Evenimentul, iulie-septembrie 1898 (Anul 6, nr. 1565-1637)

1898-07-01 / nr. 1565

ANUL AL VI-lea No 1565 ABONAMENTE : înainte pe un an . . . . i.pj 24— ., 6 luni.......................­­2— *T" „ ., 3 luni......................... ti­f In străinătate un an . . . . . .pi Un număr 10 bani REDACȚIA LA TIPOG­RAFIA « EVENIMENTUL» STRADA LAPUSNEANU No. 44 Iași . EDIȚIA IV-a «KIlKIHHKai H9K SAMN ZIAR COTIDIAN MERCURI 1 IULIE 1898 Am­ineturi, inserții și Reclame ;via 1 linia g­ariitoiui Lei 4 — „ NI .. 2-III „ „ 5) „ IV ., „ „ 25 Ma­nuscrimiști nu se inapon­esc. Un număr vechi 30 bani ADMINISTRAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL MO ‘A* * >>\ ! '* *!$#•, %\ --------- --- ■|jf­ g; ț | | g j|------­ ÎMPĂRȚIREA ABONAMENTUL DE MUT» Administrația „Evenimentului “ pentru a face o înlesnire cetitorilor isei, primește cu începere de la 1 iunie curent abonamente de viligi­­atură cu următoarele prețuri: Pentru o lună . . lei 3 „ zile. . . . lei 1.80 Ori­ce cereri de asemenea abo­namente trebuiesc a fi întovărășite de costul lor in timbre sau manda­te poștale. Schimbările de adrese se vor face cunoscute prin o cartă poștală. Premii gratuite abonaților .,­­­VENI­MEN­T­UL­U­I“ Administrația ziarului „Evenimentul“ care își dă toate silințele pentru a face inlesnițele cele mai mari abonaților sei, e fericită a anunța că, in urma unui angajament, poate oferi cu începere de la 1 Iudie o frumoasă serie de premii abonaților săi pentru un an. Aceste premii, cari au o valoare co­mercială însemnată sunt expuse in vi­trinele solei de depeși, a „Evenimentului“ și fac obiectul admirațiunei tuturor. Fată premiile din care fie­ce abonat își poate alege după plăcere obiectul ce-i convine. 1) . LJn frumos și elegant cor­fei de matasă, neagră sau albă. Mănunchiul variat și foarte ele­gant, bățul întreg de fer. Ulti­m­ul model atît pentru domni cit și pentru doamne. Aceste portele se vital in comerciu cu prețul de 10­12 lei. 2­ . Una­ pereche perdele de stofă, cu franjuri, pentru ferești model „Algeriane", lungimea 3 m. jum. Culoarea roșie închis cu dungi albastre și filigrame de aur. 3) . O frumoasă tavă de b­olț, model Ludvic al XV c (relată și ghioșută, pentru cărți de visită sau pentru fructe. Această bucată de juvargie este o capo­dopera și are o valoare de cel profi­­ dS lei. 4) . O solniță mecanică, de re­­alix și cristal care presoară sin­gură sarea in bucate, ultima noutate de la expozițiec din Vie­­na, din ateul curent. 5) . Un degitar de argint veri­filabil, titlul 18 carate verificat, cu virfui de cornalină. Pe simpla distanța de abonament, administrația noastră, eliberează in mod gratuit tenul din aceste obiecte, iar cos­tul unui abonament pe un an este de 28 lei. IV. II. Reamintim cu această ocaziune că grație dispozițiune­­lor luate de administrația noas­tră, abonații nu mai primesc ziarul a doua zi după aparițiu­­ne, cum se obicinuea pănă azi, ci ,,Evenimentul“ ediția IV este distribuit, la carele S fie­cărui abonat chiar in ziua aparițiunei ziarului. *. _____ Se cau­ta. 2 vînzători de Ziare cu „ satar de 4S1 lei lunar și 1 remisă, se adresa la Admi­nistrație. Haitei­­le la­­ Mia! Totul nu e dat nouă să vedem, tot ce ia mai trist lașul are a suferi. Nici odată lașul n’a avut rușinea mai mare de a avea in fruntea sa o administra­ție mai păcătoasă, mai incapabilă și mai puțin respectuoasă de banul pu­blic și de interesele cetățenilor. Dar credem că am terminat-o cu dînsa. Viitoarele alegeri generale co­munale vor confirma incă odată cît de drepte sunt acuzațiile ce le rădică „E­­nimentul“ și ca in tot­deauna triumful va fi al nostru, pentru că desinteresați in toate aceste intrigi politice, nu fa­cem de cît ă reproduce exact senti­mentul opiniei publice, încă nu anticipăm asupra faptelor și imprejurărilor, dar dinainte putem afiirma că oamenii cari au minat co­muna in acești din urmă trei ani, in cazul cînd ar avea îndrăzneala să se prezinte din nou, vor fi sdrobiți ast­fel ca pe veci să nu mai îndrăznească a eși din vizuina in care se vor as­cunde. Dar despre altă ceva vrem să ne o­­cupăm astăzi. Mult singe­reu a produs adminis­trației comunale faptul că mai dăunăzi le-am caracterizat faptele de haiducești. Și cu toate aceste, față cu cele ce se petrec, expresiunea incă ni se pare prea slabă. Mai des organizare nici că se poate. In contra legei actuala administrație continue a funcționa și a dispune de averea comunală, ca și cum ar fi a ei proprie. Și am fi dovedit aceasta cu priso­sință. Din 19 consilieri aleși, șese lipsesc și prin urmare, după lege consiliul, re­­măind la mai puțin de două treimi, sau la două treimi cum susține d. Tăcu trebuie disolvat. Reproducem incă odată articolul 22 din lege . Art. 22. „Adunarea alegătorilor pen­tru comunele urbane si rurale, se­ țin din patru în patru ani la cea cea din­tâi Duminică din luna Noembrie. Ea se convoacă incă in caz de di­­solvare, sau cînd, prin vacanțele ivite consiliul s’ar reduce la două treimi din numărul membrilor prevăzuți de lege. In ce categorie ne aflăm astăzi"? După insuși declarațiunea și concep­ția administrației comunale consiliul a ajuns la două treimi și prin urmare trebuie disolvat. Iată o dilemă din care nu se poa­te eși: Ca simplă informațiune, vom mai adăugă la aceasta, că­ci. Beceiuiu, consilier comunal, trebuie tot după lege considerat ca demisionar, de oare­ce da mai mult de șase luni i­a calcat pe la primărie. Și in această privință legea e cate­gorică. Și cu toate acestea, in contra legei și numai in complicitate cu ministrul de interne, actuala administrație con­tinue a funcționa ca și cum nemic nu s-ar fi intîmplat, ca și cum d. colonel Botez nu i-ar fi dat o lovitură mortală, ca și cum legea ar apăra și motiva șederea ei in aspelul comunal. Dar aceasta nu poate dura. Cerem ministrului de interne ca ne­­intîrziet să aplice legea și să disolve actuala oblăduire de la comună, con­­demnată din primul moment incă de opinia publică dar al căriea sfîrșit ii ordonă azi și legea. ■«A PREMIELOR Dl. Cocea făcând percheziție lui Har­manda a găsit cei 4 lei și 90 bani fu­rați cu semnele pe ei semne identice cu 36 lei și 5 lei și 10 lei la sati in sal­tar. Harmanda a fost destituit și lucră­rile înaintate parchetului. Nu cred că ministrul așteaptă să vadă pe cetățenii ieșeni,constituindu-se in poteră pentru a scăpa orașul de haiducii cari au pus stăpînire pe el. Evenimenitul. De aceia și regele Bulgariei ie foar­te rece primit la Curtea noastră. Re­gele Carol pentru a face să iasă in e­­vidență lipsa de intenție politică a a­­cestei vizite, a făcut suveranului Bul­gariei , o primire pur și simplu de oas­pete regal, fără miniștri și fără persoa­nele marcante oficiale ; și tot in acest scop a regulat ca vizita să se facă la Sinaia, iar nu in Capitală. Dar ori și cum neoficialitatea cu care se primit regele Ferdinand se prea deo­cheata, așa de deochiată in cît „ Voin­ța Națională“ nici nu urează „bun sosit “ augustului oaspe. Ce s’o fi ascunzînd in dosul tuturor acestor fapte, cine o poate ști?.... __________________________Aur. Cel puțin autorului acestor rînduri îi pare că Rogojină ic perfect in anec­dote și că nu mai are nimtc de învățat in direcția aceasta. Sport. SWJLfJáETJE Mignona. București De cînd r­îndunele au venit, aducînd cu ele varii dulce, cu farmecele naturii, de a­­tunci a apărut ca o sloit, cu un luceafăr, ca o fecioară, Mignona, ineintătoarea Mignonă, producând o notă discordantă in elita socie­tății bucureștene, acolo unde dantele d­e mă­tușă și paieriile rokoko inlocuesc frumușele și cărora le plac ’n născocire fel de fel de arme de vânătoare după burban... chiaburi, indiferent de inimă, de mutră de ele. Multe din femei au ură neîmpăcată con­tra Mignonei, pentru că e frumoasă, cultă, inteligentă, grațioasă, atîtea călită­ți­­ scumpe cari întrunite dau pe femeea ideal, femeea pe care cu luii o visăm și care ea și un meteor se depărtează de noi, dispare, toc­mai atunci cînd ne credeam mai apro­piați de ea. Mignona o văduvă, ce poartă pe umerii ei rotunzi vre-o 22 de raze, floarea tinere,ei. Vecinie naturală de sute de manieristi, cari, caută s-o convingă de sinceritatea, pa­lavrelor lor, și uită sermanii, că ii tot atât de greu acest lucru, ca și cînd­ ai cerca marea cu degete, ca să dai de fundul ei“! De alt­fel e,ștrengări,ă ca toate femeile inteligente și-i place să-și bată joc de sexul mustăcioșilor. Urește militarii—sub uniforma cărora zice ea—se-ascunde numai ipocrisie și brutalitate» li plac poeții pentru că ei simțesc mai mult. Stă in Strada Dionisie, Ia o mare^­e epur­­­are de mine dar asta nu ne impedică ca să ne strîngem mînă zilnic. De multe ori co­mite și versuri și are bucurie cînd le­ găsesc bine. De visu : Aimer c'es- vivre !... Mignona va­­s­ta pe vară la Agapia. _ ____ Uitat REPORTAGIU Furtul du la bariera licita Prinderea autorului Dl. Neculai Argintariu, perceptorul barierei Nicolina, observă că de mai mult timp, la socotelele ce făcea casei, avea lipsă mai in fie­care zi-câte 10 și pănă la 25 lei așa că la 15 a fie­cărei luni î­i lipsea cite 90 pănă la 120 lei, lipsă pe care trebuia s’o pue din salarul seu. Acum 15 zile venind cu inspecție pe la bariera Nicolina dl. Ilie Cocea, per­ceptorul Argintariu i se plînsă, spuin­­du-i că bănuiala lipsei de bani o are asupra ajutorului seu Dimitrie Har­­manda. Perceptorul Argintam a cerut de la dl. Cocea de a face o mică gaură mică in ușa care desparte localul per­cepției de camera gardiștilor postați la bariera spre a putea observa­­ in lipsa sa de la birou cine umblă la saltarul cu bani. Dl. Cocea incuviințînd aceasta per­ceptorul Argintariu face gaura in usă și insamnă 40 de lei in piese de 1 leu și 6 lei in aramă cu cîte un punct n­egru de cerneală fără însă să știe a­­jutorul seu Harmanda și pleacă cu varsarea la primărie. Cum Argintariu a eșit din birou, Harmanda cu o cheie falsă descrie saltarul și fură 4 lei și 90 bani in care timp gardistul din o­­daea vecină l’a observat prin gaură. De la primărie perceptorul Arginta­riu se întoarce cu inspectorul Cocea și numărând banii găsește lipsă 4 lei și 90 bani. Dl. Cocea chemînd pe gardist l’a în­trebat că cine a umblat in saltar, dîn­­sul a răspuns că dl, ajutor de percep­tor Harmanda. O dramă pe zi NEBUNIE? Intîmplarea a avut loc in Lyon acum 5 zile. Chambourier, lucrător de automobile petrecu noaptea cu amanta lui Marie Fourbon, actriță. Dimineață trăzindu-se se duse intr’o cafenea, bău 3 vermuturi și scrise co­misarului respectiv următoarea scri­soare : D-le comisar. Am onoare de a vă ruga, de a vă conjura chiar să opriți presa de a ne reproduce numele din cauza familiilor noastre. Veți bine voi, a ne informa familiile noastre că nu-i o dramă de amor, ci numai un dezgust de viață, o perspectivă neagră a viitorului ; a­­daogați chiar și puțină nebunie. Fiind­că voiajul ce am de făcut ie cam lung n’am îndrăznit să plec singur, ca să­ nu mă plictisesc. Primiți etc. P. Chambourier. Apoi se întoarse la oțelul unde pe­trecuse ; aici își lovi amanta cu un pumnal sub finul stîng. Nenorocita căzu intr’un sac de sînge. La țipetele iei chelnerii veniră, dar pănă a nu pune mina pe dînsul, iei își dădu moartea. _________________________Lear. Rigolotia la Drepay Regimentul al 4-lea de artilerie co­mandat de generalul Estevan s’a re­voltat in Montevideo; acesta a fost declarat de guvern in stare de asediu. Se crede că această revoltă se dato­rită instigațiilor d-rului Herrera vechil președinte al Uruguayului. Zilnece incăerări au loc cu garda națională, care ie respinsă de revol­tați. Sunt 400 uciși și răniți, parlamentează cu insurgenții.Guvernul Vizita regelui Ferdinand In cercurile noastre politice vizita re­gelui Bulgariei se chestiunea ce mai la ordinea zilei. Ce caută regele Ferdinad de Coburg la Sinaia ? Are această vizită vre­un scop p­olitic ori ie o simplă vizită a u­­nui suveran la altul ? Iată un lucru, asupra cărei nu există o deplină înțe­legere. Unii cred că vizita aceasta ie făcută in scop politic, și anume că prințul Bulgariei ar fi­ trimis de Rusia, sub in­spirația căreia lucrează, pentru ca să pară că această vizită ie ia legătură cu vizita pe care regele nostru o va fa­ce vara aceasta împăratului Rusiei și să se creadă că o înțelegere se stabilește astfel intre Bulgaria-Romînia și Ru­sia. Alți cred că nu ie o vizită politi­că, ci o simplă vizită regească. In tot cazul momentul de rău ales pentru această vizită de­oare­ce intre România și Bulgaria incă nu s’a apla­nat conflictul iscat in chestiunea insu­lei Bujoreanu, de­oare­ce pănă mai ieri ziarele Bulgare țineau un limbagiu violent la adresa noastră și de oare­ce guvernul Bulgar contiiuă incă de a u­­nelti printre locuitorii bulgari din Do­­brogea in­potriva României. *IS*5 IMPRESII FUGITIVE la taliat puternic Am asistat anul acesta la producția generală a Conservatorului nostru, și nu’mi pare rău. Căci dacă au fost multe lucruri slabe in această serbare, apoi au fost și părți excelente și demne de remarcat. Nu mă ocup aice nici de unele nici de altele, reporterul însărcinat cu darea de samă a acestei producții și-a făcut datoria in această privință. In general impresia a fost bună, unele elemente s’au­ distins chiar. Și printre acestea in primul loc trebuie pus elevul anului I de la declamație Mihai Rogojină. Ie, de­sigur, cel mai bun zicător al anecdotelor lui Speranță, din cîți a au­zit autorul acestor rînduri, și, probabil, cel mai bun din cîți au zis vre-o dată in țara noastră anecdotele actualului profesor in București și....spiritist. Și calitatea cea mai de căpetenie la fei, singura care se și cere in zicerea anec­dotelor ie naturalul. La dînsul nimic nu se silit, nimic nu se meșteșugit in vederea efectului,­­ defect de care sufăr cei mai mulți recitatori de anecdote. Rogojină nu se clovn, iei nu sare pe scenă, nu face gesturi exagerate, nu-și schimonosește glasul. Iei ie țăranul in­teligent și cu bun simț, țăramuul nostru povestitor, liniștit și sfătos, la care hu­morul nu’i căutat și studiat, ci reiese in mod natural din glas, din intonație, din gesturi, din mimică, și toate ’s moderate și in deplină armonie intre iele. Iei nu recitează și nu declamă anecdotele; iei le zice, le povestește dacă voiți; nu ie actorul care știe că apare pe scenă înaintea unui public numeros și care crede că trebuie să facă ori­ce pentru a fi aplaudat, ci ie amicul cu care stai de vorbă și care-ți spune lucrul in mod natural. De aceia la dînsul gestul, intonația, mimica sunt perfect adequate cu ceia ce spune; și tot de aceia dispare versul in povestirea sa. Ie un talent și un talent admirabil acest tînăr pe care nu’l cunosc, pe care pentru prima oară l’am auzit și văzut la această producție a Conservatorului, dar despre care ași putea spune cu si­guranță că ie un fiu de țăran. Căci numai așa se explică naturalul, și darul lui de povestire. De un singur lucru îmi pare rău , că acest tahăr urmează la Conservator. Talentul de­ a zice ast­fel anecdotele ie un dar natural, și mă tem că școala să nu -i falsifice lui Rogojină intonația, gesturile și mimica. Iată de ce vași sfătui chiar și asculte cît mai puțin preceptele altora și să stăruie cît mai mult in modul său de-a spune anecdotele. Educația noastră corporală DE Dr. SOLOMO­V­ICI Copilul mărunțel și slăbănog, subțire și in gust la piept, adolescentul uscățiv și surmenat, bărbatul cu capul intre umeri și gîrbovit de tînăr și că colea bătrînul din timp inbătrînit. Iată ge­nerația actuală datorită educațiunei noastre din școală și d’acasă, care nici una nici alta nu ține seamă de cele mai elementare regule de higienă. Comisiunile școlare îndoapă progra­mele cu materii, neglijînd-se in mod absolut desvoltarea corpului, care de­generează prin neactivitate, precum degenerează apoi intelectual prin su­­pra-activitate. Nici un fel de tendință nu se vede la noi pentru ușurarea stu­­dielor și lărgirea atențiunei, ce trebuie dată desvoltărei corpului sfidare ab­solută a latinescului mens sana in cor­pore sano, care se traduce deja in ci­ vităra gimnazială. Desvoltarea corpului prin gimnastică era idealul vechii Grecii, care știa să admire frumuseța corporală. Exercițiile naturale, primblările, alergăturile, sal­turile, m­otațiunea, lupta, mișcările cu aparate, cu arme, dansul, dansurile religioase și in fine și gimnastica me­dicală, care formează unul din cele mai importante capitole din Higiena Sănătății (Kinesiterapia, tratarea hoa­țelor prin gimnastică) erau in mare onoare la Greci. In gimnaziile lor se invăța pe lîngă filosofia și exercițiile corporale. Ei vo­iau un suflet frumos intr’un corp de atlet și de aceia începeau cu desvol­tarea corpului in școală și de aceia in muzeele liceelor din Atena sunt a­­cumulate cele mai frumoase marmore antice. Gimnaziarcii cu ajutoare pentru a­­cest scop invadau exercițiul sub toate formele. Ei făceau aceste exerciții sub cerul liber și in toată comoditatea, se desbracau gol de tot, de ici și numele de gimnastică de gimnas care insamnă gol, de ici și numele de gimnasii dat școalelor unde pe lîngă spirit se cultiva și corpul. Și la noi s’a pastrat incă acest nume de gimnazii, care insă nu mai are nici un rost căci pentru invațarea gimnas­ticei pe de a rostul, cum se face nu arare ori in școalele noastre, credem absolut inutilă această extremă como­ditate a vechilor greci. Ori, o­ri insem­­nînd poate vrî un alt­fel de goliciune gimnaziul nostru ? Gimnastica mărește volumul și ener­gia mușchilor, activează respirațiunea, mărește energia bătăilor inimei, favo­rizează nutrițiunea și funcțiunile pielei, diminuă impresionabilitatea fisică a corpului ’l face mai rezistent la frig la căldură și chiar la boli. Și nu ne mirăm de­loc de prețul, ce se punea pe dînsa in Grecia, cînd vedem, că și omul preistoric și triburile sălbatece exercită in mod metodic mișcările cor­porale pentru a capata agilitate la luptă și la vînătoare. Cu 2698 ani înaintea erei noastre apăruse in China o carte numită Dong- Fou (arta omului) unde se găsesc ex­puse regule asupra gimnasticei. In al 16 secol înainte de Christ se găsește in India intr’o carte Ayour-Ve­das (știința vieței) regale igienice ori­ FOIȚA EVENIMENTULUI INTRIGA ȘI c­himi­^. Partea II-a îl Ucisese intr’un chip mișelesc, intr o cursă, pe un om, care nu-i făcuse ni­mic, care nu e­ra vinovat de­căt pen­tru că iubea ca și dânsul și pentru că iera iubit de femeia­ pe care o iubea.­­ Pentru ce venise iei să se amestece in dragostea acestor tineri, și să shim­­be fericirea lor in desperare ? își vor­bea ast­fel din cănd in cănd, și toată ciuda lui pentru Pauline dispărea; dar asta ținea puțin. Apoi -i revenea in minte chipul ti­nerei femei atăt de rece pentru iei și atăt de caldă de dragoste pentru ce­lalalt și atunci toată furia ’i revenea, toate hotărîrile prudente îl părăseau și atunci mai mult de­căt nu­tot­dea­­una dorea ca să tortureze și s’o facă să sufere pe această femeie care nu-l iubea și a cărei dispreț îl omora. Să se răzbune ! Nu se mai gândea de­căt la asta și nu exista de­căt un singur mijloc ca să o atingă pe Pauli­ne, ca să se răzbune asupra iei, să te atingi de copilul iei. I se părea că ast­fel se răzbună in acelaș timp și a­­supra lui Guy, rivalul disprețuit, a că­rui amintire îl urmărea și dincolo de mormînt. Marchizul așa­dar vroia cu ori­ce chip să găsască pe Pauline și pe Marc cu atăt mai mult cu căt in sufletul lui mai păstra un rest de speranță, pe care nu îndrăznea să și-o mărturiseas­că nici lui însuși. Credea că Marc va face ca Pauline să se întoarcă la fei; că femeia, cu toată groaza pe care trebuia s-o aibă de iei, are să se in­­toarcă, pentru a nu-și părăsi copilul. N’are să-l iubească, dar iei are s’o va­dă. Are să se bucure de prezența iei, și tot are să fie o mângâiere pentru dânsul cănd are s’o știe aproape de iei... Ast­fel se gândea marchizul. Toate ideile lui se loveau unele cu altele: contradictorie, confuze, dar suferea. Vroia s-o revadă pe Pauline. Se te­mea ca Pauline, departe de dansul, lă­sată in voia iei, să nu fie sedusă de vre­ o altă dragoste... Și o gelozie săl­batică îl apuca. Zei nu știa că inima Pauline­­i era preocupată de o singură și puternică dragoste ; nu știa că Pauline nu mai putea să iubească pe alt­cine­va, oda­tă ce Guy nu mai iera. Cu toate aceste și din această pri­cină, d. Lantin, câștigat prin făgăduin­țele marchizului, care ar fi dat jumă­tate din averea sa pentru a regăsi pe Pauline și pe fiul­iei, d. Lantin zicea se puse pe lucru vestea pe care o spu­sese marchizului i era adevărată. Baroana de Mériane i era greu bol­navă. Supărarea pricinuită de nenoro­cirea fiicei sale precum și supărărele de bani care se mai înmulțiseră de cănd cu plecarea Paulinei, căci caste­lul putea fi rândul la ori­ce moment, grijele, frica și emoția ce o avea din pricina procesului intentat fiicei sale de către marchiz, toate aceste­a lovi­seră foarte mult zdruncinându-i sănă­tatea. Nenorocita femeie simțea că merge din ce in ce mai rău, și nu se putea măngăia măcar cu gândul că va muri in brațele fiicei sale și ale nepotului. Doctorul Bertand făcuse opoziție de la început. Dacă se arată Pauline aci, spu­se iei, se perdută. Dușmanii noștrii veghează. — Vra să zică voiu fi nevoită să mor fără s’o văd măcar. — Da. — Fără s’o îmbrățișez. — Trebuie. — Și Marc ? — Ce ie cu Marc ? — Nici pe iei nu’l voiu vedea ? — Nici pe iei, nici pe mama lui, pe iei incă mai puțin. îmi voiu da deci sufletul singură, fără a-mi lua rămas bun măcar de la acei pe care îi iubesc. — Dar ieu nu’s pe aici ? leu care-ți sunt prieten, ieu care reprezint pe a­­cei pe care îi iubești. Da, murmură bolnava, iești un prie­ten devotat, credincios... vei ocroti ș de acum înainte pe Pauline... De n­ierai d-ta ce ne făceam noi. — Tocmai pentru că vreau s’o ocro­tesc și de acum inainte, tocmai pen­tru că vreau s’o scăp de cea mai graș­nică nenorocire, care se perderea co­pilului său, tocmai de aceia îți impu­n acest sacrificiu dureros. Crezi că oamenii aceștia n’ar di­zarma in fața morței? Nu vor dezarma in fața nimănu Știu foarte bine că in momentul d față speculează asupra boalei d-tali — Cum așa ? — Și-au făcut socoteală că fiica­­ tale nu te va lăsa să mori fără său, pentru a te vedea. Bolnava își duse măna la ochi. — Oh s e odios cea ce face zise iei (Va urma).

Next