Evenimentul, iulie-septembrie 1902 (Anul 10, nr. 122-196)

1902-08-03 / nr. 149

■V Redacția și Administrația IAȘI STRADA LAPUȘNEANU, 44. Apare în toate zilele de lucru Un număr Techiu 30 bani. io ban!—Sorin II. Annl X. No. 149 SÎMBĂTĂ 3 AUGUST 1902 Ziar conservator Abonamentul Pe un an 24 lei; pe 6 lunii 12 pe 3 luni 6 lei; In străinătate pe un an 36 lei ANUNCIURI INSERȚII ȘI RECLAME 50 bani rlndul. On(il di Stat Piri). A. Stusrdza Credeam că nu vom avea a reveni asupra intervievului premierului cu d. Ganz. Deoarece Voința și Independența au vorbit, tagaduind numai amânunte și întărind restul netăgăduit, ne vom ocupa de acest document, care pare că reflectează credințele intime ale d-lui Sturdza, părerile sale și linia sa de conduită. Am crezut că această „elucubrație,“ care trădează mai mul senilitatea, va fi tăgăduită de ziarele oficiale ale partidului, ca nereprezentînd ideile lui Neam înșelat. Oficioasele confirmă că, măcar în parte, cheile expuse acolo sunt ale șefului și sunt împărtășite de partid. Le vom discuta. D. Sturdza se zice om de stat. Nu-l vom șicana asupra acestui cuvînt, cu toate că pentru a putea pretinde la acest titlu trebue să ai multe însușiri, de care e lipsit piticul nostru premier. Dar să nu acuzăm natura și să vedem dacă, așa cum e, cu defectele inerente ficei sale, corespunde menirei unui om de stat. Acesta trebue să fie un reprezentant al țarei, un om care să se ridice de-asupra patimelor comune și să o facă respectată în străinătate, față de care el are datoria să apere interesele tuturor fiiilor ei. Aceasta e menirea omului de stat și oricine va fi urmărit cât de puțin viața a adora, în timpurile scămintate în care au trăit, ce au făcut unitatea Italiei sau a Germaniei, se va fi convins că Bismark sau Cavour nici o dată nu s’au îndepărtat de la această linie de purtare. Apoi, așa se manifestează d. Sturdza în faimosul interviev ? ’Cînd d-sa acuză pe conservatori că sunt trădători de țară, aceasta e operă de om de stat ? Dacă străinătatea ar lua drept cuvînt de evanghelie cele spuse de d-sa, ce va crede, mine-poimíne, cînd noul guvern va fi compus de partidul nostru ? Simbol și reprezentant al Moșiei sale, patriotismul, care, față de ramuri, manifestat sună ca o reclama, în fața orgolioșilor reprezentanți ai civilizațiilor apusene se arată ca o mîndrie națională. Un Kogălniceanu, în mijlocul celei mai alese adunări, revendica cu mîndrie originala romînească. I. Sturdza, în fața d-lui Ganz, și-o ascunde ; „Casa“ Sturdza e germanizată; „Casa“ Sturdza e îmbibată de spiritul german. „Casa“Sturdza reprezintă în Romînia cugetul și simțul german... Nu știu ce va fi gîndit d. Gant , dar oricare era în drept să fie umilit în pudoarea simțului său de om, ce știe ce e mîndria unui neam, văzînd că d. Sturdza, „naționalistul“ d. Sturdza, primul-ministru al Romîniei, se scutură ca de-o pată de numele de roman, numai fiindcă se afla în fața unui jurnalist din Francfort. Omul de stat trebue să fie de-asupra pasiunelor, cari întarză o parte a populației unei țări în contra celeilalte. Menirea lui e să conducă toate clasele și toate națiile, dacă țara e compusă d’într’un mozaic mai mult sau mai puțin marcat, către o contopire și o dezvoltare ideală. E ușor, deci, de văzut că d. Sturdza face una din cele mai iremediabile greșeli în contra atitudinei cuvenite unui asemenea personaj, cînd vorbește cu atîta patimă de evrei, încît evoacă în spiritul între vorbitorului său imagina d-lor Drumont sau Rochefort. Un om de stat, care va hălădui o țară punînd în aplicare părerile autorului faimosului pamflet ,,La France juive 1 sau care ar legifera în sensul vederilor, mai mult confuze, ale directorului ziarului „L’Intransigeant“ ar reprezenta un tip foarte original, în lunga galerie a oamenilor de Stat. Dar om de stat putem oare numi pe d. Sturdza, careși perde cumpătul cu așa ușurință, încît după ce vorbește patru ceasuri cu d. Ganz și-i trimite pachete de documente, statistici și altele, cînd apare rezultatul acestei unei convorbiri și a consularei acestor documente, pune oficioasele să o scalde așa de mizerabil, fără să aibă măcar e cinismul a nega? Om de stat domnul Sturdza, care a dus campanie furioasă în coma d-lui Take Ionescu, pe tema „zidurilor chinezești“ și a capitalurilor străine, și, consecințe cu sine însuși, are declarații de acest fel d-lui Ganz, iar cînd vede eșecul, pe care-l produce în străinătate, pune oficioasele sau să scrie că aceasta-i sofisticare și că redactorul german a venit cu ideea preconcepută să-l facă pe d. Sturdza a face astfel de declarații? 1 Aceasta din urmă dovadă e prețioasă; omul de stat Sturdza mărturisește că e așa de tare de înger, încît îl învîrtește, ca pe o morișca, și un diplomat ca d. Ganz. *OOC OOOOK% 3s9ca și greva Pană acum, orașul nostru a fost scutit de acele frămîntări sociale, care se manifestă sub formă de grevă. Totuși, nu se poate spune că am fost ocoliți de ideea socialistă. Aci a răsărit pentru prima oară, aci faimosul doctor Russel a ridicat întâi steagul roș pe pamintul omenesc. Frații Nădejde au făcut din Iași un centru de agitație socialistă. In acel timp, însă, mișcările sociale nu s’au manifestat sub forma grevei. Ceea ce s’a numit cu acest nume nu-l merita, pentru că erau, foarte deseori, nemulțumiri in contra unor dispoziții ale administrației, nemulțumiri, cari se calmau au după mult timp. Azi, însă, pare că ne aflăm in fața unei încercări din partea lucrătorilor de impune patronilor anumite condiții prin abținerea de la lucru. D. Jellea a ținut să ne facă cunoscut că lui se datorește introducerea acestui sistem de luptă la noi. a numărul de aseară a „Liberaului“ d-sa ne destăinuește că, în calitate de Pașă a Iașului, i s’au adus la cunoștință doleanțele lucrătorilor și patronilor și d sa a judecat cu dreptul Solomon. Numai că judecata sa pare că nu a avut acelaș efect : într’adevăr, patronii au primit fără a pe cind ciicni cele ce hotărîse d. Jellea, lucrătorii au preferat să se retragă pe șesul aurorei, cu riscul ca „existența zilnică a familiilor lor să fie amenințată“, după cum afirmă Liberalul. Oare nu e caracteristic acest lucru? Judecata d-lui Jellea a fost așa de dreaptă, încît cei ce riscă să n’aibă ce mînca au preferat să se lase de lucru, pe cînd cei, cari pot să pue in cumpăna dreptăței bani s’au declarat mulțumiți. Iată cum d. Jellea va avea gloria, că, grație cunoscutelor sale apucături, a introdus la noi și greva. Vina e acelora, care-l lasă să fie pașă al storsului nostru oraș. Prior. --------------------------------------------- Umbre și măști Studii arheologice Din întîmplare mi-a căzut în mînă o carte, editată la Leipzig, în 2005. un arheolog distins, se ocupă între Autorul, altele și de următoarea problemă : „Făcîndu-se săpături înspre nordul țărei numită altă dată Moldova, nu departe de Prut, s’a dat peste mai multe lăzi. Desfăcîndu-se cu mare precauțiune, din una din ele se auzi un șuerat strident și cîteva reptile au eșit din acea ladă; s’a mai găsit în ea și un teanc de hîrtii îngălbenite de vreme, pe cari se află tipărite diferite articole și știri. Din această cauză savanții noștri exploratori au dedus că erau în fața unor producții de reclamă politică, care se numeau pe atunci ziare. Toate cercetările, însă, tindeau ca să se poată stabili ce națiune a locuit acel pămînt, în vremurile, cînd se tipăreau aceste reclame. Dar „ziarele“ erau iu așa încît nu s’a putut citi exact decit stare, vre-o cîteva versuri pe unul și două cuvinte, cu inițiale: Ed. și Paderewski. Aceste pare că formau numele poetului. Discuția între savanți a început. „Ed“ pare că e un cuvînt anglo-saxon. Intr’adevăr, se găsește sub forma Eddy (și Paddy). Altă versiune e că e de origine latinească: verbul edere. O a treia spune că e vorbă arabă. S’a procedat prin eliminare. Latinescul însemnînd „a mînca“ a fost lăsat la o parte, deoarece ziarul era neros, deși șoareci și guzgani se află cu miile în acea parte, nici ei nu vroiseră să guste din acea poezie. Arab nu pare să fi fost, deoarece Arabii se știe că au fost bipezi. Rămîne, deci, origina anglo-saxonă, care pare mai plauzibilă, deoarece autorul e într’adevăr, curat englez în ale poeziei. Par Paderewsky ? Ce însamnă acest enigmat de cuvînt? De unde a răsărit ? Savanții Pedibusounyabis și Alfavita s’au pus pe lucru. Putem spune..“ Am închis cartea, năucit. Ce știm, ce buimăceală ! Cu departe sunt de claritatea genială a poetului nostru Eduard Sion ! Mă rog, ați înțeles ceva ? Pe savanți îi chema Ed. și Paderewsky sau pe poetul vestit il chema Alfa și, mai ales, Vita ? Greu ! Așa- arheologia. Sibiu. ------------~*OOCOCQOK~ ------------- CARTELUL E foarte instructiv, articolașul din Iondépendance roumaine, întitulat : Cartelul junimistoliberal. Vorbind despre cele spuse de zuride conservatoare, despre acel faimos cartel, ziarul francez are actul că-l tăgăduește. Aceasta, efect, nu e decit o ironie, căci nipiem ca organul d-lor Brătianu nu e mai mult în curent cu aceste culise, deoarece el a dus campaniile paralele, faimoasele campănii pentru asanare. Apoi el, care a avut atitudinea cea mai agresivă față de d. Filipescu, deodată a amuțit, pentru a vorbi din nou de „învingătorul, de pe cheml Dîmboviței “. Tot L’Indépendance a slăvit pe d. Carp,pe care l-a prezentat ca pe singurul om de stat conservator serios, iar azi declară că nu se poate numi program a■cel al Șefului junimiștilor, acele trei nehotărit desiderate, din care unul e nerealizabil în starea noastră actuală. Oare toate aceste nu dovedesc că a fost o înțelegere între cele două partide, reprezentate prin Epoca și ITndependance, în contra noastră ? A fost efectivă sau tacită, această înțelegere, puțin ne importă. A existat. Nu numai că a existat, dar Indépendance arată mijlocul ca ea să revie iarăși la ordinea zilei. Ca să nu fim acuzați, reproducem textual condiția : „Ar fi de ajuns, spre pildă, că mine Epoca să recunoască, cu o rară francheță, că guvernul e mai solid decit oricînd, pe cînd partidul conservator e slăbit și plin de zizanie“. Notați că nu e vorba de reci proefitate. E p<vea să facă temenelele și, poate, că simandicoșii de la guvern vor arunca vre-o sărmătură din praznicul puterei. Da, onorat confrate, a fost și va fi cartel, cît timp inima vă va tremura, ca la epuri, de frica aceluiași partid, aceleiași idei sau a aceluiași om. IIarcial. --------—OG*-*---------- 2ltima DIN LOCALITATE — Ora 4 p. m. — ■7* iarele conservatoare — colegele [noastre din Capitală — ne desmint știrea cu privire la sosirea Prințului Carol in Iași. Ținem să declarăm că noi nu am făcut decit să complectăm știrea Universului, cu amănunte luate de la un izvor autorizat, pe care l’am indicat. E de mirat, deci, că ziarele conservatoare, colegele noastre din Capitală, să ne adreseze nouă desmințirea. iun început de incendiu s’a de clarat astă-noapte la o casă din str. Sticlii. Pompierii, sosind în grabă, focul a fost localizat. 1-na Zlata Lazăr din str. Golia, s’a plîns poliției că a fost maltratată de serva vecinei d-sale. ^de către prefectura jud. Putna ^^se cere urmărirea lui Apostul Costin, din comuna Crucia de jos, pentru că s’a făcut vinovat de un omor săvirșit asupra consăteanului seu Vasile Ion Mălăcescu,disparînd în urmă. P printr’un ordin, d. Costinescu or*** donă să se împlinească cu ultima stricteță pană și dările pe luna August. Perceptorilor li se va reține din remiză și chiar din garanție orice sumă întîrziată, pană cînd vor fi împlinit-o și variat. Această stricteță in adunarea dărilor e mult comentată. Se pare că s'a ivit o nevoe urgentă, căreia statul nu-i poate face față cu ceea ce are in casă elevii Ștefan Strachima, Adolf Dimitriu și Anast. Păduraru, din liceul Pomîrla, au fost aduși în localitate și înaintați epitropiei institutului Bașota pentru că, eri între carele 9 și 10 dimineața, pe cînd călătoreau cu trenul împreună cu portarul Borș, pentru a fi internați în școală, in dreptul cantonului 108, au sărit lustrei din vagon. Prin ajutorul portarului și a cîtorva cantonieri, elevii au putut fi prinși și retrimiși la Iași, unde au declarat că au comis acest act, cu intenție, pentru că nu mai voiesc să primească în liceul din Pomirla studiile cursului secundar. Epitropia a dispus ca să se retrimită la casele lor, pe fiecare dintre acești trei elevi. Sunt temeri că vor fi tumulte, deoarece greviștii par că vor să le opue forța. 40 la cabinetul de instrucție .No. 2 l-a înaintat penitenciarului pe individul Grigore Rusu, din com. Miroslava, presupus pentru dare de foc. NIL,seară a fost prins și arestat ** 'soldatul Ion Nemțianu, care a fost urmărit, de către comenduire ca dezertor din Regim. 13 Ștefan cel Mare. El a fost înaintat comenduirei. J Ministerul de interne a pre** Y '’lungit concediul d-lui Gane, prefectul județului Iași, încă cu 5 zile. ITIinisterul de interne a în ccîteva " 'intat autorităților noastre exemplare din cartea d-lui profesor Benedeticta Luca, întitulata „Roma în decursul veacurilor“ pentru a fi distribuite pe la diferitele biblioteci școlare din localitate. Orice lucrare a incetat la portul Constanța. Un domn inginer din orașul nostru, care fusese detașat acolo, a primit ordin să nu mai plece. IM societate, fundată pe princiipiul cooperațiunei, a fost înființată în Piatra și a obținut de la Camera noastră de comerțiu autorizarea necesară. Duminică bărbieriile vor fi deschise pană la oarele 2 p. m. Se cunosc certele continui; unii lucrau, alții se supuneau legei repaozului, de unde scandal și procese de contravenție. Ministerul de interne a pus in vedere Camerei de comerț să-i autorize a ținea deschis pană la acea oară, în toate sărbătorile. Biata lege a d-lui Aurelian ! Ț »icitația, pentru darea in an- C7^trepriză a furnizărei obiectelor și materialelor necesare serviciilor instalațiunilor mecanice, apelor și eclerajului, pe timp de 6 luni, cu începere de la 1 August, a avut locuri la primărie Firmele: frații Bachschetz, frații Goldenberg și Abramovici au făcut oferte. vL numim la redacție frumoasa carte a d-lui lt.-colonel N Boerescu, Războiul anglo-bur. Făcînd o recensie asupra acestui volum, marele ziar parizian Le Nord, organul intereselor rusești, spune, vorbind despre infanteria calare și foloasele ce se pot scoate : Pentru romîni acest punct e mai puțin] interesant decit foloasele de scos de la o perdea eficace și avansată. E natural că această idee să fi preocupat pe colonelul Boerescu, deoarece comandă un regiment la Iași, —dacă nu ne înșelăm (ba marele ziar se inșală, d. Lt.-colonel N. Boerescu face parte din garnizona Roman)— și se știe că acest oraș, reședința corpului al IV-lea de armată, nu-i decit la 25 km. de la frontiera rusească și că poate fi ocupat cu ușurință de ruși, înainte ca romînii să fi putut organiza apararea. E adevarat că e un mijloc mai simplu de a nu avea astfel de de preocupări, e de a desminți zvonul despre acea convențiune austro-romînă....“ tragem atenția d-lui prefect ,de poliție, asupra obrăzniciei cu care se poartă sergentul de zi de la Copou, față de toată lumea. P. Cardaș, impiegat la gara Iași, ni se plînge că, fiind detașat la gara Dolhasca, a fost amenințat cu închisoarea de către locotenent Tăutu, fiindcă nu avea hîrtiile sale militare asupra i. Goriar vice-consul și gerantul consulatului Austro-Ungar, a invitat autoritățile civile și militare să asiste la Te-deumul, ce se va oficia Luni, 18 August, st. n. la biserica catolică, fiind aniversarea împăratului Frantz-Ioseph. Revizoratul Școlar din localitatate a primit de la Ministerul instrucțiunei orarele pentru școalele primare urbane și rurale pe anul 1902-908. Revizoratul le va distribui diriguțiilor școaselor din jud. nostru,in cursul săptămînei viitoare. Curtea de apel, secția de vacanță, compusă din d-nii președinte P. Vrînceanu, Eugeniu Donici și M. Sutzo, consilieri, avînd ca procuror pe dl. procuror general P. Sadoveanu, a judecat astazi cererea lui Zelda sin Copel Marcus de a fi eliberat pe cauțiune și a respins in principiu și în unanimitate această cerere. Cauza acuzatului a fost susținută de d-nii avocați I. Radu și Savel Manu. Sîmbăta sara va avea loc, în grădina Copou, o frumoasă serbare organizată de societatea meseriașilor evrei, pentru mărirea fondului azilului de bătrîni. Cu trenul din astă-seara sosesc lucrătorii brutari, ce au fost angajați în orașele vecine. Offenbach și Heine Paralelizm. — Botezarea lui Offenbach.—Cucerirea Parisului.—Scrisoarea lui Heine. „Groaza ateismului.“ Acest paralelizm nu e un pur efect al fantaziei noastre, căci multe analogii găsim la acești doi bărbați: amîndoi erau din născare israeliți și irasieni, amîndoi deveniseră francezi și cu deosebire Parizieni, amîndoi au ajuns la reputație, la popularitate, amîndoi, în fine—și asta ne interesează mai cu samă-au dezertat iudaismul, în care au fost crescuți, și fără îndoială, in urma unei aceleași, porniri, a amorului; căsătorindu-se, ei au părăsit credința părintească ; dar chiar sub acest raport există o diferență esențială între compozitor și scriitor — cu totul în avantajul celui din urmă. Inmormîntarea lui Offenbach a avut loc la biserica Madeleine ; biletele funebre inștiințază că a murit „grijit în tainele bisericei.“ Aceste două amănunte cuprindeau un fel de revelare pentru public : se știa, că sul hazanului unei mici localități din ducatul de Hessa, venit la Paris cu violoncelul—singura sa avere—pierduse cu totul din vedere mozaismul, ea se căsătorise cu o femee creștină, etc, dar nu se știa de loc dacă se botezase. Offenbach conservase cu cîțiva vechi prieteni israeliți, mai cu samă cu pictorul Laemlein, relații, ce moartea le întrerupse, și nimului nu-i ,recuse prin gînd, că in vîrtejul frivolității pariziene, care preocupa cu totul talentul său, acest vesel cîntăreț, neobosit la muncă și plăcere, a mai găsit timp de a abjura real, adică de a înlocui serios o credință religioasă cu o alta. Lumea se înșela „La Patrie“ din 7 Octombrie scria: „Născut israelit ca Meyerbeer, Haevy și mulții alții, Offenbach îmbrățișă creștinismul; el a voit să auză a patulseu de moarte pe un preot al lui Crist vorbindu-i despre iertarea cerească, despre fericirea vecinică. In momentul cînd scriem aceste miii repezi, el se odihnește acolo—pentru prima și ultima oară—cu un crucifix în mîini. Și mîine se vor ruga pentru dinsul, într’o biserică catolică, nenumărații sei amici...“ Cu atît mai interesant e de știut ce cugeta asupra aceluiași subiect celalt „zeflemist“ al Iudeei contimporane, Heinrich Heine, a cărui spirit era cu totul superior, de altminteri celui a compozitorului lui Orfeu in Infern. Intr’o scrisoare adresată de pe patul de moarte (20 August 1851) către directorul „Gazetei de Augsburg“ Heine spunea : „.. Cea ce se povestește despre boala mea în public—zice Heine—e numai o bagatelă în comparație cu cea ce sufăr în realitate. Și, totuși, înduroate astea cu o răbdare religioasă. Zic „religioasă“ căci nu pot contesta cu totul ceea ce se spune despre întoarcerea actuală a ideilor mele la credința în D-zeu privință, trebue să Dar în această vă asigur, ea aiult se exagerează și că îmi lipsește ncă îndestul, pentru a mă număra între sufletele evlavioase. Faptul esențial e că simțiam de mult aversiune contra ateismului german și că căpătai de mult idei mai bune cu privire la existența lui D zeu, și voiam să mai aștept încă a le manifesta, poate, pentru a face o surprindere bunului D-zeu: „Dar niscai flecari neautorizați au profitat de unele expresii, ce mi-au scăpat și mi au atribuit flecăria cea mai stupidă*. Fără voe mintea sboară la faimoasa pagina a poetului: „Orice apostazie îmi odioasă și n’ași fi putut să mă despart nici de-un cine, nici de-o pisică germană, oricît de nesuferite mi-ar fi fost puricii și credința lor. Din acest punct de vedere cel mai mic purceluș din țara mea nu are să se plingă. Intre eleganții și spiritualii porci din Perigord, cari au descoperit trufele și să îngrașă cu ele, nu am renegat niciodată pe acești porci modești, cari, la noi, în pădurea Teutoburg, se îndoapă cu ghindă, ca altă dată pioșii lor străbuni, din timpurile cînd Arminius bătu pe Varrus. Nu mi-am perdut nici un păr din germanismul meu, nici un clopoțel din bonetul meu german și tot am dreptul să-mi atîrn cocarda neagră, roșie și aurie. Pot încă să spui lui Masmann: „Noi, măgării nemți!“ Dacă nu ași fi naturalizat în Franța, Masmann mi-ar fi răspuns : „Numai eu sunt magar german, tu nu mai ești”. Și ar fi făcut o tumbă, care mi- ar fi zdrobit sufletul.