Evenimentul, noembrie-decembrie 1900 - ianuarie 1901 (Anul 8, nr. 216-280)
1900-11-01 / nr. 216
SERIA A II-A ANUL„al VIII-lea No. 216 ABONAMENTE, înainte pe un an . . . Lei 24— „ „ 6 luni . . „12 — 1, iv 1 min • • • .. 6 In străinătate un an . . „ 36 Ui irax&ät 10 bani REDACȚIA STR. LAPUȘNEANU No. 44 UN NUMĂR 10 BANI ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN MERCURI 1 NOEMBRIE 1900 Ammciuri, Inserții și Reclame % igam 1 linia garmomd Lei 4 1SI Ü 51 15 51 Sv 111 » » » “ iar V „ „ .. 25 Manuscrisele vechi nu se inapoiesc Un număr veci 30 te&ni ADMINISTRAȚIA STR. LAPUȘNENI No. 44. Veșnic aceeași Numai despre comploturi se vorbește. In sala curței cu jurați din capitală se judecă procesul conspiratorilor bulgari, cari au avut îndrăsneala să cugete la asasinarea unui Rege, a cărui pavază estima și iubirea țarei, pe care o cîrmuește. In Iași, domnul Mîrzescu, dîndu-ne un avant-got atrăgător despre conținutul dosarelor sale, ne destăinuește partea activă, pe care șeful actual al colectivităței a luat-o la organizarea altui complot, tot în contra Majestăței Sale. Organele colectiviste, până acuma, nu au relevat atacul domnului Mîrzescu. Tăcerea aceasta e o confirmare ? Nu cred. Oameni practici, nu s ar îndepărta în așa chip de cîrma statului, cînd, la toată urma, ar putea nega aceste fapte, măcar pentru respectul convențional, pe care-l arată Tronului. Explicația e alta. La obîrșie republican, partidul rușilor nu și-a putut uita principiile, de îndată ce le-a renegat. Nu a relevat acuzarea adusă d-lui Sturdza, fiind-că a socotit că „nu merită o asemenea onoare,a—aceasta o declară toți fruntașii lor, fără a-și da samă că, dacă prin aceasta lovesc în domnul Mîrzescu, se arată de o nemaiauzită necuviință față de Majestatea Sa. Nici o simt, necuviința. Astfel le-a fost făcută educația, așa-i fatal să judece, așa judecă, așa au judecat în trecut. Nu vrei să mă afund prea mult în negura vremurilor apuse pentru a dovedi aceasta, nici să citez fapte, ce pot fi puse la îndoială. Voi lua pe luceafărul necontestat al partidului lor, pe acela, în care-și puseseră toată speranța—și voi cita de la dînsul un act public, iscălit : G. Cantacuzino. Iată ce scrisoare deschisă a adresat Majestăței Sale, prin Voința Națională, în Fevruar 1892: Fondul nu e de nici un interes, forma e totul „Am transcris aci, Majestate și carta de vizită și conversația mea cu cetățenii poliției, nu pentru edificarea Majestății Voastre, care știți cum s’au făcut, din ordinul Majestatei Voastre, alegerile, dar pentru ca să fie în înalta cunoștință a Majestăței Voastre că și noi știm cum s’au făcut alegerile. Terminind aceste rînduri, cu umilință recomand pielea mea Majestățiî Voastre, căci se poate ca în urma denunțărei de față să fiu asumat intrînd, într’o seară, acasă, de zbirii credincioși ai poliției M. Voastre. Sire, farsa sîngeroasă, ce s’a jucat zilele acestea pe întreaga suprafață a țărei de către consilierii, ce sunt la cîrmă cu deplina încredere a Majestăței Voastre, acestă farsă a ridicat în toate unghiurile vaiete de durere a celor ciomăgiți, înjunghiați, asasinați. In curînd aceste vaiete au să se potolească. Națiunea o să înceapă a rîde. Hohotul de rîs al poporului va fi, însă, astfel că are să se cutremure întregul edificiu. Vai de cei care nu-l vor auzi!“ Și cînd astfel scria Majestăței Sale un viitor sfetnic al Tronului, vă închipuiți educația ce se dă membrilor partidului și respectul, pe care aceștia îl arătă către Tron. Am fost dar naivi, învederînd necuviința, pe care o făptuesc liberalii, cînd nu relevă acuzarea adusă de domnul Mîrzescu. Să fim mulțumiți că această ocazie nu a servit vre unui Palladi oarecare, să mai adreseze „scrisori deschise“ Majestăței Sale,— cu colaborarea lui Berechet și Manolescu Lungu.* 1 -----------------KOOOM-----------------Procesul politic In vederea procesului asasinilor bulgari, ieri au sosit în București viind din Sofia, mai multe personalități marcante. Intre acestea este și d. Șiracoff, fost președinte al tribunalului din Sofia. D-sa a prezidat judecarea procesului omorului lui Crajda, romin macedonean. Se știe că Ceaikcoff, ucigașul lui Crajda a fost achitat. D. Șivacoff a fost apoi înaintat membru la Curtea de apel din Rusciuc; d-sa e însoțit de d. Zanetoff vice președinte al tribunalului din Sofia De asemeni a mai sosit și secretarul ministerului de externe Bulgar. In toată Bulgaria, atît bulgarii cit și Romînii așteaptă cu mare emoțiune peripețiile procesului și sentința juraților. Sperăm că ea va convinge pe toată lumea de dreptatea cauzei noastre. -----------SSIfS-OEffi-K-----------FILTRAREA.—FERBEREA. REACTIVE CHIMICE.—OZONA ȘI OZONIZAREA.—INSTALĂRI.—AVANTAGII ȘI ECONOMII. ----Filtrarea In Iași nu se vorbește decit despre soluția, care se dă chestiei apei și despre ozonizare. Cum nu se cunoaște aproape de fel, de către profani, acest nou sistem de sterilizare, îl voi expune în cîteva cuvinte. Cel mai vechiu procedeu de epurație, filtrarea, dă veșnic rezultate necomplecte Azi nu se cunoaște un singur procedeu de filtrare în mare, care să dea rezultate excelente și, mai ales, excelente in un chip permanent, zice doctorul Thoriot... Toate principiile solubile toxice, pe care le aduc apei de rhrmatoriile fecale, urinele, apele de spalat etc., pe care le-a primit în mod necesar, trec prin filtru, cel puțin în mod parțial. Ferberea Se mai poate epura apa și prin ferbere , dar această apă, astfel sterilizată e lipsită de aer, e indigestă. Apoi, procedeele industriale de ferbere în mare nu sunt practice, nici practicabile. Reactive chimice S’a mai cercat a se steriliza apa și prin compoziții chimice solubile. S’au încercat produsele oxidante, ca permanganatul de calciu sau compusele oxigenate ale clorului , dar acestea erau de temut prin produsele de descompunere, cărora dau fatal naștere Pericolele, pe care le prezintă introducerea unor astfel de produse în apele de consumație, sînt mari. De aceea, operația pentru astfel de epurație nu s’a făcut decît în laboratorii. Oxona și oxonizarea Numai întrebuințarea gazului ozona a dat rezultate industriale satisfăcătoare. Cel întăi care a indicat acest procedeu a fost Ohlmver. Domnii Marmier și Abraham au reușit, anii trecuți, să învingă două obstacole, pe care nu le putuseră învinge predecesorii lor. Ei au putut, grație sistemului lor, să obție concentrarea ozonei și amestecul apei cu ozona. O rație aparatului inventat de dînșii s’a putut stabili un amestec, pentru a ne exprima astfel, aproape molecular, în condiții eficace, din punct de vedere bacteorologic și avantajos, din cel comercial. Grație acestui contact, precum și perfectei insolubilități a ozonei, s-a putut stabili superioritatea ei incontestabilă asupra tuturor permanganatelor, a toxicelor de clor și a tuturor produselor chimice, pe care apa le dizolvă și poate să le reție în tot felul de proporții. Instalări In 1898. d. Marmier obține de la municipalitatea de la Lille autorizarea să stabilească la uzina elevatorie din Emmerin o instalație capabilă să sterilizeze aproape 3000 m. c. în 24 ceasuri. Uzina a fost dată circulației în Iunie 1898 și a fost exploatată în timp de nouă luni consecutive. Municipalitatea a numit o comisiune, compusă din d-nii doctor Staes-Brame, doctor lioux, Bussine și doctor Calmette. Raportul acestor celebrități e cunoscut cetitorilor noștri—și se știe ce avantajase domnilor Marmier și Abraham. O altă instalare a fost făcută de această societate la minele din Boseo. Avantagii și economii Orație acestui sistem, apa ozonată, oricît de contaminată ar fi fost la origină, se sterilizează complect, căci nu mai conține nici un germene patogen. Chimicește, materiile organice dispar, iar materiile minerale rămîn aceleași. Ea rămîne mai aerată, mai ușoară și mai curată în Nici o urmă de ozonă nu se află apă, așa că siguranța e absolută. Aparatele de ozonizare sînt simple și de un mecanism ușor. Ele pot fi conduse de personalul obișnuit al uzinelor elevatorii. Sunt foarte rezistente și bune pentru orice fel de debit. Cheltuelile de instalare și de exploatare sunt minimale. Așa că instalația aceasta are avantajul să elimineze integral germenii patogeni și să conste foarte puțin. Sf. ---------------**Ofe*5--------------VÂNTURILE VREMEI Cu sosirea toamnei pe care un bibliofil nu știu care a numit-o precurentare a iernei, petrecerile publice în Iași au luat și ele o schimbare. Au stăruit, ce-i dreptul, multă vreme o sumă de tineri se deseverei o prelungire, anunțînd o lună aproape de-a rindul serbări populare la grădină, bătăi cu confete, artificii etc. lumea insă înfrigurată deja de vuiturile reci care începură să bată, nu hasarda de loc să se aventureze în asemene petreceri cu aparențe văratice. Dar în fine, afișele confetiste și artificiere au dispărut de pe zidurile orașului, și în locul lor încep să apară periodic acelea care anunță baluri în scop de binefacere și mai cu samă, baluri mascate, pure și simple. Unul din acestea, aru loc chiar mai alaltăieri. Lume puțină și fără etichetă, ceea ce justifică cuvîntul de simple, în ce privește pe acel de pure lucrul se schimbă cu desevirșire, avind dată partea de lume Interlopă representată de sexul frumos. Vinturile reci ale vremei mai ocazionează apoi și oarecare receli politice, și cu speranță de a nu se înferbinta mai tare, cu apropierea iernei. Dar apropo de vînturi, tot ele pregătesc pentru anul nou un stoc respectabil de favorizați ai fortunei de distincții ce vine în formă de cruciliț și altele și care cu drept cuvint s’ar putea numi vînturi de rozete, sau mai bine, rozeta vînturilor. Timplic. ECOURI Ufrica predominată Organul statuei Libertăței, confratele nostru Democratul, este destul de celebru prin relațiunele barometrice, ce se face de aproape un sfert de veac. Făcându-se, insă, și ecoul soților înșelați, Democratul, publică următoarea catararhie a cetățeanului Ristache Ioan : „soția mea legitimă, anume Ilinca, a fost timp de 4 ani de zile predominată pentru a i o seduce de câtră domnul Ionescu Andrei, spre a-și satisface pofte infernale, femeea insă s’a opus intotdeauna.. ? Predominată astfel de 4 ani de zile, ce credeți că a devenit Ilinca, soția legitimă a d-lui Ioan ? Ilinca a rămas cu predominarea, soțul legitim, insă, a pățit cele ce ne povestește : „în seara de la 1819 a. c. pe la ora 12, l’am găsit (pe Ionescu) forțind ușa casei mele și, pănă să-l întreb ce caută, s’a repezit la mine, m’a bătut, fără să fie compt că l’am prins aproape în flagrant delict“. Și așa s’a întâmplat că bietul Ristache s’a ales cu păruiala, Donjuanul Ionescu cu o jumătate de flagrant delict, iar Ilinca cu predominarea de seducere. Dumnezeu dă fiecărui ceea ce merită Culmea doliului lui Ultimul număr al ziarului OrizonBrăilei a apărut cernit în doliu. Dorind să luăm parte la durerea „Orizontului“, i-am cercetat nenorocirea și am aflat că ea provine de acolo că regimul permite să existe un café-chantant, care „dă naștere la divorțuri și slăbește prestigiul ofițerilor“. Transmitem Orizontului, atit de greu Încercat, asigurarea că la Iași nu există chantant, că divorțurile cresc, totuși, un număr—și că ar face mai bine să se ocupe de brînza de la Brăila, decît de asemenea nimicuri. Almintieli vom crede că zice Orizontala Brăilei. Fortul București Un ziar din capitală publică următoarea știre, pe care o reproducem, lasănd, însă, toată respunderea confratelui care spune : „Cursele între București și Gornița se vor face de aci înainte cu vaporul Carol I“. Să ne vedem cu bine la debarcaderul de la gara de Nord ! Omul miraculos Primul ministru al Württemburgului, Mittnacht, s’a retras de la această demnitate pe care a deținut’o încontinuu, timp de 30 ani, după ce fusese, timp de 10 ani, ministru al justiției. 40 ani la putere—iată un om miraculos ! Jubileu nemțesc Gazetele bavareze vestesc că ministrul de finanțe, von Riedel, va serba, zilele acestea, al 50-lea jubileu ca vizitator al bereriei „Franeiscaner-Keller“ Riedel are 68 ani, a luat’o deci cu halba de la 18 ani. Iată un jubileu original și un jubilar onorabil. --------------■HC Q O’A-------------- Dium lordului Salisbury Banchetul de la Guildhall.—Răsboiul din Transvaal.—Coloniile. — Realegerea lui Mac Kinley.—Despre China. Există obiceiul în Anglia ca primul-ministru să iea parte și să fie o cuvîntare politică la banchetul anual pe care lord-mayorul 11 dă in Guildhall. (primărie). Lordul Salisbury, actualul premier, urmind obiceiului acestuia, a ținut un discurs, în care a atins, pe scurt, toate chestiunile politice, mai principale. Cu toate că discursul a festa rostit la un banchet, nu este lipsit de nota naționalistă, cum sunt, îndeobștie, toate discursurile de la banchete, lordul Salisbury, a avut prudența, vorbind despre răsboiul din Transvaal, să nu atingă de cât partea privitoare la transportul trupelor. Lordul Landsdowne, fostul ministru de rasboiu, a fost obiectul celor mai mari laude din partea premierului, deși acest ministru a fost în timpul resbelului, viu atacat de ziare. Dar laudele se explică prin faptul că Landsdowne este ministru de resbel în actualul cabinet. In privința coloniilor, lordul Salisbury a subliniat, în discursul său, simpatia cordială ce există între colonii și patria-mamă. Venind la relațiunile dintre Anglia și Statele Unite, lordul Salisbury spune că ele sunt din cele mai amicale și cele mai cordiale. Este fericit de realegerea lui MacKinley, la preșidenția Statelor Unite. * In ceea ce privește la China, lordul Salisbury n’a putut vorbi în toată libertatea, deoarece, în ce privește la acest stat, Anglia trebue să lucreze în comun acord cu Germania. Anglia cunoaște deja concertul european și a făcut chiar, în trecut, oarecari experiențe în privința aceasta. Concertul european are mai multe semne caracteristice: unul din aceste semne este de a evita orice răsboiu între puterile Europei, un alt semn caracteristic este acela de a amîna orice ceartă existentă între puteri. De aceia ar fi nelogic, a zis premierul, dacă el ar face oarecari critici sau profeții. T este îngăduit însă, de a insista asupra înțelegerei ce a fost stabilită intre Anglia și Germania, relativ la China, deoarece această înțelegere se cunoaște de toți. Această înțelegere între Anglia și Germania nu conține nimic excentric, nici curios, fiind că ea este expresiunea sentimentelor celor mai multe din puteri, înțelegerea aceasta spune că noi voim să păstrăm integritatea Chinei. Dacă reușim in punctul acesta, ne va răminea numai să batem calea spre a stabili in China un guvern stabil și să restabilim și comerțul.* La sfirșitul discursului, lordul Salisbury a vorbit despre posibilitatea ce există că mijloacele de guvernămînt ale unui stat, ar putea să cadă in nimele claselor din popor, mai puțin culte. REPERTORY STAGIONII Socot că e vremea să vorbim de repertorul viitoarei stagiuni, care începe Sîmbătă, cînd teatrul nostru își deschide porțile și începe seria spectacolelor cu piesa celebră a lui Alexandri, Despot-Vodă. Pe zidurile orașului s’a afișat repertorul stagiunei, pe care-1 dăm încă odată aici, însoțindu-1 de oarecari comentarii . Piesele originale noi : „Gura lumei“ de Găvănescul, “Pentru cinste“ de Gh Nădejde, „Ziariștii“ de Em. Neculau, „Inimă de soldat“ de Em. Neculau, „Minciuni convenționale“ de V. Leonescu, „Craiul de Ghindă“ de V. Leonescu, „Actor sau Nebun“ de S. Dragomir, „Irina“ de Gh. Ursachi, „Ghica-Vodă“ de Sofia Nădejde, „Dragoste și Răsbunare“ de Eug. Herovanu. Piesa d-lui Găvănescu e o măeastră studiere psihologică a mulțimei obișnuită să bîrfească și să inventeze tot noi intrigi pe sama unui om. Cu puterea-i mare de analiză, autorul cunoscut deja publicului ieșan face operă de profund cunoscător al inimei omenești. Sîntem siguri că piesa domniei sale va avea un strălucit succes. Cu totul asta e concepția piesei „sociale“,—nu găsesc un termin mai potrivit,— pe care ne-o prezintă d. Gheorghe Nădejde, „Pentru cinste““. Aici puterea deslănțuirei patimei scenice e în floarea ei. Piesă de mare spectacol, ea are dese lovituri de teatru, cu „briliantul“ necesar pentru a avea viața factice de teatru. Ca și cînd ar fi opera unui vechiu dramaturg, „Pentru cinste“ are toate elementele succesului pe lingă marele public. „Inimă de soldat“ și „Ziariștii“ de Emil Nicolau sînt opere de o egală valoare, lucrate cu mult sîrg și conștiinciozitate de către un rutinat al scenei. Dealtminteri, am mai vorbit de scrierile confratelui nostru. Cu despre piesele cunoscutului artist bucureștean Leonescu, „Craiul de ghindă“ și „Minciuni convenționale“, toată presa din Capitală a vorbit despre valoarea lor, nicit socot prisoseliie a mai reveni. De altfel numele, care le subsemnă, e destulă chezășie pentru valoarea lor scenică. Intrăm acum în o ultima enumerare, care va cere o mai minuțioasă cercetare. „Actor sau nebun“ e o operă a prietenului State Dragomir Mi se va permite, totuși, a spera că ea va avea valoarea netăgăduibilă, pe cari toți i-o presupunem, căci nimeni aproape nu o cunoaște. Apoi, in cursul lui Noembrie, norocosul autor a „Căsniciei“ ne va da premiera uoei sale piese, Irina. Cu această ocazie domnișoara Agatha Bîrsescu, care a avut o reintrare atit de triumfală pe scena bucureșteană, va reveni să secere iar aplauzele noastre. Suntem siguri, că fixind norocul de producerile sale, domnul căpitan Ursachy a pus tot atâta știință în ale scenei în noua sa piesă ca și în „Căsnicia“, dar mai multă studiare și cunoștința a limbei. Despre „Ghica-Vodă“ a doamnei Sofia Nădejde nu putem spune nimic, deoarece nu cunoaștem piesa. In schimb, „Dragoste și Răzbunare“ e un act de o factură epică, cu versuri de o frumuseță și drăgălășie specială. Piesele înșirate mai sus au toate valoarea lor mare, care va face epocă. Suntem siguri că publicul, care a aratat întotdeauna dragoste nețărmurită pentru arta originală, va da puternic concurs acestei reînvieri a scenei romînești, care se face la Iași. In nici o epocă nu s’au produs atîtea piese originale pe scena teatrului din localitate. * Traduceri noi : „In jurul codului“ de Hennequin, „Geloasa“ de A. Bisson, „Un Tartuf modern“ de Bayard „Ca frunzele“ de Giacosa, „La Paris cu orice preț““ de Ordonneau, „Indigestie“ de Gondinet, „Colonia comunistă“ de Donnay, „Alleluia“ de Praga, „Niobe“ de H. Paulton, „Casa Fourchambault“ de Augier, „Vînătorii de dragoste“ de Gusti, „Secretar general“ de Bisson și „Gentilomul munților“, de A. Dumas tatăl. Numele lui Hennequin, Bisson și Bayard sînt destul de cunoscute, ca să nu mai aibă nevoe de comentarii și reclamă. Ele sînt sinonime cu rîs sănătos și zgomotos, cari fac să petreci admirabil. Giacosa e mai puțin cunoscut la noi, ceea ce nu-i împeeică să fie o forță teatrală enormă. Donway e mai cunoscut: cine a uitat frumoasele seri in care ni s’a redat „Amanții“ de dînsul. Dar „Colonia comunistă““, deși in genul lui satiric, e, totuși, o etapă a talentului lui, ceva care e dă din făgașul obișnuit. Același lucru s’ar putea spune despre „Niobe““. „Casa Fourchambault“ e prea cunoscută, numele lui Augier a ajuns sinonim cu acel de dramaturg, pentru a mai fi nevoe să mai insistăm. Augier a fost mult timp considerat ca tipul dramaturgului modern, cu drept cuvânt. Dacă Sardou are mai multă știință un ale sferilor, Augier, cu această știință, are mai multă formă literară. * Reluări : Despot-Vodă, Ceea ce nu moare, Răzvan și Vidra, Căsnicia, Două vieți, Clara Soleil, Intimii noștri, Fiul natural, Onoarea, Țaranii noștri, Amor fără stima, Tosca, Carnavalul, Controlorul vagoanelor de dormit, Champignol, Lumea în care ți se urăște, Amoruri triste, Calomnia și cele mai frumoase piese din repertorul teatrului. Despre Despot socot că e inutil a mai vorbi, Alexandri e prea universal cunoscut, prea mult a fost cvitat și înalțat, ca să mai aibă nevoe de reclamă. De altminteri, nedreptățit cîtva, acum pare că se pronunță în public o mișcare în favoarea marelui nostru liric. Aceasta ne face să sperăm că piesele sale vor fi adevărate serbări artistice. Despre Hasdeu, ce să mai sprim? Genialul scriitor a avut norocul ca, in viață fiind, să intre în glorie. Nu numai din țară, ci din toate părțile lumei civilizate i se trimet omagii și semne de admirație. Aceasta ne va dispensa, socotim, a mai insista asupra piesei Răspani și Vidra. Dacă, după toate criticile suferite, drama aceasta ține cu succes afișul, e că are, pe lingă forma sa literară admirabilă, și scinteia vieței. Despre „Căsnicia“, credem inutil a mai vorbi, deoarece s’a scris așa de mult, analizînd-o. Două vieți, piesa colaboratorului nostru Gordon, a avut o primire atît de simpatică din partea publicului nostru, incit socot inutil a mai scoate in relief părțile, care i-au atras atitea aprobări și aplauze. Ca și an, această dramă va face sala plină și va fi primită cu deosebită căldură. „Clara Soleil“ și „Intimii noștri“, sînt lucruri prea cunoscute cetitorilor noștri, pentru a mai insista. Acelaș lucru i’am putea spune și despre celelalte piese anunțate. Prea cunoscute cetitorilor noștri, cari au zis atît de mult, cari care au prins cu atita duioșie, nu cred să mai aibă nevoe de reclamă. De altfel, aceasta ar fi o injurie pentru numele celebre, care au iscălit piesele. Cind în toate părțile lumei, tot ce e inteligent se entusiasmează, ridicînd in nouri aceste produse ale spiritului omenesc, ar fi o nedreptate să le mai facem o banală reclamă.* Cum se vede, repertoriul se compune din piesele cele mai celebre. Socotim că acum,—nu ca altădată, —cele promise pe afișul de deschidere se vor urma regulat, fără omiteri. Se vor reprezintă toate piesele puse, căci toate au valoarea lor intrinsecă, valoarea lor scenică. Toate au aprins entusiasmul, toate au făcut serii în alte părți sau alte chiar, tote se prezintă ca elemente de succes. Mai e încă un lucru : sperăm că se va da intietatea pieselor originale. Numai reprezentarea acestor piese dă explicație și numelui de teatru național și subvenției, ce se acordă de guvern. Mare mică, cum ar fi, aceasta-i explicația ce i să dă poate da și numai astfel teatrul o poate merita. Socotim că e inutil a mai insista asupra acestui punct, căci, vorba francezului,ar fi să forțăm ușe deschise de mult și de lăcătuși cu renume.