Evenimentul, ianuarie-martie 1898 (Anul 6, nr. 1425-1494)
1898-01-01 / nr. 1425
ANUL AL V-lea 2 o, 1425 -■***' *#****»'**' »■ ***&&t;* «ttVSft*» Wtm*wîi»wsw^ ABONAMENTE: număr 10 í»*n REDACȚIA U TIPOGRAFIA EVENIMENTULUI STRADA STEFAN CEL MARE No. 38 X«MȘI EDIȚIA III a ZIAR COTIDIAN RwamnHMMffunik^ !•« Director Politic GR. SCORȚESCU b.c.ü. „memmies of JOI 1 IANUARIE 189S în Minynnuj Miny Annnemri in^’țH Și Reclam« Pe pagina 1 lila ga rmon d „ II r „ 11"* Hn jumâr f O bani 7 O r~* r** ; # ■ VA ^ U 1 S T ț A Ț I A LA TIPOS3AFIA „EVENIMENTUL“^» STEFAN CEL MARE LA CATUpiu ^unitsriu Anul mu Sărbători sacauti Datinile poporui roman In anul non Cursul nontrenpt al timpului, a fost impărțit de naturi însăși, in niște perioade determinate, prin rotirea pămîntului in jurul soarelui anul.—Acest an care in știință nu insamă altă ceva, decit învârtirea globului nostru, odată in jurul eclipticei sale, din care se urzesc veacurile, se urzește vncinicia, este un cm cu totul abstract; pentru popor insă, ie o formă vie, care poate sa-i aducă in poalele mantiei sale seculare, toate fericirile și toate durerile. Fiind insa că omul este o ființă in care speranța crește chiar acolo, pe unde a trecut cele mai grozave nenorociri, de aceia ivirea unui an nou pe calea veacurilor trebue să fie pentru dînsul o pricină de bucurie; el uită toate relele și nenorocirile ce le-a suferit in cursul anului trecut, și se așteaptă, ca acest an nou, să-i aducă cele mai vii mulțemiri. Anul ce a fost s’a dus, s’a nimicit, și cu dinsul s’a stins și toate durerile, anul nou ce are să ii ceapă, nu poate să aducă omului, decit plăcere și mulțumire, căci pe aceste le dorește el. Dacă vreun lucru îndreptățește o privire optimistă a lumii, apoi sunt tocmai serbările anului nou, care la toate popoarele a căror obiceiuri ne sunt cunoscute, îmbracă o formă vesela și zburdalnica. Obiceiurile și datinile poporului român,nu sau născut numai prin instinct, intr’un trnod spontanan, ci și prin legile tradițiuinei. "a moștenită 4« noi,, ne transmisa ’1’,,ne de la strămoșii noștri de unde ne coborîm. Cele mai multe pe care le aflăm cu ocasiunea anului nou, au cea mai mare parte din ele, rădăcini in cea mai bătrînă anticitate a poporului Roman și chiar a intregei rase latine. Mai pe la toți romînii imprăștieți prin diferite temi, sub dominațiuni streine pe unde am călătorit, am văzut că a remas cu prilejul anului nou, multe din obiceiurile poporului nostru. Așa cel mai răspîndit obiceiu la ei, e colinda, care îmbracă diferite norme, și are de scop de a ura ca anul nou ce incepe, să fie mănos și inbelșugat. Din toate colindele ce am auzit, cea mai frumoasă, ea era cu plugușorul sau cu buhaiul. Aceasta colindă ce se păstrează tît in Bucovini cit și in Besarabia, aflat’o și paste Dnistru in Rusia, ii așa numite mildovenești ca: Firea, Butur, Charta, Perper Sicii, Tei, Coburceni și alte. ' , gubernia Chesan, și Țigănaucani,Joșnița, Sărăci, Botușini, Chetros, Ișița, Lipoiani, Baia și alte multe din gubernia Camenitz Pololsc. Celelalte obiceiuri ca vrăjite, ce le fac in ajunul anului nou, precum și canatul colindelor pe la ferestile locuitori Iff, sau pastrat și până ’n ziua de astăzi inele localități naatinse ca și la noi. La romînii din Istria, ce locuesc in Vlasia (Valaiia) și munții Cici, ce se numesc rumei și Vlahi, este obiceiul ca in ziua de aiul nou, boeții se meargă in cete de cite inci sau și mai mulți, pe la casele locutorilor cu samanatul, pocnind din bir și sunînd din clopoței, recitind colinda numita la ei colectva, cînd tot atunci se aruncă peste ei, grîu, urîndule ani mui și fericiți. La romîni, din Moravia ce locuesc in Valasca (Vajdiia), și la acei din Silesia Austriaca, de prin prejurul orașului Teschen, din comunele : Bistrița, tropița, Libița, Leșna, Ligotca, Venirinia, Mistrovița, Goleșov și altele, care se numesc Valahi și Valași, este asemene obiceiul, ca să meargă mai mulți bieți in cete, pe la ferestele locuitorilor căntind colectva (colinda). La locuitorii din partea de jos a Galiției, ce se chema din vechime Pocuția, precum și la acei din satele : Brusturi, Ranguri, Șisuri, Acrișor, Bobiica, Tuna, Moldovăț, Ferescul, Crasnoilă, etc, este asemine obiceiul, ca bieți in cete de cite cinci sau și mai mulți să meargă pe la casele locuitorilor recitind colinda, care la ei se numește colenda, după care apoi îi samănă, aruncînd peste ei grîu, orz sau popușoi, dorindu-le un an mănos și inbelșugat, și si ’i petreacă cu bine. La romînii din Macedonia in unele sate, mai cu samă in Veria, este obiceiul, ca in ajunul anului nou, părinții să se așeze cu copii cu toți, lîngă vatră,făcînd următoarea vrajă : tata sau mama aruncă cite un grăunte de grîu sau de orz un cuptior in care se află puțină spută, menind și persoana pentru care se aruncă acel grăunte, și dacă el sare spre apusul soarelui, acea persoană va trăi mulți ani, și dacă va sări in alte părți, va trăi puțini ani, dacă insă grăuntele nu sare de loc din vatră, atunci acea persoană va muri chiar in anul acela. Mai este obiceiul ca in ziua de anul nou să se facă o plăcintă, in care se pune un Dtu» ropiiu. Si print acea plăcintă se tac in atîtea părți cîte persoane sunt la masă, și acel ce va găsi hanul, o norocos in tot timpul anului. Tot in ziua anului nou, băeții, se fac așa numiți ligudari. Ei se imbraca strae pestrițate și cu mască pe obraz avînd și cîte un hamgeriu in mînă, și însoțiți de musică, compusă dintr’o zurna (un soiu de oboe) și o garda (cimpoiu), merg pe la case și joacă. Drept mulțumită li se da paralel, rachiu și vin. La romînii din Bithinia (Asia mică) numiți pisticoși, ce locuesc in satele: Bașchioi, Ekisge, Caragioava, Ceatalaghîl, Caracogia, Aghia, Kiriaki, Lubași, Sirian și Kirmikis, ce se află in spre lacul Apolonia, s’a pastrat o mare parte din obiceiuri ce se află și la armănii (romanii) din Macedonia. Teodor T. Burada Anul Nou.., la Primărie ,are cugetă. a ce oare se gândesc cei trei stâlpi care formeasă administrația noastră comunală ? Nu ie greu de ghicit, cănd îi cunoști. In mintea lor trec repede fazele anului ce a dispărut și marele interese ce au a proteja pe viitor. Primarul, blind, suri de voios cum de a isbutit sa impace pe cei consilieri cari mai funcționează, rum de a făcut pe unul să demisioneze din ajutoria de primar și a consimți, vrând, nevrând, de a fi consilier sub ajutorul de primar care i-a luat locul. Aceste sunt merite netăgăduite, pe care infama oposiție a trebuit să le recunoască. Primarul primește felicitări și se gândește a izbuti ca și in noul an să impace, ca un adevărat fenomen, Capra la Senat cu varza de la consiliul comunal. I dorim tot succesul Cc. Iorgu e amărât. Antreprenorii ii muncesc mereu și Ferechide se face n'aude, n'aoede, n’a grâul pămintului. Eu ce-s de cină, iși zice Cc. Iorgu, cel puțin eu am pacat un număr de trade, doar n’am să trag eu păcătul celorlalți. Un antreprenor intră și il felicitează de anul nou. Cc. Iorgu clipește și il trimite... la primar. Cc. Costachi e deaseminea posomorit. După cum merg lucrurile la Primărie, regulamentul mahihtului nu va vedea lumina viei nici la Cinai Nou 1899 și... cine știa dacă ikreg consiliu va dura până atunci. * Afară băeții cu uratul au sost: Ei urează. . ..Lui Cc. Nicu o agenție... teatrllă ! Lui Cc. Iorgu o grevă de haha,ii! Lui Cc. Costachi un pachet spidală sub ard. ! Și tuturora ani mulți și fericiți strigăt la care mă unesc și eu. I țigări, alții comandă câte un sceaiu, cile o cafea. Societarii se string gup imprejurul societarului care acum, in plină voce își făcea cunoscută părerea de cum ar trebui să petreacă artiștii revilionul. Nicu dădu piesa in lături, mulțumit că-și mai odihnește pieptul, și cu un zimbet care dedea o înțelege multe: „Ia, așa, ie mai bine —ce dracu—să mai petrecem și noi că slava domnului, mai muncă, ce muncim ! Își făcu o țigară, o aprinse și înceipu a se plimba. De altă parte a sălii regizorul făcea acelaș lucru. Iar in mijloc grupul de artiști și artiste, discutau zgomotos chestia revelionului. „Să petrecm odată cu toți la un loc și noi.“ „Și eu sunt de părere, spunea unul. „Da,da,zise un altul, decât să nu discutăm patru orice, afară de asta , căci altfel tin de petrecere ! In timpul acesta, intr’un alt grup, vr’o cinci sau șese discutau interpretarea ce se dăduse de un actor unui rol. Unul zicea „a fost foarte bine“ —un altul , da, dar, ar fi fost mai bine cutare „ieu nu zic asta, dar, a fost mai bine Gh....“ Cel cu propunerea desre petrecerea revilionului, a fost foarte bine ? ai9 ! mă rog, mă rog...dacă poate fi bine și «Icela in ceva, își părăsi grupul și se ia infierbintă in discuția care se incinte despre teatru. „Apoi nu-ți spuneu că cu Iofia nu-i de vorbit“ spuse unul din grupul pe care-l părăsise solietarul.“ Ia să ne căutăm de drum.“ își luară pistoanele, șoșenii și plecară. Regizorul strigă după ei „stați domnilor să repetăm.“ „Ie I inspre anul nou, d-le regizor, și piesa se știe.“ Dispăru. Regizorul dădu din umeri și-și caută de plimbare înainte, ginditor, iar Nicu rîdea pe sub musteațâ, zvirli Nițigara pe care o începu : „Ei, ce să faci •fcz<*șai iV4sA% «nii%M repetiția dimi.i II .„nul nou. ____________________state Dragomir Profesor dr. Lancereaux Propaganda anti-alcoolică fiind la ordinea silei, •am azi d-iar dr. Lancereaux, profesor agregat al Făcuratei de Medicină. D r.-OreperUi ..un Ctfiu 0 -TIC* rmr- TriaóinTCtfr savant care in Franța s’a ocupat de propaganda anti-alcoolică. Dl. Lancereaux are o colecție însemnată de opere asupra alcoolului. ________________________________ O REPETIȚIIE ÎNSPRE ANUL NOU Valuri groși de fum, in sala de repetiție a teatrului național, căldura năbușitoare, artiștii și artistele grupuri, discută, discută mereu. Regizorul se plimbă de la un copil la altul, gînditor , iar Nicu, la masai, fumează cu’n aer ironic privind cîțiva artiști dintr'un grup, cari discutau interpretarea unui rol. De oată, in mijlocul acelui zgomot atât de variat s'aude clopoțelul: „Domnilor, începem actul al Il-lea, avem puține repetiții și i%știe să se știe piesele; căci alt„fel nu merge.“ „Da, da, răspund in cor cîteva voci, și unii își asvîrli țigările, discuțiile se întrerup, toți se îndreaptă pe la locurile lor; unii se pregătesc să intre in sienă, alții să-și asculte replicele S and niște pași iuți pe scară, ușa se deschide viciu, apare unul dintre societari, cu fața luminoasă. Ar fi voit să spuie ceva dar văzând liniștea care domnia, se opri. Repetiția începu, bei se așeză lîngă un coleg al lui, îi vorbi repede și viciu, și așa de tare, nicit putu fi auzit și de ceilalți. Și de astă dată zise unul: „știu „ că ie o ideie frumoasă. Ar fi foarte un„merit. „Ce ? ce? repetară vr-o căți-va. Tăcere domnilor, zise regizorul, trebuie să repetăm serios, că nu merge altfel „Dar numai trebuie repetiție la piesa asta, că se știe, ce Dumnezeu, o jucăm și toți ami!“ Si dacă, dar s'a uitat.“ View a încetat de a mai sufla, a reînceput iarăși zgomotul. Unii își fac 1 I Sărbători. Vacanții O săptămînă aproape s’a strecurat de cînd s’au deschis ușile tuturor sau, mai tuturor cușcelor. Teatrurile și cofetăriile vă vor respunde dacă cumva întrebați cum își pettrece timpul tinerimea studioasă. Gei »blai sau» alții fără familie găsesc poate că sunt plicticoase sărbătorile acestea. Un timp de nu poți măcar să te plimbi, cheltuială slava domnului indeajuns cu ati 5tea bacșișuri, și singurătatea, căci trebuie să respecte unele zile pentru sărbători familiare. — Cii barbați însurați pe de altă parte, așteaptă să treacă și anul nou , cum a și trecut Crăciunul ca *să-și poată lua frumușel pălăria și s’o plece * pe ușă , fără să-și audă soția indignată strigând*: 1 I Cam, iu o asemenea zi ieși ? Ce nici o 1 sară măcar nu poți sta eu ai tăi?* etc. 1 Singurii cari petrec in timpul sărbătorilor sunt copii. Astăzi nevoiele numai permit omului nepăsarea și veselia de odinioară școlarii scăpați dîn internate se aruncă cu lăcomie pa bucatele pregătite pentru dînșii, își încălzesc oasele inghețate in dormitoarele fără foc, și cu mar I ceva libertate, cu somnul împlinit, cu un I franc, doi in buzunar ei se simt fericiți, î Contrastul cu viața lor de pană atunci ! iată ce-ți place. —însă nici nu are timp să se obișnuiască și trebuie să se reintoarcă pe băncile părăsite cu atîta veselie. Iată pentru ce viața de acasă li pare așa frumoasă. Dar cei ce au zilnic aceste cîteva mici bunuri nu le mai simt. Iară viața nu are pentru dinșii nici un farmec. Și cu nerăbdare așteptăm să treacă și aceste zile posomorite. Otutlaw. Foița zmu\ „EVENIMENTUL“ MINCIUNA W - 232) SINGELUI !are rumân Parisian inedit Amr-Müs m Louis Gastine XLVIII. Domnul Vil [>ele a găsit un judecător al cărui blăndețe ’1 desarmează. In fața locuinței artistului, fiul polițaiului, plecănd capul afară din geamul trăsurei unde promisese că va sta tot timpul, scoase un strigăt de bucurie. — Tată ! "Un fulger trecu prin ochii monstrului, un zîmbet pe trăsăturile sale respingătoare , schimbă cu totul expresia obișnuită a feței lui, iubește pasul, pentru a ajunge mai curând la fiul său. ! — Oh, tată, de ai ști căt de neliniștit ! am fost ! ! — Drăguțul meu ! De ce să te sperii îndată ? Doar știi că ieu nu pot dispune de mine când vreau. — Da, dar vezi că am avut o prăsimițire care mă chinuia , nu știu să mă apăr încă înpotriva spaimelor proaste și neîntemeiate. Ce palidiești !... Mi se pare că nu te ai îndurat măcar să mănânci ceva astă noapte, ca să mai prinz la puteri. — Adevărat, am avut multă treabă și mi e foame tare. — Să ne oprim puțin pentru a lua ceva la unele din restaurantele ce se află pe, lăngă gară. — Nu, copilul meu, mulțumesc, voiul mînca mai târziu ; trebuie ca mai întâiul să îrtovărășesc la parchet pe d-nul pro- scuror general și pe d-nul Lorent. — Liniștește-te tinere, zise procurorul general cu un ton părintesc : la parchet ! tatal d-tale va putea să ieie ceva. — Ah ! îl cunosc ieu pe tată ! știu că indată ce ie ceva urgent de făcut, nu mai găidește la nimic ! nu voiu fi liniștit de toți atunci, cănd îl voiu fi văzut mâncând, sătivește-1 către de slab. Tată, dacă vei j urma tot așa, ai să te ucizi. — Ei bine, îl vom hrăni noi pe dînsul 11, parchet, chear înaintea d-tale , după aceia ai să poți fi liniștit. — Ah ! cătiești de bun, domnule procuror general î vă cer iertare de atîta stă- I ruința, dar ie tatăl meu !... și prin asta ! am spus totul ! nu-i așa ? ! Făgăduind polițistului de a respecta iubirea filiala a copilului său, domnul de Gressensi și-ar fi imputat de n’ar fi facuto. Îndată ce sosiră la parchet,i se dădu lui Vilpelé o friptură rece. Stând la fiecare îmbucătură, fiind-că bucățele îi rămâneau în gură, asasinul suferea atăt de mult In această împrejurare de semnele de afecție a fiului său, încăt se făcu că înghite greu pentru a explica lacrimele pe care le simțea că-i inundează fața și pentru a pune capăât fripturei plictisitoare. — Hei, acum trebuie să fi mai puțin neliniștit, prietine, zise magistratul, care intrase atunci , îmbrățoșează pe ftata și lasă-ne să reluăm lucrul! XLIY. Curtea cu Juri Odată ce fiul lui Vilpelé ieși, procurorul îl privi pe polițistul scu un dispreț amestecat cu milă și -i zise incet, ca și cum ar fi cumpănit vorbele : — Tot nu pot să cred incă in vinovăția dumitate. Vilpele nu înțelese cărui mobil asculta magistratul, vorbind astfel și iei luă această de EPIGRAME LuI X.... Că'i prost 'și-o recunoaște singur Căci bietul ’om la ‘nsurătoare . Ca să'l deștepte — contractează Cu o veche învățătoare.Correggio. TĂBLIȚELE LUI KEOPS NOTE De CĂLĂTORIE Ploești. Dimineața, Trenul din București intră in gară. Eu stau in pragul sălei de așteptare și privesc in toate părțile așsteptînd pe hamalul meu care nu mai vine, cînd din restaurant apare un bătrîn cu o barbă lungă și albă, cu ochiul ager și malițios, cu buza contractată intr’un suris ironic și fin. Repede mă descopăr și până la pămînt. — Domnu Hasdeu! Genialul academician ’mi întinde o mină albă și slabă și atît de fină, mina care a scris Cuvente den Batrini! Iar in fundul restaurantului, îndărătul tejghelei, Gherea taie felii de jambon. Cu chipul senin, cu inima caldă, amindoi și-au strîns mina cu un minut mai înainte, aprigii luptători al căror duel literar nnmărmurea odinioară o țară întreagă. Zidari modești și geniali cari clădesc zi cu zi marii civilizațiunei noastre, albine harnice și fecunde cari distila in cărțile lor mierea dulce a cugetărei și a simțirei, și-au intins timizi mina in mijlocul mulțimei ignorante, trufașe și nepăsătoare. Mă gîndeam la ei, la modestia rezervată a acestor lucrători zeloși, cîteva ceasuri mai tirziu cînd, la Predeal, un secretar de ambasadă, care-și inchipuia că poartă in craniul acum [UNK]-gol—pacea și războiul, umplea cu figura sa dezgustătoare de trufie, cu ochiul său șters și imbecil, cu întreaga lui făptură nespus de indiferentă sala vămei, orbind pe vameș cu plicul ministerial și cu insignele lui copilărești. Păpuși de paradă, păpuși cu panașuri de hîrtie, cu epoleta pentru care n’ați vărsat singe, cu spade de șindrilă, a voastră e țara, și lumea-i a voastră!.... * * Viena. De cînd n’am mai trecut pe aici s’au schimbat multe lucruri la Westbahn... ori poate nu s’au schimbat de lei, dar lipsește fața cu părul castaniu și cu ochii căprii care rîdea așa de dulce cu dinții ei albi cînd ’mi vindea țigări. Din pricina ei parcă și gara e tristă și bătrînă ca și baba care nu ride de foc cînd ’mi vinde țigări. Curioși aș jura ca nici țigările nu sunt ca acele pe cari mi le vindea fata. Dar e o adevarata mină pentru Westbahn; direcțiunea ar trebui să readucă pe fata cu ochii căprii, altmintre si falimentul va bate in curind la poarta lui Westbahn. Sunt ceasurile nouă seara. Acceleratul pleacă inspre Paris. Aud alături de mine vorbindu-se romănește. In compartimentul meu mai sunt doi tineri: un student din Moscova, care citește „La Corde au Cou“ de Emile Gaboriau și un francez cu barba castanie, ascuțită, un francez cu cizme și cu căciulă... el vine din Iași: e Margrave, mecanicianul care a instalat aparatele halei frigorifice de la abatorul lașan. — Ce zici de țara noastră d-nule Margrave? — C’est un sale pays.... — Dar cu Jocu ce ai ? Francezul suride își aprinde o țigară și se întinde pe canapeaua spunînd :* — D-ta ști că Jocu e bun prietin cu inginerul care fusese designat d’intăi cu instalarea abatorului. frază in sensul precis pe care părea că-1 are : iei se mai reculese și văzu intr’asta un mijloc de a se scoate din încurcătură. — Nu-i așa, zise iei, acuma cănd iești departe de oamenii ceia, iești ca și mine, încetezi de a fi orb. Da, ii* monstruoasa sechestrare a cărei victimă am fost noaptea trecută, sub violența neauzită a actului am slăbit, am perdut moțiunea lucrurilor, ași fi mărturisit și nu știu ce, am avut o slăbăciune. Și nici d-ta n’ai scăpat de această atmosferă de nebunie care plutea in acea societate a scăpaților de la balamuc , dar, ca și mine, trebuie s’o regreți: procedeul prea extajudiciar al intervenției d-tale, probează pană in ce grad d- ta insă-ți ai fost tulburat. Domnul de Gressensi își mușcă buzele, îl regăsea pe Vilpele mîndru și sigur de dînsul, așa cum îl cunoștea. Vilpele crezu că a mers prea departe in pledoaria sa pro domo și adause ca concluze filozofică, menită a ascunde neliniștea care il tulbura . (va urmă)