Evenimentul, iulie-septembrie 1899 (Anul 7, nr. 1854-1926)
1899-09-26 / nr. 1923
ASUL AL yn-lea No. 1923 ABONAMENTE: înainte pe un an . „ v 6 luni . „ v 3 luni • In streinătate un an Alt număr 16 bani mmUmmmmmmms^BrissisassBa«»ai«awm^ «nMmmmMBM Lei 24 „ 12 36 REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ STRADA LAPUȘNEANU No.ii Xeuși UN NUMĂR 10 BANI w/sauâîââia ZIAR COTIDIAN JJUMUNIUA Zb ÖjB/JITEMBRIE Anmeiari, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lei 4” M II H 712 ’ » 5* HI 15 11 ii 50 » . IV „ „ „ 25 Manuscriturile eee/ii nu te înapoieze Un număr vechi 30 bani administrația SA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL* HOTEL TRAIAN LA CATUL I-iu /evssaessiat^iiszesBmsEsaS' «ähs® ACOBEICU IPBOCEÍÜL Ii€OBC!ii€8J SUMARIU — — Iacobescu înaintea consiliului Lina Podul Iloae-Hărlău Săptămîna amuzantă Banda di la Tomești Informațiuni Diverse Iacobescu la consilia Față in față cu cercul militar se află și sala consiliului de resboiu. Dincolo zgomot de animație și de vieață, aci liniștea gravă a justiției. Pare ca un simbol militant, in toiul vieței, nu trebuie să uite o clipă măcar calea dreaptă ce are a parcurge, căci justiția veghiază, gata de a infiera faptele rele, abuzuri și ilegalități, dar in același timp a reda dreptate și liniște celui năpăstuit. Sala consiliului ie mică dar luminoasă. Nici o dată un proces n’a atras lume mai multă; interiorul salei și a Curței se ticsit de ofițeri, fiecare urmărește desbaterile cu o vie atențiune. Un sunet, de clopoțel. Președintele ordonă introducerea acuzatului și declară ședința deschisă. de o deosebire intre d. colonel Segărceanu, fostul președinte și d. colonel Alexandrescu, actualul președinte. Cel dintăiu părea o natură mai pasionată și făcea sforțări uriașe pentru a vedea isbucnind o zare de lumină in haosul acestui proces. Dl colonel Alexandrescu ie un fin diplomat, ar vra să nu jignească pe nimenea, și are pe buze același scris încurajator, pentru apărătorii lui Iacobescu ca și pentru acuzatorii lui îndârjiți. Și d. colonel Alexandrescu, ca și d. colonel Săgârceanu imi fac impresiunea că n'ar putea tolera comiterea unei nedreptăți insă. Comisar regal ie tot d. căpitan Chirculescu. Pare confundat in cetirea unor dosare, dar, din când in când se rădică cu putere de pe scaun, sgomotul atrage atențiunea tuturor, de o încercare de a înfunda pe Iacobescu. La dreapta ie energicul avocat Theodorescu. Nimic nu i se pierde din memorie; țintă privește pe comisarul regal și măiestruie interogatorul la care supune pe marturi. Dar cine ie acuzatul ? Iacobescu ie liniștit, și răspunde la intrebările prezidentului cu corectitudinea și sinceritatea omului, care n’are nemic pe consciință. Aproape unanimitatea celor presenți nu vor și nu pot recunoaște in Iacobescu un acuzat: toți il consideră ca pe o victimă, a căreia reabilitare se impune. Mărturii se succed la bară, sunt mărturii apărărei, ca și cei ai acuzărei. In zadar se ostenește representantul ministerului public, căci nici o dovadă nu se poate aduce de culpabilitatea lui Iacobescu. Ie acuzat de fals, și apar destinșii ofițeri cari afirmă că nu poate fi fals; se acuzat de furt și nu numai că nu se poate dovedi furtul, dar nici urmă de bănuială măcar, căci lipsește mobilul și Bertulus a spus-o deja, unde nu e mobil nu poate fi crimă. Iacobescu -toți mărturii sunt de acord—ducea o vieață model de modestie, sărac și cinstit. * * 1* Sar de pe scaun și [creionul imi scapă din mână. — Această chestie nu se va pune! Unde mă găsesc ? Această frază o cunosc, pe acea rostită de celebrul Delegorgue la intăiul proces Zola, când cu nenorocita afacere Dreyfus. Mă uit in jurul meu și mă conving că sunt la Iași, la procesul Iacobescu și fraza acea a fost rostită de d. colonel Alexandrescu asupra unei întrebări ce avocatul Theodorescu vroia s’o puie martorului maior Andriescu. Mă măngăi insă indată. D. colonel Alexandrescu a rostit fraza fără ură și pornirea ce caracterisa pe presidentul Delegorgue, ci paremi-se in dorința de a nu mai deschide și alte răni, și așa a ințeles’o și d. Theodorescu, care declară că spre cinstea acestui consiliu renunță de a mai pune întrebarea. Spre cinstea acestui consiliu, in care am toată încrederea că va reda libertatea unui inocent, onoarea și vieața unei familii, nici eu nu insist. _____________________L. * « * Sxl’va.ete D-ra F. J. Roman Una din fetițele adorate ale vechei capitale. O sirenă in toată puterea cuvântului. Singura deosebire e, că Sirenele sunt viclene, iară dănsa, de o bunătate fără seamăn, de un caracter fermecător, neprefacut, sincer. Ași voi să vă spun numai : „e frumoasă“. Dar sunt sigur că nu veți putea concepe idealul lui Rafael Sanzio. Trebue să vă o descriu in amănunțimi. Un păr frumos, blond, totdeauna intr’un neglige bine studiat, niște ochiari, niște ochi, ce > te dor și o guriță, ce ar face din mine cel mai fericit muritor, de ași fi stăpînitorul ei. Vara o petrece la Bacău, orașul ei favorit și cîte odată și la Roman. Vara trecută am făcut prima cunoștință cu dănsa. Ii plăceau mult preumblările prin bătrina și deasa grădină a orașului meu natal. O dată am fotografiat-o despletită. Mă mir cum de n’am nnebunit atunci, cînd i-am văzut frumosul cap, încadrat in părul ei bogat. O tempera ! O tempera ! Particularități . Ii place cărțile poștale ilustrate, caramelele și valsul „Unsere Frauen“. Eu am botezat-o cu numele de Varuna. Și ea pe mine. Monky Ecouri și Noutăți Calendarul : 25 Sept. Răsăritul soarelui: 6.5 Apus : 5.30 Timpul : probabil variabil Politica „Oamenii sfințesc locurile“ nici o dată această zicătoare bătrînească nu s’a adeverit mai bine ca azi. Au mai fost miniștri, și încă Moldoveni puri și ,cu toate acestea nu făceau nimic pentru Iași, din contra căutau să-l înfunde tot mai mult. Miniștrii de azi caută să facă tot posibilul pentru a ridica Capitala Moldovei. Din prima zi primul ministru d. Cantacuzino promise a veni in ajutorul lașului pentru resolvirea chestiei de alimentarea orașului cu apă ; d. Ffeva se grăbește a satisface orice nevoie și Iașului și poate în curînd Primăria sâ-și aibă un local propriu, dl. dr. Istrati lucrează ca dorința generală pentru calea ferată Podul Iloae- Hărlău să devie un fapt îndeplinit. Putem privi cu încredere viitorul. II. O barcă cu flori Dna Ecaterina Davide a pregătit pentru expoziția din Paris o barcă cu flori artificiale, care întrece în artă și frumuseță tot ce s’a văzut. Florile de tot felul sunt lucrate de mînă și cu atîta finețe, încit nu pot fi deosebite de cele naturale. Totul s’e așezat cu un gust și o jarmonia fără comparație. D-na Ecat. Davide s’a mai destins în asemenea lucrări de artă, pentru care a primit două medalii de aur, de la expoziția din Bordeaux și de la acea cooperativă din București. Asupra lucrări de artă a acestei ieșence destinse vom mai reveni. TUa Londra Alaltăeri dimineața și-a făcut apariția la Londra un nou mijloc de transporturi anume s’a inaugurat întâiul serviciu de omnibusuri automobile cu un succes imens. Gluma Zilei. La masă. Se aduce pui cu ciuperci. Ginerele, cu politeță. — Scoateți mai întăiu soacrei mele. Moș Veveriță HEP OMAGIU Banda de la Tomești — Noi amănunte Acum vro 6 zile, niște locuitori din Borosești județul Vaslui au fost intimpinați și jefuiți in marginea pădurei de 3 hoți, ce erau înarmați și costrumați ca și cei care in sara de 5 Septembri care au jefuit pe crășmarul Odobaș din Tomești. Comandantul gendarmilor din Vaslui, a dat ordin secției Codăești ca in unire cu 100 milițieni să facă o poteră pentru prinderea acestor hoți prin pădurea Boroseștilor, cerând tot odată și concursul gendarmilor companiei de Iași. Dl. Căpitan Zamfirescu comandantul companiei Iași, a dat ordin sergentului major Brăteanu șeful secției Buciumi se dea concurs celor din Vaslui. Potera compusă din 15 gendarmi rurali și 150 milițieni au calcat pădurețe Bărnova, Ciurea, Bordea și Dobrovăț fără rezultat, potera ajungând in satul Dobrovăț a fost incunoștiințată de pădurari că acei hoți s'au refugiat in pădurea Mironeasa de pe teritoriul jud. Iași, șeful secției Voinești înjghebând o mică poteră a cercetat acea pădure și locurile dosnice ; din urmărirele făcute se crede că hoții sunt oploșiți in jurul Iașului și e speranță că peste cel mult 10 zile hoții vor fi prinși dacă o poteră mare compusă din cel puțin 500 persoane și împărțită in patru puncte care se vie spre centru.* * * Individul loan Morarașu, care era urmărit de dl. adjutant Botez, prins insuși de victima prădaciunei de la Tomești Odobaș, a fost dat la secția a A-a după cum am arătat intr'un număr anterior, parchetul avizat de prinderea lui Morarașu, a chemat pe adjutantul Botez care lau dus la Tomești spre al cerceta anume in sara de 5 Septembri, dânsul unde se afla. Dl. Botez a constatat că Morarașu in acea noapte a dormit la Gh. loan Neculai din 3 Fîntîni comuna Buciumi. In timpul când d. adjutant Botez, făcea ancheta cu Morarașu se prezintă locuitorii Cristea Brepuschi și Grigore Grăunte ambii din satul Goroni comuna Tomești declarând că in noaptea de 5 Septembri se aflau amândoi in crâșma lui Odobaș când a venit banda de hoți de sau pradat, dânșii mai arată că unul din acei hoți Vau cinstit cu un pahar de rachiu și uitănduse bine la dinsul. Vau recunoscut că era votav la bucătăria penitenciarului central din Iași acum un an in urmă pe când și dânșii erau încarcerați in penitenciar pentru 3 luni. Dl. Botez in urma acestei destăinuiri, care de altmintrelea îl va călăuzi in urmăriri, a fost la penitenciarul central din Iași, de unde a luat informațiile necesare asupra vatavului aratat mai sus. Vom ținea in curent pe cetitorii noștri cu toate urmărirele și descoperirele ce se vor face in această afacere. ______________BEL. Drama Zilei TUn sfadă După ce Emile Phelius și cu amanta lui Rosine Delmas, petrecuseră Duminica trecută, toată ziua la un sat vecin se intoarseră acasă—str Caille după miezul nopței. Puțin mai inainte o vie discuția se născu intre ei, avand drept causă gelosia. Bosine Delmas, intr’un acces de furie, a lovit pe amantul său cu un cuțit făcăndu-i două răni, dintre care una destul de gravă. Bosine Delmas fu imediat arestată de poliție, iar Emile Phebus, fu transportat la spital, spre a i sa plasa rănile și a i se da necesarul ajutor Asasinat Soții Sojenne, se duceau spre casa lor, din strada Crozatier, acum cinci zile, pe la ceasurile unu de noapte, in strada Charenton, ei fură atacați și forte grav rîniți de moarte de hoți, care fugiră după ce-i predă. Ambele victime ale acestei agresiuni nocturne fură conduși de către poliție la spitalul Saint Antoine spre a fi îngrijite. Sear A se ceti pc pagina a Ill-a Procesai iacobescu 0 restaurare conta Mănăstirea Goli a Vrednicul ne laudă și zelosul arhitect dl. Gavrilescu a întreprins încă din anii trecuți această restaurare; fondurile bugetare însă lipsind Ministeriului, a fost întreruptă lucrarea sa. Actualul guvern însă acordând fondurile necesare, restaurarea continuă in cele mai bune condițiuni. Turnul secular ce fusese condamnat de către Primăriile trecute acum e terminat minunat și zidurile dimprejur in mare parte; deasemenea și la altariul bisericii s’a inălțat schelea pentru continuarea restaurărei începută mai înainte. Toată această lucrare serioasă și minunată intimpină insă o greutate din cauza foarte greșitei plasări a școlii ce se zidește înlăuntrul acestei curți la partea despre apus a bisericii și anume : Școala aceasta fiind o clădire mare, zeul gust și nepriceperea arhitectului ei au așezat-o cu dosul spre curtea bisericii și spre intrarea principală care vine spre răsărit, iar fațada principală au plasat-o spre apus și față in față cu zidul. Din această cauză urmează o nuințelegere intre acest inginer și restauratorul Monastirei și a ditalectelei monument istoric, Marele arhitect pentru a-și repara greșala sa face toate încurcăturile pe la ministeriu spre a-i da voe să dărâme insuși zidul pe care d. Gavrilescu e angajat să-l restaureze după planul vechiu și după cum a și început a lucra deja despre răsărit. Noi credem însă că nu trebue aprobate stăruințele inginerului care clădește școala, și carele spre repararea greșalei sale stăruește a dărâma zidul devenit proverbial în popor „zidul Goliei”, compromițînd astfel întreaga lucrare a d-lui arhitect Gavrilescu, ci autoritățile respective să-l oblige de a lăsa zidul neatins și de a deschide fațada școalei spre curtea atît de spațioasă și frumoasa a bisericei, cătră care este și intrarea principală, pe sub turnul restaurat și care cu biserica împreună formează un tablou complect și frumos. Insistăm în această cerere a noastră, ca să nu se dărâme nici o peatră din zidul vechi a început a se restaura și care dimpreună cu biserica restaurată vor forma singurul monument nefalsificat in Iași, prin a sa restaurare făcută de cătră un bun Romin, iar nu cum s’a Intîmplat cu Trei Svetitele și cu Biserica Domnească. A. Lui P. S. Odată ’mi par veacuri de-atunci, — iubeam și eram și eu iubită. Cît de desnădăjduit ’mi pare azi sunetul acestui cuvînt: IUBIRE. El'mi pătrunde’n suflet cu acelaș ton de restriște și’mi naște acelaș dureros simțimînt in inimă și aduce aceleași nepotolite lacrimi pe gene ca și sunetul ce’l fac bulgării de pămînt ce cad pe sicriul pogorît in adîncul umed al mormîntului. Cînd, din teancul vremilor trecute, amintirea ridică rînd pe rînd cite-un strat și cînd retrăiesc in gînd, vieața plină de ilusii și farmec de odinioară, de pe cînd inima-mi ’și repezea bătăile și zîmbete ’mi fluturau pe buze și se risipeau pe obrajii arși de dor, la vederea acelui ce’mi era și credeam să’mi rămîie pentru totdeauna o icoană sfîntă și adorată, ’mi pare totul un vis cu atît mai amar și aducător de nenorocire, cu cît ’i mai mare și isbitoare deosebirea de simțiminte și traiul in care astăzi pășesc și acel din acele vremuri. Purtam haină albă, tot așa de curată și mîndră ca a zînelor din povești, purtau pe frunte cunună verde, și in mînă mănunchi de lămîițe, culese din grădina speranțelor și a viselor sfinte, din care voiam să’mi împletesc ghirlande și să mă gătesc mîndru, in ziua nuntei. Ș’aveam in suflet liniștea fericirei și dorul unor vremuri viitoare și mai luminoase și mai înfiorate de noroc. „Și nici puteam pricepe grija, Și jalea sufletelor care Cu visurile ne’mplinite Plîng și se sbat in disperare. Ci tot privind in noaptea adîncă Spre luminosul cer cu stele, Credeam orbită’n inplinirea Deplină, a visurilor mele*. Dar, dacă sorii in depărtările lor necunoscute vedem că’și sfîrșesc de trăit viața și se stîng apoi visurile noastre oare să nu se stingă?! S’au stins toate dorurile și visurile mele de atunci, s’a stins farmecul acelei ideale iubiri și așteptarea unei viețe luminoase. Și cînd se stinge un soare ’n nemărgenirea albastră, rămine ’ntunecata și pustie lumea care se nutrea și trăia prin lumina și căldura lui. S’au stins speranțele și visurile mele de iubire, și acum, la noaptea neagră adincă și înfiorătoare mă frămint, mă frămînt In chinurile ultimilor clipe de traiu. E corpul ce se sbuciumă in frigurile morței, pentru a rămânea curând pustiu și rece, nepricepător și nesimțitor... E peirea lumilor care mor de dorul profundului albastru ce nu au a-l mai vedea, e stingerea vieții, din lipsa razelor calde de soare. Schimbatoarea fire omenească, ce trece de la dragoste la nepăsare, de la iubire aprinsă și sinceritate la mișelească ură și minciună, fire dăruită cu atîta prisosință și belșug urmașilor lui Adam, îngrozește și umple de amar nenorocita inimă a femeei, care așteaptă încrezătoare, lămurită închegarea visurilor ei sfinte și neprihănite. Și cînd se vede îi orbirea întunericului de veci aruncată... oare, vinovată ar fii dacă ar întinde mina neștiutoare spre a se apuca de ori și ce i-ar eși in drum, dacă ar primi pe cea mai fioroasă leghioană de altă dată s-o scoată la liman, ori dacă și ea mișelește urmind exemplul tovarășului ei de alt’ dată se Înjosește și se lasă ’n voia tuturor intimplărilor ce stau să vie. Dacă ’și urmează calea ’ntunecata expunîndu-se a cădea în prăpastie, ori caută a pune un sfîrșit tuturor durerilor închizind ochii pentru veșnicie ?. FIP. Miniștrii in Iași D-nul Lahovary ministrul de răsboiu după o vedere de două zile în orașul nostru, oseară cu trenul accelerat de 9 și 5 m. a plecat la București. La gară a fost petrecut de d-nii generali Turca și Pascu, coloneii Lambrino, Pavlo, Sta ,FOIȚA EVENIMENTULUI“ CRIMELE ASCUNSE LX. Afacerea din Strada Carolinet — Desrueste o fire violentă, am văzut in astă seară aflănd că mă chiamă Calisier, a scos strigăte de indignare și s’a repezit la mine cu un aer amenințător. — Firește. Nu indivizi de aceștia au să facă pe delicații. In acest moment, un om, pe care Laurent îl recunoscu drept lucrătorul care dăduse in vileag numele in atelier, intră salută pe Moule cu respect și păru foarte surprins că întâlnește pe Laurent. — Torin, zise Moule noului venit ai uitat in astă seară că un om, achitat legal de orice acuzare ar fi ie sfănt pentru d-ta și că are drept cel puțin la indiferența d-tale , binevoiește și te scuză față cu d-nul. Agentul de poliție se înclină și murmură cîteva cuvinte de scuză. — Acuma, zise Moțle lui Laurent, lasă-ne. Iera unul din acele ordine la care nu se replică , de altfel Laurent incepea să simtă superioritatea inspectorului de poliție a acestui om care ținea poate in mănile lui reabilitarea sa , asculta fără să spuie un cuvînt. Ieși din Puteaux și se întoarse prin cîmpii, foarte surprins de schimbarea ce se făcuse in fel de cînd avuse această intălnire : acuma, avea încredere in viitor, și fără să-și poată explica pentru ce, nădăjduia . Cu toate acestea ierau aproape 9 ceasuri , unde să meargă ce să facă. Se gîndi la informațiile, pe care i le ceruse Mouse, la acea căsuță și acea curte unde era poate să se petreacă vre-o dramă sîngeroasă, și nesiguranța lui unindu-se cu curiositatea se indreptă spre această parte. După douăzeci de minute, era la poarta curței. Se uită prin grilaj și văzu lumină jos. Ascultă nici un zgomot, nici o mișcare in jurul lui. Noaptea era neagră dar umedă și senină. Făcu vre-o zece pași cu precauțiune, se înfundă intr’un șanț și se hotără să aștepte, îndată auzi pași ușori care se îndreptau in partea lui ; apoi, deosebi in apropierea lui două umbre care se desenau in negru. Cele două umbre se opriră și vorbiră incet. Bătrînul ie prevenit și nu i se frică. Ai să-l închizi, pe dînsul și pe servitoare, in etajul intăi și ai să te scobori jos , ai să stîngi lumina și ai să aștepți. Cu siguranță că pentru noaptea aceasta se hotărît. Știi pănă la ce punct trebuie să lăsăm executarea. — Fii liniștit. — Ai pistoalele. N'ai să faci trebuință de iele decît cînd n’ai să mai ai încotro. La nevoie alerg. Cît privește pe individul care va păzi, dacă va fi vreunul, nu te îngriji de el, mă însărcinez eu cu dînsul. — Bine ne am înțeles. Torin intră in cort, apoi in casă, fără să facă cel mai mic zgomot. In timpul acesta, Mouse, se furișă pe la gardul din partea despre apus și se duse să se așeze la vre-o cincizeci de pași aproape de Laurent, aproape de locul unde presupunea că are să aibă loc intrarea. Laurent rămase la locul lui, neîndrăznind nici să se miște nici să resufle. Totul in jurul lui era in umbră și tăcere. L. Așteaptă trei ceasuri. Deodată, un sgomot ușor, o trăsnitură mică de crăci in păduricea de salcâmi, care mărginea ograda pe din afară, îi întrerupse din gîndurile lui și-l făcu să tresară. Acest sgomot întretăiat din cînd in cînd, se producea din nou. Omul (căci nu putea fi vorba nici de Moule nici de agentul seu) după ce ascultase, urma să înainteze. Putea fi la treizeci și cinci sau patruzeci de pași de Laurent și acesta nu tăcerea-i de ghiață, deosebea și cea mai mică mișcare din jurul lui. Omul prinse la curaj , un zgomot mai distinct de ramuri și de frunze făcu cunoscut lui Laurent că individul trecuse gardul Se rădică in picioare ca și cum ar fi fost intors de un șurub și ascultă : pașii, acuma, se indraptau in direcția casei, îndată se auzi sgomotu surd și conținu al unui ferestrău care taie vre-un oblon. Aceasta dura zece minute in timpul cărora simți că inima sera să i se rupă. (va urma) 107