Evenimentul, octombrie-decembrie 1898 (Anul 6, nr. 1638-1710)
1898-10-01 / nr. 1638
ANUL AL Vl-lea No. 1638 ABONAMENTE înainte pe un an 6 luni »> • „ „ 3 luni . In străinătate un an Lei 24-REDACȚIA LA TIPOGRAFIA »EVENIMENTUL» STRADA LAPUSNEANU No. 44 Iași UN NUMĂR 10 BANI 12-6— 36- Un număr 10 bani EVENIMENTUL ZIAR COTIDIAN JOI 1 OCTOMBRIE 1898 Anunciuri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmondei 4-III 1 IV Manuscritarile nu se inapettisa. 50 Un număr vechi 30 buni ADMINISTRAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL l ia nlütNInAlitf UnlrLtliAlitíf Svonurile cele mai curioase, știrile cele mai sensaționale, in adevăratul înțeles al cuvîntului, circulă de o bucată de vreme asupra situației actualului cabinet. Informațiile date astăzi de ziarul oficios sunt desmințite mini de întreaga presă și recunoscute false poimine de insuși ziarul ce le-a publicat. E un adevărat haos pentru acela ce se potrivește spuselor ziarelor quasiguvernamentale. Și cu toate acestea situația e mult mai simplă decît să complac unii confrați să o prezinte publicului. Causa acestei confuzii, nu vine de loc de acolo că linia de conduită a drapeliștilor ar fi șovăitoare, că unele din personalitățile marcante ale grupului, ar vrea in disprețul angajamentelor luate să se impace pentru un portofoliu sau două, nu, ea e efectul dorinței guvernului de a induce spiritele in eroare și de a arata disidența liberală, ca fiind un cer produs din dorința unei căpătueli personale. N’am releva lucrul, dacă obrăznicia unora dintre aceștia n’ar merge atît de departe nicit să deie chiar nume, insultînd astfel luptătorii sinceri, ca să poată mai bine pescui in apă tulbure și să ieie cu asalt urnele de la care să vor retrage ploaii in curînd. Tactica aceasta, de așa mare dorință de impacare, e veche; a mai servit odată unui cabinet ocultist pentru a trece de o grea cumpănă. Astăzi insă publicul amăgit odată va ști să discearnă falsul de adevărat și va primi svonurile ca simple svonuri cărora nu li se dau nici o importanță, decît doară aceia ce se dă unui spirit inventiv in ale informațiilor scandaloase, disprețul. Zgomotul ce se face in jurul primului ministru in chestia trădărei e prea mare pentru ca cîteva glasuri rătăcite și răgușite să poată abate atenția publicului din acea parte, spre ideia unei concentrări liberale. Am zis’o și împreună cu noi au zis’o toate ziarele cu spiritul înaintat cu adevarată iubire de țară și de neam, că o concentrare in care ar figura și figura jesuitului și trădătorului Sturza nu poate nici odată să se realizeze, o asemenea concentrare ne avînd nici o normă. Deci să fie odată bine stabilit că comentăriile adusă de o parte a presei, cea oficioasă, sunt și rămîn cu totul sub beneficiu de inventar. Pănă acuma lucrul cert și stabilit e că drapeliștii nici nu vor să audă de o impacare cu Sturza; susținem aceasta pe probe irefutabile și indiscutabile, ne sprijinim in spusele noastre pe cele două comunicate apărute in ziarul Drapelul. Deci atragem atenția cetitorilor asupra manoperilor guvernului și-i facem atenția nu da nici o ascultare afirmărilor mincinoase a unor ziariști puțin scrupuloși. Oculta ie astăzi in agonie, nici o mișcare a ei spre scapare nu trebuie și nu va fi ajutată. Prea mult a suferit țara, prea multe a avut de indurat fiecare cetățean de la dînsa pentru ca vestea aceasta să nu bucure pe fiecare. In particular lașul nu poate decît să sărbeze ziua morții ei, căci acea Marie B. S. Toți au cunoscut'o, dar toată lumea azi a uilul pe tînăra și frumoasa artistă cu părul roșietic, cu ochii și sprincenele negre, cu buzele aprinse și fierbinți, care astăzi iși duce traiul amantă de privirea întunecată a soțului pe care nu l’a luat din dragoste și sub privigherea ochiului de mamă, care simte că porumbița odată scăpată din colivie, nu se va mai reîntoarce in ea... Ztmbitele ei de altă dată au dispărut in locul vorbelor imprăștietoare de fericire și doveditoare de o viață plină de noroc, astăzi expresia tristeței și lacrimile s'au ivit. Dusă pe gînduri, păstrează i adincul inimei sale, imagina prea iubită a prietinei sale Lucia, căreia ii jură să-i rămîe un veci credincioasă și amintirea sfintă a neferitului ei frate, perdut pentru totdeauna... a cărui cuvinte și sfaturi le va urma chiar dacă va trebui să sdrobească pe toți acei care vor să o împiedice... Dulcea Mariei... n’are decît o singură țintă in viață, la care speră sa o ajute și sora ei „anume aceea de a ajunge, cum merită, in cel mai rău cas fericită Sylva Și nu-ș’ de ce nu mai sînt vesel Și liber nu mai pot să fiu îmi vine veșnic înainte Acelaș păr frumos, galbiu. Și ’n juru mi simt, o strîmtorare Ca florile sădite 'n glastri . Un dor neînțeles măine In preajma ochilor albaștri. _____________________ ÎNTRUNIREA conservatorilor Concentrare ? ori plecare?? întrunirea Conservatorilor zi va fi pentru dînsul .Inceputul unei noi ere. Scapat fi va de toți agenții de asigurare, cari au știut atît de bine să-și asigure existența din banul public, scapat va fi de toate scandalurile ce zilnic se comit la comună și de toate terorizațiile și presiunile făcute. Protecționismul, acest agent specific ocultei, va inceta, înlocuirile ilegale vor lua sfîrșit și nu vom mai vedea destrăbălarea și samavolnicia ținînd locul regulei și dreptăței. Trădătorul și cu toți ai sei simte aceasta, vede momentul cînd va fi silit să se retragă de la putere subt blăstămul intregului popor, nesălit de nimenea și nechemat la putere din nou de nici un partid politic. In neputincioasa lui strădănuință de a mai sta incă un minut la putere recurge la toate sărlătăniele, la toate trucurile pe care le a mai întrebuințat odată, dar dacă au reușit cîndva, nu vor mai reuși astăzi, căci cunoscute sunt tendințele ocultei, cunoscute teoriele ei și punerea lor in practică. Deci zadarnică osteneală, nimic n’o mai poate scapa, toate incercările ei rămîn simple incercări și publicul le va aprecia ca atare. Tout va la cruche ă l’eau qu’â la fin eile casse. __________Henri G. Sontzo. priveliștea ce se înfățoșa. La comanda supremă pentru defilare dată de d. general iarca trupele rînd pe rînd, se pun in mișcare in sunetele asurzitoare a trompetelor și muzicelor militare. întâi au defilat trupele diviziei 7 comandate de d. general Gorjan, compuse din batalionul 4 de vînători, regimentele de infanterie 12 Cantemir, 25 Vaslui, 13 Iași și 14 Roman. Batalionul 4 de vinători a atras admirația tuturor. Mișcările erau aproape mecanice, ținută impunâtoare, publicul a aclamat pe vînători. Regimentele diviziei 8 de sub comanda d-lui general Răsti, compuse din reg. 27 Bacău, 15 Războeni, 16 Suceava și 29 Dorohoi au defilat aproape la perfecție. Defilarea inpunâtoare a fost a cavaleriei, comandate de dl. general Beller, compusă din regimentele 2 și 4 roșiori și 7 și 8 de catarași defilare făcută in galop, era ceva impunător înaintarea cavaleriei spre cercul de defilare. Ținuta cavaleriei a întrecut toate așteptările cu toată oboseală oamenilor și a cailor. Artileria, asemenea a defilat cu multă tactică, compusă din regimentele 4, 8 și 12. M. S. Regele a mulțumit d-lui general Iarca șeful suprem a manevrelor pentru ținuta trupelor in defilare. După terminarea defilărei M. S. Regele, a întrunit pe toți d-ni generali și ofițeri superiori, arătăndu-le greșelile comise de unele trupe in timpul luptelor, lăudând mult bravura repurtată de batalionul 4 vînători care apara Romanul in momentul cînd regimentul 8 calarași încurcase să-l șarjeze. Vînătorii au respins cu bravură nedescrisă cavaleria, nevoită fiind a se retrage din fața focurilor. Victoria vînâtorilor, a fost aplaudată de toți străini militari. După terminarea defilărei care a avut loc la ora 1 p. m. trupele au intrat in Roman aclamate de mulțime, iar M. S. Regele împreună cu militari streini și statul său major a plecat cu trenul spre Sinaia. Neva dizidența liberalilor din Giurgiu n’ar fi îndreptată împotriva d-lui Sturza, încă ar fi o dovadă că d-sa nu mai poate sta în fruntea guvernului. Căci sea însamană că șeful neputîiul-o preveni și înlătura, nu mai are autoritatea morală necesară, pe care noi de altfel in totdeauna am contestat-o. O purificare deci în adevăratul sens al cuvîntului a devenit iminentă, și va trebui să se facă oricîte piedici i s’ar opune. Urlea ai vota cu guvernul. Grupul d-lui Ulloa e devorat. Se crede că nici nu se va presenta actuala listă pentru alegeri. Protestînd contra teroarei, pe care ocultiștii o fac, cu speranța că măcar astfel vor eși la alegeri. Asemeni sfătuim pe cetățeni, că atunci cînd va vedea pe vre’unul de la primărie sau poliție venind la ei după voturi, să ia pe fugă. BIRO.nalitice, programe analitice“. Ba incă unii, electrizați de ideia acestor programe, au propus să se prevadă in ele pănă și ceia ce nu trebuie a se propune elevilor, cu alte cuvinte au mers la absurd. Judecind după dorul ce manifestă și după costisitoarele stăruințe ce se fac pentru programele analitice, ai putea crede că li se atribuie o putere miraculoasă, că, adică, lor nu mai are să li se datorească tot progresul viitor al școalelor noastre, pe cînd in realitate invățămîntul depinde de doi factori mai principali: o bună organizare și o suficientă pregătire a corpului didactic. Și dacă nu s’au realizat așa de mari progrese in invățămîntul nostru pănă acuma, cauza n’a fost lipsa de programe analitice, ci lipsa de dăscăli buni, reaua organizare și mai presus de toate societatea noastră incultă, unde o simplă teșcherea la mînă, căpătată D-zeu știe cum, dar ajutată de protecție și de oarecare indrăzneală, te rîdică mai mult decît munca, capacitatea, meritul. Pentru ce să cer ,cu atâtă stăruință programe analitice ? După cum văd, cauza nu este atâta intenția de a se realiza un invățămînt mai temeinic in școalele noastre, pe cât dorința de a se inlătura surmenajul intelelectual. Dar surmenajul intelectual dacă există in școalele noastre, există numai din cauza relei organizări a invățămîntului. La noi nu învață un elev căteva studii ca să se știe bine, ci invață o mulțime, ca să nu știe nici una cum se cade, adică se aplică pe dos maxima pedagogiei latine, „non multa, sed multum.“ Așa se face că pe deoparte avem surmenaj intelectual, cerîndu-i-se prea multe lucruri unui elev , iar pe de alta nivelul invățămîntului de mai jos ca oriunde aiurea. Bacalaureații noștri nu-s in stare să facă o composite, ori să scrie un subiect in limba romînă, și nici să traducă patru rînduri dintr’un autor latin , iar licențiații nu posedă cunoștinți cât un bacalaureat bun de alte țări. Credeam că noua organizare va aduce leac acestui zeu, dar de la apariția întocmirei orarului și a studiilor pe clase, am început a mă îndoi, cel puțin întru cât privește gimnaziul (școala medie). Dintre studiile de astăzi s’a inlăturat limba greacă, dar s’a pus in loc limba germană care începe de la clasa a IlI-a. Tot de la această clasă începe și limba latină ; așa incăt in loc de a se ușura programul, din contra s’a mai încărcat cu un studiu. Apoi se poate crede că-i cu putință ca un elev din clasa II-a să potă invăța pe lîngă limba maternă și celelalte studii, incă trei limbi : franceza, germana și latina ? Asta va să zică a înlătura surmenajul intelectual ? înțelegem ca limba latină să înceapă din clasa a IV-a sau cel mult din a III-a ; dar dacă incepe din clasa II-a, ce importanță se dă limbelor moderne , cu două sau trei ore pe săptămînă, mai cu seamă la niște limbi care trebuie vorbite, nu se poate face nici o treabă de ispravă. Timpul va dovedi-o. Am spus că nu toate lucrurile și prin urmare și nu programele analitice, trebuie de ținut calea mijlocie. Netăgăduit, programele analitice își au avantajele, dar și defectele lor. Au avantaje prin faptul că servesc profesorului ca o normă în limitele căreia trebuie a-și face cursul și ca un povățuitor al chestiilor ce are a preda elevilor săi. Aceasta negreșit ie de mare importanță, căci ieu cunosc un profesor de limba latină, care, in lipsa unei programe analitice, avea odată REPORTAGIU Manevrele dla Roman Manevrele corpului 4 de armată s’au terminat asaltaeri. Pentru a descrie pe larg modul cum s’au efectuat luptele acestor manevre și a le face criticele sau laudele cerute ar trebui ca unul din noi să aibă cunoștinti speciale asupra artei militare. Ne mărginim aci numai a face o mică schițare asupra revistei și defilarei trupelor. Douăzeci de mii de soldați cu 2450 de cai, plus aproape 2 mii de ofițeri inferiori și superiori după o oboseală fără margeni cît au durat luptele, au defilat in fața Regelui și statului major. Tot cîmpul fără margeni dintre Săboani și Roman era ocupat de trupe. Defilarea a avut loc Luni după cum am anunțat in numărul nostru de ori la ora 11 jum. a. m. E de nedescris 0 drama pe zi UN UCIGAȘ. Un individ cu moravuri puțin recomandabile numit Felix, in vrîsta de 20 ani, din Paris, n’a trăit decât din prostituirea fatală, pe care le terorizasei. Felix făcuse cunoștință acum trei luni cu o lucrătoare floristă Maria Picart, în vrîstă de 23 ani, pe care voia să o prostituiască pentru a-i întreținea pe iei. Dar dînsa refuză și încetă orice relații cu Felix. Mizerabilul o pândi la ieșirea iei de la lucru și -i dădu patru lovituri cu cuțitul. Rădicată de trecători, rănita fu dusă la spital, intr’o stare gravă. Felix ie arestat. _________________________Lear. Dizidenta Dizidenții liberalilor din Giurgiuie eloquentitica ie o dovadă mai mult a faptului că ceia ce spunem noi de atita timp ie adevarat,ie dovadă cât campania întreprinsă împotriva d-lui Sturza ie justificată. Nemulțumirele sunt mari, actuala stare de lucruri nu mai poate dura; chiar dacă TRĂDAREA Fie Benedek Jancso, fie ieszensky, fie oricine altul autorul documentului, existența a fost implicit recunoscută și tradarea d-l ui Sturza dor Buităi. Astăzi ie un lucru cert cum că d-. Sturza a mințit in plin parlament cînd a tăgăduit autenticitatea actului. Trădătorul de neam și-a agravat crima, voind s-o mascheze prin minciuni ordinare, întrebarea pe care deci fiecare om cu dragoste de neam și țară, și-o pune ieste : mai poate fi trădătorul tolerat să zâmbe acolo unde se cramponează ? Oamenii noștri politici, de ori-ce culoare politică, ar fi iei nu simt absoluta trebuință de a-i expulza din mijlocul lor ? Suveranul mai poate considera ca sfetnic al său și ca demnitar al coroanei pe omul, care nu s’a sfiit de a comite cea mai odioasă crimă ? Opinia publică nu va înfiera cu pecetea infamiei pe acela care și-a vîndut fratele? Nu mai ieste vorba aci de o răsturnare de guvern ori de o campanie politică. ieste un joc ceva mai superior decit combinațiile momentane și trecătoare ale jocului politic : demnitatea noastră de oameni și cetățeni, sfidată de trădător, cere o satisfacție, și aceasta satisfacție trebuie să ne-o dere aceia cari au putință de a ne o da. Ciic. Teroarea din Botoșani — Prin fir telegrafic — Din Botoșani nu se telegrafiază că teroarea in vederea apropiatelor alegeri comunale a început deja. Au fost destituiți sau amenințați cu destituirea pana in prezent o sama de funcționari, bănuiți ca nu Semne de ducă! Senmulțesc semnele râie, și se împuținează cele bune, vorba poietului! Fiecare zi ne aduce cite o știre semnificativă și de rău augur pentru poziția dl. Sturza. Mai dăunăzi, primul ministru invoca iar umbrele oamenilor mari, in a căror societate d-sa a lucrat timp de patru decenii, și se știe că dl. Sturdza cade in spiritism ori de cîte ori să se înfundă pe lumea asta. Comunicatele „Drapelului” asupra tratativelor cu trădătorii cum au fost botezate, au urmat la ordinea zilei pentru a arata cît de zdruncinată de tăria guvernului; concentrarea liberală, atât de dorită de premierul guvernului, ori ce ar zice „Voința Națională“ nu se poate face fără schimbarea actualei direcții, recte fără mazilirea dl. Sturza, Ziua aspirărei concediului d-lui Cantacuzino, concediu prelungit mereu de dl Sturza pentru a nu se descomplecta cabinetul, se apropie; ce va fi in acea zi? Nu o putem spune cu siguranță atîta doar am putea afirma că rea va fi fatală d-lui Sturza. Căci intr’adevăr un om, dimpotrivă căruia zilnic se aud protestări și din toate unghiurile țarei, nu poate continua a deținea puterea și șefia unui partid de guvernămînt. Nu mai poți fi șef cel puțin șef cu autoritate—cînd soldații murmură. ___________ Truc. Programe analitice Dintr’o extremitate in alta. Neînlăturarea surmenajului intelectual. Avantajele și desavantajele programelor analitice. Procedare greșită pentru întocmirea programelor analitice. Unicul mijloc de a se obține programe bune. Se vede că ie un fapt de natură psihologică tendința constantă a omului de a aluneca cu ușurință și fără cumpăt dintr’o extremitate in alta și de a nu se îndrepta mai niciodată pe calea, așa de înțelept descrisă de poetul latin, mediocritas aurea. Toate fenomenele de ordine socială, politică, religioasă etc., au, in genere, caracterul extremelor: după o perioadă de deosebiri sociale, vine o alta cu dor de egalitate absolută, după absolutismul cel mai tiranic, libertatea anarhică, după fanatism, ateism s. a. m. d. Un fapt cam de aceiași natură psihologică e pe cale de a se realiza acum in școală. Pănă in prezent, să știe că invățâmîntul secundar s’a făcut la noi fără programe întocmite in mod analitic. Așa a mers lucrul de la început și pănă acum. Ce se intîmplă insă ? Se reformează legea instrucției și vine o altă organizare, de odată să și operează o mare schimbare in suflete : un strigăt general isbucnește din piepturile celor mai mulți. »programe ageggaggHsg sosta evenimentului 126 INTRIGA ȘI CRIMĂ ^se Partea a lll-a Intr’o dimineață, cam pe la zece ceasuri, o femeie imbrăcată in negru, voalată, a cărei obrazi era strașnic de palid, și care părea că abea se ține pe picioarele, care tremurau sub sea, trase clopotul care se vedea lîngă ușa de intrare, particulară, al otelului din bulevardul Malesherbes și care aparținea marchizului de Yrvois... Această femeie, cetitorii noștrii au ghicit-o, nu iera alta decăt nenorocita Pauline de Mériane, care se hotărise să se ducă la bărbatul seu, să-și caute copilul și să-l dispute ticălosului care i-l furase. A descrie emoția sărmanei femei, in tot timpul drumului, ar fi un lucru cu neputință de făcut. Pauline simțea că inima -i bate așa de tare incăt credea că de astă dată are să moară . Șovăia ca un bețiv. De cănd zărise pe fiul său suinduse pe cal, in împrejurările pe care leam povestit, Pauline nu mai trăia. Ar fi vrut așa de mult să-l vadă, să-i vorbească, să știe ce gândește despre dănsa, ce sentimente nutrește pentru rea ! Din nenorocire sguduitoare resimțită in acea dimineață de către nenorocita femeie fu prea violentă... Rădicată de niște trecători miloși Îndreptată pe drumul iei, se întorsese acasă sdruncinată și aproape moartă. Nu putu decăt să se arunce pe pat și acolo rămase. O apucară niște friguri strașnice, și-i fusese cu neputință să se rîdice in timp de zile și săptămîni intregi, cu toate că vroia strașnic s-o vadă. I fusese frică să moară, să moară fără să-l fi văzut, dar din fericire, cu tot chinul pe care-l indurase, cu toate suferințele morale, frigurile cedaseră și iera afară de orice primejdie, cu toate că iera incă strașnic de slabă... A doua zi, după ce căzuse la pat, Jeanne d’Arcy, nevăzind-o venind să-i deie lecția obicinuită trimisese pe cineva la dănsa, și venise in mai multe rînduri la inceputul boalei, să vadă ce face, să se ocupe de dănsa și să-i deie îngrijirile necesare stărei sale. O trimisese pe doctorul iei... Scurt, făcuse tot ce putuse pentru a fi folositoare femeiei care cunoștea pe acela pe care-l iubea și care, după cum nădăjduia rea, să-i vorbească de dânsul. Apoi, deodată, fata încetase să vie, și Pauline nu mai avu nici o știre de la dănsa... Ce se intămplase ? — Să i se fi întâmplat vre-o nenorocire și iei sau să o fi uitat ? Pauline nu știa ce să gândească. Regreta absența acestei fete, care iubea pe fiul iei, care se gănda la dănsul, și a cărei vizite ierau singura mângâiere pentru dănsa. Intr’o zi, Jeanne venise la dănsa foarte veselă. Sera a doua zi de când avusese loc, in parcul Monceau, întâlnirea, de care am vorbit, a domnișoarei d’Arcy cu contele de Yrvois. Fata simțise că nu i era indiferentă tânărului gentilom, șii era așa de fericită din pricina aceasta, incăt nu putu să se stăpânească și se duse îndată să încredințeze fericirea iei aceleia care putu să o înțeleagă și s’o impărtășască. In acel moment, cu toate că nu se rădicase încă, Pauline iera mai bine. Nu mai delira. Asculta, înțelegea și simțea... Jeanne veni să se așeze in pat, aproape de dănsa, și cu ochii extasiați, luminați de o bucurie supranaturală, zise : — L’am văzut! Pauline tresări. Sub lovitura emoției prea puternice strigă, descoperindu-și secretul. — Pe fiul meu ? Acuma fu răndul Jeannei de a rămânea inmărmurită. — Ful d-tale ? murmurărea. — Ed ! da, zise Pauline, deorece m’am tradat, acuma pot să-ți spun tot, fiul marchizului de Yrvois fiul meu. Ie acel copil de care ți-am vorbit și pe care mi l’a luat... Nu mă cheamă Doamna Bernard... Sunt marchiza de Yrvois. — Marchiza de Yrvois repetă Jeanne, pradă mirărei celei ma mari... Mama sa!... — Da, zise Pauline, îți voiu povesti totul mai tărziu... Acum vorbește-mi de dănsul. Și ieu l’am văzut ! — L’ai văzut ? — Da, intr’o dimineață... Se suia pe cal... Nu m’a recunoscut. Nu știu.— Dar mi-am săturat ochii privindu-i. Ie frumos cum mi l’ai descris... Ie elegant. Se distins... înțeleg ușor că se iubit de fiecare. — Oh , da, îl iubesc zise Jeanne... îl iubesc intr’arătari căt n’ași mai putea trăi fără dănsul ! — NI iubim amândouă, zise Pauline. Dacă ar putea să ne iubească și iei pe noi! (Va urma)