Evenimentul, octombrie-decembrie 1899 (Anul 7, nr. 1927-1996)

1899-10-01 / nr. 1927

ANUL AL Vn-lea No. 1927 UN NUMĂR 10 BANI VINERI 1 OCTOMBRIE 1899 ABONAMENTE, înainte pe un an . „ „ 6 luni . „ „3 luni . In streinătate un an Lei 24 „ 12 36 Un număr 10 bani EVENIMENTUL REDACȚIA LA TIPOGRAFIA „EVENIMENTUL“ STRADA LAPUȘNEANU No. 44 Xa,ștr I ZIAR COTIDIAN. £Șjlg£fi£g0BgjggsgjgfgjfâBfflfșggf&gMUg&B£SiitSiGt0tHtHFKB&n0EKSBCi9&M&BZ,BS&to&â@&BR&8S£&te»& Anancittri, inserții și Reclame Pe pagina 1 linia garmond Lei 4 ->’ »* H țț n țț 2 ” v HI țț țț țț 50 țț » IV țț țț ,, 25 Manuscrisurile vechi nu se înapoieze Un număr vechi 30 bani ADMINISTRAȚIA LA TIPOGRAFIA ..EVENIMENTUL 4 HOTEL LA CATUL 1 lu îAJAN suMARu —s&. . Regulamente comunale Incendiul din Lespezi Victimele secetei Informațiuni Diverse Scrisori Intime Lui An Răchitoasa 25 Aug. 99 Dorești să știi cum petrec la țară cum trec clipele vieței in liniștea singurătăței, in templul larg al Firei / Ca să-ți zugrăvesc cu o mină sigură tabloul vieței mele de azi, mi-e peste putință, de un timp încoace mă simt, și slab, și trist ! Cît a fost codrul verde și cerul senin, cît timp bura „rîndunica“ inprejurul sufletului meu, cît mi-a mângiiat părul mâna delicată a vântului din răsărit, — mi s’a părut, că trăesc o idilă mitică !... Acum a sosit toamna , pasările călătoare sau dus, frunzele cad in rânduri, florile se veș mm maemmtm tsm^s^rnsa^âkmmmmii mawmmsmmam se ceti pe pagina a IlI-a Victimele Secetei Ecouri și Noutăți Calendarul : 30 Sept. Răsăritul soarelui: 6.12 Apus : 5.21 Timpul : probabil frumos Politica Acum citeva zile Franța avea de resolvit o chestie socială de cea mai mare greutate. Mii de muncitori cari lucrează la minele de la Creuzot s’au pus în grevă. Orice încercare de impacare pacifică părea imposibilă și greviștii se pregăteau să vie la Paris, ceia ce ar fi dat naștere la un măcel singeros cu urmări de tot fatale. însuși primul ministru d-nul Waldek-Rousseau a intervenit, primind arbitragiul și atît de bine a reselvit chestia, încît o zi lucrul a fost reluat la Creuzot și mulțumirea i’e generală, întreaga presă franceza și streină înregistrează acest succes a d-nului Waldvk - Rousseau — N. O complectare După cum am anunțat, consiliul comunal a făcut ori o decindere la berăria Unirea, a căreia expropriere în parte s’a decis. Prin expropriarea acestei case, se complectează piața Unirei, așa cum a fost concepută, și in același timp se lărgește strada Unirea, lărgire ce se impune, căci așa cum se găsește astăzi s’e imposibilă pentru circulație. VICTEMELE SECETEI DOUE REGULAMENTE Consiliul comunal s’a ocupat in done ședințe cu votarea unor regulamente, a cărora nevoie era adânc simțită. Primarul a pus aceste regulamente la ordinea zilei, dându-le chiar preponderență asupra altor chestiuni de mare importanță. Fabricarea pânei lasă in Iași mult de dorit. De obicei, lucrurile se petreceau in modul următor, sub foasta administrațiune. Brutăriile fiind industrii insalubre de clasa I-a, ele se pot inființa fără o autorisațiune specială și remâne numai să se conformeze regulamentului in vigoare. Si atunci se'ntâmplă ceva straniu. Consiliul de higiena care elaborsă regulamentul impunea o serie de condițiuni, care insă nu erau băgate in samă, căci regulamentul nefiind votat de consiliul comunal nu avea sancțiunea cuvenită. Sub foasta administrațiune se anula de obiceiu stipulațiunele consiliului de higienă. Surd remânea d. Gane la toate protestările. In zadar d. dr Negel ridica la fiecare ședință a consiliului de higienă chestia fabricărei și vânzării pe pâne, arătând modul defectuos in care ele se efectuează și pericolul ce rezultă pentru sănătatea publică. Fără folos erau și arătările noastre, când aduceam probe materiale despre culpabila neglijență a unor brutari, căci foasta administrație nu vroia să aducă nici o imbunătățire și refuza chiar să aprobe regulamentul votat de consiliul de higienă Astăzi acest regulament este întocmit și va intra curând in vigoare se poate prea sever acest regulament, nici nu mai incape indoială, el cuprinde unele stipulați«» atât de grele, incât va avea de efect a micșora concurența și a da fabricarea pânei pe mâna unor aleși. Dar va fi numai la început căci după cum a arătat d. Bădărău, astăzi nu mai ie o așa mare greutate ca cineva să-și procure instrumente industriale, așa că încetul cu încetul chiar toți fabricanții mici vor putea să-și adapteze fabricele in condițiunele regulamentului. Remâne bine ințeles la facultatea administrației comunale de a nu pune piedici, ci de a face tot posibilul de a ușura comerciul, păzind in același timp la aplicarea severă dar justă a regulamentului. Și administrația comunală ne-a dat dovadă deja despre aceste sentimente, arătând precis agenților comunali că rolul lor se de a supraveghia pe fabricanți și vânzători, dar jignirea lor s’o lase pe seama ocultiștilor, de vor mai veni o dată la putere. Agenții comunali au ințeles: * ♦ * în cursul discuțiunelor ce au avut loc la consiliul comunal, sa desbătut mult asupra dreptului ce-i are comuna de a interveni, când populația devine exploatată prin ridicarea prețului pânei și a cărnei. In mod juridic d. Christofor, cu mult bun simț d-nii Blandia și Petrescu au dovedit că administrația comunală se datoare de a interveni in asemenea ocaziuni si a feri populațiunea de o exploatare neumană. In privința cărnei Primarul a luat măsuri imediate, și prevăzute chiar in regulament. Se știe modul straniu cum lucrurile se petreceau sub foasta administrație comunală. Nu a fost destul că. casapii din localitate făcură un cartel și ureară prețul cărnei, ci administrația mai mări incă scumpetea, punend atâtea greutăți la introducerea cărnei din afară de oraș, incât ucise orice concurență, lăsînd pe casapii locali absolut stâpîni. Prin regulamentul votat de actualul consiliu, se permite libera introducere a cărnei, cu condițiunea ca ea să fie controlată de veterinarul comunal. Prin această stipulațiune se respectă necesitățile sanitare și prin stabilirea concurenței se distruge pofta de cartel. In ceia ce privește prețul pîinei administrația a promis de a crea o manutanță comunală, care eventual să poată produce pîinea necesară la îndestularea populațiunei. Ie singurul mijloc de care dispune comuna și, după cum suntem asigurați, pregătirile necesare vor fi luate cît se poate mai in grabă. Zis-am doară in multe rînduri că numai puțină bună voință să fie și se pot face lucruri mari, dar vai, pănă și buna voință, a lipsit foastei administrațiuni. L. 11 ll1* awuEgag tejesc ; iluziile se prefac in pulbere ! Naurii intunecă lumina soarelui, și ochii cerului plîng deasupra pământului căzut in ruină... Din zi in zi se așterne iarna peste codri, se apropie moartea de căpătâiul Firei bolnave, stângându-i făclia din urmă !... Cu cât mi-au fost mai dragi zilele rămase ’n urmă , cu atât imi par de pustii clipe e de azi ! Nici nu știu de mai trăesc pe lume.—Uneori ingheț in fața ferestrei, uitîndu mă lung și duie spre dealuri,—și mă trezesc de-odată vnnecat de plăns ! Aștept mereu să coboare cineva de pe deal,—să văd umbra „cuiva“ apropiindu-se de mine,, și nu zăresc nimic : nu mai licărește nici-o scîntec de viață in mijlocul naturii / Doar frunzele, ce cad și vintul rătăcit prin păduri, dau glas „eternei liniști...“ Alaltă eri am eșit prin livadă, cu gîndul să-mi inșel sufletul la marginea isvorului,—și m’am pomenit deodată cu lacrămile ’n ochi. Par’c’am auzit un glas cunoscut și optindu-mi la ureche : „adio !“ , era suspinul unui prieten bun, de care m’am despărțit și optindu-i cel mai sincer „revedere !“. Să fi fost vîntul, sau un cuvint aievea, nu știu! Oricum, singurătatea și puștiul de astăzi mă face să cred mai mult ca oricînd in fenomene telepatice. Astăzi n’am ieșit nicăiri. Sunt obosit și amărît. Eri am luat parte la cea din urmă vînătoare de mistreți, și, in loc să uit durerea in bubuitul puștilor, am suspinat ceasuri întregi la rădăcina unui fag. Mi-se părea că sunt legat de copac , că lumea asta, rea și chinuitoare, s’a milostivit in sfîrșit, să mă dee pradă fiarelor din codri! Nici nu știu cînd s’a incins lupta intre haite și vînători ; cînd s’a sfîrșit goana, eu am ieșit din pădure cu gîndul la viața mea stingheră, ce pare că nu se mai curmă!... Noaptea mi am ascuns capul intre perne, și-am ațipit ca un copil orfan ! Am prins mult de mila tinereței mele... Iată cum petrec la țară ! Nu știu nimic de oamenii întorși prin orașe , nici chiar tovarășul meu de ori, cu care-am țesfit atîtea vise la o’laltă, nu vrea să-mi scrie. Cineva, de pe la noi, a primit de la el o singură scrisoare, in care-i spunea că „trăește bine“. Asta mi-a făcut rău ; eram cît pe-aci să-i trimit o scrisoare dușmănoasă, cu toate că’l iubesc mai mult decît pe mine insumi ! De-aș ști că mi-ar scrie și mie rînduri atît de vesele, mi-aș lua chiar astăzi toiagul, și m’aș duce undeva, la marginea pămîntului , acolo unde nu e chip să străbată piciorul omenesc. Dar știu, că, oricît de nepăsător ar fi in fața altuia, nu e î n stare si-mi rănească sufletul, istorisindu-mi mie „idile ! ‘ Cît de egoist am devenit! Acum imi dau seamă cum m’am schimbat. . Ingădue mi să tac , altfel te-aș face să mâ uiți și tu !... Nu uita să-mi scrii de-acuma in Geneva ! Sunt hotărît să plec din țară , mă duc, și eu, pe urma rindunelelor. Numai de n’aș muri, cu frunzele ce cad ; de nu m’ar cuprinde frigul iernei ; de nu mi s’ar stinge puterile, sub troenele ce se ’ngrămădesc mereu de-asupra-mi.. Cu bine Gh. Silvan Comerciu și industrie. Cite-va cifre pentru a demonstra cum comerciul și industria contribue la creșterea avuției publice, statistică oficială, de curînd publicată la Hamburg, stabilește că numărul persoanelor avînd un venit anual de peste 50,000 mărci crește fără încetare. In 1885 numărul acestor contribuabili era de 522 pentru un venit impus de 57 milioane mărci. In 1897 acest număr a fost de 841 pentru un imposit de 101 milioane. Gluma Zdei. Ingenioasă poritrasa a unui dintre bătrinii noștrii, surprins de un prietin, in momentul cînd își smulse cîțiva pori albi din părul ce-i mai ramase. — Vezi — zise el — proced la ridicarea omătului ! ____ Moș Veveriță. REPONTAGIU M&rsi ® incendiu de la Lespezi incendiu ]. Alarma.—Ajutoarele. — Panica. Mizeria. Amănunta. Vineri noapte un incendiu puternic s’a declarat in micul orășel Lespezi și flăcările ajutate de vânt au cuprins cu fuiala fulgerului aproape întregul oraș. -k * Dnul Teodoriu, dirigintele oficiului poștal din localitate văzând nenorocirea amenințătoare, a telegrafiat la Folticeni cerănd ajutorul pompierilor din acea localitate. Direcția C. F. R. sa grăbit a pune la dispoziție vagoanele necesare și formând un tren expres, pompierii dimpreună cu 30 soldați și d. Millo primarul Folticenilor au sosit imediat la fața locului. Îndată ce pompierii au sosit, primele măsuri luate au fost de a localiza focul ceea ce și parvin a face după o muncă demnă de toată lauda. * v * Au ars 75 case și mai multe hambare cu cereale ce erau alipite de casele incendiate. Din lucrurile celor incendiați o mare parte au ars, altele s’au stricat, iar o bună parte din ele au fost furate de o sumă de indivizi veniți de prin împrejurimi care profitând de invălmășala și de întunericul nopții au putut opera in largul lor.* * * Panica era de nedescris, că i incendiul s’a declarat noaptea târziu, pe cînd mai toți dormeau. Fiecare a căutat se scape căt mai in grabă așa cum se găsea și de aceia acum se găsesc o sumă de familii cari rămân nu numai fără adăpost și hrană dar chiar și fără îmbrăcăminte, căci după cum am spus, mulți au scăpat numai in camașă. ha Ti a sosit din Folticeni trei care cu păne pentru a se distribui la nenorociții incendiați. Orașul are aspectul unei ruine, jalea e pretutindeni.* * * Cea mai mare parte din clădiri și mobile nu erau asigurate, pagubele sunt enorme.* * * Er a sosit in localitate agenția societăților de asigurare „ Unirea și,, Dacia“ MINGIERI Luceafăr depărtat, Tremurător pe c are, Tu ești innamorat De-a nopții întrupare. De dorul ei te stingi, Șerman, din «ori vi, »ori , Și-ai vrea de-atătea ori, Plăngînd, la piept s’o strîngi. Când te privesc cum treci Și după codri pieri, Din lumi senine, reci, Mă fură mângăeri.... De-a nopții întrupare Tu ești înnamorat, Luceafăr depărtat, Tremurător pe zare. G. Tutoveanu. Drama Zilei Infantirid. L’eclaire anunță, că sergentul de viile din strada Vieille-du-Temple a găsit în fața casei cu numărul 29 Duminică pe la ceasurile cinci dimineața, cadavrul unui copilaș ca de zece luni de sex femenin. Corpul a fost transportat la morgă și serviciul de siguranță cercetând a aflat că ucigașa era mama copilului , anume Malvine Dutron o tînără la etate de 18 ani, care desolată că miserabilul ei amant și tatăl copilului o părăsise de două săptămîni ucisese copilașul și-l aruncă pe stradă, și în urmă se spînzură și ea. el Moșie. I Duminică dimineața, pe la carele cinci și jumătate Eugene Florenz in etate de 26 ani a încercat să ucidă pe amanta sa Julie Francois, de 28 de ani, din strada de Chartres, trăgindu-i un foc de revolver in timp la stinga. O dată crima sâvirșită el se ucise cu aceiași armă. Juliette François fu transportată murindă la spitalul Laboisiers. De multă vreme încă Florenz se arătă de o gelosie nebună. El a ucis pe Julietta în momentul cînd ea sătulă de miseriile scenelor ce el îi făcea, îi hotărîse că-1 lasă și pleacă. LEAR, Note și Impresii (FOI SMULSE) , . . . Nataliței. Lind ai plecat, ți mai aduci aminte era un cer plumburiu de toamnă ! Vîrfurile munților se ascundeau friguroase in ceață, ca intr’o manta de puf un vînt nebunatic cutreera pe la ferestre sgîlțîindu-le din țtțîni, lua pi drum pălăriile bâtrînilor pensionari rostogolindu-le prin praf. Parcă tot așteptam să pice rari fulgi de zăpadă unul cîte unul. Și in cadrul acesta trist, tu veseli noastră tovarășă de excursiuni, pleca-i departe rîsîpindu-te ca o umbră luminoasă intr’un vis întunecat , pleca-i spre locurile unde odinioară fusesem atît de fericit, fără să am dreptul s’o spun nimarui, unde ,ochii frumoși" singurii cari mi-au fermecat vre-i dată adine clipele vieței, au trebui să mi serve de facte mortuare celu mai drag și mai alintat dintre visuri Și cînd ne-am luat „bun rămas,—’mu pluteau calde’n suflet și nu puteau să’ți rostesc cuvintele . Du-i florile cele din urmă Ce-au răsărit un veșted crîng, Și cîntecul de rânduncle Și doina apelor ce plîng... Căci toată inima mea moare In foșnetuc de foi gălbui... Da-i sfînta muzică a toamnei, Dar, nu i șopti din partea cui! Nu, nimic din gîndurile unor prieteni nu ne-am destăinuit. Foarte «ba nai* și foarte »poți* m’am inclina inaintea severului tău chip,—cînd poat ași fi avut atîtea de spus ! O ! ai petrecut atît de bine pe socoteala met Ai fi putut să mă întrebi și te ai i mirat de atîtea minunății, in cît și cît de sumbră ți-ar fi fost gîndirea, a fi fost cu neputință să nu zîmbești cu bunătate. Și acum, să’ți istorisesc , facem de cînd ai plecat tu ?—E sun exercițiilor militare... Nicu, iubitorii scene războinice urmărește cu dra șirul batalionului ce pornește dimineața spre stinca pleșuvă și fulgerată Mateiașului. Sosim intr’o dimineață tocmai la inceperea „atacului”. Sub lumina post morîtă a cerului cenușiu, tiraliorii s deșiră tăcuți și gravi spre linia de fo a dușmanului. Primele gloanțe sboară... Pocnitu urmate de șuerături ca de șerpi se sr tețeau tot mai dese, mai înfiorătoare pănă ce in sfîrșit sbucneau intr’o ploai de trăsnete de părea că se rup ce taradele cerului și lavă clocotit se revarsă pe dușmani. Goarnele țip goana de pe urmă a morței, voinic cutremură văzduhul cu răcnete . URA un infern in care fierbe glasi trîmbițelor, al omului și pocnetul sa velor de puști! Nici odată nu mi-ai închipuit mai real grozăviile războiului și n’am cugetat mai mult la aceasi sinistră necesitate. Gornistul sună in sfîrșit „incetare manevrei“ un cîntec marțial, napolei .FOIȚA EVENIMENTULUI* 111 CRIME LE^jT ASCUNSE i. Afacerea din strada Carolinei Trecu pe la prefectură le comunic părerea mea , lui Întrebat dacă nu glumesc. Intr’adevăr, cum putea un om iscusit ca mine să fie prins de mofturile unui acuzat și a avocatului seu ? I era probabil să uit de această afacere, cînd îmi sosi scrisoarea d tale prin care îmi ceri să intri in serviciul poliției. Imi fu comunicată și trebui să convin impreună cu ceilalți că era o mare îndrăzneală din partea dtale, o obrăznice rară ; dar in acelaș timp seram de părere ca să-ți se asculte cererea , era mijlocul de a te supraveghea de aproape, și de a ști dacă după după cum se presupunea, aveai un complice. Ceilalți nu fură de părerea mea. Atunci jurai să desleg această enigmă și mă pusei să caut singur. Un pasaj din pledoaria avocatului d-tale care îmi rămăsese in memorie îmi servi de punct de plecare și mă călăuzi bine. I era acela in care di Glavon citează, in sprijinul tezei sale, diferite crime pregătite și săvîrșite in aceleași condițiuni ca aceia care-ți era imputată. Iți aduci aminte că a insistat cu deosebire asupra unei afaceri Villejuif? Iat-o această afacere : Sunt cincisprezece ani de cînd, un rentier bătrîn, sculîndu-se intr’o dimineață, (avusese norocul să nu se trezească noaptea!i găsește fereastra deschisă, saltarul a spart și banii vre-o douăsprezece, sau cincisprezece mii de franci furați. Poliția locală sosește, rădică de lîngă scrin un foarfece care slujise la spargere și urmărește prin o mică curte și o odaie, urmele perfect distincte ale hoțului aceste urme se întind pănă la casa vecină locuită de un ferar, un om nu tocmai de treabă înglodat in datorii. Il întrebă pe acesta, și se fâsticește. Urmele pașilor sunt ai lui, scara care i-a servit pentru sărit re găsită in hambarul seu, foarfecile cu pricina i aparține, i silit să recunoască toate acestea ! Iată tocmai o situație in felul celia a d-tale, nu-i așa ? Sărmanul omie arestat, afacerea lui ie repede instruită, și trebuie să fie trimis înaintea curței cu juri, cînd intămplarea face să se descopere la Paris pe adevărații vinovați care sunt trei la număr . — Patine care a lucrat la nenorocitul ferar, a fost capul, Lubin a pregătit lovitura, și Dacolard a săvîrșit-o singur in timp ce ceilalți doi stăteau la pîndă. leu am arestat pe Pâine și Lubin intr’o casă de joc din str. Reunion, la-Petit Charonne. Insă, nu se cu putință ca aceiași indivizi să fi săvîrșit crima din strada Carolinet ? Punîndu-mă in ipoteza d-tale acesta era chipul de a proceda a lui Lubin și îmi părea că recunosc in execuție mîna lui Dacalard. Dar mai intăi ce se făcuseră acești pungași ? Consultă dosarele lor : Putine osîndit la cincisprezece ani de mîncă silnică, nu-și sfârșise incă timpul, am ies de nevoie deci să vorbim de iei , dar Dacolard, osîndit la douăzeci de ani, evadase din Cayenne, și Lubin, internat la Langres după sfărșirea pedepsei, își luase drumul acuma două luni. Așadar acești doi din urmă putuseră să se intălnească la Paris și amîndo să pregătească lovitura , era cu atît mai aproape de adevăr, cu cît semnalimentele lor se asemănau cu nacele a celor doi nemernici zăriți, pe strada Planchete de martorul Duras. I-am pus să-i caute cu îngrijire. In acest timp nu te perdeam din vedere te urmăream in strada Delta, strada d'Bezemțeuil, și pănă la această uzină din Puteaux. Știam, zi cu zi, ce făceai și căpătăm astfel convingerea că protestările d-tale erau sincere și că demersul d-tale la prefectură nu era cum se crezuse, o demonstrație îndrăzneață și fățarnică. Acum o lună, am avut plăcerea să mă găsesc față in față cu Lubin. Fără să dau mare insemnătate acestei întâlniri mă mulțumit să intreb pe acest pungaș ce caută la Paris, căci i s era interzis să mai știe aci după osîndirea lui. Imi ținu discursul obicinuit sloboziziților . La Langres, unde fusese internat, i era cunoscut ca vechi ocnaș și nu putea găsi de lucru. Venind la Paris, unde de altmintrerea nu sosise decitm ajuns vroise să-și câștige cinstit pînea și să-și puie talentele in serviciul poliției. (va urma)