Evenimentul, noembrie-decembrie 1900 - ianuarie 1901 (Anul 8, nr. 216-280)

1900-11-01 / nr. 216

SERIA A II-A ANUL„al VIII-lea No. 216 ABONAMENTE, înainte pe un an . . . Lei 24— „ „ 6 luni . . „12 — 1,­ iv 1­­ min • • • .. 6 In străinătate un an . . „ 36 Ui irax&ät 10 bani REDACȚIA STR. LAPUȘNEANU No. 44 UN NUMĂR 10 BANI ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN MERCURI 1 NOEMBRIE 1900 Ammciuri, Inserții și Reclame % igam 1 linia garmomd Lei 4­­ 1SI Ü 51 15 51 Sv­ 111 » » » “ iar V „ „ .. 25 Manuscrisele vechi nu se inapoiesc Un număr veci 30 te&ni ADMINISTRAȚIA STR. LAPUȘNENI No. 44. Veșnic aceeași Numai despre comploturi se vorbește. In sala curței cu jurați din capitală se judecă procesul conspiratorilor bul­gari, cari au avut îndrăsneala să cugete la asasinarea unui Rege, a cărui pavază e­stima și iubirea țarei, pe care o cîr­­muește. In Iași, domnul Mîr­­zescu, dîndu-ne un avant-got atrăgător despre conținutul dosarelor sale, ne destăinu­­ește partea activă, pe care șe­ful actual al colectivi­tăței a luat-o la organizarea altui complot, tot în contra Majes­­tăței Sale. Organele colectiviste, până acuma, nu au relevat atacul domnului Mîrzescu. Tăcerea aceasta e o confirmare ? Nu cred. Oameni practici, nu s ar îndepărta în așa chip de cîr­­ma statului, cînd, la toată ur­ma, ar putea nega aceste fap­te, măcar pentru respectul convențional, pe care-l arată Tronului. Explicația e alta. La obîr­­șie republican, partidul ruși­lor nu și-a putut uita princi­piile, de îndată ce le-a re­negat. Nu a relevat acuzarea adusă d-lui Sturdza, fiind-că a socotit că „nu merită o a­­semenea onoare,a—aceasta o declară toți fruntașii lor, fă­ră a-și da samă că, dacă prin aceasta lovesc în dom­nul Mîrzescu, se arată de o nemai­auzită necuviință față de Majestatea Sa. Nici o simt, necuviința. Ast­fel le-a fost făcută educația, așa-i fatal să judece, așa judecă, așa au judecat în trecut. Nu vrei să mă afund prea mult în negura vremurilor apuse pentru a dovedi aceas­ta, nici să citez fapte, ce pot fi puse la îndoială. Voi lua pe luceafărul necontestat al partidului lor, pe acela, în care-și puseseră toată spe­ranța—și voi cita de la dîn­­sul un act public, iscălit : G. Cantacuzino. Iată ce scrisoare deschisă a adresat Majestăței Sale, prin Voința Națională, în Fevruar 1892: Fondul nu e de nici un interes, forma e totul „Am transcris aci, Majestate și carta de vizită și conver­sația mea cu cetățenii poliției, nu pentru edificarea Majestății Voastre, care știți cum s’au făcut, din ordinul Majestatei Voastre, alegerile, dar pentru ca să fie în înalta cunoștință a Majestăței Voastre că și noi știm cum s’au făcut alegerile. Termini­nd aceste rînduri, cu umilință recomand pielea mea Majestățiî Voastre, căci se poate ca în urma denu­n­­țărei de față să fiu asumat in­­trînd, într’o seară, acasă, de zbirii credincioși ai poliției M. Voastre. Sire, farsa sîngeroasă, ce s’a jucat zilele acestea pe întreaga suprafață a țărei de către con­silierii, ce sunt la cîrmă cu deplina încredere a Majestă­­ței Voastre, acestă farsă a ri­dicat în toate unghiurile va­iete de durere a celor ciomă­giți, înjunghiați, asasinați. In curînd aceste vaiete au să se potolească. Națiunea o să înceapă a rîde. Hohotul de rîs al poporului va fi, însă, astfel că are să se cutremure întregul edificiu. Vai de cei care nu-l vor auzi!“ Și cînd ast­fel scria Majes­­tăței Sale un viitor sfetnic al Tronului, vă închipuiți educa­ția ce se dă membrilor par­tidului și respectul, pe care aceștia îl arătă către Tron. Am fost dar naivi, învederînd ne­cuviința, pe care o făptuesc li­beralii, cînd nu relevă acu­zarea adusă de domnul Mîr­­zescu. Să fim mulțumiți că această ocazie nu a servit vre­ unui Palladi oare­care, să mai a­­dreseze „scrisori deschise“ Majestăței Sale,— cu colabo­rarea lui Berechet și Mano­­lescu Lungu.* 1 -----------------KOOOM-----------------­Procesul politic In vederea procesului asasinilor bulgari, ieri au sosit în București viind din Sofia, mai multe persona­lități marcante. Intre acestea este și d. Șiracoff, fost președinte al tribu­nalului din Sofia. D-sa a prezidat judecarea procesului omorului lui Crajda, romin macedonean. Se știe că Ceaikcoff, ucigașul lui Crajda a fost achitat. D. Șivacoff a fost apoi înaintat membru la Curtea de apel din Rus­­ciuc; d-sa e însoțit de d. Zanetoff vice președinte al tribunalului din Sofia De asemeni a mai sosit și secre­tarul ministerului de externe Bulgar. In toată Bulgaria, atît bulgarii cit și Romînii așteaptă cu mare emoți­­une peripețiile procesului și sentința juraților. Sperăm că ea va convinge pe toată lumea de dreptatea cauzei noastre. -----------SSIfS-OEffi-K-----------­FILTRAREA.—FERBEREA. REACTIVE CHIMICE.—OZONA ȘI OZONIZAREA.—INSTALĂRI.—AVANTAGII ȘI ECONOMII. ----­Filtrarea In Iași nu se vorbește decit de­spre soluția, care se dă chestiei apei și despre ozonizare. Cum nu se cunoaște aproape de fel, de către profani, acest nou sistem de sterilizare, îl voi expune în cîte­va cuvinte. Cel mai vechiu procedeu de e­­purație, filtrarea, dă veșnic rezul­tate necomplecte Azi nu se cunoa­ște un singur procedeu de filtrare în mare, care să dea rezultate ex­celente și, mai ales, excelente in un chip permanent, zice doctorul Thoriot... Toate principiile solubile toxice, pe care le aduc apei de rhr­matoriile fecale, urinele, apele de spalat etc., pe care le-a primit în mod necesar, trec prin filtru, cel puțin în mod parțial. Ferberea Se mai poate epura apa și prin ferbere , dar această apă, ast­fel sterilizată e lipsită de aer, e indi­gestă. Apoi, procedeele industriale de ferbere în mare nu sunt practice, nici practicabile. Reactive chimice S’a mai cercat a se steriliza apa și prin compoziții chimice solubile. S’au încercat produsele oxidante, ca permanganatul de calciu sau compusele oxigenate ale clorului , dar acestea erau de temut prin produsele de descompunere, cărora dau fatal naștere Pericolele, pe care le prezintă introducerea unor ast­fel de pro­duse în apele de consumație, sînt mari. De aceea, operația pentru ast­fel de epurație nu s’a făcut de­cît în laboratorii. Oxona și oxonizarea Numai întrebuințarea gazului o­­zona a dat rezultate industriale sa­tisfăcătoare. Cel întăi care a indi­cat acest procedeu a fost Ohlmv­er. Domnii Marmier și Abraham au reușit, anii trecuți, să învingă două obstacole, pe care nu le putuseră învinge predecesorii lor. Ei au pu­tut, grație sistemului lor, să obție concentrarea ozonei și amestecul apei cu ozona. O rație aparatului inventat de dînșii s’a putut stabili un amestec, pentru a ne exprima ast­fel, aproape molecular, în con­diții eficace, din punct de vedere bacteorologic și avantajos, din cel comercial. Grație acestui contact, precum și perfectei insolubilități a ozonei, s-a putut stabili superioritatea ei incontestabilă asupra tuturor per­­manganatelor, a toxicelor de clor și a tuturor produselor chimice, pe care apa le dizolvă și poate să le reție în tot felul de proporții. Instalări In 1898. d. Marmier obține de la municipalitatea de la Lille autori­zarea să stabilească la uzina ele­­vatorie din Emmerin o instalație capabilă să sterilizeze aproape 3000 m. c. în 24 ceasuri. Uzina a fost dată circulației în Iunie 1898 și a fost exploatată în timp de nouă luni consecutive. Municipalitatea a nu­mit o comisiune, compusă din d-nii doctor Staes-Brame, doctor lioux, Bussine și doctor Calmette. Rapor­tul acestor celebrități e cunoscut cetitorilor noștri—și se știe ce a­­vantajas­e domnilor Marmier și Abraham. O altă instalare a fost făcută de această societate la minele din Boseo. Avan­tag­ii și economii Orație acestui sistem, apa ozonată, ori­cît de contaminată ar fi fost la origină, se sterilizează complect, căci nu mai conține nici un ger­mene patogen. Chimicește, mate­riile organice dispar, iar materiile minerale rămîn aceleași. Ea rămî­­ne mai aerată, mai ușoară și mai curată în Nici o urmă de ozonă nu se află apă, așa că siguranța e ab­solută. Aparatele de ozonizare sînt sim­ple și de un mecanism ușor. Ele pot fi conduse de personalul obiș­nuit al uzinelor elevatorii. Sunt foarte rezistente și bune pentru ori­ce fel de debit. Cheltuelile de instalare și de ex­ploatare sunt minimale. Aș­a că instalația aceasta are a­­vantajul să elimineze integral ger­menii patogeni și să conste foarte puțin. Sf. ---------------**Ofe*5--------------­VÂNTURILE VREMEI Cu sosirea toamnei pe care un bi­bliofil nu știu care a numit-o precu­rentare a iernei, petrecerile publice în Iași au luat și ele o schimbare. Au stăruit, ce-i dreptul, multă vre­me o sumă de tineri se dese­verei o prelungire, anunțînd o lună aproape de-a rindul serbări populare la gră­dină, bătăi cu confete, artificii etc. lumea insă înfrigurată deja de vui­turile reci care începură să bată, nu hasarda de loc să se aventureze în asemene petreceri cu aparențe văra­tice. Dar în fine, afișele confetiste și ar­­tificiere au dispărut de pe zidurile o­­rașului, și în locul lor încep să a­­pară periodic acelea care anunță ba­luri în scop de binefacere și mai cu samă, baluri mascate, pure și simple. Unul din acestea, aru loc chiar mai alaltăieri. Lume puțină și fără eti­chetă, ceea ce justifică cuvîntul de simple, în ce privește pe acel de pure lucrul se schimbă cu desevirșire, a­­vind dată partea de lume Interlopă representată de sexul frumos. Vinturile reci ale vremei mai oca­zionează apoi și oare­care receli po­litice, și cu speranță de a nu se în­­ferbinta mai tare, cu apropierea iernei. Dar apropo de vînturi, tot ele pre­gătesc pentru anul nou un stoc res­pectabil de favorizați ai fortunei de distincții ce vine în formă de cruci­­liț­ și altele și care cu drept cuvint s’ar putea numi vînturi de rozete, sau mai bine, rozeta vînturilor. Tim­plic. ECOURI Ufrica predominată Organul statuei Libertăței, con­fratele nostru Democratul, este des­tul de celebru prin relațiunele ba­­rometrice, ce se face de aproape un sfert de veac. Făcându-se, insă, și ecoul soților înșelați, Democratul, pu­blică următoarea catararhie a cetă­țeanului Ristache Ioan : „soția mea legitimă, anume Ilinca, a fost timp de 4 ani de zile predominată pentru a i o seduce de câtră domnul Ionescu Andrei, spre a-și satisface pofte in­fernale, femeea insă s’a opus in­tot­deauna.. ? Predominată ast­fel de 4 ani de zile, ce credeți că a devenit Ilinca, soția legitimă a d-lui Ioan ? Ilinca a rămas cu predominarea, soțul legi­tim, insă, a pățit cele ce ne poves­tește : „în seara de la 18­19 a. c. pe la ora 12, l’am găsit (pe Ionescu) forțind ușa casei mele și, pănă să-l întreb ce caută, s’a repezit la mine, m’a bătut, fără să fie compt că l’am prins aproape în flagrant delict“. Și așa s’a întâmplat că bietul Ris­tache s’a ales cu păruiala, Donjua­nul Ionescu cu o jumătate de fla­grant delict, iar Ilinca cu predomi­narea de seducere. Dumnezeu dă fie­cărui ceea ce merită Culmea doliului lui Ultimul număr al ziarului Orizon­Brăilei a apărut cernit în do­liu. Dorind să luăm parte la dure­rea „Orizontului“, i-am cercetat ne­norocirea și am aflat că ea provine de acolo că regimul permite să exis­te un café-chantant, care „dă naș­tere la divorțuri și slăbește presti­giul ofițerilor“. Transmitem Orizontului, atit de greu Încercat, asigurarea că la Iași nu există chantant, că divorțurile cresc, totuși, un număr—și că ar fa­ce mai bine să se ocupe de brînza de la Brăila, de­cît de asemenea ni­micuri. Almintieli vom crede că­­ zice Orizontala Brăilei. Fortul București Un ziar din capitală publică ur­mătoarea știre, pe care o reprodu­cem, lasănd, însă, toată respunderea confratelui care spune : „Cursele în­tre București și Gorn­­ița se vor fa­ce de aci înainte cu vaporul Carol I“. Să ne vedem cu bine la debarca­derul de la gara de Nord ! O­mul miraculos Primul ministru al Wü­rttembur­­gului, Mittnacht, s’a retras de la a­­ceastă demnitate pe care a deținut’o încontinuu, timp de 30 ani, după ce fusese, timp de 10 ani, ministru al justiției. 40 ani la putere—iată un om mi­raculos ! Jubileu nemțesc Gazetele bavareze vestesc că mi­nistrul de finanțe, von Riedel, va serba, zilele acestea, al 50-lea jubi­leu ca vizitator al bereriei „Fran­­eiscaner-Keller“ Riedel are 68 ani, a luat’o deci cu halba de la 18 ani. Iată un jubileu original și un ju­­bilar onorabil. --------------■HC Q O’A--------------­ Dium­­ lordului Salisbury Banchetul de la Guildhall.—Răs­­boiul din Transvaal.—Colonii­le. — Realegerea lui Mac Kinley.—Despre China. Există obiceiul în Anglia ca pri­­mul-ministru să iea parte și să fie o cuvîntare politică la banchetul anual pe care lord-mayorul 11 dă in Guild­hall. (primărie). Lordul Salisbury, actualul premier, urmind obiceiului acestuia, a ținut un discurs, în care a atins, pe scurt, toate chestiunile politice, mai prin­cipale. Cu toate că discursul a festa rostit la un banchet, nu este lipsit de nota naționalistă, cum sunt, în­deobștie, toate discursurile de la ban­chete, lordul Salisbury, a avut pru­dența, vorbind despre răsboiul din Transvaal, să nu atingă de cât partea privitoare la transportul trupelor. Lordul Landsdowne, fostul minis­tru de rasboiu, a fost obiectul celor mai mari laude din partea premie­rului, de­și acest ministru a fost în timpul resbelului, viu atacat de ziare. Dar laudele se explică prin faptul că Landsdowne este ministru de resbel în actualul cabinet. In privința coloniilor, lordul Sa­lisbury a subliniat, în discursul său, simpatia cordială ce există între co­lonii și patria-mamă. Venind la relațiunile dintre An­glia și Statele­ Unite, lordul Salisbu­ry spune că ele sunt din cele mai amicale și cele mai cordiale. Este fe­ricit de realegerea lui Mac­Kinley, la preșidenția Statelor­ Unite. * In ceea ce privește la China, lor­dul Salisbury n’a putut vorbi în toată libertatea, de­oare­ce, în ce privește la acest stat, Anglia trebue să lu­creze în comun acord cu Germania. Anglia cunoaște deja concertul eu­ropean și a făcut chiar, în trecut, oare­cari experiențe în privința a­­ceasta. Concertul european are mai multe semne caracteristice: unul din aceste semne este de a evita ori­ce răsboiu între puterile Europei, un alt semn caracteristic este acela de a a­­mîna ori­ce ceartă existentă între puteri. De aceia ar fi nelogic, a zis pre­mierul, dacă el ar face oare­cari cri­tici sau profeții. T este îngăduit însă, de a insista asupra înțelegerei ce­ a fost stabilită intre Anglia și Germa­nia, relativ la China, de­oare­ce a­­ceastă înțelegere se cunoaște de toți. Această înțelegere între Anglia și Germania nu conține nimic excen­tric, nici curios, fiind că ea este ex­­presiunea sentimentelor celor mai multe din puteri, înțelegerea aceasta spune că noi voim să păstrăm inte­gritatea Chinei. Dacă reușim in punc­tul acesta, ne va răminea numai să batem calea spre a stabili in China un guvern stabil și să restabilim și comerțul.* La sfirșitul discursului, lordul Sa­lisbury a vorbit despre posibilitatea ce există că mijloacele de guvernă­­mînt ale unui stat, ar putea să cadă in nim­ele claselor din popor, mai puțin culte. REPERTORY STAGIONII Socot că e vremea să vorbim de repertorul viitoarei stagiuni, care în­cepe Sîmbătă, cînd teatrul nostru își deschide porțile și începe seria spec­tacolelor cu piesa celebră a lui A­­lexandri, Despot-Vodă. Pe zidurile orașului s’a afișat re­pertorul stagiunei, pe care-1 dăm încă odată aici, însoțindu-1 de oare­cari comentarii . Piesele originale noi : „Gura lu­­mei“ de Găvănescul, “Pentru cinste“­ de Gh Nădejde, „Ziariștii“­ de Em. Neculau, „Inimă de soldat“ de Em. Neculau, „Minciuni convenționale“ de V. Leonescu, „Craiul de Ghindă“ de V. Leonescu, „Actor sau Nebun“ de S. Dragomir, „Irina“ de Gh. Ur­sachi, „Gh­ica-Vodă“ de Sofia Nă­dejde, „Dragoste și Răsbunare“ de Eug. Herovanu. Piesa d-lui Găvănescu e o măeas­­tră studiere psihologică a mulțimei o­­bișnuită să bîrfească și să inventeze tot noi intrigi pe sama unui om. Cu puterea-i mare de analiză, au­torul cunoscut deja publicului ie­­șan face operă de profund cunoscă­tor al inimei omenești. Sîntem siguri că piesa domniei sale va avea un strălucit succes. Cu totul asta e concepția piesei „sociale“,—nu găsesc un termin mai potrivit,— pe care ne-o prezintă d. Gheorghe Nădejde, „Pentru cinste““. Aici puterea deslănțuirei patimei sce­nice e în floarea ei. Piesă de mare spectacol, ea are dese lovituri de teatru, cu „briliantul“ necesar pen­­tru a avea viața factice de teatru. Ca și cînd ar fi opera unui vechiu dra­maturg, „Pentru cinste“ are toate e­­lementele succesului pe lingă ma­rele public. „Inimă de soldat“ și „Ziariștii“ de Emil Nicolau sînt opere de o egală valoare, lucrate cu mult sîrg și con­știinciozitate de către un rutinat al scenei. Dealtminteri, am mai vorbit de scrierile confratelui nostru. Cu­ despre piesele cunoscutului ar­tist bucureștean Leonescu, „Craiul de ghindă“ și „Minciuni convențio­nale“, toată presa din Capitală a vorbit despre valoarea lor, nicit socot prisoseliie a mai reveni. De altfel numele, care le subsemnă, e destulă chezășie pentru valoarea lor scenică. Intrăm acum în o ultima enume­rare, care va cere o mai minuțioasă cercetare. „Actor sau nebun“ e o o­­peră a prietenului State Dragomir Mi se va permite, totuși, a spera că ea va avea valoarea netăgăduibilă, pe cari toți i-o presupunem, căci ni­meni aproape nu o cunoaște. Apoi, in cursul lui Noembrie, norocosul a­­utor a „Căsniciei“ ne va da premiera uoei sale piese, Irina. Cu această o­cazie domnișoara Agatha Bîrsescu, care a avut o reintrare atit de tri­umfală pe scena bucureșteană, va re­veni să secere iar aplauzele noastre. Suntem­ siguri, că fixind norocul de producerile sale, domnul căpitan Ur­­sachy a pus tot atâta știință în ale scenei în noua sa piesă ca și în „Căs­nicia“, dar mai multă studiare și cu­noștința a limbei. Despre „Ghica-Vodă“ a doamnei Sofia Nădejde nu putem spune ni­mic, de­oare­ce nu cunoaștem piesa. In schimb, „Dragoste și Răzbunare“ e un act de o factură epică, cu ver­suri de­ o frumuseță și drăgălășie spe­cială. Piesele înșirate mai sus au toate valoarea lor mare, care va face e­­pocă. Suntem­ siguri că publicul, care a aratat în­tot­deauna dragoste ne­țărmurită pentru arta originală, va da puternic concurs acestei reînvieri a scenei romînești, care se face la Iași. In nici o epocă nu s’au pro­dus atîtea piese originale pe scena teatrului din localitate. * Traduceri noi : „In jurul codului“ de Hennequin, „Geloasa“ de A. Bis­son, „Un Tartuf modern“ de Bayard „Ca frunzele“ de Giacosa, „La Pa­ris cu ori­ce preț““ de Ordonneau, „Indigestie“ de­­ Gondinet, „Colo­nia comunistă“ de Donnay, „Alleluia“ de Praga, „Niobe“ de H. Paulton, „Casa Fourchambault“ de Augier, „Vînătorii de dragoste“ de Gusti, „Secretar general“ de Bisson și „Gen­tilomul munților“, de A. Dumas ta­tăl. Numele lui Hennequin, Bisson și Bayard sînt destul de cunoscute, ca să nu mai aibă nevoe de comentarii și reclamă. Ele sînt sinonime cu rîs sănătos și zgomotos, cari fac să pe­treci admirabil. Giacosa e mai puțin cunoscut la noi, ceea ce nu-i împeeică să fie o forță teatrală enormă. Donway e mai cunoscut: cine a uitat frumoasele seri in care ni s’a redat „Amanții“ de dînsul. Dar „Colonia comunistă““, deși in genul lui satiric, e, totuși, o etapă a talentului lui, ceva care e dă din făgașul obișnuit. Același lucru s’ar putea spune despre „Niobe““. „Casa Fourchambault“ e prea cu­noscută, numele lui Augier a ajuns sinonim cu acel de dramaturg, pen­tru a mai fi nevoe să mai insistăm. Augier a fost mult timp considerat ca tipul dramaturgului modern, cu drept cuvânt. Dacă Sardou are mai multă știință un ale sferilor, Augier, cu această știință, are mai multă formă literară. * Reluări : Despot-Vodă, Ceea ce nu moare, Răzvan și Vidra, Căsni­cia, Două vieți, Clara Soleil, Inti­mii noștri, Fiul natural, Onoarea, Țaranii noștri, Amor fără stima, Tosca, Carnavalul, Controlorul va­goanelor de dormit, Champignol, Lumea în care ți se urăște, Amo­ruri triste, Calomnia și cele mai fru­moase piese din repertorul teatrului. Despre Despot socot că e inutil a mai vorbi, Alexandri e prea univer­sal cunoscut, prea mult a fost cvitat și înalțat, ca să mai aibă nevoe de reclamă. De altminteri, nedreptățit cît­va, acum pare că se pronunță în public o mișcare în favoarea mare­lui nostru liric. Aceasta ne face să sperăm că piesele sale vor fi adevă­rate serbări artistice. Despre Hasdeu, ce să mai sprim? Genialul scriitor a avut norocul ca, in viață fiind, să intre în glorie. Nu numai din țară, ci din toate părțile lumei civilizate i se trimet omagii și semne de admirație. Aceasta ne va dispensa, socotim, a mai insista a­­supra piesei Răspani și Vidra. Dacă, după toate criticile suferite, drama a­­ceasta ține cu succes afișul, e că are, pe lingă forma sa literară admira­bilă, și scinteia vieței. Despre „Căsnicia“, credem inutil a mai vorbi, de­oare­ce s’a scris așa de mult, analizînd-o. Două vieți, piesa colaboratorului nostru Gordon, a avut o primire atît de simpatică din partea publicului nostru, incit socot inutil a mai scoate in relief părțile, care i-au atras ati­­tea aprobări și aplauze. Ca și an, a­­ceastă dramă va face sala plină și va fi primită cu deosebită căldură. „Clara Soleil“ și „Intimii noștri“, sînt lucruri prea cunoscute cetitorilor noștri, pentru a mai insista. Acelaș lucru i’am putea spune și despre ce­lelalte piese anunțate. Prea cunoscute cetitorilor noștri, cari au zis atît de mult, cari care au prins cu atita du­ioșie, nu cred să mai aibă nevoe de reclamă. De alt­fel, aceasta ar fi o injurie pentru numele celebre, care au is­călit piesele. Cind în toate părțile lumei, tot ce e inteligent se entusias­­mează, ridicînd in nouri aceste pro­duse ale spiritului omenesc, ar fi o nedreptate să le mai facem o banală reclamă.* Cum se vede, repertoriul se com­pune din piesele cele mai celebre. Socotim că acum,—­nu ca altă­dată, —cele promise pe afișul de deschi­dere se vor urma regulat, fără omi­teri. Se vor reprezintă toate piesele puse, căci toate au valoarea lor in­trinsecă, valoarea lor scenică. Toate au aprins entusiasmul, toate au făcut serii în alte părți sau alte chiar, tote se prezintă ca elemente de succes. Mai e încă un lucru : sperăm că se va da intietatea pieselor origi­nale. Numai reprezentarea acestor piese dă explicație și numelui de teatru național și subvenției, ce se acordă de guvern. Mare mică, cum ar fi, aceasta-i explicația ce i să dă poate da și numai ast­fel teatrul o poate merita. Socotim că e inutil a mai insista asupra acestui punct, căci, vorba francezului,­ar fi să forțăm ușe deschise de mult și de lăcătuși cu renume.

Next