Evenimentul, iulie-septembrie 1899 (Anul 7, nr. 1854-1926)

1899-07-01 / nr. 1853 (1854)

ANUL al vn-lea No. 1853 ■ ..................................... .............. .....—I I mi mnmmimi ABONAMENTE: înainte pe un an . . . . ., „ 6 luni ... „ „ 3 luni .... In strainatate un an . . . Un număr În bani REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ STRADA LAPUSNEANU No. 44 a Iași Lei 24 12 V * -< n ß „ GG UN NUMĂR 10 BANI .... QWgr-^ *^8^gg^^M^^TOWWCT»TOflniWIW^g«E^^^^^^g<^i|||g^Bg8Ba»gWWaB»WmaHCTarnMZCTa8WB«BBI I j ZIAR COTIDIAN JOI 1 IULIE 1899 Anunciuri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lui 4 ” »» ^ » » „ 2 •» "• 111 „ „ „ 50 » . IV .. .. f>K Manuscritu­rile vec­hi nu se inopilesc In număr vechi 60 bani­­»*­ A­ ADMINISTRAȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ HOTEL TRAIAN LA CATUL l­iu ■iiiinimii iii inni I unii i mm i imiiiii •i'Tii'm­ir[''iiii''iTTifri T'ini Triii]rr'Ti UN RĂSPUNS In chestia taxei farmaceutice „Universul“ de la 27 Iunie a. c. con­ține in coloanele primei pagine sub titlul Farmaciștii și Draguiștii, o ches­tie, acea a taxei farmaceutice, care daca nu ar fi bine lămurită și ar re­­măne așa cum autorul acelui articol a bine­voit a debita, de­sigur că cor­pul farmaciștilor din țară și mai cu seamă a celor cu farmacii ce funcțio­nează pe piață, ar trebui să treacă in fața opiniei publice drept spoliatori care sub ochii autorităților, ba mai mult incă sub chiar scutul legei spo­­liază pe cei ce au nenorocirea să con­sume medicamente. Nu invinuesc ziarul, dar pe autorul anonim acelui articol. Ca să scrii un articol de gazetă astăzi nu însemnează nimic, greul este ca scriind să nu te servești cu pana din al cărui virf să curgă pasiunea, interesul personal, și in cele din urmă chiar venin. Pentru cel mai naiv care ar fi citit articolul in che­­tie a putut constata sau ne­­competența de ași da seamă de ceia ce însemnează taxa farmaceutică, sau dacă a fost nu putința de a cunoaște, apoi fără cel mai mic scrupul ’și-a dat drumul pasiunei, căci ce alt­ceva l’a condus la la afirmațiunele cele mai lipsite de judiciositate ca să nu zic incă stupide. De obiceiu cei lași și poltroni din ascunzătoare ’și îndreaptă loviturile, ca sub scutul întunericului să nu se poată observa dacă pe obraz au pa­loarea sau roșața. Cînd cine­va are curajul să afirme un ce, să iasă la lumină să discute fățiș dar nu ocult. Așa stimabile Doctor (după cum ai subscris articolul in chestie) e și la i­­veală, punere in fața celor pe care cu atîta nerușinare cauți ai descredita in fața odiniei publice, arată de cine ești ca să știm cu cine perdem timpul a­sta­­a vorba, și pentru ca să te scot din ascunzătoarea in care stai, voiu arata ce este farmacistul și taxa far­maceutică. Trebue să știm o dată pentru tot­deauna că dacă farmacistul primește monedă in schimbul medicamentelor date unui client este identic și perfect egal cu moneda ce primește dentistul pentru scoaterea unui dinte sau pre­pararea unei denture, cu moneda ce primește medicul in schimbul unei con­sultații cînd nu dă un schimb de­cît un petic de hîrtie scris și cîte­odată nici pe acesta; cu moneda ce primește pictorul pentru o pânză zugrăvită; cu moneda ce primește sculptorul pentru o bucată de peatră modelată etc. Și acum bine­voește te rog stima­bile din ascunzătoare a face o para­lelă intre sumele ce încasează fie­care și ceia ce clientul primește in schimb și atunci dacă vei fi de bună credință te vei convinge de ceia ce este far­macist și taxa farmaceutică. Ai zis că „S’ar crede cine știe ce muncă multă trebuie pentru a face o rer­tă de vreme ce se prețuește așa de mult (0,95; 2,60). De ce nu te în­trebi insă cum pentru că Dentistul scoate un dinte o bagatelă de 2 mi­nute, primește 2 sau 4 lei ? Cum și ce muncă pune medicul cănd pentru 5 minute de consultație primește 2, 4, 6 și chiar 10 lei, cănd știut este de ori­cine că o zi întreagă de muncă se plătește pentru un lucrător de la 1 leu jum. până la 6 lei (meșterul). Cum și pentru ce un tablou de pictură se plătește cu 100 lei 500 lei, 1000 lei și chiar 5000 lei cănd pentru aseme­­nea sumă se poate clădi o casă unde o vară întreagă muncesc 20­00 lu­crători ? Dacă nu’ți faci aceste întrebări și cu drept cuvînt, apoi nu vezi cătă stu­piditate este in afirmațiunea, că este colosala diferență de la costul materii brute și pănă la medicamentul prepa­rat cănd farmacistul sub scutul legii primește 1 leu sau 2 pentru ca a lu­crat o receptă ? Ce este farmacistul un simplu vînzător de drogue care să văndă materii preparate după regule anume pretinse de știință și să aibă un beneficiu de 10 30% din costul lor brut ? Cănd cismarul nu te surprin­de că pe o pereche de încălțăminte a cărei materie brută costă 8 lei îți în­casează 20 și chiar 25 lei. Mai inainte de a termina fiind­că fiu să nu fiu prea lung, recomand au­torului in chestie a ține socoteală de anii de studiu a farmacistului, de di­ploma sa și de respunderea sa , in a­­fară de cheltuelile de administrație și întreținere a farmaciei sale și dacă a­­vănd toate acestea in vedere va mai susține cu ușurință cele publicate in „Universul“ de la 27 Iunie îl voiu ru­ga incă odată să iasă la lumina adu­când cu sine și acel intreg dosar cu dovezile materiale de pacatele farma­ciștilor, ce pretinde ce posedă și cu care a avut grijă a ne amenința, cre­zând că pe căt dânsul e de laș pe a­­tăt corpul farmaciștilor ar putea fi fri­coși. Nu cu amenințări stimabile, ci cu argumente se poate lămuri o chestie de ori­ce natură și cu atăt mai mult e cea a taxei farmaceutice. Atât de­o­camdată. TEL. JELLE A Farmacist S­ERBAREA Palatul Evenimentului Cu pași repezi mergem spre reali­zarea acelei mari i­bunătățiri de care se va putea făli Evenimentul, acela de a avea palatul seu propriu. Deja Evenimentu­l posedă un lo­cal de redacție, care poate rivaliza cu localurile de redacție cele mai perfecți­onate, dar nu-i localul seu propriu. Trebuie ca Evenimentul să înde­plinească și această ultimă îmbunătă­țire, trebuie să fie instalat in palatul seu, in casa sa. Vom ridica dar un palat al Eveni­mentului, unde va fi instalat exclusiv Evenimentul, cu redacția sa, cu admi­nistrația și tip grafia sa. Această clădire va cuprinde in cor­pul seu și o sală de concerte și spec­tacole, care cu un preț modest va fi la disposiția publicului. Modalitatea Prin cetitorii sei Evenimentul s’a ridicat și a isbutit să fie azi cel mai răspîndit ziar din Moldova, mulțumită­ constanței cetitorilor sei, Evenimentul își are azi existența asigurată și a putut să realiseze a­­tâtea îmbunătățiri, așa ca să devie un ziar modern in toată înalta con­­cepțiune a cuvântului. Cu ajutorul cetitorilor noștri ne am gândit să realisăm și marea in­­bunătățire de care vorbim mai sus. Obligațiunile Eveni­mentului. Pentru a cimenta și mai mult legă­­turele intre Evenimentul și cetitorii mei, și a face cu putință fie­căruia de a participa nu numai fără risic dar incă cu un folos vădit și însemnat, la aceasta operă de propășire a Eveni­mentului, am crezut ca mijloc mai nimerit crearea de obligațiuni privi­legiate a ziarului Evenimentul. Aceste obligațiuni sunt rambursurile prin tragerea la sorți in timp de 15 ani, este garantată in insuși proprie­tatea și toată averea mobilă a ziaru­lui „Evenimentul“ și este transmi­­s­bil prin indlasament la ordin. Valoarea obligațiunelor emise va ser­vi exclusiv la îmbunătățirea ziarului și clădirea palatului Evenimentului. Dobinda Aceste obligațiuni comportă o dobândă anuală de 60% plătibi­­lă prin cupoane semestriale la administrația ziarului și in a­­fară de aceasta dă drept la­­ 10 ° C din beneficiarile netto ale ziarului. Această cotă a beneficiarilor, calcu­lată după registrele administrației, va fi distribuită la 15 Februarie, a fie­cărui an, la casa ziarului. Folosul Cetitorii noștrii realisează prin ur­mare un folos indoit. Pe de o parte își asigură un capital care li va aduce o dobîndă însemnată, căci în afară de dobinda de 6%­a obligațiun­ei mai participă cu 30% din benefi­ciile netto ale ziarului, iar pe de altă parte, ia o parte directă la rea­­lizarea Palatului Evenimentului, a­­decă la realizarea acelei îmbunătățiri pe care fie­care din cetitorii noștri ar dori s-o vadă cu o oră mai înainte * * * Subscripția ie­deschisă. Nu ne îndoim de concursul cetitori­lor noștri, cari de atîtea ori au dovedit dragostea cu care țin la ziarul lor de predilecțiune, care n’au lăsat să treacă prilej fără a arăta iubirea lor nestră­mutată pentru Evenimentul. Numai ast­fel fie­care va vedea cu ochii sei că „Evenimentul“ re­mine ne­despărțit de orașul său, un­de­­ s’a născut, trainis pentru vecie in Iași, apărînd pentru vecie inte­resele și căușele Iașului și a Mol­dovei. TRIB­UNA LIBERA EV. IMPMITIREI PREMIILOR II ani de cînd părăsind Iașul, a fă­cut ocolul intregei Românii și abia de la Crăciun s’a reîntors din nou in Iași. Particular: Frumoasa mea iubită-i cîntăreață și a fost bolnavă la Sft. Spi­ridon 4 luni. Și mai particular: Cînd voi muri, știu că n’are să-mi pară rău, căci am trăit cum am voit zice ea. E de o inteligență și cultură superi­oară. SILLY. REPORTAU­II De la consiliul de război Con­damnarea Sub­ loc. Artenie și locot. Corp. Desbaterele proce­selor. - Interogatorile -Rechizi­­toarele apararei - Derberarca.­­Hotărîrile. Alaltaeri Luni 28 Iunie, consiliul de resboi din localitate, compus din dl. co­lonel Petru Stamatopol președinte, ma­iorii Văitoianu și Tarnoschi și căpi­tănii Stoianovici și Dragulănescu ca membri au judecat procesele d-lor Sub- Locot. de rezervă Victor Artenie din reg. 12 Cantemir și Locot. de adminis­trație Carp Mihail din Reg. 11 Siret Ministerul public era representat prin dl. Căpitan Chirculescu comisar regal și gref­er dl. Poroineanu. La ora 2 p. m. se incep desbaterile procesului dl. Sub­ Locot­ in rezervă Vic­tor Artenie dat in judecată pentru fap­tul de substragere de la datoriile mi­litare, acea de a participa la manevrele din toamna trecută. Dl. Sub-Socot Artenie se apără zi­când astă-vară am fost numit ca comp­­tabil la băile Lacu- Sarat de acolo am trimes o cer­ere depositului de recrutare din Bârlad prin care V am avizat că ori­ce ordine se mi-se trimeată la părin­tele meu in Barlad și că ordinul de chemare pentru manevre nu Va primit la timp spre a participa la manevre, deci­ dînsul nu s’a substras intenționat de la datoria sa. Dl Căpitan Chirculescu comisarul regesc in rechizitorul seu arată că sub Socot Artenie cu intenție s’a substras de la manevre, cetind consiliului pro­cesele verbale ale agenților polițienești din capitală cari i-l căutau spre ai da ordinul de chemare la manevră. Apar­ar­ea representată prin dl Căpi­tan Gărlea printr’o expunere destul de clară arată consiliului că acuza­tului nu i se poate atribui faptul de nesupunere de­oare­ce n’a știut timpul cănd să se prezinte la corp, vina e a șefului depozitului de recrutare care in această ocazie a aratat o nepăsare și trândăvie fenomenală cu toate că avea cerirea sub Socot Artenie că toate or­dinele privitoare la el se i se trimeată părintelui seu in Bârlad care e și con­fesorul reg. 12 Cantemir. Consiliul după o deliberare de 40 minunte condamnă pe sub Socot in re­zervă Victor Artenie la una lună in­chisoare. Procesul Socot. Carp Mihail La ora 4 jum­p. m. consiliul incepe desbaterele procesului Socot. de admi­nistrație Carp Mihail dat in judecată din ordinul ministrului de resboi pen­tru neplata sumei de 25 mii lei dato­ria incă din anul 1897 pentru care numitul fusese dat judecatei și achitat cum și pentru faptul de abuz de au­toritate cu niște soldați. Locot. Carp se apără înaintea con­siliului că faptul pentru care e tras înaintea consiliului a fost judecat și achitat in 1897 presentînd mai mute acte de nevinovăție. Dl. comisar regesc Cap. Chirculescu in rechisitorul seu a­proape de 3 sferturi de oră susține vi­novăția lui Carp in materie de drept cerînd condamnarea acuzatului. Apararea era representantă prin d-nn capitan Mihail și Dimitriu din reg. 13 Stefan cel Mare. Dl. căpitan Mihail cel dintâi care a luat cuvântul zice : Nici odată in via­ța mea, n’am încercat să apăr pe un acuzat de drept, in cazul de față ce­tind voluminosul dosar al camaradului meu loct. Carp am remas cu drept cu­vînt surprins că fapta pentru care e tradus azi înaintea onor. Consiliul a fost deja judecată și achitat incă din 1897. Dl. cap. Mihail arată că cu a­­ceasta s’ar imputa mult consiliului de război care a judecat pe Carp la 1897 Dl. Mihail protestează contra dârei in judecată de oare­ce nu e vinovat și cere achitarea inculpatului. Cuvîntarea d-lui căp. Mihail a fost plin de vervă. Dl. Căpitan Dimitriu al 2-lea apă­rător al inculpatului, printr’ pledoarie admirabilă face istoricul acestui neno­rocit proces pe tema de drept. Pledoarea d-lui Căp. Dimitriu n’a fost de căt un curs magistral in mate­rie de drept și care din cauza lipsei de spațiu cu regret sunt nevoit ai da­căt se poate de restrâns. Ca și colegul seu căp. Mihail, dl Di­mitriu zice­ că faptul p­ezentat azi înaintea consiliului de războiu e cu to­tul straniu și nu cred să se fi prezen­tat vre o­dată înaintea justiției militare sau civile, pentru un fapt deja jude­cat și achitat. Probele de desculpabili­­tate aduse de aparare se credea la si­guranță achitarea lui Carp. La ora 5 jum. . m. consiliul intră in deliberare și după 30 minute pro­nunță următorul verdict: In numele M. S. Regelui etc. consi­liul cu 3 voturi contra 2 achită pe Corp de faptul de abuz de putere și cu 3 voturi pentru și 2 contra îl con­damnă la 5 luni închisoare și 2 mii lei amendă pentru faptul de înșelăciune Hotărârea a produs o penibilă im­presie intre of ceri. ____­­ Sesiunea Consiliului Comunal Iunie 28.. Intăia ședință. Aspectul Sălii. Un proces. Baia comunală. Vechi, inscripțiuni. Baia­ Ura ful extra­ordina.­. Credite suple­men­­­ta­re. Budgetul de pensiuni. Se intăia ședință a noului consiliu comunal. In sală multă lume, obici­nuita cari au dar averi la comună, ce­tățeni și curioșii cari nu lipsesc nici o dată. O plăcută surprisă : prezența d-lui Dim. Greceanu, prefect de județ, că­ruia legea comunalii acordă drepturi mari de privighere asupra intereselor comunei. D. Greceanu are avantagiul ca fost consilier, de a cunoaște nevo­ile comunei. La ora 8.30 consilierii își ocupă lo­curile. Sunt prezenți d-nii Bădărău, Mavrodi, dr. Filipescu, Grigoriu, preo­­tul Vasiliu, Brandia, dr. Cusiano, Ma­ximo­vici, Daraban, Ștefănescu, Petres­­cu, căpitan Costăchescu, Christofor, D. Al. A. Bădărău, primarele declară ședința deschisă. Instantaneu Noul primar al Iașului și-a făcut studiile in Iași și le-a complectat la Paris. A debutat prin a colabora la „Dacia Viitoare“, prima revistă socia­listă scrisă in limba romina. întors in Iași și-a creat curînd o posițiune­ dis­­tingîndu-se ca profesor și avoc­t. In­trimul Panu găsi un discipol devotat al principiilor radicale, și am­indoi au luat parte la multe lupte electorale și de principii cu mult succes. ..Radica­lul­ I a fost cel dintăiu ziar politic mi­litant in Iași, dirijat de d Bădărău. Ziarul apărea Sîmbătă noapte și de multe ori redacția aștepta noaptea în­treagă primul articol ce'l trimetea d. Bădărău, era greu până ce scria, dar articolul apărut p­rovoca in tot­dea­una un succes eclatant. Fuziunea ,cu con­servatorii a găsit in d. Bădărău un, partizan sincer și devotat. Procesul Filostrat Cetitorii noștri cunosc peripețiile a­­cestui proces. Pentru a întocmi o gră­­diniță in strada Cișmeaua-Păcurari, foasta administrație ocupase cu sama­volnicie un loc al d-nei Filostrat. În proces se naște și tribunalul acordă d-nei Filostrat cîștig de causă. Se vor­ba acuma de a se face apel. Consi­liul admite apelul și admite in ace­­laș timp și propunerea d-lui Petrescu, ca in mod subsidiar avocatul comu­nei să ceară ca d-na Filostrat să fie condemnată a rambursa comunei chel­­tuelile făcute cu amenajarea locului. Baia Comunală D. Bădărău lămurește consiliul asu­pra stărei in care să găsește azi baia comunală. Toată lumea se plînge de reaua ei administrațiune și cu toate acestea sunt funcționari mulți plătiți cu lefuri grase. In cele nouă luni de funcționare, baia a produs comunei un deficit de 26.479 lei. Pentru a pu­ne capăt acestei stări de lucruri, ad­ministrația s’a gîndit să dea baia in arendă și atunci pe lîngă că se va a­­duce un venit comunei, apoi și baia va fi bine administrată, căci ori­cită bună­voință ar avea comuna, ea nu poate face gospodăria băiei. D-sa pune chestia in desbaterea consi­liului. D. Mavrodi complectează, cele zise. Pentru a da in exploatare baia, va trebui negreșit să garantăm o canti­tate de apă și ne-am gîndit la aceasta. Pe lîngă cei 40 metri cubi de apă de S 3­ lu­pte - FRUMOASA - Ii zic așa, mult mîndrei și neîntre­cutei mele iubite, pentru că acest nu­me i se potrivește mult mai bine de­cît numele Marie, pe care ’1 poartă. In înlănțuirea acestor rînduri nu voi ști să spun alt­­ despre frumoasa Marie, de­cît că i este una dintre cele mai cunoscute din Iași. Numele ei acum vre-o cîți­va ani, a făcut să tremure multe inimi și multe suflete le-a aruncat in truda și sbu­­ciumul iubirei. Ii blondă.—Părul lung, bogat și mai fin și moale de­cît mătasa. Fruntea mare bombată, proeminența ei arată celor ce o văd pentru întâia oară o figură inteligentă și serioasă, una din acele rare și ideale făpturi. Are ochii mari, inteligenți, scîntee­­tori; figura rotunjoară, tenul alb, iar gura frumoasei Marie­i este cea mai mîndră din lume. Buze roșii cărnoase, ferbinți, umede pururi, ascund cel mai frumos juvaer din lume cele mai pre­țioase mărgăritare, înaltă, bine făcută, ea răsare pri­virilor in splendoarea frumuseței sale ca și o statue de Phidias representînd Frumuseța, Cochetăria și Desevîrșirea. A voiajat foarte mult. In viața ei a suferit mult, mult, dar firea ei bla­jină și îngăduitoare a știut in tot­de­auna să tăinuiască acelor cari o im­­prejuniít cu durerile din inima ei, și intr’un suspin să-și înece jalea. £Wl9mi m* «nicewanssfc«*•w^vaáKwt**■ *>w v «*?«■• (Slociași luptă Cînd adîncită n gânduri privesc in veacuri duse In veacuri ce perit­au ca norii deși de fum Ce stând ascunși sub ierna atîtor’ vremi a­ 11­1 . . . puse in brasda veșniciei sapulu­..e-au ast drum. Mă văd cu zeci de veacuri in urmă printre • ... lume r.? Cíf­ar astă­zi setea de aur a muncit Vad lupta intre neamuri ce să-și cîștige­ un nume Lupan cu singe drumul spre tronul aurit. Văd cum dreptatea incă din vremurile acele Strivită sub piciorul minciunei ’n veci a fost Cum razeleri de aur căzînd pe frunți rebele Prin curceni și’nchisoare găsit'a adăpost. Și azi deși departe de­ acele timpuri care A veșniciei mare de mult le-a înghițit Acelaș nor de plângeri se ’nalță 'ndepârtare Acelea­ năzuințe și lupte’n infinit. ' ’ MARIA POPESCU. Dramele zilei. O­desnMejde. O tînără fetiță rusă, din Nijni­ Nov­­gorod anume Dania Fiodoroviia in etate de 16 ani, speriindu-se acum vre-o două luni in urmă, din pricina unui incendiu isbucnit in casa lor, și a cărui victimă era să fie bătrîna ei bunică, lașa ce se găsea parali­zată, căpătă niște­­ figuri și spasme. Trimisă imediat la spital , se crezu că se va însănătoși. Dar revenindu-i ace­sele acum o sâptămînă, desnădăjduita copilă se spînzura știind că boala ei este fără leac. LEAR. „FIOIȚA EVENIMENTULUI* CRIMELE ASCUNSE XXI. Afacerea din Strada Carolinei — Ba da ! dă ! brusc Laurent , vreau să știu până unde mă va ur­mări această fatalitate ! Și tremurînd de neliniște, luă me­trul și îl aplică pe teacă. — Dar se perfect acelaș lucru ! zise dl Thurier , ce spui ? — O Dumnezeule ! zise Laurent cu un suspin dureros. — Ei bine ! dar ce ai ? Laurent încercase să facă această a doua verificare, dar nu mai avu putere. Respinsese brusc lucrurile care erau pe masă. Dl Thurier le luă și făcu singur cele­lalte experiențe, reportînd . Și tocmai asta. Vezi? Dar Laurent cufundat și prada unei mari tulburări nu vedea nici nu auzea nimic. — De alt­fel, adause dl Thurier, este o experiență care va rezuma pe toate acestea, și le va confirma după toate probabilitățile. Iată o bucată de lemn, tăiată in formă de lamă după dimensiunile de mai sus , trebuie prin urmare, să umple exact cavitatea din această teacă. Aceste cuvinte atraseră atenția lui Laurent. Văzu pe judecător făcînd experiența indicată: .lama întreagă pătrunse in teacă și intră fără ca să lase cel mai mic loc. — Ei bine ? ce crezi ? întrebă dl. Thurier. Laurent stătu un moment fără să respundă. — Nu ! zise el in sfîrșit cu glasul stins, nimic nu mă va mai putea mi­nuna de acum inainte. Ce s’a făcut cu pumnalul ? Nu știu, dar mi-l vei înfățișa plin cu sînge, îmi vei dovedi că m’am servit de el, îmi vei aduce marturi care vor declara că m’au vă­zut săvîrșind crima... ce voiu mai a­­vea de spus ? Totul e cu putință a­­cum. — Ast­fel, zise dl Thurier, in pre­zența acestei dovezi nouă, crezi că poți tăgădui și acum? — Negreșit, că tăgăduiesc ! Dacă chiar alte dovezi mai de nepriceput și mai îngrozitoare s’ar rîdica n’ași putea să repet de­cît că sunt nevi­novat. Judecătorul ridică din umeri cu ne­răbdare. Da, urmă Laurent, înțeleg să nu dai crezemînt protestărilor mele. — Intr’adevăr, zise dl Thurier se destul de firesc. — Cu toate acestea, nu te întrebi și d-ta cum s’au putut îngrămădi toate aceste dovezi in acest chip ? Cum de se naște cîte una nouă la fie­care pas ? Oh ! îmi vine să nnebunesc. Care ie acel geniu rău­făcător, care mă urmărește cu atîta asprime ? — Acela, fără îndoială, care te-a împins să comiți această crimă. — Nu, d-le, nu, n’am făcut eu cri­ma ! strigă Laurent. Ei poftim ! îmi pare că toate aceste împrejurări care mă acuză slăbesc și se distrug prin multiplicitatea lor chiar. Bine­voește și gîndește , ași fi interprins, așa­dar­­ să mă compromit, să las pretutindeni dovezi in potriva mea ?.­­ El ! zise dl Thurier, acesta e ca­zul tuturor vinovaților. Care ie asa­sinul, care cînd o dovadă se ridică in contra lui să nu se grăbească să stri­ge : Ași fi trebuit să fiu neghiob ! Dacă ași fi săvîrșit această crimă, n’ași fi lăsat aceste semne sau le-ași fi făcut să dispară ! Ie o fatalitate ! sau mai degrabă aceasta dovedește in favoarea mea !­­ Cu toate acestea, zise Laurent, vei cuveni că aici sunt niște împreju­rări așa de curioase ! Pentru ca să nu vorbim de cît de această din ur­mă constatare, m’ași fi servit eu de un pumnal, pe care-l posedam de mult, pe care servitorul meu și toți cei care au venit aici l’au văzut prin casă ? — Și pentru ce nu ? era poate mai puțin neghidace de­cît să cumperi, cu două sau trei zile înaintea crimei o altă armă, negustorul ar fi recunos­cut-o. — In cazul acela, n’ași fi lăsat teaca aici, ași fi nimicit-o odată cu pumnalul. — Nu te gîndești chiar la toate Poftim! fiind­că ești pe această cale, nu trebuie să te oprești; aibi curajul de a adăugi aceasta ! Oare ași fi fost eu așa de prost in­cît să pătrund­ in grădină cu botinele mele cu riscul de ale roade de zid și de a lăsa urme pe pămînt ? Oare nu m’ași fi slobozit mai intăi­­ de acești bumbi de manșetă, care într’o săritu­ră pot să se scoată așa de ușor și să se peardă ? Și de oare­ce se zice că servitoa­rea m’a recunoscut, oare nu m’ași fi deghizat, mascat ? (Va urma). 47

Next