani ... * 6— patru străinătate, un an „ 36-SJa număr 10 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN SSe dacția la. Tip­ogr­a.il­a, 33 venires.o^at­alial 8TRADA STEFAN GEL MASE NO. SB. Iași ui minkr so bani S­AMBAT­A 26 OKTOMBRE 1336 Director politic G. A. SGORTESCU AiMciuri Inserții și diagrame Pe pagina I linia garmțma . Lei 4- Pe pagina U „ „ . . n 2~, F ® » m » » .­­. — 60 p3 . IV . Un număr IO ban­ j­*" ■'ikh.'fr 'iîi’ P ® Pa ›-d.m.l3a.l»txa,țla. : I.A riPOailAFIA „EVENIMENTULUI“ STRADA STEFAN CEL La Catul l-iu. CAPITULARE RUȘINOASA PROTESTUL CONSILIULUI PROFESORAL sfiitNortil Sf. Dimitrie Capitulare rușinoasă Coana in contra Mitropolitului Protest al Consiliului Profesoral Primărie, cu toate că din budget n’a ra­­mas aproape ciolan. Prea sfinte Dumitre, ai ocazia cea mai bună de a face un bine pentru oraș. Haide, să te vedem la lucru și să­ mai expulsezi cu forța pe cramponii primăriei. Tot lașul credincios și ateu, se va pleca inaintea ta. ________________ ________ SF. DUMITRU Dacă am­ încerca să comparăm viața sfinților cu cea a oamenilor, mai că n’am găsi o mare deosebire. După cum unii oameni sunt iubiți de ceilalți, iar de alții uniți, așa și cu unii sfinți, uite sf. dumitru, care pentru cei mai mulți dintre ieșeni a sosit fără de veste, cu toate că îl așteaptă fie­care de aproa­pe șase luni de zile. Sf. Dimitrie, dealt­­mintrea un sf. foarte respectat și avînd o pagină frumoasă in istoria omenirei, pe cît e de iubit de proprietari, pe atît e de așteptat cu groază, de toți chiriașii și să­răcii lipiți pămîntului. Pentru cei mai chiaburi chiar, ziua de mîine e o povoarâ, căci a te muta de două ori, zice poporul, e ca și cum ar fi ars o dată. De altfel un spectacol nu tocmai neplă­cut pentru orașul nostru eminamente a­­gricol, unde nu se cunosc încă oțelurile gurii și nici odăile cu luna, ci unde s’au păstrat patriarhalul obiceiu de a se muta oamenii o dată la șase luni, la sf Gheor­­ghe și sf. Dimitrie. Toate ușele sunt deschise și prin ele zărești lucruri trîntite pe jos,[ lăzi colo­sale ’așteptînd să fie rădicate, nenumerate pachete făcîndu-se și desfacîndu-se la fie­care moment, căci nu se poate să nu fi uitat vre un obiect, care ori­cît de neîn­semnat ar fi, tot trebuie să-l ridici. Vezi cucoanele țipînd și slugile fugind, ordi­­dinele se contrazic, casa nu mai e casă și nici masă ca oamenii, iar cotiugarii nu mai vin. In fine mult așteptații sosesc. Și acum alte nemulțumiri, căci­ aceștia caută să în­carce dacă e cu putință totul pe o sin­gură cotiugă, fără a ținea in seamă jalea stăpînei, că o oglindă e amenințată să se sfărîme. In fine calul pornește, dar mai nemîncat și neputînd suporta o greutate atit de mare, se oprește in drum. Spectacolul devine chiar interesant. Ser­gentul de uliță intervine, cotiugarul trîn­­tește o mulțime de lucruri in mijlocul stradei și pornește înainte, in vnezele sluj­nicei : „Vai de mine, mă omoară cucoana/“ Dacă am căuta să profundăm lucrul și să ne intrebăm de ce se mută oamenii, am alia că oamenii se mută.... pentru a se muta. Ce unuia îi pare unul, altul o primește ca o frumuseță rară și așa in­­tr’una, toată lumea se mută pentru­­ a găsi mai bine, dar dese­ori unul se păcălește mai reu ca celalalt. Dar sf. Dimitrie mai are insă și o parte de tot jalnică. Sunt germanii cari dați a­­fară din casă unde se găseau, văd înaintea lor toate ușile închise și nici un ajutor pentru a găsi un adăpost pe timpul iernei. E momentul cel mai teribil din vieața lor plină de mizerii și necazuri. De o lu­nă de zile de cind intreaga casă e lipsită de hrană, și acum e lipsită și de un pat pentru a-și odihni corpul sdrobit de mun­că și lipsuri. Și pe cind prețul muncei cade din zi in zi, chiriile se ridică și proprietarii de­vin mai nemiloși. Nici o scăpare de nicăiri, căci toată lu­mea s’a ded­­irat dușmană celui sărac. Des­perarea il cuprinde, sermanul își blestă­­mă soarta și blestămă totul in jurul lui, căci vede cum mindre palate de lux și petrecere se înalță in abundență, dar nici o casă unde muncitorul să găsească re­pausul atât de necesar lui, cel puțin fără a fi prea din cale afară exploatat.” Pe tine, spectator, de aseminea despe­rarea te cuprinde, căci idealul ce ți-ai format despre o omenire mai blîndă și mai miloasă a dispărut, pentru a face loc unui pesimism negru, căci vezi cum ar­mata celor fără bine devine din ce in ce mai mare și cu toate acestea suntem incă departe, foarte departe de clipa cind ei se vor putea folosi de rodul muncei lor. Dar nici partea hazlie nu lipsește Sf. Dumitru. Așa se găsesc unii cari n­u vor să se mute cu nici un preț și atunci scan­dalul e gata, se sfădesc oameni, se bat chiar une­ori, pănă ce forța publică intervine și expulsează cu puterea pe Gramporacii. Un asemenea scandal avem astă­zi ln consiliu comunal. S’au cramponat oameni de sermanul budget al orașului, și îl rod în loc de siluete Atâta viață... M’am instrăinat atâta Că astă­zi nici nu mă mai știu. Și inima ’mi de-atâta jale­le ca un cimitir­­ pustiu Nu se arată înainte ’mi Nimic ca ’n alte dați acum. De­și mereu, c’an tot­de­auna. Mereu tot bat acelaș drum. Schimbate’mi par­că sunt azi toate de-o altă lume, nu ’nțeleg, Zadarnic ași cata acuma O vorbă a iei să o desleg... Se ’ntunecă atâta viață, Pustiu se ’ntinde înainte, Și din intreaga amintire a unor clipe așa de sfinte, Un vis, atâta doar rama sau... Și tremur că nu gândesc acum Că-o viață întreagă pribegi-vm­ Pe-al suferinței jalnic drum. ________________Dionisie Alegerile pentru dieta austriaca La alegerile pentru Dietă, orașele Aus­­triei-de-jos au ales 3 liberali. — In cele­­l­alte orașe din provincie au fost aleși an­­ti-liberalii. — In primul arondisment din Viena, este balotag intre doi candidați progresiști și antisemiți.­­ In orașele din provincie a fost un balotagiu intre un li­beral și un național german. Capitulare rușinoasă Chestia Mitropolitului Primat a intrat intr’o fază nouă. Guvernul după ce a epuizat tot izvorul de brutalități pentru a stoarce mărturisiri false pentru a com­promite pe inaltul Prelat și a prezintă Regelui dovezi de culpabilitatea sa, s’a văzut in sine silit de a-și pleca obrazul de tureatcă și să ceară Mitropolitului consimțirea la reviziuirea procesului. Ce oameni fără rușine! După ce l’au înjurat in modul cel mai grosolan, după ce l’au tratat cu o cruzi­me cu care nu se tratează nici pe cel din urmă bandit, după ce chiar in momen­tul când trimiteau emisari la Căldaru­­șani, reptilele continuă a-l huli, ei în­cearcă in același timp să înduplece pe surgunitul de a-i­erta și a consimți să i se revizuiască procesul, tovarășii Sturza- Poni crezind că atâta va fi de ajuns pen­tru a-i scăpa de abisul in care se găsesc. Cetitorii cunosc respunsul dat de Mi­tropolitul Primat la încercarea îndrăz­neață a d-lui Sturza. El respinge cu dis­preț cursa ce i s’a întins și prin care s’ar face ca sa recunoască o judecată, care in realitate n’a fost de­cât o mon­­struositate. Trebuie ca țerei să se dea o satisfacție întreagă. Trebuie ca Mitropolitul Primat să fie reintegrat in drepturile sale, pen­tru ca nevinovăția să triumfe iar auto­rii acestui scandal unic in felul lui, să reintre in vizuinile lor pentru a nu eși nici­odată. Știm că sinistrul președinte de consi­liu e in stare să sărute mâna pe care azi a mușcat-o, dar țara nu va mai per­mite să se repete un aseminea trist pre­cedent, care ar însemna perpetuarea im­­oralităței. Alegerea presedintelor Statelor-IMe Cea mai mare parte a ziarelor exprimă satisfacția lor pentru victoria d-lui Mac Kinley. Temps și Liberté sunt convinse, că cu toată această alegere, întoarcerea la un protectionism exagerat nu e de temut. De­și nu se cunosc incă rezultatele tu­turor Statelor, totuși victoria lui Mac Kin­das cel mai favorabil. Acțiunile băncții și industriei s’au urcat. Argintul a scăzut mai intăiu cu 2 și jum. la sută, apoi s’a urcat cu unu la sută.* * * Se constată că pănă acum d. Mac Kin­­ley a obținut 242 voturi, iar d. Bryan 139. Este îndoială de victoria republicanilor in Indiana. Partidul d-lui Bryan pretinde că a repurtat victorii in Kentucky, Ne­braska și Oregon, numeroși preoți. Cartierele turcești sunt păzite de trupe, căci e temere de­ demon­­strațiuni din causa neplăței salatelor. O­ intălnire pe teren, care face sensație la Yidiz-Kiosk, a avut loc intre Izzet-bey și Tashin-bey, prim-secretar. Constantinopol, 23 Octombre 29 de insurgenți din Macedonia, con­damnați la moarte,­­și-a văzut pedeapsa schimbată in acea cu muncă silnică pe vieață. Constantinopol, 23 Octombre După o publicație oficiala, in toate san­­djacurile, s’au instituit comisiuni cari e­­mit bilete, al căror venit e destinat să complecteze armele și uniformele pentru depositele recifilor. Aceste comisiuni de­pind de o comisiune generală cu reședin­ța la Constantinopol sub președenția mi­nistrului lucrărilor publice. Circulă ști­rea că Sultanul a cumpărat 2030 de puști sistem nou, și că a decis să mai cumpere incă 10,000 pentru a complecta inarma­rea stabilimentelor militare. Goana io contra Imoiti Am anunțat că d. jude-instructor Va­­siliu, a plecat sii dimineață la Căldăru­­șani, însoțit de d. procuror Hamangiu. Cum au ajuns acolo au descins din trăsură in fața locuinței Mitropolitului și au intrat imediat la înaltul prelat. * * * Atît d. Vasiliu cît și d. Hamangiu s’au purtat de astă dată foarte politicoși cu I. P. S. L., dindu-i chiar și titlul cel a­­devarat de Mitropolit Primat. D. Vasiliu a intrebat pe I. P. S. S. dacă mai­ stărue a se da curs petițiunei de chemare in judecată pentru calomnie a ziarului Voința Națională. înaltul prelat a răspuns: — Nu num­ai că insist asu­pra acestui f­apt, dar mă mir cum nici pămis acuma nu s’a dat curs car iilor anale. afilitropolitul a mai adaogat câ ține forte mult a se în­fățișa in persoană inaintea Curței cu Jurați spre a se dezvinovăți inaintea Justiției poporului de toate calomniile. * * * In urma acestui răspuns d. Vasiliu a trecut la o altă chestie. D-sa a scos un dosar mare de lot care cuprindea așa zi­sul rezultat al instrucțiunei făcute in contra Mitropolitului și a cerut Mitro­politului să-i facă întâmpinări verbale sau in scris la acuzările ce i se aduc. I. P. S. S. a răspuns scurt: — Iu cred de demnitatea mea a mă apăra in contra unor învinuiri schizmuite,—ca­re Învinuiri constau in sus­tragerea unei icoane, a unei doage de putină și a unei tinichele. Chiar dacă s’au obținut mărturisiri de la unii neno­rociți, eu nu-i invinuesc pe dinși, ci pe aceia cari ’i-au silit să le facă. In urma acestui răspuns așa de cate­goric, d. Vasiliu văzind ca n’are nici un mijloc de a intimida pe Mitropolit, sau de a’l atrage in vre-o cursă, n’a mai zis nimic. La plecare d. Vasiliu a sărutat mina Mitropolitului, rugîndu-l de eroare dacă i-a cauzat supărări.* * * D. Vasiliu ajuns in Capitală a supus rezultatul vizitei sale la cunoștința pro­curorului general, și a ministrului de justiție. Acest din urmă a spus d-lui Va­siliu sa-si înceapă ordonanța. SPIC Casația dlái Orleans Azi s’a făcut actul de renunțare a ar­­chiducesei Maria­ Dorothea. Cu ocazia că­sătoriei ducelui d’Orléans, s’a dat un prinz de gala și o reprezentație la teatrul Cas­telului Schoenbrun. * _ Situația in Turcia O ordonanță a marelui vizir, adresată autorităților siguranței, zice că comitetele arminești din streinatate au trimis 200 de membri la Constantinopole pentru a executa aci proiectele lor criminale. 100 de membrii au sosit deja, iar cei­l­alți sunt pe bordurile corăbiilor aflate in port S’a ordonat o supraveghere riguroasă. Se crede că, pretind că pe bordurile corăbi­­elor aflate in port sunt Armeni, se speră a se obține dreptul de a face perchesi­­țiuni pe bordul acestor bastimente. Filipopoli, 23 Octombre. SCRISORI DIN PARIS Urcat pe eterna mea imperială străbat drumul spre clasicul quartier latin in mij­locul aceleiași mase compacte, nenumarate, cu care am început a mă obicinui. Uneori, in mijlocul ei, așteptind la vr'o respintene sa pot trece stra­da, mă gindesc la micul meu oraș unde suntem cu toții cu fami­lie“, und­e cu siguranță se cunoaște lipsa mnicei mele personalități care aci dispare, un grăunte intr’un ocean, in șirul mulți­­mei enorme și grăbite. Cuartierul latin, focarul celei mai vaste civilizații, izvorul de cultură a nenumă­rate generații, locul de intîlnire a forțe­lor tuturor națiunilor, e un furnicar uriaș, pe care-l știam din cărți, din povești, ii doream in vise. Și totuși, iată-mă astă­zi punînd piciorul pe scările largi ale Sor­­bonei; îndreaptă și in stînga, fete im­bra­­cate sărăcăcios, cu capete frumos frizate, cu busturi sculptate, tremură vinete de frig intinzînd trecătorilor buchete de flori. O, dintre fetele aceste cîte devin eroine de romane tragice, cîte legături criminale, strinse intr’o clipă, intre vre-un tinăr bo­gat cu geanta subsuori și vre-o tînără flo­­răreasă, naivă și încrezătoare... La intrare m­ă lovește ciudat o convor­bire in limba noastră, doi studenți,—unul vechiu, iáfan pe care l’am uitat de nume — discută­m in limba dulce și frumoasă a Moldovei,—trec inainte, cu îm­ aier aferat sub bolțile mari, albe și răsunătoare ale marei Academii. Citesc anunciurile ca să n’am­ aerul de pasager curios; mă opresc numai o clipă in fața grandioaselor statui și bas-reliefuri mutilate cumplit, semn al turbulentei vieți studențești. Defilez in fața marelui­­ College de Fran­ce și admir in treacăt statuia de bronz a ilustrului Claude Bernard, actorul care a devenit cel mai mare poiet in știință. Giu­­­va pași incă și sunt față in față cu Pan­­theonul, enormă și nea­gră clădire, templu care păzește cele mai mari glorii ale ce­lei mai mari națiuni. O abundență d­e librării in fața cărora rămin amețit. Ceasuri intregi—’mi petrec privirile numai ca să citesc titlurile nou­tăților, sumarele revistelor. Ce risipă de producție și ce lipsă ca să nu le procuri, ca să le sorbe. Epoca zgomotoasă a cursurilor începe abia; cartierul are aierul reinvierii, un aier de prima­vară,zgomotoasă și fecundă. Zăresc in fugă o siluetă cunoscută,—e tî­­nărul Densușanu, un iașan despre care am cetit nu de mult că a fost premiat de școala înaltelor Studii, e un viitor profesor de universitate. Simbâta apare ca o zi de vară, caldă, senină—iniția zi senină de cînd rătăcesc in toamna Parisului. Cheiul Senei rîde vo­ios și florile rîd, prinse in buchete imense de gingașe florărese. Cărți și flori-abundă pe malu­l Senei, buchiniști și florărese pîndesc cu rivnă pe studenți. Am început a mă familiariza cu carti­erul și să mă simt oare­cum acasă la mine, in mediul de biblioteci și laboratorii, in amestecul zgomotos din sălile Sorbonei. Si ce amestec de rasa, de limbi, de națiuni, de tipuri și de... colori. Da, de colori. Ne­grii algerieni rămar ca un contrast peni­bil, din gulerele și cravatele albe , cu pă­rul creț, cu buzele groase, cu obrajii ie­șiți, cu­ fruntea de simieni,—negrii au re­putația celor mai indrăzneți „bon-vivants“ cu tot contrastul ce fac printre colegii lor bilă, străbate aura și dispare prin vr’o ușă intr’o sală de curs. * * * * * * Găsesc o cunoștință plăcută pe piața Panteonului, pe poetul Greceanu. Cufun­dat în volume cu un cap de schelet ală­turea, pesimistul admirator a lui Leconte de Lisle, are aletul de a prefera liniștea odăiței de hotel zgomotului din cartier. E o figură foarte simpatică a lașului, și și in mijlocul vieței de spital și labora­­­tor găsește timp dacă pentru a cizela fru­­moase versuri de un lirism trist și pro­fund. Discutam literatură cind ușa se deschi­se și un alt simpatic iașan își făcu apari­ția : Cerban e unul din cei mai distinși absolvenți ai facultății de drept și un vi­itor strălucit membru al baroului nostru. Pentru intăia oară sunt bucuria comuni­cativa ce-ți trezește descoperirea unor vechi prietenii și cunoștinți în mijlocul singurătății și reînvierea amintirilor du­ioase în imprejurările „solemne“ ale lup­tei pentru traiu care te-a adus în străini. * •­ * * Probt de o zi frumoasă ca să colind străzile pe jos intăia oară și să-mi răzbun ziua de ieri petrecută mai toată in trista odăită in tovărășia fiziologiilor grave, zi posomorită in care mi-am ars cărbunii toți—și sutele de reclame stinse pe bule­­varduri și in Monmartre. Mă opresc in fața unei clădiri stranii , o masă de peatră, neagră ca iadul, incon­­jurată de scări de piatră și de balustra­de. E un zgomot asurzitor, un schimb de sunete pe care caut în zadar să le disting. Este bursa, îmi aduc aminte de Zola care ne-a des­cris-o in „L’argent“ și-mi fac drum prin mulțime. Ascult, mă amestec cu ea cu aerul unui om de afaceri, —dar nu pricep nimic, nu aud nimic și înă întreb zadar­nic de ce oamenii aceștia nu vorbesc ca toată lumea ? Gesturi desperate, strigăte nearticulate, o mișcare și o goană nebună, un virtej—și un sunet pătrunzător de bani care se numără și se schimbă. Iar in cur­te adunați in grupe mici, lucrători cu pi­pele in gură, cu minele in buzunar,—oa­menii care caută de lucru. * * * Mă recreez intr’o sală de depeși unde ascult in schimbul cîtorva bani* ori din Traviata, din haknie și din Carmen. O. Carmen cu fermecătoarea arie a Toreado­rului!... De amintiri dulci și dureroase din sările de iarnă cind in vraja muzicei divine, in beția ariei aceștia, cerșiam o privire unei fete frumoase, din țara mea, din orașul meu, o fată căriia poate as­tăzi in farmecul aceleiași arii un altul si cercește rugător o privire ori un zimbr !... Hier soir dans un chant je retrouvais ta voix, Et tes lévres d’enfant semblaient m’étre rendues. Je sentais de nouveau ta sobe me froler, Kt goutais, oubliant ton éternelle absence, Conime jadis, les yeux fermes et sans parier La inusique et le eher parfum de ta presence. * jjc Sunt neobosit și mtarea sală pe care un cer instalat îmi dă aripi. Tocmai la o margine a marelui oraș, mă instalez din timp intr’o sală vastă, iluminată electric, dar neincălzită. E o întrunire publică con­vocată de partidul socialist a lui Roche­fort in afacerea scandalului de la Gar­­maux. Sala se umple de un public zgo­motos compus din barbați, femei, ziariști. Rochefort s-a propus in lipsă președinte de onoare. Un număr de auditori opun numele lui Jaurès. Cele două nume cele­bre se găsesc un moment in luptă, dar vecinul meu un tip de cocier parizian, gros, scurt, cu tunica unsuroasă și cu un cilindru de smoală in cap se ridică tur­bat de furie, cu un braț întins in aier și cu o mina in buzunar el răcnește cu un gît de leu . —Rochefort! Rochefort!... Și „regele pamfletarilor“ este impus mulțumei, este aclamat președinte de o­­noare. Dintre toți oratorii mă interesează fi­gura venerabilă calmă și plină de bon­­omie franceză a poietului Clovis Hugues, răsărind senina de sub un noian de păr, plete sure și lungi. E un causeur plin de vervă și humor, un „provenqal“ lipsit de nervozitatea rasei Galice. El face apolo­gia luptătorului Jaurès, viitorul luptător in­potriva căruia luptă un guvern întreg și neputincios , un poiet al condeiului glorificind pe un poiet al revoluției. Cu un gest frumos și calm, un gest de preot, poietul care une­ori se aprinde, ri­dică glasul, lamină, după cum zice sin­gur, „la grande espérance“ „le souffle sa-

Next