Evenimentul, aprilie-iunie 1898 (Anul 6, nr. 1495-1564)

1898-04-01 / nr. 1495

L Jc ANUL AL II-Lea IVo. 1495 EDIȚIA III-a ■ȘWWWKWWIKI.VI­V* MERCURI 1 APRILIE 1898 ABONAMENTE: liKiiiile pe­ tui un . . . . Lei 244­.. 6­ luni..................................12-•„ „. .. Ioni fi -in străină­tute un in 3«­­Um număr 10 bani­­"«X-taratus* REDACȚIA LA TIPOGRAFIA »EVENIMENTUL» STRADA STEFAN CEL MARE No. 38 Iași ZIAR COTIDIAN Director Politic Anthritiri, bis&ru­l și Infame Pé rúgnia I üiiiri' ^arriióíid Lei ,4-4 „ M. „ » .* 2 -„ UI „ „ ,, M) ., „ ív „ „ ., é Manuscrisurile nu se înapoieze. ■ Un numar vechi 30 bani -MK­ . ; 10'ÖÉÉfe 1 /­­ j­i­ V ADMINISTRAȚIA ||jÍf LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ STR. STEFAN cEA^ LA CATUL I-iu G­­R. SCORTESCU , Su­mmlul Zile de odih­na Dreptate...! S Dreptate!... „Drapelul“ ocupându se de situa­­țiunea politică, încheie apreciările sale zicând : „De aceea cu toată zăpăceala in care se află stăpănitorii noștri, cu toate sforțările lor de a reuși căl­când peste legi și peste opinia pu­blică, in cele din urmă dreptate se va face. Să se facă dreptate, căci nu se mai poate tolera ca o fracțiune de ambițioși și de nesocotiți să guver­neze in numele unui partid care-i repudiază, și să guverneze in așa mod in­cât partidul să fie cu dese­­vărșire compromis, atât înaintea țărei cât și a Coroanei 11. Zile de odihnă In sfîrșit după o frămîntare de atîta vre­me, a venit timpul, de altfel iu pentru scurtă durată, ca oculta să se repaözeze puțin. In sfîrșit ne vedem siliți­a păzi oare care tăcese tocmai in „săptămîna patimi­lor“, cînd mîntuitorul omenirei a indurat cele mai groaznice chinuri. Pentru ocultiști, săptămîna patimilor, ie săptămîna in care iei se odihnesc. In cur­sul anului, au avut o muncă colosală bie­ții mameluci, pentru ca să poată ajunge in fine la votarea en bloc al budgetului. Pănâ la 20 Aprilie mamelucii vor pu­tea in liniște să-și ma­i caute și de trebu­rile lor particulare. Până la 20 Aprilie, dl Dimitrie A. Sturza, singurul care nu se va putea odihni, se va munci și zi și noapte, pentru ca să năs­­cocească alte scandaluri și mai mari de­cît cele de până acum, pentru ca să se folosească de iele in susținerea sa la pu­tere. Ce a făcut oare oculta in tot timpul cît a fost parlamentul descihis? Ce legi a făurit rea, cu ce s’a folosit țara de pe urma guvernărei d-lui Sturza? Simțitu-sa oare vre­ o ușurare in nevoile poporului ? Găsitu-sa vru un puternic al zilei, care să ridice glasul pentru cel o­­bijduit ? Nu, nimic din toate cele spuse. Rolul jucat de ocultă in sesiunea din urmă a parlamentului, a fost cît se poate de sinis­tru, și dezastros pentru țară. Șeful actualului cabinet, dl Dimitrie A. Sturza, n’a căutat asta să facă de­cît să mulțumească m­amelucii din jurul seu, să li lese drumul liber pentru a’și satisface cele mai meschine interese, in‘dauna par­tidului liberal, și mai cu seamă in dauna terii. Dl Sturza, Cantacuzino și Stolojan, stîl­­pii recunoscuți in mod oficial, a ocultei, n’au făcut alta nemic, de­­cît numai că a vîrît zizanie intre membrii partidului li­beral-național, inlăturînd din partid, pe cei mai de seamă membri, floarea parti­dului liberal. Astăzi cu durere vedem acest partid, odinioară atît de respectat, împărțit in grupări, fleviste și aurelianiste. Dar pe de o parte ne simțim fericiți de această împărțeală a partidului, căci prin modul acesta, incepe a se curăți adevăratul par­tid de neghina care Ta copleșit. Intr’un restimp atît de scurt de vreme, oculta a săvârșit in această țară cele mai ineJATIA EIA IASI odioase acte, care îngrozit poporul. De prisos să mai enumerăm aci, actele sevărșite de ocultă. Cetitorii se cunosc prea bine, și ar fi și perdere de vreme pentru a se mai repeta incă odată. Dar insfirșit, după atîta muncă colosală, a venit timpul ca și oculta să se odih­nească puțin, să mai uite și rea pentru cî­­te­va zile suferințele ce le’­a indurat in sevărșirea crimelor sale. Asta­zi putem spune fără ezitare, că dl Sturza șeful mamelucilor, ș’a indeplinit cu sfințenie și­ in deplină conștiință dato­­riele sale. Să ne așteptăm insă că de la 20 Aprilie înainte, oculta va cău­ta să urmeze din nou cu îndeplinirea programului reacționar, prin care vom ajunge in curînd, dacă se va urma tot cu această stare de lucruri, la un dezastru colosal, la un faliment al finanțelor țării. Să sperăm insă că această vacanție zisă a Paștelui, va fi o vecinică vacanție pen­tru ocultă, iar pentru aceia care ș’a con­sacrat lotul pentru a scăpa țara din mî­­nile reacționare ale ocultei, ‘adevărații și sincerii liberali, nu vor fi de cît cîte­va zile de repaos, urmănd ca imediat după vacanție, să inceapă din nou, cu noui forțe, munca lor folositoare pentru tară. ___ * Pion. 8 MIL UJET JE Indiferenta Vaslui ,ideal perdut in noaptea unei lumi ce nu mai este“ Eminescu Ie un curaj de erou acela de a descrie pe fru­moasa ce Vasluienii au intitulat-o indiferentă, dar in sfirșit mi l’am luat, chiar riscînd ori­ce. E o floare intre flori, un luceafăr intre stele, tînără cu părul negru buclat cu atîta artă, cu o­­chii negri a căror privire te oprește in drum, și te transportă in alte sfere. O cunosc nu de multă vreme si totuși mi s’ar . . . Vi » » parea o vecmicie daca a­ș fi silit să renunț a o vedea pentru cîte­va zile. Gustul pentru muzică o caracterisează in spe­cial, pentru piano are o predispoziție specială, fără a neglija—lucru curios—vioara, cu care se desfa­tă atunci cind clapele pianului nu mai sunt in sta­re a-i da acordul așteptat. Mersul său caracteristic, face să distingi pe Re­gina balurilor, chiar atunci cînd nu sboară ca o viziune printre rîndurile dănțuitorilor. . C^pre ie parfumul ei favorit, și nepăsarea ie starea sufletească sub care ni se prezintă in tot­deauna. Dolores ________REPORTARIU________ O reformă curioasă Vorbind in unul din numerile anteri­oare ale ziarului nostru de propaganda ce se face in Rusia pentru reforma ca­lendarului, mi-am­ exprimat temerea că Imperiul Moscovit va adopta calendarul universal înaintea statelor balcanice. Spre a arăta cît de favorabilă refor­mei e starea spiritelor in Rusia, am ci­tat un pasaj din ziarul Tsercovni Viest­­nic ca­re acum 6 ani combatea cu înver­șunare unificarea c­alendarului. Acelaș ziar formulează acum un pro­iect de lege, care—după părerea autoru­lui—ar putea înlesni unificarea calenda­relor, fără a da loc la nemulțumiri. Iată in esență conținutul acestui curios proiect . Cu începere de la a­nul 1900 până la 1948 ar trebui să se omită ziua de 29 Februarie in timul celor 12 dintâi ani bisexuili, și astfel in anul 1948 acordul va fi indeplinit. Cu această măsură diferența intre ca­lendarul iulian și cel Gregorean va con­tinua a rămânea de 12 zile in anul 1900 in loc de a se urca la 13, cum ar fi da­că lucrurile ar urm­a starea lor actuală. La 1904 diferența va fi de 11 zile intre cele 2 calend. « 1908 » o 10 l> D D t 1912 » » 9 » » » 1944 1 5­ 55 55 x 55 55 55 1948 0 55 55 55 W 5? 55 35 De acest proect, observa Tsercovni Vi­­estnic, ar putea să se plângă numai acei ce poartă numele Casian, făcând aluzie la sfintul ce apare din 4 in 4 ani pen­tru a patrona finea de 29 Februarie. Da­că a șa ar fi in realitate, adică dacă un adevăr numai Casianii s'ar plînge de proiectul lui Tserkovni Viestnik, atunci n-am sta la îndoială să spunem că rău face guvernul rusesc fiind-că nu se gră­bește a și-l însuși. Insă un adevăr ce poate fi mai bizar lucru decit un proect care pentru a în­lătura o săritură de 15 sfinți intr’un sin­gur an, prelungește desacordul intre ca­lendare pentru aproape un secol, diminu­­îndu-l la fie­care 4 ani cu o zi produ­când astfel și o tulburare in calculele da­telor pentru relațiile internaționale. Sperăm insă că înainte ca celelalte zi­are autorizate ale Rusiei, și in special Petersburger Zeitung să arăte n oportuni­­tatea acestui proect, Tserkovni Vrestnic va renunța la dînsul in folosul altuia analog celor din Serbia și Bulgari și ori­care ar pute,?, produce efecte mi­nunate, foarte important, ea ne spune că cel mai mare recunoscător in cele electorale de la Iași, o asigură că intre alegătorii co­legiului al II-lea de Senat din Iași, nu există nici unul care să aibă simpatii pen­tru drapeliști. La aceasta răspundem foarte scurt și cu eloqvența țifrelor. Din 1*7 representanți ce trimete Iașul in Parlament, numai *6 adică șase, patru deputați și cinci senatori, sprijină guver­nul actual. Acum se explică credem destul de les­ne de ce partizanii guvernului n’au opus la Iași candidaturei d-lui Lascar Catargiu nici un candidat. Prin urmare Voința ar fi făcut mai bi­ne să tacă asupra situației politice a gu­vernului d-lui Sturza in capitala Moldo­vei. » 1916 » » 8 » » » « 1920 » » 7 « » » » 1924 » » 6 » » » » 1928 „ „5 „ ,, ,, și 1932 „ „ 4 „ „ „ ,, 1936 ,, ,, 3 ,, „ ,, „ 1940 „ ,, 2 „ În cimitir In fața, mormîntului „iei“ Am stat in genunchi și-am pricit Cum cîntul sărută țarina In ritmul de jale-aiurit. Și razele soarelui cad Puzderii,—i-atîta lumină, Ca-ascunde in rea intunerec In ziua de vară, senină. Și chipul copilei ce doarme In liniștea clipei de veci, Mi-apare in față acuma închisă ’n păretii cei reci. Văzduhul ie plin de viață Și-atîta splendoare ’n natură, Dar farmecul clipei aceste Privește 'n spre mine cu ură. 1897 Mai’ ________ Mărin Situația gnMlui si Iași —Un respuns „Voinței Naționale“— Ar fi fost mult mai prudent—zică Dra­pelul­­ din partea Voinței național să tacă asupra situației guvernului in a doua ca­pitală a țărei. Dacă Voința ar fi relavat pur și simplu scrisoarea d lui A. D. Xenopol care refu­ză a candida, ca guvernamental, in situa­ția anormală politică in care ne aflăm, n’am mai fi relevat nici noi faptul că Vo­ința nu recunoaște justeța mobilului ce a decis pe d. Xenopol să i­ a o asemene ho­­târîre, pentru simplul motiv că Voința nu vede in multe, și de mult, „justeța mobi­lului“. Dar Voința ne dăstăinueste un lucru f­ELESfiâME — Știri speciale telegrafice — VIZITA REGELUI BELGIEI Regele Belgiei a vizitat­ pe d. Felix Faure, președintele republicei franceze care se află la Nissa. LUPTELE DIN SUDAN Lupte sângeroase au avut loc la Su­dan Sunt 3000 derviși morți, intre cari 12 emiri. ’ „■ AFACEREA DREYFUS La Paris fierberea a reînceput din nou, provocată de destăinuirele zia­rului „SIECLE“. Sunt mari temeri de desordine. Afacerea Zola Paris, 28 Martie. — Procurorul-general­­ a primit după amiazi plîngerea depusă­­ in contra lui Zola și a d-lui Perreux, girantul ziarului «Aurore» Asignațiunile au fost refigiate și lansate indată. Se asigură că marele­ cancelar al ordi­nului legiunei de onoare a și pus afacerea Zola consiliului ordinului. Paris, 28 Martie.­— Procesul Zola va veni la 23 Main inăiantea Gurței cu jurați din Versailles. Paris, 28 Martie. — Consiliul de miniș­trii va fixa azi data intentării noului proces Zola inaintea juraților Senei. Se crede că procesul se va fixa pentru pri­mele zile după vacanțele de Paști. Cea mai mare parte a ziarelor sunt convinse că procesul va lua o intindere și mai mare decit cel d’întîiu, pe cînd presa ostilă d-lui Zola arată teama de o nouă agitație. Ziarele favorabile d-lui Zola se bucură de noul proces, care va permite publicului să se lumineze in mod mai desăvârșit. . Ziarul Siecle zice că dl. Zola va cita martori noi, printre care și pe diplomații, de cari s’a vorbit in mai multe rînduri. De astă dată va trebui să se meargă până ,n fundul afacerii. ARTA NOVA Ieri am vizitat și ieii Casa Bing. Și drept să spun că, in mijlocul atîtor plic­tiseli zilnice, fie că provin din pricina su­biectelor politice, ori de alt soi, fie că nu ai timpul și mijloacele să schimbi mono­tonia, când’ dai de cîe­ un loc ușor de artă, o crîmpeie din frumos, măreț, atunci uiți totul, ori­cît de amarnic ar fi acel tot în­conjurător. Casa Bring ? ce­-i asta ? cine a auzit de dînsa ? In vîrtejul acestui e­­norm oraș un lucru așa de rar și ascuns, nu poate ajunge la urechile ori­cui; îți trebuie un mediu anume ca să afli unde răsare arta, adevărată artă. Dar dacă ai cunoștință de fapt, de existență, te în­drepți către iei ca unul din cei cari sunt setoși de măiestrie, de frumusețe. Și la scări, intr’un fel de intrare elvețiană, o poartă (ușă) enormă ’n stil modern, poirtă de sticlă colorată și desemnată se înalță deasupra celor cîte­‘va trepte, iar la par­tea iui superioară, in litere aurite, stă scris : Casa Bing. Intri și o splendoare îți lovește ochii ; ie lumina zilei care ca­de in mijlocul casei prin acoperișul de sticlă tulbure. Căci in năuntru celor șase caturi nu se tavan nu se odaie, ci un fel de atelier nalt pănă ’n acoperiș, prevăzut la fie-ce cat, de cîte-o galerie, la cari te urci pe scările agațate pe lingă pereți,— un fel de interior larg și plin de lumină, unde strălucesc obiectele, mobilele, tot ce ține da artă, așa zisa arta nouă. Iar de părțile acestui interior se ramifică odăi, incăperi, despre cari vom vorbi indată. Gare-i caracterul acestei case ? Să’4 spu­nem , ie: cea din urmă notă a sezonului cu privire la arta obiectelor de lux. Cu alte vorbe, tot ce ie mai bine, mai artis­tic, mai măiestru , făcut, și ce ie mai de actualitate se întrunit in magazinul aces­ta,­căci ie un magazin artistic și de-o raritate excesivă. Aici se vede acea ten­dință artistică pusă in ori­ce obiect de mobilare, de la cel mai neinsemnat pînă la cel mai trebuitor. Aici se găsesc olă­­riile cele mai fine, colorate de-o mină u­­șoara, și avînd refectele metalice ; aici se ’ntind covoare rare și de-o alegere consi­derabilă; aici sunt așezate scaunele de fantazie, scrinurile sculpturale, mesele ce­le mai simbolice, serviciile de ceaiu, ca­fea, lichioruri, de-o delicateță nemai­vă­zută, vasele impozante, ca niște giganți sculptați in paiantă ; aici se săvârșesc mâ­­tăsurile, cu desenuri felurite, nemărgini­tele variații de culori, nuanțe, armonii; nimic nu se ordinar, fără gust, fără sens. Ie lumină, frumusețe, artă,fie o hrană vizuală divină: finețea lucrurilor, gingă­șia in care se tăiată ferma, splendoarea simțului artistic manifestat in ori­ ce colț, ori­ce parte, totul vrăjește cu puterile fe­eriei celei mai rare. Acuma, să trecem in interior, intre to­te aceste obiecte de preț, expuse, se văd tablouri, acquarele, desenuri. Iscălitura se șierge ; știm cine ie acesta am văzut lu­crări de- ale lui, și îl cunoaștem, totuși nici­odată n’am avut ocazia să cunosc ar­tistul in toată libertatea lui. Sute de ta­blouri, aceiași mână iute, justă, indemă­­natecu­ acelaș caracter puternic și renu­mit pentru artist. Acquarele de-o frumu­­sețe orbitoare,­desemnuri cu,penița, de o­­ finețe duioasă,—studii perfecte și vorbi­toare. Ici natura: largă, in plină perspec­tivă, dincolo studiul lui Don­ Quichotte, in altă parte strada cu animația iei, lucră­torii in timpul muncii, lumea care se miș­că, agită, vorbește. Pretutindeni aceiași notă ca fond. Vierge are o personalitate artistică cea mai sinceră, cea mai vădită, cea mai na­turală, că sare in ochi. Aceasta ie orgi­­nalitatea să vedem. Un tablou care re­prezintă scăparea unui taur intr’un oraș din Ispania. O privire se de ajuns să vezi adevărul; taurul fuge in drum lumea spe­riată se ascunde, se agață de balcoane, de ferești, spăimîntată de furia bestiei, pe cînd­ o baba­ie hMă in coarne. Mișca­rea se generala pen­tr­u totalitatea tablou­lui și particulară pentru fie­ce individ. In felul cum reprezintă corpul se vede cită instinctivitate artistică se desface din penița lui, ca­ să­ traducă exact natura su­biectului. Un bârâu. Aceiași variație: o FOIȚA „EVENIMENTULUI.“ GOALA 49.­ MILIOANE XVI. Indigenul australian. Cu toate acestea, nu masacruri in re­gulă au distrus cel mai mare număr al indigenilor. Boalele pe care albii le-au adus cu sine au fost nu alt chip omoră­­toare pentru dînșii. De la prima atingere a lor cu europenii, au fost decimați de vărsatul. începând de la Sydney, flagelul pustii triburile vecine, cari, fugind îi răspândiră­­ a treia parte din populație pe zi. Astă­zi, epidemiile de variolă sunt mai puțin te­ribile, dar, in schimb, nenorociții­­ sălbă­­teci sunt adesea ori victimele tuberculozei, altă boală adusă de europeni. Dl. Daimon, care, de căte­va minute examina cu atenție armătura indigenului, care, necontenit ,mergea inaintea lor pen­tru a-i conduce, zise de­odată . — Nu-mi închipuiam pe un sălbatic alt­fel de­căt cu un arc și cu o săgeată și acesta nu le are. — Intr’adevăr, respinse doctorul, în­trebuințarea arcului și a săgetei de necu­noscuta a aborigenilor Australieni. De alt­fel au făcut din lemnul lor o armă tot așa de sigură și de puternică, servindu-se pentru a-i da drumul, de un fel de plan­șetă inserată intr’o margine adoptată la mânerul armei. Mulțumită acestei planșete care’i dă o mișcare ușoară de relație, arma capătă o forță­ și o preciziune surprinză­toare ; la opt­zeci de metri, poate să ucidă un om. Dar arma australiană prin esce­­lență, de acest soiu de sabie da lemn cur­bat, pe care o vezi atărnînd de brîul in­digenului nostru. — Le un boomerang nu-i așa ? intrebă Julien. — Ai auzit deja vorbindu-se de acest instrument ? intrebă doctorul pe prietenul seu. — Da, respinse Julien, și ași fi foarte curios de a o vedea manevrând. — Dorința ta nu ie greu de satisfăcut. O să cerem călăuzei noastre să ne arăte cum se se servește de arma sa. Doctorul îl chemă pe Australian, căruia spuse căte­va cuvinte, arătîndu-i boome­­rangul. Indigenul surâse, și arătind un papagal ce sta pe una din lanurile înalte ale unei arancaria, la depărtarea de aproape 50 de metri, le făcu semn că o alege ca țintă. Cu măna dreaptă apucă atunci arme de una din extremități, cu partea convescă in afară, și după ce‘ a invărtit-o ‘in jurul capului, înaintând cu căți­va pași pentru a mări forța impulziunei, îi dădu drumul brusc. Boumerangul porni făcînd un sgombt de roată, indreptăndu-se mai întâia in direc­ție aproape orizontală , in urmă de­odată îl văzură parcurgând văzduhul, descriind mișcări bizare, până la ramura pre care stătea papagalul. Pasărea, zărind ascuțișul, și înțelegând fără indoiala primejdia ce o amenința, își desfăcu aripele pentru a-și lua zborul ; n’avu insă vremea pentu a­ face această, boumerangul o atinse, și bea și căzu greoiu pe pămînt. D. Dalmon și Julien scoaseră un stri­găt de mirare. Dar surprinderea lor fu la culme cînd văzură că boumerangul, după ce lovise pe papagal, se intoarce inapoi, inclinînd puțin spre stiigă, și venind să cadă la pi­cioareld loTt;­aplica ab isi locul de unde plecase. Doctorul ridică instrumentul și-l intinse la cei doi tovarăși ai sei, care‘putură să-l examineze atunci după placul lor. Sei constă intr’o lamă de lemn, netedă pe o parte curbată puțin pe cealaltă și ascuțită la margini, a cărei lungime­i era de aproape cinci-zeci de centimetri, lăți­mea de cinci centimetri și grosimea­­ le vre-o zece milimetri. Această lamă avea in total o formă re­curbată, prezentînd ast­fel două ramuri, dintre care una Te mai lungă de­citi cea­laltă. Mai mult, aceste două ramuri nu se găseau așezate in același plan , li se dă­duseră o ușoară intersetara in senă con­trar in așa mod fi­cit să poată conținea un gloanțe. Doctorul atrase atenția prietinului­ seu și al d-lui Daimon asupra acestei ultime disposițiuni. (va urma)

Next