Evenimentul, ianuarie-martie 1897 (Anul 5, nr. 1135-1208)

1897-01-03 / nr. 1135

sd.acțla, la Tipografia Evexilnaontial-uii STRADA STEFAN CEL MAiE No 38 lael HI Director Politic G. A. SCORTESCU !lü Sailgfi&R 10 SANI pe 6 ioni , , , „ 12 - « pe 3 luni . . „ 6 - litru străinăianj, us an „ 36 Un număr 10 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN VINERI 13 IANUARIE:18 ¥? Anunciuri Inserii și Reclame Pe pegina 1 linia gamond . Lei 4— Pe pagina II » » . . » 2— Pe , II Pe , IV Un număr 10 Varii ^A­dm­inistrația : LA TIPOG11AFIA „BVJWIN­ENril LlJI 4 «RADA STEFAN GEL MARE La Catul l-iv.­­60 -25 IM PERDUT­ ­reaga presă din țară, făcînd bilanțul ai ce a dispărut, am înregistrat cu mîlt­­faptul atit de bine constatat că a fost n nenorocit pentru țară, și desastres ’n partidul liberal.* Cu *atîta iluzi­­­a sa a așteptat venirea la putere a unului liberal, atitea promisiuni­i s’ă , în cit astăzi contrastul cu cele pe­te e prea mare și nemărginită e ce­­a ce a cuprins pe toată lumea, eșala e numai a liberalilor. Abia se entusiasmul primului moment și s­palmă se putea ceti năzuințele re­­dare a d-lui Dimitrie Sturza și cló­sa nestrămutată de a subjuga țara și Iul uneitirelor oculte. Cu drept cu­­ava iasă a judecat că d. Nicolae Flo­­cinci parte din cabinet e o chiezoșie întă pentru a anihila apucăturele re­­șefului acestui guvern. Aceasta a­­ o oculta și atunci prin mijloacele e ce o caracteriseaza a căutat a se asa de d. Fieva, singurul element de d și de cinste, chiar debandada cea mai um­eroasă a st.­­area d-lui Fieva a fost semnalul i ca oculta să dea navală la bogă­­­ ei pentru a istovi in gheșeftunie mai murdare, iar pentru d. Sturza frare;i­u­i«; er­a 'Thiu'aluri și de­se, care a reve .at țara întreaga ca sgur om. A înțeles că programul de la Iași, a căruia liberalii au venit la pu­­. fost as viris­t in coșnița cu gunoi­u.­­ul legilor descentralizătoare și a ei electorale am avut nenorocita a Mitropolitului primat, chestie Ho­d. Sturza cu atita venin, inclu­­d streinătatea ar fi fost un isvor de nenorociri și mai mari, dacă la , ar fi intervenit energia d-lui Ni­­cleva și al amicilor sei, pentru a o luptă pe vieață și pe moarte și in sine să sdrobească pentru tot reptila imbracată in haina de prim u iar dreptatea să triumfe. * * * e sus menționate in cite­va fin­­făcut ca un an de zile să treacă •­oliri zădarnice, in polimici vio­­in lupte acute, nu pentru a db­­-o reformă sau îmbunătățire nouă, tru a restabili ordinea­­ și pacea oară, sdruncinatâ de domnia ne­­l­lui Sturza: adâncă mâhnire trebuie să cons­­. nici azi situația nu se schimbată.­­t că d. Aurelian a arătat la in­­re­care buna-voință de a se co­­t­tela ocultă și de a se adresa­­ liberalilor cinstiți pentru a da guvern puternic, acuzat și care se sare să dea țărei o conpem­­­ferințelor din trecut și a reda­t liberal prestigiul ce i-a răpit pare că d. Aurelian evită le a orire decizivă, și preferă mai ontinue cu tertipuri și prepte, prelungit deja prea mult, jen-a deveni chiar periculoasa in­itiat, oculta e neghina cu e id­ui liberal și ori­ce coin­ ia nu poate fi de­cit primejd­­ă.Cu colaboratorii și nenorocit, t­fel,—și d. Aurelian e convins și nim­aruia nu-i mai este per­­icerca să imblînzească pe e­­a răpi­țârei un timp atit de mintări ‘zadarnice, trebue luată. Ilian se crede in stare de a capăt misiunea ce și-a luat-o trebuie se șovăească o clipă trasa țara ș­i pe sine de vn­­î a ocultei, ori să renunțe că la insărcinarea ce și-o ne inșelăm. Dacă d. Sturdza a să piardă un an de zile sfășurarea unor scandaluri și astăzi o crimă și mai bun ca țara să mai piardă svîrcoliri zădarnice, tot a fi luate,cît se poate mai in grabă, căci țara prea situlă, e pe cala de a pierde ori­ ce răbdare și atunci anul 1897 se va preface pentru liberali intr’un an fatal, atit de fatal, incit ori­ce pocăință va fi de prisos. Hwmwviw Un an pardut In jurul unei idei Votul obștesc 1896-1897 LUPTA VIITOARE var ușurința cu care se procedează in magistratura. E timpul să se înceapă și in țara noa­stra aceiași campanie de protestare, in caz de tortură ori de arestare nemoti­vată să provoace energice protestări pen­tru ca astfel iu sa priceapă oamenii jus­tiției că există ceva mai presus de slova legei și de tălmăcirea elastică la care este supusă—există o demnitate omenească, și aceasta trebue respectată înainte de toate. NEMO SILUETE D-șoara Al... Botoșani. D-ra Al.... e o adevărată madonă a lui Raphael. Ochii sei profunzi și limpezi, al­baștri ca azurul cerului, sprincenele negre, gura mică, garnisită cu niște adevărați măr­­găritari, părul negru, buclat și mătăsos, care cade in valuri pe majestuoșii sei umeri, iată atâtea caractere, care mă f­ac să o numesc cu drept cuvint madona lui Raphael. Mersu-i cadențat iar talia-i sveltă și subțirică. Caracteristic. A plecat pentru serbători in Tg.­Frumos la rudele Ei. La deschiderea școlilor se va reintoarce in Botoșani, fiind nevoită, căci este profesoară. Semne particulare. Se preumblă dese­ori cu prietena sa Ely..., a cărei siluetă, voi fa­ce-o in curând. Autori de predilecție. Cei francezi. Parfum favorit. Nu-l cunosc. Bon-Gout. Justiție injustă Afacerea Fischer Chestiunea e recentă incă, amintim de căzul senzațional al doamnei Steiner când am avut ocazia să vedem că in fața justiției există numai o aparență de egali­tate. Justiția fiind lasata pe voia oame­nilor, ea nu mai poate răminea la inal­­țimea ideala unde ar trebui să troneze. Judecătorii de toate rangurile și soiurile, oameni înainte da a fi magistrați, sunt firește înzestrați cu slăbiciuni, greșeli, patimi și porniri. Așa văzurăm in cazul pomenit mai sus oameni de-ai justiției lăsîndu-se convinși cu prea multă ușu­rință, ispitiți de aparențe inșălătoare con­­trib­urii înainte de a se fi dovedit „cri­ma“ de a compromite numele unei bo­gate femei, care n’avea poate altă vină decit bogăția ei. Cazul fraților Fischer, acuzați de a fi­­ provocat arderea unei fabrici este aproa­pe asem­ănător in ceea ce privește modul de a proceda, frăgănarea neobici­nuită, bor­­nielile justiției, cu acel al d-n­ei Steiner. Dacă după dovezile ce va aduce jude­carea procesului, vinovăția acuzaților a­­cestora va fi găsită imposibilă de demon­strat, ori radicalmente falsă ! Nu ne vom afla oare atunci in fața unei re­gretabile și chiar criminale severetați a justiției și in special a procurorului ge­neral care provoacă atitea aminări. ? Se­siunile de jurați se țin la intervale lungi, de luni întregi dar de arest preventiv iată ce se impune unor acuzați înainte ca ei să fi fost dovediți de vre­o vină! Tortu­ra morală pe lângă acea fizică , dezonoa­rea și ruina materială—iată ce rezultat pot avea numai oare­care bănueli ale u­­unui m­alt magistrat, reprezentant al jus­tiției. Ce lucrare interesantă s'ar putea alcă­tui adunându-se la­o­laltă toate, nenu­măratele cazuri de greșeli juridice, cind acuzații reținuți și chinuiți luni și ani întregi au fost in urmă eliberați—fără vină. In ce chip răsplătește justiția aces­te nelegiuri comise atât de des in contra societății, insultele in potriva unor ne­vinovați ? Pe­ângă rarele cazuri înre­gistrate de presă sute de cazuri se în­tâmplă ; mii de oameni sunt torturați in cursul unui an in nenumăratele oficii ale marei și sfintei justiții. N'am avut tare acum câte­va zile de înregistrat ca­ul bietului ziarist adus din București , ocazia furtului lui Harnagea ? Cine d'e ce s'ar fi întâmplat dacă in loc de a fi un ziarist cu vază, bănuitul ar fi un su­plu muritor, un om de rind,—un biet jicn ori un lucrător ?... Instrucție se­cret se servește incă la noi și aiurea, de a­jloace inchizitoriale ; cabinetele ju­decăților de instrucție au incă de co­rolar -ciulele și plumburile jandarmilor de polis. Regnăm, lucrul e din cale afară trist In toate țările civilizate au avut loc a­­nul acela protestări violente in­potriva greșelilor­ și procedeelor justiției, pretu­­tendeni • ii im­Aaistent­­i» —»>>•' * -----■­'.­ Votul obștesc La intrunirea pe care partizanii vo­tului obștesc a ținut-o la Brăila și des­pre care Eveminenitul a dat o com­plectă dare de seamă, s­a adoptat ur­mătoarea : o­ț­i­u­­n­e Qetățenii Birân­ei, întruniți asa, 2­3 Decembrie 1816, in sala Paradis și ascultîndi­ ex­punerile deputaților demo­crați și membrilor Uniunei sufragiului universal,se cred datori a exprima in numele întregei democrații a Brăilei, adâncile lor mulțumiri celor de valoroși luptători pentru drepturile poporului, cari au manifestat prin voturile lor pentru votul universal in si­nul Ad­mir M deputaților și se declară hotăriți a sprijini din toate puterile acțiunea parlamentară și extra-par­­lamentară pentru obținerea marei reforme electorale. _________________Spic. mm (Formă populară) Foaie verde foi de mare In grădina cu răsare Intilnii in dimineață, Ochii negri plini de viață. Foaie verde busuioc Ziua azi mi-i eu noroc. Dulci's ochii dragei mele Cu lumini ca două stele ; Dar mai dulci's sara, cind Focul dragostei mi-aprind. Foaie verde merișor Cind a fi să fiu să mor In oglinda lor curată Sd'mi văd viața nnc’o dată. Ceplenița 1895 Iulie, VLAD: In jurul unei idei Anul care vine ne pregătește poate mari surprize in politică. In realitate ele vor fi numai consecințe insemnatelor eve­nimente care au avut in politica noastră in cursul anului 1896. Surpriza la care ne gindim e că ni se pare că vom avea cele două „mari“ par­tide istorice grupate la­o­laltă față cu nu­meroși partizani ai reformelor democrate. Se petrece in adevăr un fapt curios. Conservatorii și-au uitat un moment ro­lul de buni și statornici opozanți înainte de toate, pentru a combate in primul loc ideea SUFRAGIULUI UNI­VERSAL care tinde a se înrădăcina in masele po­porului. Căci un lucru e sigur: de astă dată nu mai e vorba de o himera, de un pla­tonism. Avem 39 de deputați favorabili reformei, ba avem și un senat chiar par­tizani îndrăzneți ai votului obștesc. Organile cele mai răspîndite in popor agită cu entuziasm pentru revizuirea constituției. Pericolul devine iminent. Con­servatorii pururea pe pragul paterei, mai ales in fața incapacității ocultei, se gin­­desc cu multă frică la ziua cind vor fi nevoiți a ceda cererei unanime și cind— ce ironie— vor trebui—ei! — să înscrie in program revizuirea constituției in a­­cest sens. De-o potrivă de reacționari, ocultiștii ambelor partide cugetă negreșit la o alianța in­potriva democrației care propagă sub­fragiul universal și iată de ce putem­ avea plăcuta surpriză de a găsi aliați IN PO­TRIVA unei idei pe reacționarii de toate timp i­ IMF - JURUL ideei sincerii liberali ajutați de întreaga democrație intre care negreșit o bună parte a fostului partid radical, a­­decă a partidului care lupta pentru SU­FRAGIUL UNIVFSAL in primul loc. Revizuirea constituției, fatală și sigu­ră, se poate prezice cu siguranță mate­matică. Dovada cea mai bună și cel mai favorabil argument in sprijinul ei este frica ce a cuprins pe reacționarii tutu­ror partidelor. NERO­nek Oberrabiner din Viena și Zadi­c Dahn grand rabbin de france. In unul din nu­mărul viitor vom arăta valoroasele sale lucrări și revistele unde sunt publicata 0 miscare religioasa pik . In unul din num­erile precedente ale zia­rului nostru, am vorbit despre alegerea d-lui dr. i Niemrower ca predicator-rabin al comunității israelite din localitate. Această alegere va da probabil naștere la o mare mișcare printre evrei, căci sunt mulți cari din multiple motive s’ar inpo­­trivi la instalarea sa. Lupta religioasa a și inceput și inainte de a ne opri un mo­ment asupra ei, e bine să aruncăm o pri­vire fugitivă asupra omului care a pro­vocat-o, intr’un timp relativ foarte scurt. * % % Rabinul dr. I. Niemirower e născut la 1872 din familia Niemirower așezată aici de multă vreme. El este nepotul lui Sa­muel Niemirower care a fost invitat să primească demnitatea de mare „rabin“ al evreilor din Iași, insă n’a vrut si o pri­mească fiind prea in vrrsta. Dr. Niemirower se prepară aici pentru studiile academice, se ocupă foarte mult cu studiul talmudului și in 1890 după sfaturile amicilor sei: Dr. Lippe, Saul Levin, Jacques Daniel ș. a. pleca la Berlin pentru a’și complecta studiile sale in știin­țele moderne. In scurt timp reuși cu­ suc­­ces la toate examenele studiilor prepara­toare pentru Universitate și fu admis ca freqvent ia facultate de filosofie a univer­­si­tatei din Berlin. El studia : Filosofia, Is­toria și literatura universală, Orentalia și Economia politică. In Universitate își a­­­trase in scurt timp simpatia profesorilor sei care erau: Ebbinghaus, Geiger, von Gizicki, L­ison, Geheimer, Ruth Lazarus, Mendel, Paulsen, Edu, Bois Raymond, Run­­ze, Simmel Erich Schmidt, Stumpf, Steint­hal, von Treitschke, Wagner, Geheimer Rahk Zeller. Examenul de dr. in filosofie T obținu cu nota „magna cum laude“ Teza sa de doctorat a fost lucrarea „Parallelismus der drei Kritiken Kant’s, Genesis, Inhalt und Einfluss von Lesing’s Laoken, o lucrare care a fost mult lăudată de comisiune de doctorat. In 1896 in editura Libent Bem, Lips­­ka apăru o lucrare a sa filosofică de mare valoare ,,Üen’ Zusamenhang von Willens­­treit, Gewissen, Belehnung und Strafe“ tipărită de Ordinarius a Universităței din Bern dr. L. Stein fondatorul și redactorul „Arhivei pentru istoria filosofiei“. Această lucrare a fost foarte bine primită in stră­inătate.♦ * * Pe cînd el urma facultatea da f fiosofie își complectă și studiile sale rabinice și își desvoltă cunoștințele sale religioase, așa ca in 1898 obținu autorizațiunea de Ra­bin de la fundatorul „Der Real­enciclo­pedie der Bibel und des Talmuds“ D­r. /. Hambengen marele grossherzoglicher Ober et, Landesrabiner din Meklenburg- Sterlitz, Rabinul Dr. Ungherleiter din Berlin, Oberrabiner Dr. Gudemann, Seminar rec­tor Prof. Schwarz, Lector Friedman, Ra­binul Fleissig, Dr. Bloch Viena, Landes­rabiner din Moravia Dr. Placek in Brun. Deaseminea Prof. Lazarus prin cite­va scrisori il recomandă foarte cald și-i pre­zice un viitor mare. El a fost elev al marei scoale Beth­ Hamidras sub condu­cerea Rabinilor Dr. Hildisheimer și Richerfeld in care a și ținut prelegeri din Talmud. încă din anul 1893, Dr. Niemirower ținu o mulțime de predici inaintea unui auditoriu compus din lumea cea mai cultă, in Berlin vorbind in societatea li­terară „Montefiore“ și in mai multe temp­­luri obținind cel mai mare succes. Tot cam din acel timp el conlucra la o mulțime de reviste literare-filosofice din Germania și America, fiind pus intre cei dintâi și obținând chiar un premiu pen­tru una din lucrările sale. Toate predicele sale fură stenografiate și date la lumină de revista „Kateder Ka*r>zel“ in care in SCSISCHI DIN PAfila 31 Decembrie. In capitala lumei fie­care zi iși are evenimentul artistic. Marele pictor rus Vassili Verestschagin a expus in u­­nul din saloanele artistice ultimele sal­e pro­­ducțiuni, campania lui Napoleon in Rusia in 1872 și o mare parte din vechile lucrări. Cu­noșteam numele marelui pictor din articolele entuziaste ale d-lui V. G. Morțun publicate in „Contemporanul“, dar o senzație de in­traductibilă intensitate am simțit in fața sin­­geroasei epopei ce se desfășoară pe prizele maestrului. Nu există in istoria celebrităților o figură mai tipică, mai populară și in apa­rență mai ușoară de fixat ca acea a lui Na­poleon I. Cuceritorul „înaintea Moscovei“ este primul tablou din cele două­spre­zece expuse. Mic, îndesat, aproape gras, cu gâ­tul scurt, cu umerii depărtați, cu gura largă —senzuală oare­cum,—cu fruntea mare ră­sărind de sub legendara pălărie cu borduri mari, Cezarul privește încruntat; figura lui e inroșită de flăcările depărtate, pulpa tre­murând de spasm, iar ochiul lui răsfrânga sălbatec, dezastrul unei lumi. In „Retragerea“, micul imparat, odinioară înfășurat, de roșața de f­lăcări, pășește alb de omăt­in fruntea suitei, luptând cu nămne­­ții, acoperit de promoroaca gerului; pășește greoia, cu brațele încrucișate pe piept, tăcut și urmărit par­că de gemetele miilor de sol­dați care zac in drum, arătându-și cai, brațul ori piciorul de sub tr<­i­le enorm Sunt spăimântător de sugge i­e acele p­lagii in carta, ca capacii albi iaaăți­u­i zăpadă intinzindu-și ramurile de-asupra­­ t­pelor flămânde, in dezordine, care fug s,­a cunoaște locul, care lasă in urma lor <­davre, cărora păsările de pradă au lo­c macar ragazul de a muri de-a binelea... Arta lui Verestschagin vorbește nu nuu ochiului, gustului estetic, dar și sufletul nervilor. Omul care a atins apogeul mări și abisul celei mai adânci decăderi ne apr­in toată măreția de geniu distrugător fug­­it de propria-i monstruozitate — Taine vede de­cât un monstru in idolul poporul francez de odinioară. Stăpânul Europei și omenirei, l’homme qui genait Dieu, cum si Victor Hugo sufere de frig și de remușcă rătăcind in stepele Rusiei. Gât suntem departe de figura divinizată de Heine, eroul tablourilor lui David și de legende epice ale lui d’Esparbas. Verestschagin pare a impărtăși păr­tea lui Tolstoi și patrioții franceji au pr­testat in contra comentariilor de care e tilul a însoțit operile sale și aceasta a­u­ nevoit să le suprime, dar in aceiaș ziu suprimă și opoziția... S’ar zice că uniri franco-rusă nu ingăduie insă a bîrfi­­ Napoleon. Dar mai remarcabile incă sunt une din vechile tablouri ale marelui pictor anume acele privitoare la resboiul Ruși Turc din 1877. Verestschagin a luat par activă la răsboi și din descrierile lui ai aflat că a zăcut trei luni bolnav la Bu­curești. „Calea spre Plevna“ este subiectul u­nui tablou. Un cimp pustiu, pustiu și nin cadavre samanate peste tot... Cioarele si tale se odihnesc pe sîrmele de telegraf poate sub degetele lor firele transm pretutindeni vestea imbucurătoruli triumf“. „Totul e liniștit la Schipkan. Fraza a­ceasta dintr’un raport oficial servește drep subiect unui tablou, din cele mai faimoa­se. Totul e liniștit...­­;pentru că totul mort la strâmtoarea de la Sh­ipka, ea sentinela pe jumătate dispărută un om­ înghețat cu arma subsuori, soldat ne­mișcat și mut peste care vremea ningi ninge liniștit... Totul e liniștit la Sehipki Soldații romîni figurează in multe di aceste tablouri cum și unele scene sun din viața noastră țărănească și monaha. Dar cel mai senzațional este negreși „Apoteoza războiul“: o piramidă uriașă ii tocmită din capete de om, cranii goali cu orbite adinei, cu măsele stârphate, c gurile cascate, rânjind. Tabloil e „dedi­cat tuturor cuceritorilor trecuți, prezent și viitori...“ In timpul unei expoziții , Berlin zice Jules Clarelie artistul duse pe generalul Moltke in fața tabloului și ari satisfacția de a-l indispune prin cruzimei priveliș­tei. Dar Verestschagiu apăsa de­monic vorbind eroului teutonic : „...tutu­rnr Orle pm­lirilor fragili r>r. a­ inv.li

Next