Evenimentul, iulie-septembrie 1897 (Anul 5, nr. 1278-1352)

1897-09-26 / nr. 1349

ANUL al-V-lea No. 1349 ABONAMENTE: nainte pe un an . . . g pe 6 luni ■ . o » % „ pe 3 lun­i ■ ■ y* în străinătate, un an * Lei 24-12— 36 _ Un nssmar IO bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN Rleda-cția, la Tipografia Evenira«ixt\ilvi.i STRADA STEFAN CEL MA^E No. 38 lați UJM N UMĂR 10 Ja ANI HJülU áD ÖJCiJTlJbiittlíJtJCi 153/ Director Politic G. A. SCORTESCU Anunciuri inserții și Reelane Pe pagina 1­inia garmond . Lei 4­­ Pe pagina II » , , , , 2— Pe Pe III IV -25 Un număr IO ban»4 wt'fi * > '1 a4» v*y b­f» • ! ^.dnob­latrad­a s \.­LA TIPOGRAFIA «EVENIMENTULUI“ STRADA ȘTEFAN CEL MARE La Catul Mu. Conservatori și Junimiști Cifre și reforme Receptiunea Regelui in Iași Cifre și reforme Dr. dr. Motăș,­­ medicul primar al ju­dețului Iași, a înaintat raportul său a­­nual asupra stărei sanitare a județului nostru. Primul lucru,"pe care ii observăm in acest raport, ie numărul cel mare al bolnavilor dintr’o populație de 173369 au fost 46,095­ cazuri de boa­lă, ceia ce dă procentul de 24 la sută. Și trebue să notăm că cele 46 095 au fost numai cazurile de boală de­clarate, cînd ne amintim repulzia, pe care o are țaranul pentru doctori și cînd ne amintim de greutățile pe care le întimpină medicii la țară, nu putem a nu admite că procentul bolna­vilor ie in județul Iași de cel puțin 35 la sută. Și acest procent de enorm: iei denota o stare sanitară­ proastă, rezul­tat al unei stări materiale proaste. Și față cu”aceasta stare sanitară ră, știți ce s’a găsit de cuviință să facă? Să se reducă numărul medicilor de plasă, de la 7 la 5. Știm prea bine că o supraveghere medicală mai stric­tă nu va lecui răul și nu va micșora in mod simțitor procentul bolnavilor după cum nu vor face aceasta chiar toate reformele propuse de dl. dr. Mo­­tăș, dacă iele s’ar realiza; dar ori cum ar fi e o temperare a răului. Starea sanitară­ră, in care se află populația județului Iași, ca și a acelei a intregei țări, se pricinuită de starea ră­materială, de mizeria populației, și nu prin mărimea numărului paturilor dintr'un spital o­re care ori, prin cum­părarea de instrumente medicale pentru cancelariile medicilor primari, se va în­drepta rea. Trebuiesc reforme adinei și reforme mari. Aceasta nu insamnă că reformele propuse de dl. dr. Motăș nu sunt bune; din potrivă rele ar trebui imediat reali­zate. Dar să nu uităm că trăim in țara... noastră. Flor R­ECEPTIUNEA regelui in Iași ........................................................ E?1 IESHIOBSS negru, pridrele altora ne infioară, și un feliu de silă de noi înșine ne cuprinde. Glndirea toată ni se concentrează asupra unui s­ingur punct: moartea. O frică neînțeleasă, și tot odată o sete de odih­nă ne cuprinde. Și cu cit ne apropiem mai­­ mult de căpătui sexrei de lei, cu cit ni se pare greu de suportat durerile și bucuriile iei, cu mai parcă ne cine dor de cele trecute ne cuprinde, atît un dor amor ca să mai trăim1. in vremurile apuse, să mai gustăm suferințele vechi. O sete nebună de piață, o sete care ne omoară mai de grabă. Ce luptă,­ce luptă! Pe de o parte setea de odih­nă, pe de altă parte setea de dată. Și tu, muritorule, care te lupți, care cînd incepi a te sui pe scara pieței, gîndurile tale caut să pă­trundă mai adinc in ditor ; ajuns in vîrful pie­destalului, pricești cu o ironie necinooată la cîm­­pul unde te-ai luptat atîta. Totul iți pare că a fost povestea unui vis. Apoi scoborînd pe scara pieței, mintea ta incepe a judeca mai limpede, dar cu oare­care patimă. Acuma abea ai înțeles idealul tău, acuma in sfîr­șit cade din ochii tăi o lacrimă adevarată. Dar cît de tîrziu ! Lucian Conservatori si jnnimisti In mijlocul frământărilor de tot soiul care au adus după sine visita de la Bu­dapesta, s’au uitat pentru moment de fră­mântările ce nu mai puțin există in si­nul familiei conservatoare. Suntem departe incă de a vedea lucru­rile elucidîndu-se odată pentru totdeauna. Neînțelegerea e vădită și nu se poate tăgădui. Ori­care ar fi fost inprejurările și dorința Regelui de a schimba regimul în 1894,­ totuși guvernul conservator ar mai fi putut resista dacă nemulțumirea n’ar fi pătruns pe d. P. P. Carp, ca­re pen­tru a-și crea un moment de repaus, făcu să cadă de la putere intregul partid con­servator, cu toată resistența unora din Amicul nostru Abdul Hamid se află intr’un mare pericol: guvernul român a dat in țară la noi pes­te un complot armean urzit în contra simpaticu­lui sultan. Din Elveția a venit studentului armean Mar­­ghiov un pachet cu imprimate relative la mișca­rea armenească indreptată contra imperiului tur­cesc și a­l sultanului. Ie grozav, nu ie așa ? Bietul Abdul !... Trebuiesc expulzați la moment infamii conspi­ratori. Domnul­ Sturza nu socoate oare că acum ie momentul să-și arate dragostea pentru blind­ul său idol mult adorat S­ilu­ete Noi !I Vremea trece, trece, și „iei" a ramas tot laș, cu aceleași gînduri, gîndind­u-se vecinic la ace­­r­­dealul lui, care încetul cu încetul începe a deve­­ni o realitate, întrupat in chipul unei fete [bălai, cu ochii mari albaștri, ispititori și dătători de piață. „Iea“, din si in si parcă se schimbă, ori, sice „dinsul“, vremea ie aceia care face să cedam as­­tă-si an lucru intr'un felia, iline in altfeliu, pe cînd in realitate ie aceiași pe oinică stare pe loc. Ie o cristă anumită, cînd imaginația ajunge la apogeul iei, cînd ni se pare că noastră toata lumea ie a noastră că totul ie făcut pentru noi. Atunci inima noastră bate mai puternic, prictrele ne sînt mai aprinse, data mai dragă, bucuriele mai mari. Dar cai ! Nu trece mult, o tremurare a gîndu­­lui nostru și ne răsplătim contra noastră însuși. Toată lumea începe a ni se părea imbracată in lî­ EPORTAGIU Informații diverse Dl. Ioan Tanovicianu, profesor Uni­versitar, intercîndu-se din streinătate a obținut un concediu de un an de zile pentru cauză de boală, pe care timp va fi suplinit de d. Mihail Suțu, magistrat. Studenții trebue se regrete mult pleca­rea ilustrului profesor Universitar din mijlocul loc.* * ♦ Dl. Eugen Donici va fi zilele acestea numit suplinitor la catedra de drept ci­vil de la universitatea noastră. * * V D. Mateescu — Buzeu copist la Minis­terul de Culte a fost numit supliant la Tribunalul Tulcea in locul d-lui Vasile Vasiliade care trece la Tribunalul Su­ceava.*­­ * * Proprietățile medicale ale fragilor. Tra­gici au de mult o reputațiune bine stabi­­bilită pentru a combate podagra (gutta). Doctorul A. Georgescu spune in Analele Societăței de Horticultura din Aube (Fran­cia), că marele botanist Linné, lăuda mult efectul fragilor asupra podagrei. Linné suferea de această boală. La acea epocă nu se cunoaște acidul uric. Linné insa știa că podagra ca și patria aveau ace­iași causă chimică și aceasta o spune in­­tr'un mod foarte pitoresc intr’o scrisoare către un amic, zicindu-i „Eu am podagră tu ai pu­ra,am luat amindoi două surori !“ El nu găsea alt mijloc de ași calma podagra de­cit muncind foarte multe fragi._______ membrii influenți ai guvernului de a­­tunci. Cele intimplate in urmă cetitorii se cu­nosc cu deamănuntul. Refuzul d-lui Carp de a recunoaște pe radicali ca buni și pravoslavnici conservatori, a făcut să se nască un curent pentru indepartarea d-lui Carp, curent intreținut de d. Nicu Fili­­pescu și ziarul Epoca. Iatăi neînțelegerea s’a ținut pe ascuns, din ce in ce­ ea a fost dată in vileag și a fost un moment in care s’a apelat la d. Lascar Catargiu, pentru a decide. Nici o deciziune nu s’a luat și nu se va putea lua pănă ce d. Carp nu va da consimțimîntul seu. Din momentul insă ca neînțelegerile au isbucnit și pănă azi o schimbare s’a făcut. Moartea lui Lahovari -moarte neașteptată și care a lăsat un gol a btine simțit in si­nul partidului conservator --a făcut ca ac­­țiile d-lui Carp să se ridice cu mult. însuși conservatorii cari aprobă acțiu­nea „Epocei“ sunt siliți a recunoaște că astăzi mai ales un minister fără Carp este o imposibilitate materială. Unii mai a­­daugă că d. Lascar Catargiu nu va primi puterea in nici un cas, dacă Carp nu va fi alăturea de dinsul. Astfel e situațiunea care se așteaptă să fie limpezită in congresul de la­ Iași, care se anunța de multă vreme, fără incă a se fi fixat anume cînd. împrejurările fatale prin care trece parti­dul liberal ar trebui totuși să facă pe conser­vatori să înțeleagă că reorganisarea lor trebue să fie grăbită, pentru că de altfel s’ar găsi ei poate intr’un bal mai mare de cum se află partidul liberal astăzi,care a ținut și el un congres la Iași, după cum conservatorii îl vor ținea in curînd. Ș’apoi să nu uite unii ș­i alții că chin­tesența conservatorismului e junimismul și chintesența junimismului e c. c. Petrachi Carp. T. i s’a părut pe semne D-lui Sturza că, ori­cit de mult rău a făcut d-sa pentru țara aceasta, agriculturei iei n­i-a făcut destul râu și agricultorilor nu le-a adus destulă pagubă. Și gradul acesta lai mun­­cit așa demult pe primul nostru ministru in­cît s’a silit bietul, să facă și acest lucru. In discursul, pe care micul născocitori­se conflicte diplomatice, Va rostit cu oca­zia inaugurării liniei Brăila — Rotter­dam, s’a apucat se spune că a preferat pe acest port porturilor belgiene, pentru că Olandezii is­culți, pașnici și cu obice­iuri solide.... Se ’nțelege belgienii au luat aceste vor­be ca o insultă adusă lor, — și fie aceia supărarea in contra noastră. Pentru a se răibuna ziarul belgian „Le Patriote“, a început, in contra gzi­­nelor noastre o campanie energică, pentru a ne lovi economicește și rezultatul aces­tei campanii, a fost o depreciare conside­rabilă a griului românesc pe piețele bel­giene. Pe lingă șicanele care se fac griului românesc, care se transportă in Belgia, de către inspectorii însărcinați de guver­nul belgian, apoi chiar comercianții bel­gieni se feresc de a cumpără grîu româ­nesc, pentru că sus numitul ziar belgian a răspindit vorba că 'i prost și nu se curat. Iată urmările mâncărimei de limbă a primului nostru ministrul... Camera de comerț din Brăila, a cerut ministerului nostru de comerț se intervie prin legațiunea romind din Belgia și se deie și o desmințire prin „Monitorul O­­ficial“, neadevărurile răspândite de ziarul belgian „Le Patriote“ pentru a restuna insulta d-lui Sturza. ...Haide d-le mini­tru iea din spinarea agricultorilor noștri, greutatea și pagu­bele cu care i-a hărăzit limbuția și ne­ghiobia primului nostru ministrul... RALD, noscută cititorilor noștri, de velocipedizm. La inceput ciclizmul era apanagiul celor bogați și prin urmare era numai un lucru de lux,­care consista să formeze obiectul de distracție a celor cari dispuneau de bani. Cu incetul ciclizmul se desvoltă, ia avînt și’n puțină vreme iată instituirea a­­lergărilor, a întrecerilor, a luptei acesteia, —sau... a sportului. In chipul acesta s’a dezvoltat și altele, cum e automobilizmul, hipizmul, iachtismul, etc. cari toate au a­­j­uns in zilele noastre un sport adevarat. Nu ne interesează evoluția fie­cărei ra­muri,—sau dacă ne interesează nu o cu­noaștem in de ajuns, dar ne interesează alt­ceva mai de seamă, și­ aceasta e, cum am zis, influența sportului asupra mulți­­mei. Asupra acestui punt ne vom opri, in articolul de față. Mai intăiu trebuie să știm că alături de dezvoltarea sportului se găsește paralel o dezvoltare a industriei, a mecanizmului, dacă e vorba de un sport in care se intrebuințează mașini, cum e de pildă, automobile,­ velocipede, trăsuri, bărci, iah­turi, etc. Cu cit sportul e mai căutat, au mai mult preț pentru mulțime cu atît posesorii de mașini de felul celor de sus, caută să aduca’mbunătățiri din ce in ce, dat fiind, că e vorba de o con­curență enormă. Afară de progresul acesta abia simțit, care duce la perfecțiune ma­șinile intrebuințate, mai e și o dezvoltare a publicității. Acum vom găsi,—cine vrea să știe,—ziare nenumărate fie’n Anglia, Franța, Germania, dar mai ales America, cari sunt in intregime numai pentru sport. Sunt publicități zilnice, o luptă de mașini și de condeie. *in care se avintă atita mul­țime oarbă de patimă minată de un sen­timent nesăbuit. Și pe lingă aceste două părți însemnate mai ie și faptul traiului, din­ sport mii de inși au găsit mijlocul să trăiască. Toți campionii' toți oamenii care iau parte la lupta asta, cei care luptă, căutînd se încaseze vremurile, cari sunt in bani, acei cari scriu, cei cari vind zi­arele, acei care pariază, in fine intreaga mulțime, care se aruncă in valurile aces­tui vălmășag de luptă o fac in vederea unei existențe, a unei ciștigâri de vieață prin ajutorul acestei activități. Insă lu­crurile nu se mărginesc numai aici. Spor­tul nu numai că dezvoltă cele trei părți spuse mai sus, dar impune o influiență dezastroasă asupra crierului. Dintr’o dată vedem că această activitate sportivă se intinde asupra mulțimei, sau mai bine influiențează sistemul economic din ne­numărate părți de vedere. Acțiunea lui in acest conce­rt de fenomene sociale,­­ și mai exact chiar de fenomene economi­ce nu se mai mică așa cum s’ar părea la prima observare. Dar nici asupra siste­mului nervos nu se mai neînsemnată, ca să ’și dea cine­­va seama de tot felul cum influiențează sportul, ar trebui să se gă­sească la Paris, la Londra, ori in alte o­­rașe, unde sunt adevăratele centre de sport. Ar trebuii se vadă furia cu care se dezlănțuie rămășagurile, ar trebuie să știe cum se îngrămădește mulțimea in ju­­rul velodromurilor, cum ie parte la in­­trecerile nebunești ale concurenților. Și nu­mai atunci ar putea interveni adevă­rata influiență. Lumea sportului ie cea mai mare pa­rte din populația orașelor , de la burghezi, de la aristrocrați, și pănă la cel din urmă muncitor, cu toții îm­părtășesc acest gust, această patimă. In fie­ce circiumă, in fie­ce cafenea, la toate cluburile, se fac rămășaguri, se pierd ori se cîștiga bani, se agita lumea care nu poate* fi față la locul unde se petrec cur­sele. Ziua* prin ateliere, prin birouri, prin toate locurile unde sunt acești sport­­iment, se pierdută ’n agitații, in convor­Din depărtări Albastrul depărtării Atît m’a fermecat, Și toată­ a mea gîndire De chipu-i mi-am legat. ML servărea c‘aproape De dansai mă găsesc, Stăpîn pe-a lui viață Și gîndul i-l robesc... Robită ’nchipuirii PLeoapele-am plecat.. Am suspinat de doru-i Și ’n cînt am sărutat... A sa citî pa parjina Intriga floriala Ilenuța all-a EXTERNE Fuga lui Dreyfus Se desminte oficial știrea lansată de „Journal“ cum că s-ar fi desco­perit o conspirație care să înlesnească fuga lui Dreyfus. Ambasada din Viena Guvernul austro-ungar a aprobat nu­mirea Marchizului de Rovercemx ca am­basador al Frantiei la Paris. SCRISORI DIN PARIS S XI O IE5­T­ I in articolul de fața nu voiu căuta sa explic, aceia ce nu cunosc, nu’s sportmen și nici nu’l fac. Insă aici vreau să arăt in­­fluența sportului asupra stării cerebrale la mulțimea care se ocupă cu sportul. Ca să faci explicări in privința sportului in sine trebuie să știi toată dezvoltarea lui, să fii un maniac pătimaș, să te amesteci cel puțin in jocul acesta modern. In timpii noștri toate activitățile intro­duse pentru higiena corpului, pentru dis­tracție chiar, au luat o dezvoltare intinsă, au devenit niște mijloace de traiu, dacă voiți, adică au intrat in domeniul sportu­lui. Luind ori­care specialitate am voi, vom găsi la inceputul ei o altă direție, cu totul deosebită aceștia de azi. E de­ a­­juns ca să vorbim de *partea cea mai cu­ Forța ziarului „EVENIMENTUL1 MINCIUNA 84) SINGULUI Mare roman Parisian inedit de Roger*Miles si Louis Qastine XXVI Bănuelile lui Tata Sourire, incep a pă­rea întemeiate. Liza, mai stăpănindu-se puțin, îi privi căteva clipe numai și pricepea că nenoro­citul nu mai ie cea ce crezuse cea întâi. Intr’adevăr de cănd cu boala lui, Toto la Gargouille se mai transformase. Iera tot aceiași față, aceleași trăsături, aceiași înfățișare­ generală. Dar expresia feței iera cu totul schimbată, de asemenea și glasul și accentul și ținuta, dovedeau că banditul iera șters, și că de acum inainte trăiește numai Adrien Morel. — Ai dreptate, domnișoara, zise iei simplu. Am fost cel mai decăzut om și domnu Paul m’a rădicat... și ’ți jur că mi-ar da viața, atăt pentru d-lui căt și pentru d-ta dacă ar fi prin asta să-mi rescumpăr trecutul. — Scoală-te Adrien, zise Paul, domni­șoara Liza te a iertat. In acest timp fata care se liniștise de tot, avusese vreme să se gândească că prezența iei la artist la acea operă, ie ceva compromițător. Pentru a-l face pe Adrien Morel să nu mai bănuiască nimic, se grăbi să confirme iertarea făgăduită de artist și adaugă : — Cred in căința dumitale fiind­că asta se vede și după față, și­­ fiind­că d. Paul te cinstește cu prietenia și cu încrederea lui fac și ieu tot așa. Cu toate că cea ce m’a adus aici așa dimineață, nu mă privește personal, totuși atăt domnul Laurent, căt și ieu, ținem c­ă demersul meu să rămăie o taină.* De acea avem incredere in dumneata că nu vei spune nimic, nici despre vizita mea și nici din cea ce vei auzi acum de la mine. Adrien făcu o mișcare, ca și cum ar fi vrut să plece, pentru a lăsa­­ pe Lisa să vorbească nesupărată cu Paul, dar iea ’i făcu semn la rămăie. — Nu pleca. Ajunge să nu spui nimă­­nui o vorbă din cele ce vei auzi. Apoi adresăndu-se către Paul Laurent : — Știi, domnule Laurent, cât de neli­niștită sunt pentru tot ce privește acea nenorocită afacere... Acuma chiar, ieșind de acasă, am cumpărat ziarul — îl citesc in fie­care dimineață—am făcut un drum ca să ți­ aduc și dumitale, citește-l și spune-mi ce crezi despre cele scrise. Paul luă ziarul, pe care îl intinseciza, și ceti o bucată scrisă cu litere groasa chear pe pagina intăia. Infanticidul din Strada Saint-Honoré. Un atac ne mai auzit. „Afacerea din strada­ Saint-Honore, des­pre care­­ am vorbit cetitorilor noștri, l­a proporții neobișnuite. „Noaptea trecută a avut loc un atac de o indrăzneală ne­mai pomenită, atac care după cit se pare se in strinsa legătură cu infanticidul monstruos comis de fata Bajon. „A­seară d. Vulpelé, devotatul polizamu conducea c’am pe la zece oare pe vino­vata la Hotel-Dieu, in urma ordinului procurorului general, de­oare­ce starea necunoscutei cerea o căutare delicată, cînd de­odată, in dosul­ bisericei Notre-Dame trăsura in care se aflau a fost oprită de indivizi, care n’au putut fi recunoscuți. „In vreme ce fata Bajon a fost răpită cu o nerușinare ne­mai pomenită, cu toate că i era insoțită de ofițerul poliției,acesta pe jumătate zugrumat și rănit se zvirco­­lea in singe. „Se fac o mulțime de conjecturi in cea ce privește autorii atentatului, care de­notă o mare indrăzneală. D. Vulpele a fost condus la postul de poliție de la Morga, unde făcîndui-se un bun pansament a pu­tut fi condus mai pe urmă la domiciliul său, cu trăsura.“ — Ei bine ? ce zici de asta ? zise Elise ingrijită, intrebînd cu privire pe tinărul care isprăvise de cetit. — Ie ciudat. — Tremur, mai zise fata, fiind­că pre­văd complicații grozave. — Nu... nu!... din potrivă! N’ași putea să-ți lămuresc pentru ce, fiind­că­­ n’o știu nici ieu, dar cu cît se încurcă mai mult treaba aceasta cu atît se mai mică pri­mejdia pentru bunul nostru moșneag... (Va urma).

Next