Evenimentul, ianuarie-martie 1897 (Anul 5, nr. 1135-1208)
1897-01-15 / nr. 1144
ANUL IV No. 1144 ABO MENITE înainte pe un an . . . , pe 6 luni. . . . „ pe 3 luni . . . Pentru străinătate, un an Lei 24— „ . 12 6 , 36-Redacția- sa, Tipografia: ETren x nanfcLIVLI STRADA STEPAN CEL MAE N« 38 HIHISIOtSS’ítíúnBUJSOSiíBBISS/jafWt-t SHS'K'miiH mn mimm io mmi Un numar 10 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN Pael4 Director Politic G. A. SGORTESCU mercuri is ianuarie §mi Anunciuri Inserți și Reclame Pe pagina 1 linia garmond . Lei 4- Pe pagina II » » . . . 2-Pe Pe II IV Un număr 10 bani•1 ^.drami strada : LA TIPOGRAFIA i-EVENIMENT CLUI STRADA STEPANI CEL MARE La Catul l-iu. —50 —26 SCANDALUL DE LA CAMERA 3F3-W-Ptiara, xxxtxe ju-xxxiKexxiștx șx ro-d.xca.li SILUETE L. P. N-o cunosc de mult, dar sunt unii oameni cu cari se de ajuns o dată să vorbești, ca indată să simți, ca prin farmec, deosebirea lor de lumea comună. Acel „nu știu cum“ și „nu știu ce“ al bietului Eminescu il observi dintr'o privire, dintr’un cuvint, lăsîndu-ți amintiri neșterse. Se miră de stat, mai mult șatenă decât brună; privirea blîndă compătimitoare s’ar părea că sufere pentru toată lumea. Ce vorbește, vorba de o simfonie dulce ce farmecă, ce armonizază perfect cu ființa ei toată. Cu cultura-i distinsă, sufletul nobil, face admirațiunea celor ce-o cunosc, fericirea părinților și pe mine să-i fac silueta. Dansază neîntrecut. Adoră musica; bucățile sentimentale o impresionează pană la lacrămi. Semne particulare. In curând iesă dăscăliță. Ideal. « V9nariu Alegere» de miine Sturz» Hedivivus Legea de fierarul Áre prea őe tine Pană in momentul cînd scrim aceste rinduri, n’am primit inca nici o știre din capitală asupra celor petrecute *ori, cu prilejul deschiderei Parlamentului. Negreșit că iarăși a funcționat cabinetul negru *și corespondențele telegrafice ale Evenimentului vor fi inapoiaze autorului, sub steorotipul motiv : firele sunt întrerupte. De astă dată nici cîre n’o să putem zice, furtuna de astă noapte dă guvernului cîștig deplin de causă, căci nimeni nu se poate indoi că firele noastre telegrafice pot resista la cea dintâi mlădiere a viatului ce suflă de la Nord, ca să mă servesc de o expresie care va face multă plăcere lui Beizadea-vițel. Fiind astfel lucrurile, in așteptare să ne ocupăm de cele ce se petrec in localitate, mai ales că ele au importanță capitală și sunt menite a interesa țara întreagă.* * * Două zile ne mai despart de ziua alegerei pentru colegiul 1 de Senat, și nici o mișcare, nici un interes deosebit. Cetățenii "privesc rece și nepăsători, ca și cum ei n’ar fi cei mai interesați. Și cu drept cuvînt. Ce interes să puie alegătorul — fie el chiar ales pe sprinceană ca la colegiul f-iu—cînd vede că e tratat ca o marfă a căreia consimțimînt nu se cere pentru a fi transportată la un joc sau altul. Nu credem a exagera. Or nu se știe că guvernul a promis a scoate pe candidații conservatori și nu e aceasta cea mai mare insultă corpului electoral . Este prin urmare un fapt îndeplinit, că guvernul poate scoate candidați, după cum scoate din funcțiuni pe acei cari sunt bănuiți a nu pluti in apele guvernamentale. In trecut, cel puțin, se făcea un simulacru de luptă, care oricît de tactice ar fi fost totuși, prezintă un oarecare interes și cetățenii puteau crede in adevăr că au un rol in această mișcare. De astă dată, in Iași cel puțin, clubul liberal național a renunțat la orice candidatură, arătînduși prin aceasta disprețul suveran ce nutrește pentru corpul electoral. Căci de netăgăduit de datoria clubului liberal era să intre in luptă dreaptă, ori care ar fi fost de prevăzut rezultatul final, mai ales cînd in acest club sunt atâția pofticioși de a roade nițel din scaunul senatorial. Dar aculta pare a nu fi renunțat „a se pune in contact“ cu alegătorii, dar aceasta pentru ca sub teroare să-i oprească a veni la vot și a se putea apoi făli ca candidatul adversar a întrunit un număr infim de voturi, Triste moravuri și mai triști oameni, cari caută să le perpetueze. Dar o rază de speranță se zărește, de departe incă, e drept, dar va ajunge o singură zguduitură, zguduitură puternică din partea cetățenilor pentru a prăbuși pentru vecie și oamenii și moravurile.* ♦ * Ruptura e definitivă intre junimiști și radicali. Cetitorii vor găsi in corpul ziarului toate amănuntele și esplicațiunea ce o dau radicalii.—Faptul e grav și semnificativ căci dovid este cu prisosință că alianța intre aceste trei partide n’a fost făcută pe baze solide și pe comunitate de vederi, după cum se tambițase, ci și aci totul era factice, fără nici un temeiu. Cum se va rezolvi criza din, partidul conservator, incă nu se poate ști. Unii membri din aceste partide, credincă a putea parveni la o înțelegere in întrunirea de mine, la care vor asista d-nii Lascar Catargi, Carp și Panu. Noi nu prea credem, dar in sine așteptăm pentru a ne pronunța..................................................... Pentru a termina, să ne permită cetitorii a ne face puțintică reclamă. EVENIMENTUL a fost cel dintăiu ziar care a dat vestea despre intrigile din partidul conservator, după cum a fost cel dintaiu in a descoperi planurile ocultei din Iași, cu privire la candidatura d-lui A. D. Xenopol. Sunt două succese de ziaristică și dacă ne bucurăm cu privire la cel dintăiu intru cit privește bine ințeles numai relativ la esactitatea informațiunelor noastre, suntem mîndri in privința celui al doilea, că am putut preveni o insultă gravă, ce unii nemernici vroiau să o aducă unuia dintre cei mai destinși oameni ai țerei, a cărui față a trecut dincolo de hotare. ________________________________ÎL_ LEGEA DE FIER Economiștii revoluționari vorbesc despre legea de aramă ori legea de fier care domnește in societatea modernă și determină relațiunile dușmănoase intre capital și muncă, intre exploatatori și exploatați. Nu vroim să ne ocupăm aci de marea problemă socială care frămintă societatea noastra și pregătește revoluția socială prezisă de democrație, dar vroim să amintim o parte din marele tot, un ram din arborul marei chestiuni și anume de actualitatea noastră: chestiunea G. F. K. In marea oaste a celor apăsați și exploatați rar veți găsi o clasă de muncitori a căror stare rea să fie mai demnă de compătimit, a căror sărăcie să fie mai bătătoare la ochi și in același timp mai in contrast dureros cu buna stare a înalților funcționari ai aceleiași instituții. Scara mizeriei sociale consistind in deosebiri și nedreptăți este reprezentată in toată dureroasa ei ființă in instituția aceasta care a știut să prefacă una din cele mai mari minuni ale progresului și civilizației in cea mai bogată mină de exploatare intr'unul din cele mai mari izvoare de sărăcie. Aci găsiți miile de oameni care iși fring trupul pentru un câștig de 50 de lei pe lună; aci găsiți pe mașinistul inegrit de cărbune, otrăvit de fum, scaldat in sudoare, inspăimintat de cita râspundere-i incumbă lui, și toate in schimbul unui salariu de nimic; aci e mulțimea de mici funcționari mu plătiți și datori să se prezinte cuviincios, in haine de uniformă scumpă; aici este in floare cea mai stupidă disciplină militară, care pune pe micul funcționar la discreția șefilor ori a inginerilor — și tot aici găsiți paraziții care inghit mii de franci, lefuri fără margini, diurne fără sfirșit, birocrați cre taie și spinzura, dau ordine și pedepse avind legea de fier in mina lor, avind totdeauna proletari la vndămină care să înlocuiască pe cei eliminați. Tot aci găsiți această curioasă specie produsă de despotismul instituției „ferate“: ingineri, savanți, oameni luminați prefăcuți in superiori cu aluri de Teacă, gata să pedepsească ori să sacrifice pe muncitori, pe micii funcționari. Situația încordată de acum e binevenită ca orice manifestare de revoltă și nemulțămire a salariaților inpotriva stăpinilor. Mulțămită presei democrate și a democraților din Parlament, vom vedea curmindu-se neagra și neasămuita exploatare îngreuiată incă prin eterna amenințare impusă micilor funcționari de la G. F. R. și vom vedea, sperăm, imblinzendu -se legea de fier—și ce ier date. A se ceti pe pagina IV-a romanul d-ra de fic iile Christo. Mălin Hi Salinii I mi mumus Ziarul oficios „Le temps** inregistrînd demisiunea d-lui Saligny, director al căilor ferate române, adauge că ea se datorește campaniei ziarelor înaintate de nuanță flevistă. Adevărul insă e că nu numai noi ci toată presa noastră democrată a luat in mină cauza dreaptă a bieților muncitori de la C. F. R. și a combătut cu vigoare ridicolele măsuri ce se luase sub domnia d-lui Saligna f. TARUL! Un moment Europa a suferit o zguduire, ca in urma izbucnirii vreunui vulcan uriaș. O știre de senzație a avut acest efect puternic și a împrăștiat ca un fior de ghiață in mii de inimi. Sirmele electrice ale telegrafului au impraștiat fiorii aceștia in toate colțurile sumei și sub efectul electricitaței au tremurat casele mari de bancă, banii de aur au sunat metalic și dureros in lăzile de fier ale Rotschilzilor. Gomoțiunea teribilă a fost produsă de vestea că Țarul tuturor Rusiilor e bolnav, că o operație la cap e necesară, că doctorii sunt îngrijiți. Se zice că știrea a fost lansată de răuvoitori pentru a produce o panică financiară—deși precis se pare că monarhul tânăr al bătrinului imperiu al Romanovilor sufere un adevăr de urmele unei vechi lovituri. Dar neînsemnatul eveniment a arătat intr’o singură zi că in fond sfintele alianțe se reduc la o mare alianță financiară, că un atac de nervi a monarhului de la Petersburg are ecou o criză insemnată pe piața bursei din Paris și de aiurea. De tinărul împărat atiind in acest moment așa zisul echilibru european. Alianța franco-rusă precumpănind in cele două extremități ale Europei greutatea centrului ocupat de Germania, Austria, Italia, România. Dar presupunind că la un moment dat boala de cap a monarhului Neculai s’a agravat și ultimul Romanov a dispărut. Un tinăr oftigos pe patul morții—fratele țarului—și un presupus urmaș pe care-l poartă in pinte de tânăra țarină, iată pe mina cui ar rămânea imperiul attor zeci de milioane de oameni ! Franța intr’o bună zi s’ar găsi izolată, văduvă nemingăiată, rămasă la discreția ironiei germane. Căci, lucrul de sigur, alianța Franței e încheiată numai cu Țarul, fără angajamente scrise intre republică și imperiu. In adîncul alianței franco-ruse se găsește doar golul financiar a Rusiei, umplut de casa Rotschild. Iată de ce vestea senzațională a făcut să se cutremure lumea financiară mai mult decit cea politică , bursa a fost închisă, părea in doliu ; acțiunile au scăzut. Falimentul rînjea pe fețele multor patrioți francezi și internaționali. Ce ironie mare e politica aceasta înaltă, diplomația profundă, și voiajul monarhic care ascunde ruina și sărăcia. Și pretutindenea patriotismul și ambițiunea de a cuceri apare vederii care scrutează ca o mare negustorie. Așa se explică ruga care s’a ridicat la cer din toate inimile și in toate ziarele franceze: «pour le Czar !» HERO POETUL Prietenului A. Rodion. In noapte când vântul adie Și frunzele ’nde ele grăiesc, In ritmul acel melancolic Când aștri pe boltă lucesc, Când luna privește senină — Curată ca sfânta fecioară, Prin geamul deschis al odăei In nopți superbe de vară, Poetul se simte aievea Purtat de gânduri pribege, Colindă o lume ideală Dar cine-1 poate ’nțelege ? Din volumul „Spovedanii“ care va apare in curând, Ion Dafin Neue Freie Presse publică in numărul seu de azi următoarea telegramă din București. „Cu ocazia redeschideri Parlamentului va avea loc o întrunire intimă a majorităței Parlamentului. — După cum se zice, se va căuta a se intări guvernul prin reintrarea D-lui Sturza“. Dar până și organul Vienez e pesimist in această privință. Spic. Mi-e gândul trist Mi-e gîndul trist și tristă viața Ași vrea s’o curm, să-i pun hotar. Nepăsător, cu trup de ghiață Să trec din lumi, să scap de-amar. Căci totu’n cale-i râu,—ne doare Un vis uric din griji urzit— Și traiu ’ntreg—o imbinare De chin, dureri și gund muncit. Nădejdea toată-i moartea lină, Repaos scump, mult așteptat, Odhna’n veci pe veci alină Dureri, necaz și greu oftat. Paris 96. Manfred. Interpelarea lui torte» — Scandalul de la Cameră — In ședința Camerei de ezi, după ce ee resolva oarecari chestiuni, d. G. A. Scorțescu cerând cuvântul zice : D. G. Scorțescu reamintește că sunt trei săptămâni de când și-a anunțat interpelarea asupra neregularităților de la portul Constanța și ar fi timpul să se desvolte azi interpelarea. D-sa adaogă că și cu banchetul căilor ferate d. ministru Stoicescu a pus direcția ca să plătească banchetul dat in casa d lui Stoicescu. D. ministru Stoicescu are cuvântul spre a respunde. D G Scorțescu s Nu poate respunde ministrul de externe,, ci ministrul lucrărilor publice. D. ministru Porumisaru ! Chestia privește pe ministrul de atunci! D. ministru Stoicescu s spune că chestia il privește personal, căci a fost calomniat și e gata să răspunză azi sau mâine... D. Scorțescu.—Răspundeți astăzi ! Când se va ține un limbagiu cu acel ce-l ține d. Stoicescu, trebuie ca respunsul să fie imediat. D. Stoicescu a îndrăznit să vorbească de calomnie, el care a comis tripofagiu. (Oculta e in picioare—Tumult) D. M. Perekyde spune că ministrul a propus amânarea pe mâine Camera trebue să se pronunțe. D. G. Scorțescu roagă să fie ascultat azi. D. ministru a zis că e gata a răspunde chiar azi. Asemenea chestiuni corecționale nu pot fi amânate (întreruperi). Dreptul de amânare nu-1 are ministrul, pentru că interpelările trebuesc desvoltate peste cel mult trei zile și au trecut deja trei săptămâni. Mi s’au refuzat dosarele, totuși imi voi dezvolta interpelarea. Pentru prestigiul băncii ministeriale... (întreruperi. Zgomot). Voci; închiderea discuției / D. G. C. Dobrescu vrea să vorbească in chestiune de regulament; majoritatea protestează; in sfârșit poate spune că intr’o chestie corecționată de felul acesta n’ar trebui să se invoace amânarea, deosebit că regulamentul nu prevede o asemenea amânare. D. președinte Giani spune că după regulament amânarea este admisibilă și o pune la vot. (Minoritatea protestează). Camera admite amânarea. C. V. Fleva revine asupra chestii de mai înainte și zice că biroul are datoria să înscrie interpelările la ordinea zilei cănd expiră termenul de trei zile. Teoria d-lui președinte asupra amânării e greșită căci regulamentul nu o prevede. Protestează contra amânărei de astăzi și roagă pe președinte să recunoască cum că așa ceva nu s’a mai întâmplat in nici un Parlament român. Nu trebue să se răpească minorității dreptul de interpelare. _______________________________Rep Spectrul reacționar După multe organe străine ar fi vorba in Rusia de a se reînoi vechile legături intre curtea Țarului și a totputernicul de odinioară Pobozdieniceff. Acesta in adevar are un rol cu totul nul in politica interioară a tinărului țar Nicolai I1 și reacționarii bătrîni, conservatorii de rasă regretă vremile de a totputernicie de sub domnia lui Alexandru cînd faimosul papă era călăul cu puteri nelimitate, avind drept de viață și de moarte asupra supușilor marelui imperiu. Contele Muravieff, noul ministru de externe, face parte și el de altfeliu din vechiul partid reacționar și in legătură cu numirele lui este zvonul despre revenirea lui Pobot din recek. Știrea aceasta, înregistrată de marile ziare pariziane, nu întunecă de loc insa bucuria alianței franco-rusă. Intre socialiști Toată falanga socialistă grupată in jurul ziarului zilnic „Petite Republique“ a părăsit redacția acestui ziar, in frunte cu deputații ca Millerand, Jaures, Ronanet, Visiani etc. Cauza despărțirii, după declarația publică a celor retrași, este tendința primejdioase a proprietarilor gazetei care doreau să sacrifice unor interese personale causa socialistă reprezentată prin scriitorii gazetei in jurul organului socialist. Peste cîteva zile va apăre probabil un nou ziar cotidian redactat de numeroșii deputați și gazetari cari au părăsit gazeta Petite Republique: «— ■ —- -----------------— Scrisori din Paris ( Urmare). ....In una din rarele Duminici frumoase ale Parisului, după ce petrecusem două oare in liniștea unuia din parcurile Luxemburgului, ascultind cîntecul blind al jocurilor de apă, privind din depărtare la copii fără număr care se jucau in nisipul de pe țărmul iazului, mă indreptam la deal spre Montparnasse. Intr’un colț de stradă, la o stațiune de omnibus o femee necunoscută ’mi ceru s’o indrept pe strada care duce la „Maternitate“. Era un drum de cîteva minute și mă oferiu s’o petrec păn’acolo. Întrebarea mă surprinse puțin, dar văzui numai decit că femeia nu i era singură, era alta incă, rămasă puțin îndărăt, și privirea m’a convins îndată că cealaltă avea trebuință de ospitalitatea numitei instituții de asistență publică. In drum femeile schimbară puține vorbe intre dinsele, iar cu mine și mai puține incă. Mai in vristă una —acea care mă abordase—părea trecută de treizeci de ani, tip obicinuit al femeei pariziane in condiții de mijloc. Gealalta, mult mai tînăra, amintea tipul atît de caracteristic al italienelor, cu fața de un album uscat cu pal, cu gene lungi, cu ochii triști, cu părul castaniu. Deși „desfigurată“ prin starea ei păstra incă neatinsă frumusețea corectă a obrazului, cu liniile și culoarea specială care deosebesc atît de mult pe femeea caldei Italii in mijlocul frumoaselor țări. La poarta spitalului femeile î mi mulțumiră despărțindu-se. Cum insă intrarea e liberă Dumineca și lumea venea mulțime intrai in sala de așteptare ; aceasta e destinată vizitatorilor care vor să viziteze pe „bolnave“. Cîteva bănci de lemn, femei in costum de flanea albastră care au primit vizite, sunt barbați, mame, surori care prezintă cite un bilet ori o scrisoare și „numărul“ e chemat in sală. Spitalul e enorm, sunt sute de femei pariziane și de aiurea care-și trec aci timpul greu al facerii , in mare parte femei fara mijloace și cele părăsite de barbați. Ce figuri interesante și demne de compătimit sunt femeile acestea care intră pe rind și mai ales acele care se plimbră in vasta curte —unele străine desigur pe care n’a venit nimeni să le vadă. O fată frumoasă—de 16 ani cel mult—plînge in brațele masei intr’un colț, o văduvă ? o păcătoasă ? o femee părăsită ? Atît de tînăra și atît de