Evenimentul, aprilie-iunie 1899 (Anul 7, nr. 1785-1853)

1899-04-01 / nr. 1785

AKTUL al Vll-lea No. 1785 ABONAMENTE: Lei 24 „ 12 6 — 36 - Un număr 10 bani EVENIMENTUL înainte pe un an . „ „ 0 luni . » „ 3 luni .. In străinătate un an REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ STRADA LAPUSNEANU No. 44 Iași UN NUMĂR 10 BANI **R****+*9ne9km9kmm­vmmmmmm­mmmmmmmmmmmmmmmșm JOI 1 APRILIE 1899 ZIAR COTIDIAN Ammneniri, inserții și Reclame­n­t* ii ii n ^0 . TV 9.F. Manuscrisurile vechi nu se inapo­iesc' lin număr vechi 30 bani ADMINISTAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL I-iu Pe pagina 1 linia garmond Lei 4 - i­ 2 1* ti 11 11 11 b $pÄ -: iIiii ■■l§P W, : ''.'ty-:■*• L: f' ' v>‘. FA ,U ;t L iiSCAB CH^ARCÎMJ Soarta dă cîte o dată lovituri nemiloase, atît de nemiloase, încît mintea omenească refuză să le conceapă și o revoltă o cuprinde. După lupta înverșunată a neamului, în fine o rază de speranță se ivește luminoasă pe orizontul întunecat al vieței noastre românești. O știre îmbucurătoare se răspîndește și pătrunde în toate inimele, luminează toate fețele. Dimitrie Sturdza a demisionat și Regele a primit demisiunea, dînd astfel satisfacțiunea dorită de neamul care a suferit atîta pănă să vadă că dreptatea i s’a făcut. Dar numai o clipă durează această bucurie și fețele din nou se întunicâ, inimele se îndurerează din nou. Ce s’a întîmplat oare? Din om în om se șoptește ceva, dar nimănui nu-i vine a crede, căci e prea mult pentru o singură zi, prea neînchipuit de dure­ros mai ales în împrejurările din aceste momente. Și i’e adevărat. In chiar momentul cînd Țara serbători triumful ei, Lascar Catargiu își dădu ultima suflare. Câtă vreme ținu lupta pentru demnitatea națională, bătrînul șef al partidului conservator, resistă ori­căreia slăbăciuni,—mai mult părea întinerit, și plin de viață. Nu-și permitea nici un moment de răgaz și împreună chiar cu cei mai tineri dintre fruntașii cari au dus mișcarea, Lascar­­ atargiu zi și noapte era la postul său de onoare, mai entusiasmat ca ori­cînd, mai hotărît de a nu se da îndărăt de nimica pentru a asigura succesul final, isbînda neamului, încă Luni noaptea, tărziu, în fața delegaților adunați, Lascar Catargiu a fost acela care i-a încurajat la luptă, și i-a entusiasmat, asigurîndu-i că o luptă atît de dreaptă nu poate fi de­cît încoronată de succes. Dar dacă a resistat tuturor nevoilor și restriștea luptei, Lascar Catargiu a fost însă învins de emoția bucuriei aflînd că neamul a eșit învingător. La știrea că i s’a adus de prăbușirea trădărei, Lascar atargiu căzu jos, cu strigătul pe buze: — ,,.Sunt fericit că Țara e scapata în Și buzele se ’nchiseră pe vecie. Lascar Catargiu încetașa de a fi printre viețuitori. Lascar Catargiu moare jertfit pentru iubirea nestrămutată ce avea pentru Țară, moare în plină activitate pentru causa națională. Și cu atît mai mare ie durerea noastră, cu atît mai simțitor doliul ce ne-a cuprins pe toți, pe prietinii săi, ca și pe adversarii săi politici. Vom analiza în altă parte vieața și meritele acestui însemnat om de stat. De netăgăduit că Lascar Catargiu a luat parte și i se cuvine o mare parte din faptele glorioase ce au mărit Țara și au adu­se în stare de inflorire de azi. Nu se un singur mare eveniment în acest din urmă jumătate de secol, de care numele lui Lascar Catargiu să nu fie legat în bine și spre fața lui. Ne oprim. Ni­ e inima indurerată și pana refuză serviciul seu. Și se firească această durere a noastră a tuturora. Dacă numele lui Lascar Catargiu n’ar fi legat de toate faptele mari al acestei țeri, dacă a lui n’ar fi fost isbînda reorga­nisărei și îndemnărei propășitoare a partidului conservator încă moartea lui ie o pierdere imensă și neînchipuit de mare căci stinsu-s’au un „bun român“. EVENIMENTUL. Cetățeni Ieșeni! Și voi, ați luptat cu ultima energie pentru a șterge pata rușinoasă din fruntea­­ f­etei, aceia de a fi guvernată de un mișel trădător, care in dorul pu­­terei a vândut Țara și in urmă a în­cercat s’o sugrume, ineeînd-o in sînge. Ieșeni! Strânși uniți lupta noastră a fost imporonată de succes. In fața protestului energic a tot ce țara aceasta are mai venerat, guvernul lui Dimitrie Sturza s-a prăbușit și ori nemernicul Dimitrie Sturza și-a depus demisia in minele M. S Regelui, de­mis­e ce i a fost primită. Pentru a sărbători acest triumf al demnității naționale cetățenii Capitalei se’ntrunesc azi Mercuri, la o mare în­trunire publică de isbîndă și mulțu­mire, isbîndă la care lașul a luat o vie parte. Evenimentul REP0S­TAGIU Organisarea servicii Silvic a epitropiei sft. Spirite Se știe că venitul cel mare a epitro­piei spitalelor sft. Spiridon, îi aduce pădurile prin o bună și chibzuită ad­ministrație. Actuala epitropia, prin dl. Haleriu inginerul șef silvic, însuflețită de do­rul de a aduce foloase spitalelor din păduri, s’a gândit la o inbunătățire care după cum e alcătuită azi merită a fi știută de ori­cine. Dl. Haleriu de mult incă se gîndea la o reorganisare I incă de la venirea sa in capul acelui serviciu. Credem, necesar a da aci inpărteala pe ocoale a pădurilor­ și moșielor epitro­piei prin noua organizare care s’a fă­cut pe ziua de 1 Aprile și care merită toată lauda. S­­e­colul I cu reședința in Iași cu­­prinzînd pădurile : Roșești, Cotnari, Borșa, Popricani, Soloneț, Lucenii, Stur­zoaei, Chipirești, S­tavnic, Lungani, Ducești, Dumești, Bucești, Palanca, Untești, Chițcani, Roșiești, Vinderei și Bumbătei. Acest ocol, se va administra de cătră insuși inginerul șef al serviciului silvic. Ocolul II cu reședința la Orășeni, cuprinde pădurile: Orășeni, Bureni, Sănăut, Buhăești, Hreațca, Streanga Drofteana și Todireni, acest ocol se va conduce de dl. Hie Apostolescu numit pe ziua de 1 Aprilie, fost șeful ocolu­lui Silvic Suharău. Ocolul III cu reședința in Blăgești, cuprinde pădurile : Blăngești, Budeștii Precistei, Răsboeni, Frățești, Galbeni, Susca, Cordun și Vidpășești acest ocol va fi condus de dl. inginer silvic­ Alex­­andru Limburg absolvent al școalei de silvicultură de­ la Ferăstrău și Tharand in Germania actual silvicultorul pă­durilor Contelui Larisch din Munte­nia. Ocolul IV cu reședința la Urechești cuprinde pădurile : Urechești, Coțofă­­nești, Rușii, Măgura-Oocnelor, Slănic și Cozmești puse sub od­rea dl. inginer Silvic Mihai Ionescu, absolvent al școa­­lei speciale și superioare de silvicultură de la Brănești. Ocolul V cu reședința in Soroca Beserabia cuprinde pădurile și moșiele Petrosul cu Boroncu sau Nădușită, Slo­bozia­ Balticilor, cu Singureni vechi, Chirea cu Suteni, Nisterniceni cu Ho­­rodniceni, acel ocol s’a pus sub ad-ția d-lui inginer silvic Belinschi Gheorghe absolvent al școalei superioare și speci­ale de sivicultură de la Brănești. Dl. Belinschi s’a numit la Socola, de­oare­ce d-sa cunoaște foarte b bine lim­ba Rusă, neaparat trebuitoare pentru ori­care ce are ocupa acest post.­­ După cum ,vedem, reorganisarea ser­viciului silvic al epitropiei sft. Spiri­don, din cele aratate, până aci e căt se poate de bună și modernă se va con­duce de ingineri silvici, oameni speciali în ale pădurei și nu pănă acum de brigadiri, oameni absolut fără nici o cunoștință ; această organizare se dato­­rește exclusiv muncei fără preget a dl. inginer șef Valeriu care a cunoscut mai mult de­cît ori­care din șefiii silvici că prin o organizare sistematică acest ser­viciu, va renta veniturile cele mai fru­moase. Această reorganizare s’a făcut după sistema germană și maghiară cele mai bune sisteme care pune in relict înainte de toate controlul intre șefii de ocoale. ___________Neva, se ceti Pe pagina III-a C5s»?*la minisstorsla ALCOOLIZMUL Există ’n lume oameni cari sunt de­numiți , băutori de apă, — dar cari, totuși se ’nbată, pănă la turtire. Dar, de...vorbe. Așa ceva s’a constatat în cursul acestei săptămîni cu ocazia con­gresului antialcoolic internațional. Con­gresul acesta a aprins apa în acei cari beau numai apa, și alcoolul, în acei cari beau și alcool și apă, adică talmeș balmeș. In adevăr, cum se na­tural, s’a vorbit despre relele cari a­­duc individului, abuzul alcoolului, s’a mai vorbit, grație unui agitator socia­list belgian, Vandervelde, și despre relele pe cari le suferă și societatea din pricina acestei întrebuințări fără măsură. Insă nu s’a vorbit de cauzele cari determină acest abuz, sau dacă s’a pomenit de așa ceva, știm cît de superficial, și cît de sofistic. Se de­ a­­juns să numim prezența sociologului minim FOIȚA „ EVENIMENTULUI" VÂNDUȚI DUȘMANULUI XIX Dragoste și ură Timplele i se băteau strașnic, și cu mînile tremurînde o apucă pe Juana de braț și fără ca să spuie un cuvînt își aplică cu furie buzele pe frumosul gît al frumoasei italiance. Sea țipa, se sbătea și căuta să se libereze. — Destul ! destul! Rene destul d­em ajutor ! Lasă-mă, o vreau­­ ! Dar Rene n’o lasă. Rostind fraze întrerupte, gătuind, bolboroși în mij­locul sărutărilor nebunești și care a­­­­­­coperea gătul contesei. — Juana ! oh ești aici... în brațele mele ! Te vreau... De ce-mi reziști?... După ce mi-ai făgăduit totul... Te iubesc ! . Te iubesc mai mult de­cît ori­ce ! Printr’o mișcare bruscă, buti să se libereze și dintr’o Juana is­­săritură puse ca obstacol între ea și Rene o canapea. Dacă nu te duci, zise ea, îți jur că chem pe cineva și spun să te dea afară. Zea n’ar fi făcut-o cu nici un preț nu vroia scandal, pe care Stak cu si­guranță P ar fi aflat și care afară de asta putea să aibă urmări grave, mo­tivând descoperiri. Caută să liniștească exaltarea lui Rene, nu așa chip în­cît să-l facă să se ducă fără scandal. Iei in picioare, tremurînd, o privea cu niște ochi plini de poftă. Văzîndu-l în această stare, putu să înțeleagă că ajunsese la acel grad de exaltare, în care iubirea e în stare să te faci să comiți ori­și ce, o nebunie sau chiar o crimă. O apucă un tremur. Atunci să făcu foarte blândă. Avea aerul unui adevarat copil, să între așa fără să anunțe. Trebuia să înțeleagă emoția pricinuită printr’o a­­semenea intrare... De­sigur. 1 făgăduise totul, de­oare­ce venise asta însemna că se gîndea la el, dar in sfârșit! atacul era prea brusc... Nu așa ! Mîine... dacă va fi ascultător și bun... Această diplomați fu fără rezultat. Și apoi în mișcările de resistență, pe care le făcuse pentru a se smulge din îmbrățișarea tînărului, pe ignerul ei se descheiase, umărul și gătul se a­­rătau aproape goale. Rene, un moment nemișcat și tă­cut, sub impresia cuvintelor blinde, a reproșurilor ușoare, se apropie de Con­tesă. Se așază lângă ea, cu capul pe umărul ei, apoi îi înconjoară mijlocul cu mînile. Juana făcu întăi o mișcare de re­tragere, apoi înțelese că mai bine era să nu reînceapă lupta, și începu să zimbească, in timp ce buzele aprinse a lui Rene rătăceau pe buzele ei goale. La această atingere, un tremur îi cu­prinse tot corpul. Nebunește, îmbrățișată pe această femeie, a cărui iubire îl duse­se la cea mai grozavă dintre crime; sub i focul sărutărilor lui, se simți înduioșată, cel puțin moleșită in voința ei de rezis­tență. Il lăsă în voe, cam moleșită, rămă­­nînd impresionată, fără să respundă declarațiilor lui aprinse, dar cu buzele intredeschise printr’un zimbet senzual, în care trebeau toate dorințele volup­toase ale temperamentului ei. In acest moment, nu se mai gîndea la nimic, nici chiar la Stack, suferea numai influența simțirilor, încerca o voluptate animală, și cu totul de instinct, cînd simțea acest contact, al corpului frumos al tînăru­lui, a cărui păr îi atingea pelea, și arderea buzelor de foc și îmbrățișarea viguroasă a braților lui vînjoase. Bene înțelese el această stare a fe­­meei, că numai ardoarea poruncitoare a iubitei lui învinse ? Ambele sentimente poate. Fără a desnoda brațele, puse un genuchi pe chaise se­ ridică, longue și aplică buzele lui pe gura roșie a Con­tesei, care încerca un tremur puternic. O atrase spre el cu puterea și ea cu mînile pe umerii lui Rene, se dădu îndărăt, încercînd o senzație foarte plăcută și necunoscută încă pentru ea. O posesiune violentă și cu toate a­cestea voluntară, un fel de violare la care se consimte ! Nici unul din ei nu spuse un cu­vînt, numai suspine și tremure care-1 sguduia din cap pănâ în picioare. Ceva curios, nou pentru amîndoi, străbătea toată ființa lor. Iera o senzație in a­­celaș timp divină și bestială, de care visează cîte odată spiritele bolnave. Buzele lui Rene nu se deslipeau de acele ale Juanei. Nu era de­cît o sin­gură respirare pentru amîndoi. De­odată, întinsă brațele și se lăsă ca într’un vis. închise pleoapele pen­tru a da sărutarea supremă. O minută de beție plătea o crimă, cea mai groaznică dintre crime : tră­darea ! Și trădătorul uita in această clipă de nebunie. Cinstea, Patria, pe ai sei. 90

Next