Evenimentul, ianuarie-martie 1899 (Anul 7, nr. 1711-1784)

1899-01-28 / nr. 1731

ANUL al VI-lea No. 1731 ABONAMENTE: nainte pe un an . . . . Lei 24 -„ ., 6 luni .... „ 12,, și 3 luni .... ,, 6 In străinătate un an . . . „ 36 -Un număr 10 bani EVENIMENTUL ■i—Minimi» ti»Mi H'M i imnm I ‘ kn im im hi ' 11 ittmfxxemtsamtrsrttnii!*» lttBH)iBiS!8BMHMl«te«hrwirtWHBBWWilffailli>tlllllillWi'IIIHnPI^MWBTIII>Wr''WIIMiaBffiW8MMWSEBWH8HBaBHBBIWÍB I REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ STRADA LAPUȘNEANU No. 44 Iași ZIAR COTIDIAN •TOI 28 IANUARIE 1899 gaaO'SKWRl-■■«ȚKr''- V S3S.Annnciuri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lei 4N 9 71 >7 ÎL 11 11 11 & ii vii ii a 50 77 » 7 77 7 7 726 Manuscrisurile vechi nu se inapoiesc Un număr vechi 30 huni*u&ADMINISTAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL Sia Un tribun Român Subt acest titlu ,les Droits de l’homme‘ in numărul seu de luni 30 Ianurie, scrie un elogios articol la adresa iubitului și integrului Nicolae Fleva. Suntem mândri că meritele omului și a oratorului, au știut să-și facă drum și’n țări străine și să facă a se vorbi de dânsul, ca de unul din rari luptători pentru cauze mari, cari n’a perdut un singur minunt din vedere țelul cătră care tinde. In cîteva rînduri bine simțite autorul articolului in chestiune, a știut să desvălue personalitatea tribunului, imparțial, nu arată cum e, iubitor de popor și iubit de dânsul, continuând calea apucată fără șovăire, fără frică, la glasul lui, glas ascultat cu sfințenie, oameni de bine aplaudă, cei răi tremură, ca nu cumva vicleșugurile lor descoperite, să nu-i afunde in neagra prăpastie. Articolul de care vorbim e fructul unui scriitor de merit, care pe lângă multe a știut să înlăture calomniele aruncate pe spinarea marelui tribun, de almintrelea, el singur mărturisește că un om ca Fleva, nu poate da naștere in inimele celora ce-1 înconjoară decît unei simpatii fanatice, ori unei uri neîmblânzite, acesta emenilor a căror capacitate, darul ori căror talent îi ridică deasupra mulțimei, exemple de aceste sunt numeroase, Fleva e unul din acele multe. Cei cari sunt, tot una, ca dânsul, cei ce au acelaș temperament, acelaș ideal nu pot decit să aibă o simpatie nemărginită pentru dânsul, luptele lui memorabile nu pot, decît să-l ridice mai sus incă in iubirea celora ce-l ințăleg, din contra oameni a căror viață e țâsută numai din zadarnice și nejustificate ambițiuni, din oameni a căror ideal e literalmente opus idealului lui, acei oameni nu pot avea in inima lor decît ură neinfrânată, teama adversarului superior intrând cu mare parte in această ură! Om de curaj și de inimă a știut să apuie piept tuturor calomnielor, tuturor machiavelicelor planuri făurite pentru a-1 surpa, prin atitudinea sa demnă a spulberat toate invinuirele aduse; și meritul seu cel mai mare e poate dîrjia sa in a disprețui toate aceste infamii. Trebue un temperament cu totul deosebit, mulți poate ar fi dat inapoi, văzând ingratitudinea aceasta, mulți s’ar fi desgustat, dar el nu ! Deasupra meschinelor lupte de culise a dominat și va domina, având pentru a-i susținea credința menirei sale și brațele poporului, care-l ridica tot mai sus, cu cît inamicii sei căuta se-i afunde, afundând la urma urmei ei, pe acești neîmblânziți dușmani. Figura lui Fleva in adevăr va rămânea clasică in oratorină si: și politica noastră actuale, ani mulți vor trece și el tot va domina prin cuvântul și demnitatea credințelor sale, căci el și-a făcut din acele credinți un crez pe care caută prin toate mijloacele a-l face să devie crezul țărei întregi. Când un barbat ca Fleva și-a propusiun lucru ar trebui un adevarat cataclism pentru ca se nu-1 poată realiza ! Muncă înainte și vitorul ți-va incorona-o. H. G. S. SILUETE Doamna M. V. I. Huși Doamna M. v. I, e una dintre cele mai distinse leiti Hig-lift din Huși. Și-a facut studiile in Iași, unde era una dintre cele mai frumoase distinse și iubite studente.n urmă, după ce-a depus cu multă isbîndă un concurs a fost numită profe isoară. E foarte simpatică destul de frumoasă și mai presus de om și ce se de o neîntrecută inteligență și cultură. In orașul ei cel puin nu se uita care să-i fie măcar deopotrivă in cultură și inteligență, dar nici de cum s'o întreacă. Are un chip dulce și atrăgător, o fhniță blinda, cu fruntea mare și foarte proeminentă ochii scînteietori, căprui și migdaliii in care se poae intotdeauna vedea o întreagă lume de gînduri si visări Ca profesoară, dma M. V 1ie foarte serioasă fată de elitele sale, dar in acelaș timp [e si foarte bună și îngăduitoare cu ele, și ashle face să fie foarte mult iubita și pretura Predăj Limba germană și Matematcele. Daca pentru întâiul obiectie o profesoară distinsă, pentru cel din urmă pentru care are un talent deosebit și o mare dragoste, de o neîntrecuta profesoară. D-nei M. I. îi place să discute veșnic chestiuni de filosofie, și se supără ușor si o doare cînd cei cu care discută îi contrazic convingerile sale. Si caută atunci cu multă stăruința sa convingă pe toți cei din jur de temeinicia părerilor sale, lucru la care totdeauna îlbutește. De o bucată de vreme Doamna M. V. se cernită după mult scumpa si venerata ei mama a careia dragoste ii era totul pe pământ. D-na M. V. 1 are un temperament melancolic, fuge de viața sgomotoasă in care drăguțul ei soț caută s-o facă uneori să petreacă și preferă să stea mai mult in casa, trecîndu-și timpul in preajma drăguților și isteților sei copilași, pe care ii adoră, a iubitei sale surioare Helene, de care se nedespărțită și a soului seu a căr ii răsărit de soarele ea. Semne particulare: Dansează foarte bare, dar nu vrea să se ducă la baluri cu toate insistențile soțului seu și are de gănd sa se aboneze la dis insa ,,’Gazetă matematică ‘ ce apare in București. Gheghe. UN NUMĂR 10 BANI irr rtifeir agsassasKstssm. msmssBKMmmjms. ■ B *“**»=' _________REPORTAGIU Serbarea (din Doroho* Corespondența specială Duminică 17 Ianuarie a. c. a avut loc in Dorohoi, o mare serbare, dată in onoarea d-lui locot. Colonel Pandelescu. In urma unei grele boale, Colonelul Pandelescu, revenit in mijlocul ofițerilor săi, a fost obiectul unei adevărate manifestațiuni de devotament, iubire și bucurie din partea ofițerilor, care au hotârît a serbători fericitul eveniment al insănătoșirei sale, printr-un mare bal. Balul a avut loc in casele căpitanului Ianculescu care cu multă amabilitate, l- a pus la disposiția colegilor săi pentru aceasta. Culoarul și scara de intrare erau ornate cu brad și lampioane, iar luștun răspândind o mare de flăcări, da spațioasele saloane, un aspect cu totul feeric. Pe la carele 9 luni, a început a sosi pe lângă corpul ofițerilor cu familiele lor, și întreaga societate Dorohoiană, căreia ’i s’a făcut onoarea a fi chemată a lua parte la bucuria ofițerilor, care nu perd nici o ocazie de a restrînge armonia cu elementul civil al orașului nostru. Sosirea colonelului Pandelescu și a familiei sale, anunțată prin marșul militar, a pus in mișcare întreaga asistență, și cu atît mai mult, când s'a observat că d-na și d-șoara Pandelescu sunt primite cu buchete de flori ca resplată a devotamentului și îngrijirilor date șefului iubit al ofițerilor. Seria dansurilor începută printr-o horă națională a urmat cu cea mare animație, pană cătră 2 noaptea când întreaga societate a fost chemată, a-și reintări forțele, la un copios și ales supeu, aranjat in 2 din saloanele laterale. Luculus era aci in toată strălucirea sa, tot ce gustul a putut imagina, se află pe o vastă masă cu peste 70 tacâmuri. Amitrioni d na și dl. Ianculescu erau neobosiți, in a satisface pănă la cele mai mici dorinți a cordesenilor. d. Seria toasturilor a fost deschisă de colonel Pandelescu, care mișcat de dragostea ofițerilor săi, plin de însuflețire a băut in sanatatea lor, la care i-a respins căpitanul Florescu, in numele ofițerilor. Toasturile ce s’a mai urmat atăt din partea militarilor, cât și a civililor, manifesta sentimentele de armonie, de care erau însuflețiți. Supeul terminat către parele 4, s'a început cotidionul condus cu multă amabilitate de locot Dimitriu cu d-na Ianculescu, sub derijarea cunoscătorului d. căpitan Șerbănescu. Surprizele și varietatea figurilor, a fost cu totul de admirat, așa că deși era ora 8 dim. dănțuitorii, nu cedau zilei și unui antren de 10 care de dans. Petrecerea organizată de ofițerii din Dorohoi in sata de 17 Ianuarie a fost cea mai reușită din acest sezon, fiecare despărțindu-se, ducea o plăcută suvenire, ce nu lipseau a și-o manifesta, cătră corpul ofițerilor, și in special cătră amstrioni, care prin amababilitatea și activitatea lor,i-au asigurat un adevărat farmec. In numeroasa asistență am remarcat pe: , D-nele colonel Pandelescu, Lupașcu- Aronovici, Șerbănescu, Ciugolea, Degeratu, Florescu, Corbu, Anghelescu, Batcu, Gaimacan Galăntraur, Gristea, Lazăr, Drăghici, Un mic și drăgălaș buchet de domnișoare: Pandelescu, Belici, Galăntraur, Batcu, d-nii .Sturza, Lupașcu, Aronovici, Ciogolea, Anghelescu, Enășescu, Mavrodin, Ardeleanu, etc. Locot. Colonel Pandelescu, căpitani Florescu, Anghelichi, Dragoș, Șerbănescu, Urzică, Luchian, Caimacan, Iulian, Batcu, Degeratu, Locotenenți : Gabăndraur, Gristea, Dimitriu, Lazăr, Pintili, Sub-Locot : Drăghici, Groholschi, Lăzărescu, Genoi, Mavrodin, Baroți, Iacobini, Tațomir etc. etc. Petrecerea terminată dimineața, a avut complectarea ziua, când amfitrionii a invitat la dejun corpul ofițerilor cu familiile lor. De pe la oara 1 p. m. saloanele s’a populat din nou cu peste vr’o 40 invitați, care după un ales dejun, au început din nou dansul cu atâta antrenare că tocmai către carele 9 a luat sfârșit, când despărțindu-se duceau un sentiment de legătură frățească intre ofițeri și familiile lor. rie și lucrul și dintre care una murise de tifos cu un an mai înainte de intîmplare. Marie fata care rămăsese in viată cănta asemeni și din piano și cănta cu ardoare sperînd să devie mai târziu o artistă mare. Adese ori germana familie recurgea la ajutorul d-lui Bourgoine magistrat, care avea oarecare grijă pentru aceasta familie. In urma unei discuții dintre soții Perot, bătrânul părăsi casa sub cuvînt ca va face o preumblare căci are durere de cap. In urmă soția s’a D-na Perot, îngrijată vesti poliția că el s’ar fi sinucis și’l căuta și la morgă, unde negăsind-ul se întoarse acasa, sfătui pe fata ei să moară cu dînsa și conveniră. Scriseră 2 scrisori, una profesorului de piano al fetei alta D-nului Bourgerie, apoi aprinseră o camforcă de cărbuni și se culcară. A doua zi pe la carele 11 se cercetă abia și se află cele două cadavre de cătră portarul caselor care nu le văzuse inștiințînd pe polițaiul Berteroth se făcu percheziție la casa lor, unde se găsi suma de 650 franci lîngă cadavre. LEAR. Sumariu Un tribun Român La o conferință GUVERNULUI CASAȚIA Gentileța, umanitatea, curtuosia , măreția de suflet care’s cele mai înalte virtuți omenești, împodobite de o extremă frumuseță și o dumnezeească grație, temperate de o cuvenită cinste și conduse de o cerească istețime, care să le lumineze, fac din femee un așa de dulce și curat amestec înalță pănă la sublim într’atîta sufletul lor Incît nimic n’ar putea da ma’ multă veselie și fericire bărbaților decît de a le cunoaște, stăpîni și adora. *AL Piccolomini. * * O femei ! voi sunteți stele pămîntești Dacă mi s’ar spune să aleg intre surîsul frumoasei mele și cununa cesarilor, ași spune femei adorate „Surîde-mi tu ‘. Gnerazzi face un dar sau ar lăsa un legat in favoarea unui spital, care nu e recunoscut incă ca persoană morală, acea donațiune sau acel legat nu vor putea fi primite deși guvernul a dat autorizarea pentru aceasta și cu toate că in urmă se recunoaște spitalului personalitatea juridică. Nu aceasta este insă și părerea dlui M. B Cantacuzino profesorul de drept Civil de la Universitatea din Iași. După d-sa_arta'8081 din c. c. se interpretează in mod cu totul greșit la noi. Acest articol a fost introdus in legislația franceză, unde el era o necesitate, căci acolo cele mai multe așezăminte și corporațîuni sunt fondate de biserica catolică și amenință cu timpul să devie un stat in stat. De aceia s’a simțit nevoia de a se lua serioase măsuri pentru a prevei creșterea prea mare a puterei materiale a acestor așezăminte De aici consecința că s’a îngrădit foarte mult dreptul de a primi liberalități. Nu tot astfel stau lucrurile in țara noastră, al cărei pămînt cît se poate de laic. Ca dovadă despre aceasta zice dl Cantacuzino este că in legiuirele mai vechi și in special in codul lui Kalimah nu se cerea nici un decret domnesc, necum o lege pentru ca un așemînt să aibă persoană juridică. Era suficientă voința creatorilor așezămîntului, pentru ca el să înființeze juridiceșii Așa ar trebui să fie considerate și azi persoanelor juridice. E de ajuns să creez un patrimoniu unui spital, pentru ca el să existe ca persoană morală prin simpla mea voință, intrucit guvernul intervine ca să’l desființeze. Deci iutorizarea guvernului poate fi ași tacită nu numai decit espresă. Astă interpretare, după dl. Cantacuzino, este și mai conformă cu textul legei, căci teoria contrară care cere o lege pentru existența unei persoane morale nu-i bazată pe nici un text. Prin urmare, ca să iau un exemplu mai plastic, dacă bunăoară un particilar ar face un dar societăței Carmen Sylva și guvernul ar autoriza primirea acestui dar, aceasta ar fi deja o recunoaștere implicită a Carmen Sylvei ca persoană juridică. Am crezut necesar să espun teoria d-lui Cantacuzino, deoarece ea este contrară părerei generalminte admise și jurisprudenței Curței de Casabiuiei. Vizgator. O dramă pe zi După simurdere D. Berteroth, comisar de poliție din quartierul de Sorbona, fu chemat la 24 Ianuarie s. n. in strada Harpei, spre a constata o dublă sinucidere: o mama și fiica sa ce s’au asfixiat prin mijlocirea unei camforce cu cărbuni, in următoarele împrejurări. La casa cu No. 7 din strada Harpei, locuia de îndelungată vreme, familia Perot. Tatăl, care fusese ciuntit în timpul răsboiului din 1870 și care primea o pensie de reformă No. 1 adică de 750 franci pe ani de la guvern. Soția sa, D-na Perot, aducea și ea oarecare căștig in casa vînzînd pe unde putea in marginele Parisului, obiecte lucrate în casa de ea și fiica sa, precum diverse lengerii și broderii. Și două fete care se ocupau cu gospodării de April Din pomi se scutură flori albe Și păsările cântă ’n cor . In inima se ’ncheagă viața Și ’n suflet se aprinde un dor. Albastrul cer parcă zâmbește Zicând celor nefericiți : „Când soarta neagră v’asuprește Senina ’mi față-atunci priviți, Căci pe pământ, ah! câte lacrimi N-a curs de la ’nceput, cât singe!.. Și voi ce v’ați născut pe dânsul Menții sunteți de-a plânge Ploești ____ Maria Popescu Niagara înghețată New-Zork Herald, aduce știrea, că marea cataractă Nagară a înghețat. Sub stratul acoperitor de ghiață continuă a curge torentele furioase spre marele vîrtej, care incă n’a înghețat zgomotul produs de căderea torrenților, înăbușit de invelișul lor de ghiață face o impresiune adîncă de necugetat. Mii de vizitatori vin înadins la fața locului să vadă acest minunat fenomen al naturii Li Maliîaîile fiii persoanelor morale ! Chestiunea de care mă voi ocupa aici deși juridică un fond, insă prin aplicațiile zilnice, ea interesează masa publicului. Se știe că după articolul 808 din codul civil, orice liberalitate (donațiune sau legat) adresată unei persoane morale (corporațiune sau fundațiune) este nulă, dacă in momentul cînd s'a făcut donațiunea sau in momentul morței testatorului acea corporațiune sau fondațiune nu avea deja o ființă recunoscută prin lege. Deci părerea generalminte admisă de doctină și jurisprudență, este că autorizarea prealabilă a guvernului de a primi liberalitatea este distinctă de recunoașterea fundațiunei ca persoană juridică. Prin urmare dacă un particilar ar Convenția Anglo-egiptean ă depeșă din Petersburg primită de ziarul „Daily Mail” spune rusească își exprimă părerea că presa că nu crede că să se fi făcut o convenție intre Anglia și Egipt, „Noroi vremea", susține că Khedivul, ca vasal al sultanului n’are dreptul să indice tratate fără o învoire cu puterile și adaugă că cererile de compensație trebuiesc a fi făcute. Păreri despre femei Femeea este de o inteligență superioară; dar un barbat prudent nu face s-o instruiască. Dacă femeea studiază sermanul barbat se va vedea condamnat să toarcă in locul ei. Dacă femeia ar voi să-și întrebuințeze inteligența sa, bărbatul se va găsi deodată întrecut și supus de ea. * * * Goldoni La o conferință Ieri seara a avut loc in unul din amfiteatrele Sorbonei din Paris, o conferință a d-lui Henri Beranger, asupra educației poporului in Franța, care merită să fie cunoscută, in scurt și de cititorii noștrii. Și cu atît mai mult cu cit aceasta conferință deschide seria altora, cari se vor ține rînd pe rînd pentru Athénéul Franco-Român din Paris. Ni se prezintă spectacolul, cu adevărat măreț, că „Atheneul Franco- Romîn“ are putința să ne procure conferinți, cuvîntări de la tot ce are Franța mai distins in științe, in intelectualizm și un adevăr începutul făcut cu d-nul Berenger a fost, cum ne așteptam cu toții, strălucit, prin faptul că n’am fost siliți să ascultăm naivitățile multor necunoscuți romîni lipsiți de instrucție și de educație artistică Insă aceia ce trebuie să remarcăm, să spunem, să strigăm din toate puterile noastre celor din țara românească, de faptul că pe cînd Breal, ilustrul filolog francez, Buisson, Berenger și alte personalități franceze își dădură osteneala ca să vie la conferință. Romînii noștrii au făcut-o uitată, și enorma majorităței a colonei române nu se prezentase. Inchipuiți-vă că, din 500 de persoane, ce-ar fi trebuit să vie, cel puțin, nu se găseau de față nici 100. Faptul acesta se revoltător ! Vedeți d-voastră măreție, d-lor ! Un Michel Breal și un Buisson, vin și d-nii Romînii, in interesul cărora se dăduse conferința, nu crezură de cuviință să onoreze pe conferințiar cu prezența domnialor. Asta e o probă de marea dorință ce o are tineritul român ca se lege relațiuni intelectuale cu Franța, ca să lupte pentru ca să facă țara noastră cunoscută francezilor. Dar să lăsăm această gentilețe românească să fie judecată de alții , căci tare mi-i teamă să nu zic lucruri cari ar jigni pe multă lume. Să trecem la conferință. Michel Breal ca președinte are cuvîntul, iei anunță că d-na Michelet, soția celebrului și duiosului Michelet, telegrafiază că deși nu poate veni la conferință totuși numele lui Michelet ie cu noi. Spune -n urmă că iei a cunoscut pe romîni prin scrierile lui Michelet. In scopul acesta citește un pasagiu unde regretatul istoric vorbește de noi cu lauda, iar iei, Breal, regretă că avînd in toți timpii studenții romîni la cursuri nu-i a cunoscut de cît in momentul egzamenului, la despărțire. Iei spune ceva de costumurile noastre naționale comparîndu-le cu mozaicurile romane, in urmă dă cuvîntul conferențiarului. D. Henri Béranger, tînăr, foarte cunoscut profesor la colegiul liber de FOIȚA „EVENIMENTULUI“ VÂNDUȚI VII 38 DUȘMANULUI La Cerca și Globului. Dar agenții puseră măna pe iei. Se sbătea cu furie, urmînd să blăstăme in nemțește, își perdea tot sîngele rece. — Am să te ucid dacă vorbești, canalie ! urlă iei, uitând că iei insuși iera prizonier... Am să te ucid ca pe un căne. Pentru ca să puie măna pe iei, un agent a trebuit să-l apuce de brațele de la dosul camașei de forță și să-l facă să cadă jos. Alți doi agenți, ajunși la soneria secretarului, ajutară pe cei d’intăiu ca să-l puie in picioare. Haide, domnule Stover, zise dl. Cochebois, zîmbind, liniștește-te ! Ai să-ți faci rău. Liniște, liniște! Dar prizonierul iera nebun de mănie ! După sîngele rece pe care la păstrat pănă acum, furia iera cu atăt mai violentă. De aceia se sbătea strașnic. — Luați-l pe dl. Stover ! urmă dl. Cochebois cu un ton foarte amabil și veghiați bine ca să nu-și facă rău ! Și Stover dispăru prin coridor, dus de patru agenți, vociferând fraze fără nici un înțeles și tot repetând cuvintele : — Aricioasă rasă! Aricioși Francezi. Intorcându-se la femeia lui Herman, care foarte abătută, rămase mută in timpul acestei scene, dl. Cochechois reluă vorba. — Iertăndu-mă, doamnă, de emoția pe care ai avut-o... Dl. Stever, al cărui nume îl cunoșteam perfect de bine, nu vroia să creadă că iești aarestat. Am vrut să-i dau dovadă... Dacă a-și fi prevăzut că are să fie așa grosolan față cu d-ta și a-și fi evitat această întâlnire... Iți ziceam, așadar, că cazul d-tale nu-i grav! Nici nu iești macar printre cei vinovați, dar îi cunoști. — Oh ! nu, domnule. — In orice caz, dl. Siegfried Stover i e unul dintre prietinii d-tale. Poți să nu dai oarecare informații despre dânsul. Femeia rămase gânditoare. — Găndește-te, ’i zise Cochebois, nu ne grăbim. Dacă te intreb in astfel, aceasta ie in interesul d-tale. Domnule, zise rea după o mică tăcere, și bărbatul meu te arestat ? — Am să-ți-o spun, dacă răspunzi la întrebările mele. — Domnule, ascultă reluărea cu hotărîre. lu n’am făcut nimic rău. Am fost numai să iau bani pentru bărbatul meu, dar n’am făcut nici un rău! Desigur ! Dar de ce i se dădea acești bani ? Spune-mi dacă te arestat! — Ții mult s’o știi"? Desigur că țin ! Dl. Cochebois se gândi un moment. — Nu ! nu-i arestat, zise iei. O privi pe femeie drept un ochi. Iea incepu să rîdă nervos dar oprindu-se de odată, îl întrebă neliniștită : — Dar ie adevărat cel puțin, îmi spui adevărat ? Pe cinstea mea, începu iar să vadă, dar un răs spasmotic. Lacrimile ’i începură să-i curgă din ochi. Această criză dură o minută și apoi se liniști ; sîngele i se sui in obraji. — îmi pare bine, zise iea mai liniștită. leu n’am făcut nici un rău. I’o repet. Herman ie în siguranță, cu atăt mai rea pentru ceilalți. Dar ai să mă pui in libertate. — Nici vorbă. Din momentul de cănd nu iești vinovată, n’au să te mai fie arestată. Pentru ca să te putem pune mai repede in libertate, și pentru ca să ne lămurim, pentru aceia te rog să-mi spui ceia ce știi. — Ei bine întreabă-mă ce vrei. Am să spun ceia ce știu.”> Dl. Cochebhois nu mai putea de bucurie. — Scrie zise iei lui Saulière. Apoi adresăndu-se femeiei. — Numele bărbatului d-tale ? — Herman Haas. — Unde a născut ? — La Stuttgard. — Ce profesiune avea ? — Mecanic. — Ce vrîstă ? — Treizeci și șase de ani. —— A servit in țara sa ? — Da, dar atunci nu l’am cunoscut. De doi ani nu mai sîntem împreună. *a* — Sînteți căsătoriți. Femeia ezită. Aceasta ajunse pentru șeful de siguranță care răspunse pentru dânsa : • Ne căsătoriți. Iea afirmă din cap. In ce regiment servea iei in Germania ? reluă dl. Cochebois. ^ In artilerie,’ [dar iera lucrător la atelierul lui Spandau. — Și dumneata ? — leu sunt din Anvers. (Va urma).