Evenimentul, octombrie-decembrie 1903 - ianuarie-februarie 1904 (Anul 11, nr. 191-293)

1903-10-01 / nr. 191

No. 191 „Pe ctnd eram in vizită la Berlin, la regina, în urmă împărăteasa Au­gusta, am putut vedea în treacăt pe prințul de Hohenzollern, actualul meu soț. Trecură aproape mulți ani, in vremea cărora eram tristă și po­somorită și în timpul cărora am fost cerută de mai mulți prinți. * Intr’o zi întîlniriim din întîmplare la Colonia, unde venisem pentru cite­va ceasuri, cu ocazia unor ser­bări in onoarea lui Beethoven, pe prințul domnitor al Romîniei, Carol de Hohenzolern-Sigmaringen. Eram foarte veselă reîntilnindu­l. Mai înainte se vorbise foarte mult de dinsul, in prezența mea și știam că’și cîștigase tronul in mijlocul u­­nor pericole politice și războinice. Străbătuse stravestit Austria pen­tru că guvernul austriac se opusese in chip hotărit la alegerea sa. Frumoasele turnuri ale domului din Colonia aruncau umbrele lor a­­supră-ne și in mica grădiniță a ho­telului de Nord eu îl întrebam mereu fără să fi aruncat o privire măcar a­­supra trăsăturilor sale fine, regulate îmi vorbea de greaua lui sarcină și de țara cea străină care devenise a­șa, de câmpiile mari, întinse, de munții sălbateci, de țărănimea cea îmbrăcată in haine albe, țărănime simplă, serioasă și dotată cu farme­cul elocinței și al poeziei barbare. El a vorbit mult și frumos și l’am ascultat reținindu mi respirația, ne­îndrăznind să întrerup și fiind trans­portată. El descrise pe stăpinii țării acei boeri cultivați și totuși in spi­rit și moravuri barbari, in sufletele cărora s’a aprins viața prin influențe bizantine și prin sîngele originei la­tine și îl invidiam pe tinărul principe pentru că primise un sceptru a că­ruia păstrare reclamă o voință tot a­­tât de energică, pe cit și-o sabie as­cuțita. Eu i-am spus curat: — Ești un bărbat fericit. * ■*— Dar concertul ? zise mama cine ne-am întors în camerele noastre înainte de a ne fi întîlnit cu prințu. tu voise și doară atît de mult să mergi la concert ! — Concertul ? rapetai eu uimită Uitasem cu totul de concert. O ma­mă urmai apei tu nici nu bănueșt­eît de interesantă și de mișcătoare e conversațiunea cu principele Romî­niei și cit ii invidiez pentru frumoasa misiune ce are. Imaginează’ți, domnește peste un popor nou lumei e bătrân Insă in sînge și istorie și e trebue să’l priceapă și să’l facă fe­ricit. E o splendidă misiune. — Ei bine draga mea, aceasta ar putea să dai vie și misiunea ta și sco­pul tău frumos. Principele vroiește să te a de soție. Numai pentru a te intilni a venit aci. Nu e după cum crezi o întilnire întimplătoare. Tre­bue că spui numai o vorbă. Cite­va secunde am rămas sur­prinsă, apoi am răspuns ca împinsă de un Îndemn căruia nu puteam re­zista : "T­u.®» Vrei» mă mărit cu el, vrei să’l ajut și să’l urmez în țara aceia minunată.* O jumătate de oră după aceasta principele de Hohenzollern a venit în camera noastră de locuit. Pe cînd îmi săruta mina buzele mele au tre­murat un moment timide pe fruntea-i aplecată. Acum știa că l’am primit ca soț. De astă dată a vorbit singur, eu am fost tăcută, dar atentă la fie­care cuvînt. Nici o vorbă de dragoste, nici un cuvînt de compliment nu s’a pro­nunțat în aceste ore Căsătoria noastră n’a fost o căsă­torie de dragoste, se baza însă pe devotament, datorie și pe arzătoarea dorință de a ne face reciproc și po­porului ce-și iubeam tot binele In aceeași seară principele s’a în­tors în România. Peste trei săptă­­mâni—mi-a spus va veni și mă va lua cu dinsul ca soție a sa. * Farmecul era distrus după c*ce ple­case. Am petrecut nopți fără­ somn și zile fără liniște, mă gîndeam la pa­sul ce făcusem atît de repede și e­ram nesigură ce viitor voi avea ală­turi de un bărbat, pe care atît de puțin l’am cunoscut, intr’o țară de­părtată și necunoscută. Cum va fi urmașul severilor Ho­­h­nzollerni in sentimente și păreri ? Și oare sentimentele mele nu l vor speria, nu-i vor displace ? Eu eram deja poetă și prin con­tactul cu oamenii de spirit ai patriei mele și în cercul marei ducese E­­lena îmi însușisem ideile liberale ale dreptăței și democrației. Cind mă gân­deam la lanțurile grele ale tradițiu­­nei, cari legau neamul lui și prin­cipiile acestuia,—aceste observațiuni mă speriau...“* Ei bine, Elisabeta a Romîniei s’a ținut de promisiunea ce a fost tre­cută în inima ei în ziua în care l’a cunoscut tatăi pe soțul ei și soarta ei ? Astă­zi după atiția ani supușii ei pot zice : da. De la începutul venirei sale în această țară, viața ei a fost o continuă silință de a cunoaște trebuințele ș tendințele românilo­r, așa că a deve­nit aproape o romîncă Cind a ajuns pe malurile Dunărei, cind țăranii îm­brăcați în alb cu cuțite de argint în brîu și pene de păun la căciulă a­­părură înaintea ei, cînd femeile în splendidele lor costume, cu văluri cari se întideau subțiri ca ceața mun­ților peste fețele lor mindre, se gră­biră a o intimpina spre a o saluta cind frumoasele satelor dansară jo­curile lor înaintea ei, cînd țiganii în­veliți în cîrpe îi cîntară cîntece vechi de mii de ani, inima Elisabetei se îndreptă imediat spre mulțimea ță­rănească ce prin mii de guri ii ura bună venire Ml v—iTt­WHgvi^BEBa £ (BCI Trad. CARNETUL MEU TJrH'i di* rndnvri Incontestabil un titlu suggestiv, nu este așa? Da. Intre alte lipsuri de care sufere Iașul in acest moment, lipsă de mișcare comercială, de indus­trie, de apă, canalizare, bună­stare sa­nitară, lipsă de administrație comu­nală cinstită avem și lipsa­ de ca­davre. Oh ! Și nu că medicii ieșeni nu și fac datoria și că prin urmare oamenii din Iași nu mor, nici că mulțumită extra­ordinarei activități a d-lui dr. Buicliu starea sanitară a Iașului este ast­fel în­cît populația vechei Capitale a Moldovei nu mai știe ce-i moartea. Nu, asta nu. Ci este o mare lipsă de cad­re la morga spitalului sf. Spiridon. Un număr de studenți mediciniști sunt disperați de această lipsă, care poate pentru prima oară se face a fi simțită într’o ast­fel de măsură. Intr’adevăr, două seziuni de exa­mene nu pot avea loc din această cauză. In Iunie studenții anului al 11-lea și al III-lea, care după regu­lamentul in ființă, trec și doctoratul respectiv, n’au putut face examenul in acea seziune pe motiv că nu sunt cadavre. Or­cit regulamentul in ființă este defectuos, or-cît e absurd de a unui elev care a urmat anul al Il-lea să respundă de toată materia din care într’un an nu se poate preda de­cît o pătrime, nu este mai pu­țin adevarat, însă­ că elevul avea drept la examen și acest drept nu l’a putut ut­liză din cauza lipsei de cadavre. Ace­aș lucru se întîmplă și acuma. Leziunea de Octombrie se deschide miine și cadavre nu sunt Care ar fi cauza acestei lipse ? EVENIMENTUL Unii malițioși ar găsi explicația in faptul că cei mai mu­ți medici ai Spiridoniei au fost in concediu in cursul vacanției. Aceasta ar fi însă glumă și nimic mai mult. Adevărul este că la facultatea de Iași audiază prea mulți studenți in raport cu materialul de lucru. Și u­­nii fac o mare risipă de material. Oricum va fi interesant de urmărit cum se va găsi o soluție la această încurcătură căci e imposibil ca a­cumva să se adopte aceiași soluție ca la Ium­e anume ca să se anun­e exa­menele. B. ---------------MOOCK--------------­ c­ronica Marți D# «n pana azi Prefectura județului a cerut con­siliului comunei Voinești, revocarea perceptorului circumscripției respec­tive. La ministerul de domenii sosesc zilnic telegrame prin care se anunță că din cauza secetei, numeroase pă­duri ale statului și particulare iau foc chiar de la scînteele aruncate de locomotive și ard fapoi pe o mare întindere, arborii fiind uscați de se­cetă. Paris 28.­Tinera actriță romînă El­sa Popescu, a fost găsită moartă in camera sa de la otelul „Regina” de aici, ucisă cu focuri de revolver. A fost arestat amantul ei, gravo­rul belgian Grenken. Acesta se dec­lară nevinovat, zicînd că Elisa Po­pescu s-a sinucis. Se telefonează din Goarnele Ca­prei că astă-noapte flăcările au dis­trus o gireadă de ovăs, proprieta­tea d-lui Sabinus. Deasemenea flăcările au prefăcut în cenușă casa văduvei Maria N. Grobotariu din com­. Belcești Consiliul comunei Coarnele Ca­prei a decis închiderea stabilimentu­lui de băuturi spirtoase, propietatea d-lui Gh. V. Gucu. In strada Păcurari a Încetat din față femeia Hana Aron în virată d 105 ani. Consiliul comunal a fost convo­cat pentru mini. Mercuri, ora 8 p. m. Cu plăcere înregistrăm o noua prețioasă adeziune: d. general în rezervă Leon s’a înscris infrinduri­le noastre. Eminentul militar a și cerut d-lui Gheorghieș Emandi, președintele clu­bului conservator din Bîrlad, ca să’ considere înscris printre membri clu­bului local La institutul antirabic au"fost in­ternați " euitorii Petrache Burlacu și Catinca Șerban din comuna Dol­­hasca, jud. Suceava, fiind grav mușcați de un cîne turbat Mine 1 Octombrie va avea loc în aula universităței ceremonia de des­chidere al noului an universitar. Din Roman D. dr. Riegler, distinsul nostru fruntaș, profesor de științele fisico­­naturale la gimnasiul din Roman, a făcut in secția științelor fisico ma­­tematice a congresului pentru îna­intarea și răspîndirea științelor, o co­municare de cea mai mare impor­tanță. Cu ajutorul unor aparate imagi­nate de d-sa, demonstrează un fapt încă necunoscut pănă astă­zi in știință. Arată că corpurile jenate, jenate in mișcarea lor liberă din cauza le­găturilor existente intre ele, in tot timpul căderei devin mai ușoare perd din greutatea lor, iar in timpul suitei cîștigă in greutate, devin mai grele. Cînd însă corpurile cad libere, ne­senate in mișcarea lor, per d in tim­pul căderei greutatea lor întreagă, adică in timpul căderei corpurile n’au greutate. După ce dă explicațiunea științi­fică a acestu atît de curios fenomen, demonstrează ca aparatul său intr’un mod expermental principiul lui d’ A­­lambert presentat de acest mare ma­tematic academiei de științe din Pa­ris ca postulat al unor calcule su­perioare. Aparatul d-lui dr. Riegler constă din o combinație a unui sistem sta­tic cu altul dinamic, lucrind amin­două simultane, însă independent unul de altul. Atit comunicarea cît și aparatul vor fi publicate in volumul lucrări­lor științifice ale congresului , iar concepțiunea metafizică formulată de d-sa in legătură cu fenomenele ob­servate, o amintește numai in trea­­cit, urmînd a fi obiectul unei lu­crări și publicațiuni ulteriroare. Felicitări pe d dr. Riegler și-i u­­răm un desăvîrșit succes in viitoa­rele lucrări menite să regulamenteze aplicarea acestei importante desco­periri. Aflam că mai mulți locuitori din Tg. Fălciu vor adresa zilele acestea o petițiune Ministrului de L­terne, prin care se vor plinge contra d-lui Clinceni, profetul acelui județ, care a permis d lui V., contrar disposi­­țiunilor legei, construirea unei mori în apropiere de casele lor și de casa morei deja existentă Această plingere va fi acoperită de mai multe iscălituri. In cursul lunei Octombrie comite­tul societății „Viitorul“ se va întruni sub președința vice-președintelui Ico­­nomul Păun pentru a hotări cercul conferințelor de ținut in iarna aceasta. Se agită ideia ca conferințele să se fie în aula Universității, pentru a interesa publicul auditor și de ches­tiunile teologice, care par a fi amor­țite în societatea noastră, preocupa­tă de alte șiruri de idei. Curtea de apel din București, sec vacanțelor, în audiența sa de la 22 August a c., sub președinția d-lui consilier V. Rămniceanu, în proce­sul A. Grünfeld „Dacia-Rominia“: 1. „Dacă cererea este de natură a atinge drepturile dobîndite de cea­­l’altă parte, tribunalul nu o poate resolva pe cale grațioasă, fără cita­rea și ascultarea părților, și ca atare, calea apelului este deschisă părței vătămate prin asemenea hotăriri sau incheieri ale tribunalului. 2 Art. 444 proc. civilă prescriind că licitațiun­ea să se facă pe bani gata și că obiectul se va da aceluia care va și număra prețul, cu care i s’a adjudecat, arată în mod lămurit că vînzarea pe bani gata nu însem­nează alt­ceva de­cît că o dată cu darea sau predare­a obiectului cum­părătorul să numere și prețul cu ca­re i s’a adjudecat. Prin urmare, cum­părătorul nu poate fi obligat a nu­măra prețul mai ’nainte de a i se dă obiectul adjudecat asupra sa, fi­ind­că articolul citat nu a derogat intru nimic la principiul că în con­tractele sinagmatice una din părți nu poate constringe pe cea­l’altă de a’și îndeplini obligațiunea mai îna­inte ca ea însăși să o execute pe a sa. „Ast­fel, dacă la licitațiune portă­relul a vîndut o cantitate de grîu, socotindu-se prețul pe hectolitru, a­­ceastă vînzare fiind făcută pe unita­te de măsură, iar nu cu­­ grămada, cumpărătorul nu poate fi obligat a răspunde prețul de­cît treptat cu mă­surătoarea și predarea productelor cumpărate, iar nu in momentul ad­judecării. 3. Nu se pot acorda daune-intere­se, dacă cel ce le cere nu dovedește paguba suferită“. Curtea de apel din Galați, secția 11-a în audiența da la 9 Septembre a. c., sub preșidenția d-lui Elef. G. Economu președinte, în afacerea Măn­­dica M. Angelescu-Ministerul de fi­nanțe. „După legea actuală de pensiuni din 22 Februarie 1902, femeea care se căsătorește cu un pensionar, nu are nici un drept la pensiune, dar dacă căsătoria a avut loc înainte de promulgarea legei, femeea de și că­sătorită cu un pensionar, are drept la pensie, fără a i se mai pretinde și un trai de cinci ani cu soțul pen­sionar, cum se cerea prin vechea le­ge a pensiunilor din 1900. A lupta contra perdelei torțelor și a moleștrei funcțiunilor, iată munca obicinuită a artei medicale, mai cu seamă în cursul anotimpului rece și umed Lumea savantă are astă­zi in mare favoare întrebuințarea vinului Bravais, pentru că acest vin nu e numai un stimulent banal, cu o acți­une repede trecătoare, ci un tonic cu o lungă durată, a cărui putere de­ întărire­­ se exercită de­odată asu­pra sângelui, nutrițiunei mușchilor și nervilor. Intr’un articol asupra Peninsulei Balcanice, „Le Temps“ din Paris spune că diplomația austro-rusă— care înțelege sa exercite numai ea controlul asupra aplicărei reforme­lor în Macedonia, in loc de un con­trol ad hoc—ar fi cîștigat, poate, ți­nînd socoteală de nota lordului Lansdowne, care a fost comunicata conților Lamsdorf și Goluchowski in timpul conferințelor lor de la Murzsteg .Documentul acesta, zice „Le Temps“, n’are nimic subversiv. El e blind, moderat, împăciuitor, el se inspiră chiar in parte din ideile în­tru­cît­va greșite și regretabile,­ emi­se de d. Balfour în scrisoarea sa că­tre arhiepiscopul de Canterbury și de regele Eduard VII în convorbi­rea sa cu regele Carol al Romîniei, dar ea pune limpede chestiunea și înfățișează necesitatea unei acțiuni eventuale a Europei“. Epitropia bisericei Banu a fost au­torizată de direcțiunea casei școale­lor, a clădi un mare local de be­rărie, pe­ locul unde astă­zi se află grădina coloseului. Membrii Camerei de comerț vor fi convocați in adunare generală in cursul lunei Octombrie. Vineri, 3 Octombrie, se va face la Sinaia botezul Principelui Nicolae, oficiat de I. P­S. Mitropolitul Pri­mat. La solemnitatea botezului vor a­sista d. președinte al consiliului ,și d-nii miniștri; corpul membrii Sf. Sinod, d-nii diplomatic secretari generali ai ministerelor președinții înaltelor curți de casație și conturi, etc. In astă seara pleacă in Capitală soldații bacalauriați, aspiranți la gra­dul de sub-locotenent in rezervă. Cu începere de miine se va aplica noul tarif al taxei medicamentelor. 1908 Corecționalizare­a crini­i de incendiu Din sursă pozitiva, aflăm oft se a­­gită ideea corecționalizărei crimei de incendiu, adică să­ i se dea califica­tivul de delict și ca atare prevenitul sau preveniții să tribunalelor ordinare, trimiși înaintea . Ca detaliu, putem chiar adăuga că d prim-procuror Bamangiu lucrează la un raport circumstanțial, destinat ministrului de justiție. Șeful parche­tului tribunalului I­fov, in expunerea sa, citează cazuri de incendii mari (atît in Capitală cît și in provincie), in cari jurații au achitat, cu toata evidența crimei pentru ministerul public. Concluzia d-lui Romangiu e ca să se ia juridicțiunea­­ uorței cu jurați a­­facerile de incent­.,_ 4, calificindu-se crima, delict, tril analul corecțional să fie chemat să cunoască și să se pronunțe in asemenea afaceri. Negreșit, dacă c Stătescu își în­sușește felul de a vedea al primului procuror, ministrul de justiție, in se­siunea de Noembrie va supune a­­probărei Corpuliiu- Legiuitoare un proect de lege, omix să modifice, în acest sens, articolul respectiv din codul penal. Ministerul instr­ucțiunei publice a trimis a doua circulară directoarelor și directorilor de șerii primare, prin care se face cunoscut că se vor to­lera fără timbru cărțile repetenților și cărțile, pe caii C* vii le vor avea de la premii sau că la frații lor mai­ mari. Au fost admiși elevi in clasa V-a a școalei de zi de militari din Iași : Gh. G. Iones­cu, Tudor I. E­­liat, Al. Gr. Bester, Gh. G. Teodo­­rescu, Const. C. Ciulei. D nul Titus Li­­­anu, licențiat în drept de la Facultatea juridică din Iași, s’a Înscris zi’cu acestea în ba­roul din localitate. D. Panu s’a distins prin teza sa de licență, asupra legilor agrare, care a fost mult apreciata de comisiunea examinatoare —.— Un călugăr sosit din M-rea Neamț, ne aduce știrea, că da Sîmbătă di­mineață virful munților Ceahlău și Petru Vodă sunt aio­ți de zăpadă. Așa se explică schimbarea bruscă a temperaturei. Din Perieni se telefonează că in­tr’un ogor s’a găsit cadavrul unui sătean. Noaptea trecutu a nins pe munți la Broșteni și Nămrurești Asemeni a ning la Suceava, Bur­­dujeni. Camera de Comerț din Iași a ce­rut celei din Bu­­ u.­­ești ca să-i tri­­meată o listă a tuturor fabricilor din raionul ei. La hotelul Buci­ camera No 5 se află sosit de asta­ c. dimineață d-nul Georges Trandafirescu, asociat al marelor magazine f Au premier Lai­son“. D-sa aduce eu s^e mostre de luiju­gerie și costume pe măsură, cravate, mănuși, batiste, par­ umerie, toate ar­ticolele de lux Toate comandele se execută imediat din bucurești în con­­dițiuni excepționale de eleganță și ef­.ISî'ElijzZr ■*"­Din causa secetei arăturile de toamna in anul ac­eeta au suferit o mare întîrziere. u 2v £.A.2=5XO — Roman — de D. Ionescu PARTEA II a VI. — Dar de Mărioara ce zici ? — Nimica, ce să zic ? 34). De obicei sara, după horă, flăcăii se duc acasă e la fete de mulțumesc părinților lor. Aceasta e o atorie mare față de fată și de părinții ei. Tache se duse mai întăi la Măriuca, unde nu stătu mai mult de vr’o oră, în care timp se „ponto­­riră“ necontenit. Ca să poată pleca mai de­vrema la Mărioara intrebuință tăcerea, nu răspundea aproape la nici o Învinuire ; nu voia s’o supere de tot, vă­­zînd că pe unele locuri ars dreptate ; ș’apoi mai a­­vea în mintea lui, că chiar de se va cununa cu Mă­rioara, să rămn­e bun prieten și Măriuca... Era ceva care-l ținea legat de ea , era fatalitatea. Vărzind tăcerea lui Tache, Măriuca li zise: — Dar ce va să zică aceasta ? Eu îți vorbesc și tu pare că nici nu auzi. Se vede că ți-e silă de mine ! E adevărat, că prin tăcere se scurtează vor­ba și cu chipul acesta vrești să scăpi și tu de mine. Mai bine du-te , ce-ți mai perzi vremea ! — Unde să mă duc ? — Unde te așteaptă. — Cine poate să mă aștepte mai mult decit mama. — Ia spune-mi un lucru : De câte ori ai săru­tat-o colo in finețe ? — Nici­odată. — Minți ! Eu te-am văzut. — Ce . M’ai zărit ?... — Te-am zărit, cînd ai sărutat-o pe obraji. — Să mor, dacă e adevărat ceea ce spui I — Să fie dracul afurisit ? — Să fiu și eu. — Atunci nu vă înțeleg, ori tu ești prea sfint, ori ea îi prea proastă. — Zi mai bine, că-i prea cuminte — Fie și așa, precum zici tu. — Ba nu, Zeu, îți spun că nici n’am încercat. — Și nici să încerci, căci se poate să nu-ți meargă bine ca cu mine. Eu am fost bună și prea bună ori să zic mai bine, proastă. — De ce ? — Că ți-am dat voie la cea ’ntăi dată, cind m’ai rugat și acum­ , văd că te-am învățat cu narar. Dar și eu, am fost alt­fel cu tine și alt­fel cu dinsa. Insă să lăsăm vorba aceasta pe altă dată , acum mă duc că mi-e foame. — Și cum vrești să pleci, fără să mă săruți ? — Mai încet să nu ne auză de dincolo. — Nu te teme, tată nu-i acasă. — Atunci, dar... — Pe cind Tache pusese mina pe după gitul Măriucăi și voia s-o sărute, o batie ușoară se auzi în fereastră din fundul casei. Tache se retrase spe­riat zicînd : — Nu ți-am spus eu ? Așa-i, că am pățit-o ? — „Ne boisa“ fricosule ! Trebue să fie Căpșu­na, căci numai ea are obiceiul acesta. — Dacă-i așa, eu mă duc acasă. — Ce ? Nu-ți mai plac ochii ei ? Sau că te temi, să nu te fi văzut pe fereastră, cind m’ai luat de gît ? — M’a văzut, nu m’a văzut, prea puțin îmi pa­să de ea. Mie mi-e foame. Și dînd să iasă din odae dădu pept în pept cu Căpșuna, care-l întimpină cu vorbele : — Ce, v’am stricat cuibul ? Tache nu răspunse nici un cuvînt și ținu dru­mul înainte. In cîte­va minute ajunse acasă la Mă­­rioara și fără să mai bată din picioare (Obiceiul flă­căilor de la țară e cînd se duc sara la îndrăgostitele lor ori la alte fete, să tropăiască din picioare in pra­gul ușei din afară), întră în casă nepoftit. — Buna noapte și buna masă la dumnevoastră. Mărioara, care stătea la masă cu tatăl seu, sări rep­de în sus, în timp ce tatăl ei mulțumind lui Ta­che, îl pofti la masă — Că doară n’am să mă dau mult poftit, de­oare­ce mi-e foame, zise Tache. — Foame, nefoame, stăi cu noi calea și mă­­nîncă. Tache nu mai așteptă să fie servit; luă el sin­gur un scăunaș și se așeză la masă, unde începu să mănînce cu poftă ? — Vezi ? Cind sunt mai mulți la masă, pofta vine și fără să ai foame, zise bătrînul rizind. Mai ales și cind cine­va a lucrat sau a ju­cat toată ziua, răspunse Mărioara Încet. — Așa mi se întîmplă și mie adesea ori, cind eram tînăr. Dar, „vorba multă, sărăcia omului“ ; eu văd că mi se usucă gura și vinul se răsuflă pe poliță. Mărioara se repezi iute de luă garafa cu vin și două pahare, pe care le umplu ochii. — Chef deplin, tată­l zise Mărioara văzînd că se prelinge vinul din pahare. — Să dea D-zeu, dragul tatei. Tache nu așteptă să fie poftit; el deșertă paha­rul dintr’o înghițătură. Bâtrinul nu se lăsă mai pe jos, așa că Mărioara nu apucase fiir până garafa pe masă și trebui să umple din nou paharele. — Acum se schimbă lucrurile; întăi n’am zis nimica de oare­ce am voit să aflu gustul vinului. — Sau mai bine zis , ai uitat de însetat ce erai. Fie și așa, însă acum treb­uo ca acest păhă­ruț să-l beau in sănătatea dumitaie moș Vasile. /*V — Nu așa pre ; spune omenește , în sănătatea dumitale, tată socru. — Tată, zise Mărioara oare­cum rușinată. Ce voești, copilu ? zise bru­tul privind cam cu necaz pe Mărioara, în semn că nu i-a plăcut să se amestece și ea în vorba lor. Mărioara se făcu roșie pe ooraz ca o cireașă coaptă și vrei să se scoale de la masă. Tatăl său o opri, zicîndu-i : — Ce vrai, să te scoli de pe masă ? Te ai să­turat așa degrabă ? Noi nici n’avea, gând să ne să­turăm , ș’apoi, nici nu-i frumos să xi scoli de la ma­să înaintea musafirilor. — Ba nu, tată, dar... — Dar... dar... am înțeles, ți-­i rușine de vorba ce ți-am spus. Mă rog... aceasta nu-i o taină, pe care tu n’ar trebui s’o știi. Tache zîmbi de rîs, apoi zise . Ai dreptate, tată sacru, eu chiar căutam vre­me cu prilej ca să se rupă odată uurauia. Ce să mai rupem curația, cind ea-i ruptă de alaltă ori. Așa-i,... dar trebuea să fie față și Mărioara. — Și de ce trebuia să fiu și eu, zise Mărioara rușinată privind cu ochii in­strachivi.» de dinaintea ei. — Fiind­că-i vorba despre căsătoria voastră, dragei tatei. ^ — Tată... te rog,... șopti Mărioara. W (Va urma). S

Next