Evenimentul, octombrie-decembrie 1897 (Anul 5, nr. 1353-1424)

1897-10-01 / nr. 1353

CATASTROFA DE LA CORDUN Su vnariu Comuna si vizita Regelui leszensky La bara justiției "ü"»- prceot Cs.tolio TTcig'a-s Noroc că regele s’a hotărît să vie in Iași, căci pentru fermecarea ochilor majestăței sale și pen­tru buna impresie a nobilelor sale’simțiri, s’a ho­­­­tărit să se facă mai multe îmbunătățiri. Intre altele cităm : comandamentul va rămînea cu mobilele faine, care vor ffi cumpărate pentru rege ; o mulțime de străzi, pe unde va trece ma­­jestatea sa, vor fi reparate din nou, pentru ca să nu se hurduce augustul său stomah ; et coetera. Nu se vorbă: toate aceste Îmbunătățiri cam cos­tă mulți bani, dar cînd banul public fost-a iei res­pectat ? ? ANUL al-V-lea No. 1353 ABONAMENTE: rainto pe un an . . . a pe 6 luni „ . „ „ pe 3 lun . . . i­­ r»inătate, un an Lei 24­. . .­ 6­ . 36-Un număr 10 bani ^•d­acila, la Tipografia: STrezxlzxiexxtv Ll­ ULI STRADA STEFAN CEL MARE No. 38 Ta.?! ZIAR COTIDIAN Director Politic G. A. SGORTESCU UN NUMĂR 10 BANI MERCURI 1 OCTOMBRE 1897 Anunciuri inserții și neclari­e Pe pagina 1 linia garmond .Lei 4­­ Pe pagina II » » .­­ » 2— III » „­­ IV * LA TIPOGRAFIA Pe Pe ■ [UNK] Ki —25 Un număr I0 bani­­^banirLla trad­a : «EVENIMENTULUI“ STRADA ȘTEFAN CEL MARE La Catul l­iu­­ titorul condamnărilor românilor și a pus la cale acele condamnări. leszenszky reprezintă quintesența șo­vinismului maghiar și el e promo­toriul persecuțiilor împotriva românilor. Aceste fapte se poate ei pune la cale mai cu ușurință, din pricina delicatei funcțiuni pe care o ocupă , e consilier ministerial și e șeful lucrărilor, care regulează relațiile dintre naționalitățile din Ungaria. Pe acest personaj, atri­da nefast fra­ților noștri de dincolo, a găsit regele de cuviință ca să-l decoreze cu „co­roana României“. Deja ziarele ungurești încep a exploata acest fapt și „Magyar Hírlap“ il caracterizează ca o dezavuare din partea regelui a politicei noastre naționale și a acțiunei ligei. Numai vizita regelui la Buda­pesta și incă era destul pentru ca ziarele un­gurești și opinia publică maghiară să jubileze și să cânte pe toate tonurile „triumful“ lor. Mai trebuia oare și de­corarea lui leszenszky? N’am fi putut fi scutiți de această nouă umilire? __________________ John. Gornia si visita Regelui Venirea Regelui in Iași preocupă pe e­­dilii noștri, cari pentru moment au uitat pană și de interesele lor proprii pentru a nu se gîndi de­cit la această visită. in camera primarului scena e de tot nostimă. La birou d-nii Gane și Ghica sunt con­fundați intr’o adincă cugetare. Să nu se supere de primar—c’am asupra cei de fă­cut pentru a da M. Sale iluzia că au fă­cut și ei ceva pentru acest abator. După o adincă și matură chibzuință­­ garantăm autenticitatea—primarele cu ajutorul seu— să nu se supere d-nii Tăcu și Lepadatu dar așa-i lucrul —au hotărît ca să impo­­dobească cu vite pavilioanele și in acest scop fiind­ că la comună sunt prea puține, au decis de a imprumuta pe bani și­ ast­­fel să facă pe M. S. să creadă că mulțu­mită administrației d-lui Ganea expor­tul cu vite a luat un avînt colosal in Iași. Dar aceasta nu ie de cu­ o parte hazlie in această chestie, urmează insă imediat părțile sinistre, menite a umplea de tris­­tetă pe ieșeni. In contra legei și chiar bunului simț d. Gane a dispus—ca suma de 100.000 lei necesară pentru primirea regală să fie lu­ată din fondul milioanelor, sau mai bine din cele cîte­va sute de mii de franci ce au mai rămas pentru a se da lașului mă­car un început de realizare in chestia apei. Aceasta constitue o adevărată tâlhă­rie in averea comunală, și avem con­vingerea că dacă M. S. Regelui se va aduce la cunoștință acest fapt, el va fi poate cel dint­âiul care să refuze a veni in Iași, cu prețul de a lăsa pe ieșeni vecinii ex­puși la cele mai teribile boli din lipsa unei ape potabile. Înțelegem a se face M. Sale o primire cordială, prin mijloacele de care dispune comuna și care ar fi fost prea îndestulă­toare dacă administrația comunală nu fă­cea o așa risipă de bani publici, dar a vinde m­oșiele pentru ca d-nii Gane și Ghica să ifacă regelui o primire care să mulțumească pe ei amîndoi, așa ceva nici D. Sturza n’ar putea s’o ințeleagă. Dar pentru noi această visită are o parte și mai tristă. D. Nicu Gane, vrînd să facă pănă și pe consilieri recalcitranți de a vota credetele necesare, li-a sugerat că el trebuie să facă Regelui o primire grandioasă, mai ales după ■primirea ce i s’a făcut in alte state. Și cu toții doar știm că Regelui nostru numai la Buda Pesta i s’a făcut o primire grandioasă. Iată dar pe primarul nostru rivalizând cu Marcus primarul din Buda Pesta și negăsind alt mijloc de a convinge pe consilieri. Dacă primarul lașului era chef și ve­selie, care să întreacă Buda­pesta n’are de­cit s’o facă din punga d-sale și in schimb noi promitem a agita lașul pen­tru ca să facem ca M. S. să acorde și pri­marului nostru Coroana României! Evenimentul. A se ceti pe pagina a 81-a Romanul „INTRIGA BÎIORTA­­LA‘*. S­ilulete Ecaterina E naltă, blondă și subțire ca o liană și corpu­ i se mlădia lin cînd merge, da­r căci are un mers atît de ușor nu cit pare că abia atinge pămîntul. Ochii albaștri, mari și privirea lor deși dulce, totuși denotă o natură vioae, pasionată. Ceea ce-i mărește încă farmecul acestei drăgă­lașe ființe, e zimbetul , un zimbet de copil, plin de nevinovăție. Sem­ne particulare . Are mimele foarte fierbinți... DraJe REPORTAGIU Informații diverse Azi, d-nii consilieri ai curței de apel, Sofian, Dimachi și Roiu vor pleca, cel in­­răiit la Roman, al doilea la Botoșani și al treilea la Fâlciu pentru a prezida cur­țile cu juri din acele județe. * * In urma raportului comisiunei medi­cale asupra sănătăței lui Petrescu poli­țaiul din Huși acuzat de uciderea lui Rîpan, despre care „Evenimentul“ a vor­bit la timp, camera de acuzare se va pronunța azi asupra cererei lui de a fi eliberat din arestul preventiv. * ★ * Sîmbătă curtea de apel secția 1 primind apelul procurorului a reformat sentința tribunalului și a condamnat la­­ 6 luni și o zi închisoare pe săteanul Gheorghe Pa­­trașcu pentru furt de grîne. Acest locuitor care de altmintrelea e om cuprins, are 8 fălci de pămint, a fost pănă acum de 7 ori condamnat pentru a­­semenea furturi.* * * Eri s’a întrunit, la prefectura județu­lui, comisiunea pentru distribuirea sumei de 5000 lei trimiși de ministerul de in­terne pentru ajutorarea inundaților. Această sumă, am aratat cum a fost deja repartizată pe plăși. * * * Eri tribunalul secția I a condamnat la 15 zile închisoare pentru bancrută sim­plă pe comerciantul Blume Weiser din strada Palatului. ___ ________Rep. IES2I1S2SI­ Pavlovschi a dispărut de pe scena preo­­­­cupațiilor noastre politice și in locul seu apare un individ de aceiași specie dar de altă trampă, Jeszenszky. Onorabilul s’a ilustrat in numeroase rînduri, ca cel mai aprig dușman al românilor; in pro­cesul replicei el a fost acuzatorul pub­lic, reprezentantul poporului și statului maghiar, el a fost in­tot­deauna unel! La baza justiției! A trăit domnul Sturza ca să ne facă și rușinea asta , să fie chiemat la baza justiției, in calitate de ministru de exter­ne, pentru că prin nesocotința lui pripi­tă a împiedecat cu forța debarca­rea măr­fi ei și a pasagerilor de pe vaporul „Egea“ pe bordul căruia se aflau și refugiații armeni din Constantinopole. In graba sa de a servi pe augustul său stăpin, de a se prosterna la picioarele Sultanului, a ordonat expulzarea vapo­rului in apele mărei negre întovărîșit de două torpiloare, cari aveau ordinul de a trage cu tunurile in „Egea“ dacă rea ar fi opus o rezistență­ atât de mare a fost dorința d-lui Sturza de a produce o mul­țumire lui Abdul-Hamid. Din nenorocire insă articolul 998 din codul civil ie precis și iși dă dreptul pro­prietarilor vaporului „Egea“ să acțione­ze in judecată pe d. Sturza, pentru că cu bună voie i-a cășunat pagube însem­nate. Procesul se și pertracteaza înaintea tribunalul de Covurlui, și sfârșitul său nu mai poate fi dubios. Țara însă suferi-va pare ca să aibă in fruntea guvernului un om înfierat cu o sentință judecătorească, un om care din pricina incapacitatei lui va fi nevoit să plătiască cu banii țârei pagubele, pe care le-a cauzat vaporului „Egean­ ? Orb. Manifestul contor­i Spania Madrid și Octombre Comitetul partidului conservator va pub­lica mine un manifest Ie inexact că generalul Sanchez Mira ar fi urmărit. Nu se dă mare importanță manifestări­lor din Havana in favoarea generalului Weyler, căci iele au fost făcute mai ales de negustorii interesați in furniturile ar­matei. După „Heraldo“ răspunsul Spaniei la nota statelor Unite ne spune că dacă Sta­tele Unite sufăr din pricina războiului din Cuba, revoluția ie întreținută de ele­mente din statele Unite. Conresp. ^Smur­g Sonet Se stinge și iubirea ta și ’n tine! Plîng liniștit iluziile ninse, Inmărmuresc cu­ aripele întinse Spre amurgul tremurătoarei lumine... Și-acele vise pururea nestinse De farmecul drăguței vieți senine Ca și sapada stelelor blajine, Pornesc din zarea gîndului desprinse De simbet trist­ie 'n zimbetu-i din urmă ! 11 simți murind și parcă te îmbie Se ’nnalță-o jale de tămâie ’n urmă . Un cimitir pare întreaga’ti viață, Trecuta ’ți smulge o lacrimă pustie, Apoi rămîi portar cioplit in ghiată. (Versuri inedite) ______________________S­­IPĂri _________ICOANE.... NEȘTERSE.________ Hamlet compromis — Din amintirile unui ex-copil — De-atunci se mult: ieram in clasa a treia liceală; da mititel ca un ghibirdic. Lucrul acesta mă cam supară pe mine, pentru­ că, de, clasa treia.... tot insamnă ceva, dar așa de mic! îmi părea că oa­menii pe stradă se uită la mine nu ca la un „student“ (vorba asta are un farmec deosebit pentru elevii din liceu) din clasa IlI-a liceală, ci ca la un copil din școa­­lele primare, și aceasta din pricina * ná­cimei mele!... In schimb, lui tată-meu ii plăcea mult se vede lucrul acesta, de oare­ce, nu aveam treabă, mă lua cu iei prin tîrg. Și foarte adesea ori se petrecea următoarea scenă : Da cavalerul (ieu O) a cui ie?... în­treba cel care se intîlnea cu tată-meu, după ce vorbea de lucruri indiferente mai intăi. — Al meu. — Și unde invață ? — ’La liceu (răs­pundea tata cu oare­care mîndrie). — Dan?!... Braavo!... Și apoi adăuga cu un ton sigur, in clasa* in tăia. Atunci răspundea tata cu ceva particu­lar in voce și cu oare­care emoție de mulțumire : —* Ba nu, intr’a treia.... — la lasă-mă! ’Cum ?! Intr’a treia ? Așa de mic ? Serios, intr’a treia la Liceu? Braavo! (intăi cu doi a­ni pe urmă cu unul singur), foarte bine ! Dapoi știi că iești de laudă, frate, cu­ așa fecior! Bravo, cavalerule, felicitările mele!.... ....Și ieu, de modestie, mă ’mroșam, dar imi plăcea , mai ales epitetul de „cavaler“ mă m­ai ia la nouri, zimbeam­ și ieu, fără să spun nimica, — pentru că nu mă pri­cepeam ce se spun !... D’apoi tată-meu in vremea acestei con­vorbiri !... Ce fericit trebuie să mai fi fost!...Și cu ce mulțumire incheie a iei la sfârșit sentențios . — — Dă interesul lui (adică al meu): cum s’a așterne, așa a dormi... * * * Va să zică ieram in clasa a II-a lice­ală. Așa, ce’i vine intr’o zi in minte su­­rorei mele cele mai mari (cu vre-o 2 ani de­cît mine), să facem teatru. Fusesem noi pesemne,la teatru și văzusem „Hamlet“ ne impresionase foarte mult umbra tată­lui lui Hamlet cu mantaua, cu sabia și mai ales cu glasul lui. (Știți, glasul lui Manoliu sonor și tremurător­...) Ce să jucăm V Hamlet! — mai rămîne vorbă ? Zis și făcut. Prinsesem ieu vre-o două, trei fraze, a mai tradus soră mea, dintr’o ediție franțuzască, ceva din Hamlet, — mai mult ce ne trebuiea ?... Ne-am apucat de am invațat pe de rost (nu știeam că lui Manoliu nu„suna“ altul rolul!..) cite o bucată fie­care: ieu Hamlet sora-mea umbra, voiam să jucăm scena dintre Hamlet, și umbră, după ce se duc Horațiu și cei­lalți prieteni ai lui Ham­let. Aceasta din mai multe pricini: mai intăi pentru­ că nu aveam „personal“ de­cît pentru doi, și apoi pentru că ne plă­cuse mult cum actorii, după ce fuseseră pe scenă, ieșau prin culise și mergeau pe după decorul iităi, care se ridica atunce, in cît aveai impresia că au mers mult timp (cît au stat intre culise) și s’au de­părtat mult de locul unde fuseseră stră­­jile. Și așa ceva ne iera ușor de făcut cu ajutorul u­nei perdele, pe care o servitoa­re trebuia s’o deie intr’o parte la mo­mentul oportun. Unde mai pui și impre­sia pe care sera s’o facem, asupra publi­cului, cu scena aceasta, care făcuse pe mama să nu mai ieasă, vre-o două săptă­­mîni, seara singură prin ogradă !... Greu ne iera că nu aveam cum representa dea­lurile și stincele din peștera aceia pustie, dar la urma urmei, numai de­cît ca la teatru? Doar nu sera eu plată!... Și am inceput pregătirile. Am invitat spectatori: tata, mama, vre­o cîte­va mă­­tuși, bunici, moși, vecini etc... Am făcut sala teatrului intr’o șură pe care am măturat-o noi bine, am curățit-o de pa­iajeni și­ am impărțit-o in 2 "prin o pla­­pumă d­e vară—cortină; am făcut „locurile“, stalul I vre-o cîte­va scaune de paie, al II-lea o bancă de la bucătărie și galeria — pentru copii— intr’p­este care iera acolo de mult, de pe cînd sala teatrului i era grajd. Apoi am bătut in păreți vre-o cîte­­va portrete de la „Universul“ și mai multe coperți de la haiducii mei; un ve­cin ne-a făcut două lampioane de harbuz —scobind miezul —și un altul ne-a im­­prumutat un steag național (ca să-i poftim și pe iei la reprezentație!..). Mai rămîneau costumurile. Pentru soră mea—umbra—iera ușor: o sabie de lemn făcută de mine, pe de-asupra o prostire (mantaua), și pe cap un coif de hârtie. Pentru Hamlet insă­iera greu de tot. Pantaloni scurți aveam ieu, dar manta neagră -pace! Ehei dacă ar fi trebuit manta albă, ce ușor ar fi fost—prostirile să trăiască!, dar trebuiea numai de­cît neagră, pentru că așa iera și la teatru și apoi cum iera să­­ fim: umbra in alb, Hamlet in alb —nu mergea. (Și un moș al meu consultat fiind, ne-a spus că trebuie neagră). Ei ce te faci? Sala gata, rolurile știute, spectatori invitați, da­manta— ia­ o de unde nu-i! Cum insă noi nu ieram oameni cari să ne descurajăm așa ușor, ne-am pus pe căutat și am cotrobăit toate dulapurile și lăzile. Dar mantaua nu se arăta; mai aveam numai o singură lada și—i eram perduți!.. Descurajați și amă­­rîți, obosiți și triști, sceptici și’ trudiți, o de’schiserăm și pe aceia. Cind col­’ la fund... o, fericire!.. Cine ar fi crezut-o?... ieram salvați! Arhimede, de­sigur, n’ a simțit mai mare bucurie cind a strigat : evrica!. Și Golumb n’a fost mai fericit Foița ziarului „EVENIMENTUL“ MINCIUNA 87) SINGELUI Mare roman Parisian inedit de Roger­ Miles și Louis Qastine XXVII Omul nostru, cu toate că avea mare în­credere in sine, tot nu iera incă liniștit. Față cu comisarul, care in ierarhia­­ ad­ministrativă stătea sab iei, a putut spune ce a vrut, incredințat că nu se află la un interogator ; dar seful parchetului ii pu­tea spune o sumedenie de chestiuni, și chestiunele sunt in tot­dea­una delicate si primejdioase cînd sunt puse de un om al justiției. _ ~ Caut și ieu zise iei după o clipă de tăcere și nu găsesc nimic, care ar putea lumina instrucția. — N’ai bagat de seamă nimic intinuta persoanei, atuncea cînd ai pornit, nici o mișcare de bucurie, nici o neliniște, nici părere de rău ? — Nimic absolut nimic, iera foarte sla­bă și a trebuit s-o ținem. Sera foarte ghibaciu din partea sa; nu voia să-și vorbească de rău victima, de­oare­ce zisele sale ar fi fost desmințite de sora Saint-Bruno și de păzitorul concier­­geriei. — Cum se face, zise Galimard, că un om așa de chibzuit ca dumneata, să nu ieie numărul trăsurei, in care se suie. —- Adevărat, dar nu putea prevedea cea ce s’a intîmplat. Și apoi trebuie să fi gre­șit ieu trăsura. Cum ? Mai iera și o altă trăsură ia poarta penitenciarului. — După cu­­imi aduc aminte, da. — O­­ făcu Galimard nepăsător, după atîtea zbuciumări, se firesc să-ți fi slăbit memoria. Reflexia aceasta lovi* pe d. de Gressensi: Din partea sa, Vilpele o găsea indis­cretă. — De ce n’ai spus să tragă trăsura sub boltă sau in curte. — M’am gândit și ieu la asta, zise Vil­pele, dar știi dacă intră o trăsură in pe­nitenciar, se strînge repede un cerc de curioși, care așteaptă ieșirea, și tocmai asta am vrut să evit. — Are dreptate se grăbi a zice d. de Gressen și apoi adăogă : — Și in momentul in care a­i fost a­­runcat in cea­l­ altă trăsură ? — Am leșinat, și sufeream atîta, sufe­ream îngrozitor. — Crede-mă că te plâng, din toată ini­ma, reluă d. de Gressensi, dar fii liniștit,­ criminalul nu va scăpa . Să atace pe un funcționar ca d-ta, asta cere o pedeapsă exemplară, legea va fi neînduplecată. Convorbirea ținea mai mult de­cît cum dorea Vulpele de acea se făcu că i-a ve­nit o slăbiciune. Ce-ți ieste domnule Vilpele, te a­i c’am obo­sit ? Zise repede d. de Gressensi, vină-ți in fire, iar Galimard îi luă minele in minele lui, ca să-l mai deștepte Vil­pele, făcu o mișcare iară voia lui in toc­­mai ca lady Macbel se temea ca o pată de singe pe mină să nu-l trădeze. Își retrase repede mâna și Galimard n’avu vreme s’o bage de seamă. Un ser­gent intră repede, predînd un plic pro­curorului general. — Domnilor, strigă acesta după ce ce­tise hârtia , să pornim degrabă, s’a săvîr­­șit o crimă grozavă noaptea aceasta. Un lucrător a găsit in rîulețul de pe bule­vard un braț și un fir de femeie! — O femeie tăiată in bucăți! Vu­pele» rădicîndu-se de­odată. Ce nemernicie a putut face asemenea crimă? — Probabil vre-un hoț de pe lingă ba­rieră, respinse Galimard. — fată de lucru, pentru d-ta scumpul meu Galimard, zise d. de Gressensi pu­­nîndu-și blana. — Îmi dați voie să vă însoțesc, domni­lor? întrebă Vilpele. — Nu domnule Vilpele, trebuie să te odihnești să te cauți ; ce Dumnezeu doar ie zugrumat cine­va in fie­care zi. Ai să te omori, cu miseria aceasta, respunse d. de Gressen si foarte bine-voi­­tor dar judecind acest exces de zel de la locul lui din partea unui om care cît pe ce iera să leșine. Ingrijește-te și când vei fi îndreptat ne vom intoarce la afacerea noastră. Uite mai avem una care trebuie de scos la lumină cît mai in grabă. (Va urma)

Next