Evenimentul, iulie-septembrie 1899 (Anul 7, nr. 1854-1926)

1899-09-26 / nr. 1923

ASUL AL yn-lea No. 1923 ABONAMENTE: înainte pe un an . „ v 6 luni . „ v 3 luni • In strei­nătate un an Alt număr 16 bani mmUmmmmmmm­s^BrissisassBa«»ai«a­wm^ «nMmm­m­MBM Lei 24 „ 12 36 REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ STRADA LAPUȘNEANU No.­ii Xeuși UN NUMĂR 10 BANI w­/sauâîââia ZIAR COTIDIAN JJUMU­NIUA Zb ÖjB/JITEM­BRIE Anm­eiari, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lei 4­­” M II H 71­­­­2 ’ » 5* HI 15 11 ii 50 » . IV „ „ „ 25 Manuscriturile eee/ii nu te înapoieze Un număr vechi 30 bani administrația SA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL­* HOTEL TRAIAN LA CATUL I-iu /evssaessiat^iiszesBmsEsaS' «ähs® ACOBEICU IPBOCEÍÜL Ii€OBC!ii€8J SUMARIU — — Iacobescu înaintea consiliului Lin­a Podul Iloae-Hărlău Săptămîna amuzantă Banda di la Tomești Informațiuni­ Diverse Iacobescu la consilia Față in față cu cercul militar se află și sala consiliului de res­­boiu. Dincolo zgomot de animație și de vieață, aci liniștea gravă a justiției. Pare ca un simbol­ mili­tan­t, in toiul vieței, nu trebuie să uite o clipă măcar calea dreaptă ce are a parcurge, căci justiția ve­­ghiază, gata de a infiera faptele rele, abuzuri și ilegalități, dar in același timp a reda dreptate și li­niște celui năpăstuit. Sala consiliului ie mică dar lu­minoasă. Nici o dată un proces n’a atras lume mai multă; interio­rul salei și a Curței se ticsit de ofițeri, fie­care urmărește desbate­­rile cu o vie atențiune. Un sunet, de clopoțel. Președin­tele ordonă introducerea acuzatului și declară ședința deschisă. de o deosebire intre d. colonel Segăr­­ceanu, fostul președinte și d. colo­nel Alexandrescu, actualul preșe­dinte. Cel dintăiu părea o natură mai pasionată și făcea sforțări u­­riașe pentru a vedea isbucnind o zare de lumină in haosul acestui proces. Dl colonel Alexandrescu ie un fin diplomat, ar vra să nu jig­nească pe nimenea, și are pe buze același scris încurajator, pentru a­­părătorii lui Iacobescu ca și pen­tru acuzatorii lui îndârjiți. Și d. colonel Alexandrescu, ca și d. co­lonel Săgârceanu imi fac impresiu­­nea că n'ar putea tolera comiterea unei nedreptăți insă. Comisar regal ie tot d. căpitan Chirculescu. Pare confundat in ce­tirea unor dosare, dar, din când in când se rădică cu putere de pe scaun, sgomotul atrage atențiunea tuturor, de o încercare de a în­funda pe Iacobescu. La dreapta ie energicul avocat Theodorescu. Ni­mic nu i se pierde din memorie; țintă privește pe comisarul regal și măiestru­ie interogatorul la care supune pe m­arturi. Dar cine ie acuzatul ? Iacobescu ie liniștit, și răspunde la intrebările prezidentului cu co­rectitudinea și sinceritatea omului, care n’are nemic pe consciință. A­­proape unanimitatea celor presenți nu vor și nu pot recunoaște in Ia­cobescu un acuzat:­ toți il consideră ca pe o victimă, a căreia reabili­tare se impune. Mărturii se succed la bară, sunt mărturii apărărei, ca și cei ai a­­cuzărei. In zadar se ostenește re­­presentantul ministerului public, căci nici o dovadă nu se poate aduce de culpabilitatea lui Iacobescu. Ie acuzat de fals, și apar destinșii o­­fițeri cari afirmă că nu poate fi fals; se acuzat de furt și nu numai că nu se poate dovedi furtul, dar nici urmă de bănuială măcar, căci lipsește mobilul și Bertulus a spu­s-o deja, unde nu e mobil nu poate fi crimă. Iacobescu -toți mărturii sunt de acord—ducea o vieață mo­del de modestie, sărac și cinstit. * * 1* Sar de pe scaun și [creionul imi scapă din mână. — Această chestie nu se va pune! Unde mă găsesc ? Această frază o cunosc, pe acea rostită de cele­brul Delegorgue la intăiul proces Zola, când cu nenorocita afacere Dreyfus. Mă uit in jurul meu și mă conving că sunt la Iași, la pro­cesul Iacobescu și fraza acea a fost rostită de d. colonel Alexandrescu asupra unei întrebări ce avocatul Theodorescu vroia s’o puie marto­rul­ui maior Andriescu. Mă măngăi insă indată. D. co­lonel Alexandrescu a rostit fraza fără ură și pornirea ce caracterisa pe presidentul Delegorgue, ci pare­­mi-se in dorința de a nu mai des­chide și alte răni, și așa a ințeles’o și d. Theodorescu, care declară că spre cinstea acestui consiliu renun­ță de a mai pune întrebarea. Spre cinstea acestui consiliu, in care am toată încrederea că va re­da libertatea unui inocent, onoarea și vieața unei familii, nici eu nu insist. _____________________L. * « * Sxl’va.ete D-ra F. J. Roman Una din fetițele adorate ale vechei capitale. O sirenă in toată puterea cu­­vântului. Singura deosebire e, că Si­renele sunt viclene, iară dănsa, de o bunătate fără seamăn, de un carac­ter fermecător, neprefacut, sincer. Ași voi să vă spun numai : „e fru­moasă“. Dar sunt sigur că nu veți pu­tea concepe idealul lui Rafael Sanzio. Trebue să vă o descriu in amănun­țimi. Un păr frumos, blond, tot­de­auna intr’un neglige bine studiat, niște ochi­­ari, niște ochi, ce > te dor și o guriță, ce ar face din mine cel mai fericit muritor, de ași fi stăpînitorul ei. Vara o petrece la Bacău, orașul ei favorit și cîte odată și la Roman. Vara trecută am făcut prima cu­noștință cu dănsa. Ii plăceau mult preumblările prin bătrina și deasa gră­dină a orașului meu natal. O dată am fotografiat-o despletită. Mă mir cum de n’am nnebunit atunci, cînd i-am văzut frumosul cap, înca­drat in părul ei bogat. O tempera ! O tempera ! Particularități . Ii place cărțile poș­tale ilustrate, caramelele și valsul „Unsere Frauen“. Eu am botezat-o cu numele de Va­­runa. Și ea pe mine. Monky Ecouri și Noutăți Calendarul : 25 Sept. Răsăritul soarelui: 6.5 Apus : 5.30 Timpul : probabil variabil Politica „Oamenii sfințesc locurile“ nici o dată această zicătoare bătrînească nu s’a adeverit mai bine ca azi. Au mai fost miniștri, și încă Moldoveni puri și ,cu toate acestea nu făceau nimic pentru Iași, din contra căutau să-l înfunde tot mai mult. Miniștrii de azi caută să facă tot posibilul pentru a ridica Capitala Moldovei. Din pri­ma zi primul ministru d. Cantacu­­zino promise a veni in ajutorul lașu­lui pentru resolvirea chestiei de ali­mentarea orașului cu apă ; d. Ffeva se grăbește a satisface ori­ce nevoie și Iașului și poate în curînd Primă­ria sâ-și aibă un local propriu, dl. dr. Istrati lucrează ca dorința gene­rală pentru calea ferată Podul­ Iloae- Hărlău să devie un fapt îndeplinit. Putem privi cu încredere viito­rul.­­ II. O barcă cu flori D­na Ecaterina Davide­ a pregătit pentru expoziția din Paris o barcă cu flori artificiale, care întrece în artă și frumuseță tot ce s’a văzut. Florile de tot felul sunt lucrate de mînă și cu atîta finețe, în­cit nu pot fi deosebite de cele naturale. Totul s’e așezat cu un gust și o jarmonia fără comparație. D-na Ecat. Davide­ s’a mai destins în asemenea lucrări de artă, pentru care a primit două medalii de aur, de la expoziția di­n Bordeaux și de la acea cooperativă din București. Asupra lucrări de artă a acestei ieșence destinse vom mai reveni. TUa Londra Alaltăeri dimineața și-a făcut apa­riția la Londra un nou mijloc de transporturi anume s’a inaugurat întâiul serviciu de omnibusuri auto­mobile cu un succes imens. Gluma Zilei. La masă. Se aduce pui cu ciu­perci. Ginerele, cu politeță. — Scoateți mai întăiu soacrei mele. Moș Veveriță HEP OMAGIU Banda de la Tomești — Noi amănunte­­ Acum vr­o 6 zile, niște locuitori din Borosești județul Vaslui au fost intim­­pinați și jefuiți in marginea pădurei de 3 hoți, ce erau înarmați și costru­­mați ca și cei care in sara de 5 Sep­­tembri care au jefuit pe crășmarul O­­dobaș din Tomești. Comandantul gen­­darmilor din Vaslui, a dat ordin sec­ției Codăești ca in unire cu 100 mi­lițieni să facă o poteră pentru prinde­rea acestor hoți prin pădurea Borose­­știlor, cerând tot odată și concursul gendarmilor companiei de Iași. Dl. Căpitan Zamfirescu comandan­tul companiei Iași, a dat ordin sergen­tului major Brăteanu șeful secției Bu­ciumi se dea concurs celor din Vaslui. Potera compusă din 15 gendarmi rurali și 150 milițieni au calcat pă­durețe Bărnova, Ciurea, Bordea și Do­­brovăț fără rezultat, potera ajungând in satul Dobrovăț a fost incunoștiin­­țată de pădurari că acei hoți s'au re­fugiat in pădurea Mironeasa de pe te­ritoriul jud. Iași, șeful­­ secției Voi­­nești înjghebând o mică poteră a cer­cetat acea pădure și locurile dosnice ; din urmărirele făcute se crede că hoții sunt oploșiți in jurul Iașului și e spe­ranță că peste cel mult 10 zile hoții vor fi prinși dacă o poteră mare com­pusă din cel puțin 500 persoane și îm­părțită in patru puncte care se vie spre centru.* * * Individul loan Morarașu, care era urmărit de dl. adjutant Botez, prins insuși de victima prădaciunei de la To­mești Odobaș, a fost dat la secția a A-a după cum am arătat intr'un nu­măr anterior, parchetul avizat de prin­derea lui Morarașu, a chemat pe ad­jutantul Botez care lau dus la To­mești spre al cerceta anume in sara de 5 Septembri, dânsul unde se afla. Dl. Botez a constatat că Morarașu in acea noapte a dormit la Gh. loan Neculai din 3 Fîntîni comuna Bu­ciumi. In timpul când d. adjutant Botez, făcea ancheta cu Morarașu se prezintă locuitorii Cristea Brepuschi și Grigore Grăunte ambii din satul Goroni co­muna Tomești declarând că in noaptea de 5 Septembri se aflau amândoi in crâșma lui Odobaș când a venit banda de hoți de sau pradat, dânșii mai a­­rată că unul din acei hoți Vau cinstit cu un pahar de rachiu și uităndu­se bine la dinsul. Vau recunoscut că era votav la bucătăria penitenciarului cen­tral din Iași acum un an in urmă pe când și dânșii erau încarcerați in pe­nitenciar pentru 3 luni. Dl. Botez in urma acestei destăi­nuiri, care de altmintrelea îl va că­lăuzi in urmăriri, a fost la peniten­ciarul central din Iași, de unde a luat informațiile neces­are asupra vatavului aratat mai sus. Vom ținea in curent pe cetitorii noș­tri cu toate urmărirele și descoperirele ce se vor face in această af­acere. ______________BEL. Drama Zilei TUn sfadă După ce Emile Phelius și cu a­­manta lui Rosine Delmas, petrecu­seră Duminica trecută, toată ziua la un sat vecin se intoarseră acasă—str Caille după miezul nopței. Puțin mai inainte o vie discuția se născu intre ei, avand drept causă gelosia. Bosine Delmas, intr’un acces de fu­rie, a lovit pe amantul său cu un cu­țit făcăndu-i două răni, dintre care una destul de gravă. Bosine Delmas fu imediat arestată de poliție, iar Emile Pheb­us, fu tran­­sportat la spital, spre a i sa plasa rănile și a i se da necesarul ajutor Asasinat Soții Sojenne, se duceau spre casa lor, din strada Crozatier, acum cinci zile, pe la ceasurile unu de noapte, in strada Charenton, ei fură atacați și forte grav rîniți de moarte de hoți, care fugiră după ce-i predă. Ambele victime ale acestei agre­siuni nocturne fură conduși de către poliție la spitalul Saint Antoine spre a fi îngrijite. Sear A se ceti pc pagina a Ill-a Procesai iacobescu 0 restaurare conta Mănăstirea Goli a Vrednicul ne laudă și zelosul ar­hitect dl. Gavrilescu a întreprins în­că din anii trecuți această restaura­re; fondurile bugetare însă lipsind Ministeriului, a fost întreruptă lu­crarea sa. Actualul guvern însă acor­dând fondurile necesare, restaurarea continuă in cele mai bune condiți­­uni. Turnul secular ce fusese con­­damnat de către Primăriile trecute acum e terminat minunat și zidurile dimprejur in mare parte; deaseme­­nea și la altariul bisericii s’a inălțat schelea pentru continuarea restaură­­rei începută mai înainte. Toată această lucrare serioasă și minunată intimpină insă o greutate din cauza foarte greșitei plasări a școlii ce se zidește înlăuntrul ace­stei curți la partea despre apus a bisericii și anume : Școala aceasta fiind o clădire ma­re, zeul gust și nepriceperea arhi­tectului ei au așezat-o cu dosul spre curtea bisericii și spre intrarea prin­cipală care vine spre răsărit, iar fa­țada principală au plasat-o spre a­­pus și față in față cu zidul. Din această cauză urmează o nuin­­țelegere intre acest inginer și restau­­ratorul Monastirei și a ditalectelei monument istoric, Marele arhitect pentru a-și repara greșala sa face toate încurcăturile pe la ministeriu spre a-i da voe să dărâme insuși zi­dul pe care d. Gavrilescu e angajat să-l restaureze după planul vechiu și după cum a și început a lucra deja despre răsărit. Noi credem însă că nu trebue a­­probate stăruințele inginerului care clădește școala, și carele spre repara­rea greșalei sale stăruește a dărâma zidul devenit proverbial în popor „zidul Goliei­”, compromițînd ast­fel întreaga lucrare a d-lui arhitect Ga­vrilescu, ci autoritățile respective să-l oblige de a lăsa zidul neatins și de a deschide fațada școalei spre curtea atît de spațioasă și­ frumoasa a bise­­ricei, cătră care este și intrarea prin­cipală, pe sub turnul restaurat și care cu biserica împreună formează un tablou complect și frumos. Insistăm în această cerere a noastră, ca să nu se dărâme nici o peatră din zidul vechi a început a se resta­ura și care dimpreună cu biserica restaurată vor forma singurul monu­ment nefalsificat in Iași, prin a sa restaurare făcută de cătră un bun Romin, iar nu cum s’a Intîmplat cu Trei Svetitele și cu Biserica Dom­nească. A. Lui P. S. Odată­­ ’mi par veacuri de-atunci, — iubeam și eram și eu iubită. Cît de desnădăjduit ’mi pare azi sunetul a­­cestui cuvînt: IUBIRE. El'mi pătrun­­de’n suflet cu acelaș ton de restriște și’mi naște acelaș dureros simțimînt in inimă și aduce aceleași nepotolite la­crimi pe gene ca și sunetul ce’l fac bulgării de pămînt ce cad pe sicriul pogorît in adîncul umed al mormîntului. Cînd, din teancul vremilor trecute, amintirea ridică rînd pe rînd cite-un strat și cînd retrăiesc in gînd, vieața plină de ilusii și farmec de odinioară, de pe cînd inima-mi ’și repezea bă­tăile și zîmbete ’mi fluturau pe buze și se risipeau pe obrajii arși de dor, la vederea acelui ce’mi era și credeam să’mi rămîie pentru tot­dea­una o icoa­nă sfîntă și adorată, ’mi pare totul un vis cu atît mai amar și aducător de nenorocire, cu cît ’i mai mare și isbi­­toare deosebirea de simțiminte și tra­iul in care astă­zi pășesc și acel din acele vremuri. Purtam haină albă, tot așa de cu­rată și mîndră ca a zînelor din po­vești, purtau pe frunte cunună verde, și in mînă mănunchi de lămîițe, culese din grădina speranțelor și a viselor sfinte, din care voiam să’mi împletesc ghirlande și să mă gătesc mîndru, in ziua nuntei. Ș’aveam in suflet liniștea fericirei și dorul unor vremuri viitoare și mai lu­minoase și mai înfiorate de noroc. „Și nici puteam pricepe grija, Și jalea sufletelor care Cu visurile ne’mplinite Plîng și se sbat in disperare. Ci tot privind in noaptea adîncă Spre luminosul cer cu stele, Credeam orbită’n inplinirea Deplină, a visurilor mele*. Dar, dacă sorii in depărtările lor ne­cunoscute vedem că’și sfîrșesc de trăit viața și se stîng apoi visurile noastre oare să nu se stingă?! S’au stins toate dorurile și visurile mele de atunci, s’a stins farmecul a­­celei ideale iubiri și așteptarea unei viețe luminoase. Și cînd se stinge un soare ’n nemărgenirea albastră, ră­­mine ’ntunecata și pustie lumea care se nutrea și trăia prin lumina și căldura lui. S’au stins speranțele și visurile mele de iubire, și acum, la noaptea neagră adincă și înfiorătoare mă frămint, mă frămînt In chinurile ultimilor clipe de traiu. E corpul ce se sbuciumă in frigurile morței, pen­tru a rămânea curând pustiu și rece, nepricepător și nesimțitor... E peirea lumilor care mor de­­ dorul profun­dului albastru ce nu au a-l mai ve­dea, e stingerea vieții, din lipsa ra­zelor calde de soare. Schimbatoarea fire omenească, ce trece de la dragoste la nepăsare, de la iubire aprinsă și sinceritate la mișelească ură și minciună, fire dă­ruită cu atîta prisosință și belșug urmașilor lui Adam, îngrozește și umple de amar nenorocita inimă a femeei, care așteaptă încrezătoare, lă­murită închegare­a visurilor ei sfinte și neprihănite. Și cînd s­e vede îi orbirea întune­ricului de veci aruncată... oare, vi­novată ar fii dacă ar întinde mina ne­știutoare spre a se apuca de ori și ce i-ar eși in drum, dacă ar primi pe cea mai fioroasă leghioană de altă dată s-o scoată la liman, ori dacă și ea mișelește urmind exemplul to­varășului ei de alt’ dată se Înjo­sește și se lasă ’n voia tuturor in­tim­plări­lor ce stau să vie. Dacă ’și urmează calea ’ntunecata expunîndu-se a cădea în prăpastie, ori caută a pune un sfîrșit tuturor durerilor închizind ochii pentru veșni­cie ?. FI­P. Miniștrii in Iași D-nul Lahovary ministrul de răsboiu după o vedere de două zile în orașul nostru, oseară cu trenul accelerat de 9 și 5 m. a plecat la București. La gară a fost petrecut de d-nii generali Turca și Pascu, coloneii Lambrino, Pavlo, Sta­ ,FOIȚA EVENIMENTULUI“ CRIMELE ASCUNSE LX. Afacerea din Strada Carolinet — Desrues­­te o fire violentă, am văzut in astă seară aflănd că mă chia­­mă Calisier, a scos strigăte de indig­nare și s’a repezit la mine cu un aer amenințător. — Firește. Nu indivizi de aceștia au să facă pe delicații. In acest moment, un om, pe care Laurent îl recunoscu drept lucrătorul care dăduse in vileag numele in ate­lier, intră salută pe Moule cu respect și păru foarte surprins că întâlnește pe Laurent. — Torin, zise Moule noului venit ai uitat in astă seară că un om, a­­chitat legal de ori­ce acuzare ar fi ie sfănt pentru d-ta și că are drept cel puțin la indiferența d-tale , bine­voiește și te scuză față cu d-nul. Agentul de poliție se înclină și mur­mură cîte­va cuvinte de scuză. — Acuma, zise Moțle lui Laurent, lasă-ne. Iera unul din acele ordine la care nu se replică , de alt­fel Laurent in­­cepea să simtă superioritatea inspec­­torului de poliție a acestui om care ținea poate in mănile lui reabilitarea sa , asculta fără să spuie un cuvînt. Ieși din Puteaux și se întoarse prin­­ cîmpii, foarte surprins de schimbarea ce se făcuse in fel de cînd avuse a­­ceastă intălnire : acuma, avea încre­dere in viitor, și fără să-și poată ex­plica pentru ce, nădăjduia . Cu toate acestea ierau aproape 9 ceasuri , unde să meargă­­ ce să facă. Se gîndi la informațiile, pe care i le ceruse Mouse, la acea căsuță și a­­cea curte unde era poate să se pe­treacă vre-o dramă sîngeroasă, și ne­siguranța lui unindu-se cu curiositatea se indreptă spre această parte. După două­zeci de minute, era la poarta curței. Se uită prin grilaj și văzu lumină jos. Ascultă­­ nici un zgomot, nici o miș­care in jurul lui. Noaptea era neagră dar umedă și senină. Făcu vre-o zece pași cu precauțiu­­ne, se înfundă intr’un șanț și se ho­­tără să aștepte, îndată auzi pași ușori care se în­dreptau in partea lui ; apoi, deosebi in apropierea lui două umbre care se desenau in negru. Cele două umbre se opriră și vor­biră incet. Bătrînul ie prevenit și nu i se frică. Ai să-l închizi, pe dînsul și pe ser­vitoare, in etajul intăi și ai să te sco­­bori jos , ai să stîngi lumina și ai să aștepți. Cu siguranță că pentru noa­ptea aceasta se hotărît. Știi pănă la ce punct trebuie să lă­săm executarea. — Fii liniștit. — Ai pistoalele. N'ai să faci tre­buință de iele de­cît cînd n’ai să mai ai încotro. La nevoie alerg. Cît pri­vește pe individul care va păzi, dacă va fi vre­unul, nu te îngriji de el, mă însărcinez eu cu dînsul. — Bine ne am înțeles. Torin intră in cort, apoi in casă, fără să facă cel mai mic zgomot. In timpul acesta, Mouse, se furișă pe la gardul din partea despre apus și se duse să se așeze la vre-o cinci­zeci de pași aproape de Laurent, a­­proape de locul unde presupunea că are să aibă loc intrarea. Laurent rămase la locul lui, ne­în­drăznind nici să se miște nici să re­­sufle. Totul in jurul lui era in umbră și tăcere. L. Așteaptă trei ceasuri.­­ De­odată, un sgomot ușor, o trăs­­nitură mică de crăci in păduricea de salcâmi, care mărginea ograda pe din afară, îi întrerupse din gîndurile lui și-l făcu să tresară. Acest sgomot întretăiat din cînd in cînd, se producea din nou. Omul (căci nu putea fi vorba nici de Moule nici de agentul seu) după ce ascultase, ur­ma să înainteze. Putea fi la trei­zeci și cinci sau pa­­tru­zeci de pași de Laurent și acesta nu tăcerea-i de ghiață, deosebea și cea mai mică mișcare din jurul lui. Omul prinse la curaj , un zgomot mai distinct de ramuri și de frunze făcu cunoscut lui Laurent că individul trecuse gardul Se rădică in picioare ca și cum ar fi fost intors de un șu­rub și ascultă : pașii, acuma, se in­­draptau in direcția casei, îndată se auzi sgomotu surd și con­ținu al unui ferestrău care taie vre-un oblon. Aceasta dura zece minute in tim­pul cărora simți că inima sera să i se rupă. (va urma) 107

Next