Evenimentul, octombrie-decembrie 1903 - ianuarie-februarie 1904 (Anul 11, nr. 191-293)
1903-10-01 / nr. 191
No. 191 „Pe ctnd eram in vizită la Berlin, la regina, în urmă împărăteasa Augusta, am putut vedea în treacăt pe prințul de Hohenzollern, actualul meu soț. Trecură aproape mulți ani, in vremea cărora eram tristă și posomorită și în timpul cărora am fost cerută de mai mulți prinți. * Intr’o zi întîlniriim din întîmplare la Colonia, unde venisem pentru citeva ceasuri, cu ocazia unor serbări in onoarea lui Beethoven, pe prințul domnitor al Romîniei, Carol de Hohenzolern-Sigmaringen. Eram foarte veselă reîntilnindul. Mai înainte se vorbise foarte mult de dinsul, in prezența mea și știam că’și cîștigase tronul in mijlocul unor pericole politice și războinice. Străbătuse stravestit Austria pentru că guvernul austriac se opusese in chip hotărit la alegerea sa. Frumoasele turnuri ale domului din Colonia aruncau umbrele lor asupră-ne și in mica grădiniță a hotelului de Nord eu îl întrebam mereu fără să fi aruncat o privire măcar asupra trăsăturilor sale fine, regulate îmi vorbea de greaua lui sarcină și de țara cea străină care devenise așa, de câmpiile mari, întinse, de munții sălbateci, de țărănimea cea îmbrăcată in haine albe, țărănime simplă, serioasă și dotată cu farmecul elocinței și al poeziei barbare. El a vorbit mult și frumos și l’am ascultat reținindu mi respirația, neîndrăznind să întrerup și fiind transportată. El descrise pe stăpinii țării acei boeri cultivați și totuși in spirit și moravuri barbari, in sufletele cărora s’a aprins viața prin influențe bizantine și prin sîngele originei latine și îl invidiam pe tinărul principe pentru că primise un sceptru a căruia păstrare reclamă o voință tot atât de energică, pe cit și-o sabie ascuțita. Eu i-am spus curat: — Ești un bărbat fericit. * ■*— Dar concertul ? zise mama cine ne-am întors în camerele noastre înainte de a ne fi întîlnit cu prințu. tu voise și doară atît de mult să mergi la concert ! — Concertul ? rapetai eu uimită Uitasem cu totul de concert. O mamă urmai apei tu nici nu bănueșteît de interesantă și de mișcătoare e conversațiunea cu principele Romîniei și cit ii invidiez pentru frumoasa misiune ce are. Imaginează’ți, domnește peste un popor nou lumei e bătrân Insă in sînge și istorie și e trebue să’l priceapă și să’l facă fericit. E o splendidă misiune. — Ei bine draga mea, aceasta ar putea să dai vie și misiunea ta și scopul tău frumos. Principele vroiește să te a de soție. Numai pentru a te intilni a venit aci. Nu e după cum crezi o întilnire întimplătoare. Trebue că spui numai o vorbă. Citeva secunde am rămas surprinsă, apoi am răspuns ca împinsă de un Îndemn căruia nu puteam rezista : "Tu.®» Vrei» mă mărit cu el, vrei să’l ajut și să’l urmez în țara aceia minunată.* O jumătate de oră după aceasta principele de Hohenzollern a venit în camera noastră de locuit. Pe cînd îmi săruta mina buzele mele au tremurat un moment timide pe fruntea-i aplecată. Acum știa că l’am primit ca soț. De astă dată a vorbit singur, eu am fost tăcută, dar atentă la fiecare cuvînt. Nici o vorbă de dragoste, nici un cuvînt de compliment nu s’a pronunțat în aceste ore Căsătoria noastră n’a fost o căsătorie de dragoste, se baza însă pe devotament, datorie și pe arzătoarea dorință de a ne face reciproc și poporului ce-și iubeam tot binele In aceeași seară principele s’a întors în România. Peste trei săptămâni—mi-a spus va veni și mă va lua cu dinsul ca soție a sa. * Farmecul era distrus după c*ce plecase. Am petrecut nopți fără somn și zile fără liniște, mă gîndeam la pasul ce făcusem atît de repede și eram nesigură ce viitor voi avea alături de un bărbat, pe care atît de puțin l’am cunoscut, intr’o țară depărtată și necunoscută. Cum va fi urmașul severilor Hohnzollerni in sentimente și păreri ? Și oare sentimentele mele nu l vor speria, nu-i vor displace ? Eu eram deja poetă și prin contactul cu oamenii de spirit ai patriei mele și în cercul marei ducese Elena îmi însușisem ideile liberale ale dreptăței și democrației. Cind mă gândeam la lanțurile grele ale tradițiunei, cari legau neamul lui și principiile acestuia,—aceste observațiuni mă speriau...“* Ei bine, Elisabeta a Romîniei s’a ținut de promisiunea ce a fost trecută în inima ei în ziua în care l’a cunoscut tatăi pe soțul ei și soarta ei ? Astăzi după atiția ani supușii ei pot zice : da. De la începutul venirei sale în această țară, viața ei a fost o continuă silință de a cunoaște trebuințele ș tendințele românilor, așa că a devenit aproape o romîncă Cind a ajuns pe malurile Dunărei, cind țăranii îmbrăcați în alb cu cuțite de argint în brîu și pene de păun la căciulă apărură înaintea ei, cînd femeile în splendidele lor costume, cu văluri cari se întideau subțiri ca ceața munților peste fețele lor mindre, se grăbiră a o intimpina spre a o saluta cind frumoasele satelor dansară jocurile lor înaintea ei, cînd țiganii înveliți în cîrpe îi cîntară cîntece vechi de mii de ani, inima Elisabetei se îndreptă imediat spre mulțimea țărănească ce prin mii de guri ii ura bună venire Ml v—iTtWHgvi^BEBa £ (BCI Trad. CARNETUL MEU TJrH'i di* rndnvri Incontestabil un titlu suggestiv, nu este așa? Da. Intre alte lipsuri de care sufere Iașul in acest moment, lipsă de mișcare comercială, de industrie, de apă, canalizare, bunăstare sanitară, lipsă de administrație comunală cinstită avem și lipsa de cadavre. Oh ! Și nu că medicii ieșeni nu și fac datoria și că prin urmare oamenii din Iași nu mor, nici că mulțumită extraordinarei activități a d-lui dr. Buicliu starea sanitară a Iașului este astfel încît populația vechei Capitale a Moldovei nu mai știe ce-i moartea. Nu, asta nu. Ci este o mare lipsă de cadre la morga spitalului sf. Spiridon. Un număr de studenți mediciniști sunt disperați de această lipsă, care poate pentru prima oară se face a fi simțită într’o astfel de măsură. Intr’adevăr, două seziuni de examene nu pot avea loc din această cauză. In Iunie studenții anului al 11-lea și al III-lea, care după regulamentul in ființă, trec și doctoratul respectiv, n’au putut face examenul in acea seziune pe motiv că nu sunt cadavre. Orcit regulamentul in ființă este defectuos, or-cît e absurd de a unui elev care a urmat anul al Il-lea să respundă de toată materia din care într’un an nu se poate preda decît o pătrime, nu este mai puțin adevarat, însă că elevul avea drept la examen și acest drept nu l’a putut utliză din cauza lipsei de cadavre. Aceaș lucru se întîmplă și acuma. Leziunea de Octombrie se deschide miine și cadavre nu sunt Care ar fi cauza acestei lipse ? EVENIMENTUL Unii malițioși ar găsi explicația in faptul că cei mai muți medici ai Spiridoniei au fost in concediu in cursul vacanției. Aceasta ar fi însă glumă și nimic mai mult. Adevărul este că la facultatea de Iași audiază prea mulți studenți in raport cu materialul de lucru. Și unii fac o mare risipă de material. Oricum va fi interesant de urmărit cum se va găsi o soluție la această încurcătură căci e imposibil ca acumva să se adopte aceiași soluție ca la Iume anume ca să se anune examenele. B. ---------------MOOCK-------------- cronica Marți D# «n pana azi Prefectura județului a cerut consiliului comunei Voinești, revocarea perceptorului circumscripției respective. La ministerul de domenii sosesc zilnic telegrame prin care se anunță că din cauza secetei, numeroase păduri ale statului și particulare iau foc chiar de la scînteele aruncate de locomotive și ard fapoi pe o mare întindere, arborii fiind uscați de secetă. Paris 28.Tinera actriță romînă Elsa Popescu, a fost găsită moartă in camera sa de la otelul „Regina” de aici, ucisă cu focuri de revolver. A fost arestat amantul ei, gravorul belgian Grenken. Acesta se declară nevinovat, zicînd că Elisa Popescu s-a sinucis. Se telefonează din Goarnele Caprei că astă-noapte flăcările au distrus o gireadă de ovăs, proprietatea d-lui Sabinus. Deasemenea flăcările au prefăcut în cenușă casa văduvei Maria N. Grobotariu din com. Belcești Consiliul comunei Coarnele Caprei a decis închiderea stabilimentului de băuturi spirtoase, propietatea d-lui Gh. V. Gucu. In strada Păcurari a Încetat din față femeia Hana Aron în virată d 105 ani. Consiliul comunal a fost convocat pentru mini. Mercuri, ora 8 p. m. Cu plăcere înregistrăm o noua prețioasă adeziune: d. general în rezervă Leon s’a înscris infrindurile noastre. Eminentul militar a și cerut d-lui Gheorghieș Emandi, președintele clubului conservator din Bîrlad, ca să’ considere înscris printre membri clubului local La institutul antirabic au"fost internați " euitorii Petrache Burlacu și Catinca Șerban din comuna Dolhasca, jud. Suceava, fiind grav mușcați de un cîne turbat Mine 1 Octombrie va avea loc în aula universităței ceremonia de deschidere al noului an universitar. Din Roman D. dr. Riegler, distinsul nostru fruntaș, profesor de științele fisiconaturale la gimnasiul din Roman, a făcut in secția științelor fisico matematice a congresului pentru înaintarea și răspîndirea științelor, o comunicare de cea mai mare importanță. Cu ajutorul unor aparate imaginate de d-sa, demonstrează un fapt încă necunoscut pănă astăzi in știință. Arată că corpurile jenate, jenate in mișcarea lor liberă din cauza legăturilor existente intre ele, in tot timpul căderei devin mai ușoare perd din greutatea lor, iar in timpul suitei cîștigă in greutate, devin mai grele. Cînd însă corpurile cad libere, nesenate in mișcarea lor, per d in timpul căderei greutatea lor întreagă, adică in timpul căderei corpurile n’au greutate. După ce dă explicațiunea științifică a acestu atît de curios fenomen, demonstrează ca aparatul său intr’un mod expermental principiul lui d’ Alambert presentat de acest mare matematic academiei de științe din Paris ca postulat al unor calcule superioare. Aparatul d-lui dr. Riegler constă din o combinație a unui sistem static cu altul dinamic, lucrind amindouă simultane, însă independent unul de altul. Atit comunicarea cît și aparatul vor fi publicate in volumul lucrărilor științifice ale congresului , iar concepțiunea metafizică formulată de d-sa in legătură cu fenomenele observate, o amintește numai in treacit, urmînd a fi obiectul unei lucrări și publicațiuni ulteriroare. Felicitări pe d dr. Riegler și-i urăm un desăvîrșit succes in viitoarele lucrări menite să regulamenteze aplicarea acestei importante descoperiri. Aflam că mai mulți locuitori din Tg. Fălciu vor adresa zilele acestea o petițiune Ministrului de Lterne, prin care se vor plinge contra d-lui Clinceni, profetul acelui județ, care a permis d lui V., contrar disposițiunilor legei, construirea unei mori în apropiere de casele lor și de casa morei deja existentă Această plingere va fi acoperită de mai multe iscălituri. In cursul lunei Octombrie comitetul societății „Viitorul“ se va întruni sub președința vice-președintelui Iconomul Păun pentru a hotări cercul conferințelor de ținut in iarna aceasta. Se agită ideia ca conferințele să se fie în aula Universității, pentru a interesa publicul auditor și de chestiunile teologice, care par a fi amorțite în societatea noastră, preocupată de alte șiruri de idei. Curtea de apel din București, sec vacanțelor, în audiența sa de la 22 August a c., sub președinția d-lui consilier V. Rămniceanu, în procesul A. Grünfeld „Dacia-Rominia“: 1. „Dacă cererea este de natură a atinge drepturile dobîndite de ceal’altă parte, tribunalul nu o poate resolva pe cale grațioasă, fără citarea și ascultarea părților, și ca atare, calea apelului este deschisă părței vătămate prin asemenea hotăriri sau incheieri ale tribunalului. 2 Art. 444 proc. civilă prescriind că licitațiunea să se facă pe bani gata și că obiectul se va da aceluia care va și număra prețul, cu care i s’a adjudecat, arată în mod lămurit că vînzarea pe bani gata nu însemnează altceva decît că o dată cu darea sau predarea obiectului cumpărătorul să numere și prețul cu care i s’a adjudecat. Prin urmare, cumpărătorul nu poate fi obligat a număra prețul mai ’nainte de a i se dă obiectul adjudecat asupra sa, fiindcă articolul citat nu a derogat intru nimic la principiul că în contractele sinagmatice una din părți nu poate constringe pe ceal’altă de a’și îndeplini obligațiunea mai înainte ca ea însăși să o execute pe a sa. „Astfel, dacă la licitațiune portărelul a vîndut o cantitate de grîu, socotindu-se prețul pe hectolitru, această vînzare fiind făcută pe unitate de măsură, iar nu cu grămada, cumpărătorul nu poate fi obligat a răspunde prețul decît treptat cu măsurătoarea și predarea productelor cumpărate, iar nu in momentul adjudecării. 3. Nu se pot acorda daune-interese, dacă cel ce le cere nu dovedește paguba suferită“. Curtea de apel din Galați, secția 11-a în audiența da la 9 Septembre a. c., sub preșidenția d-lui Elef. G. Economu președinte, în afacerea Măndica M. Angelescu-Ministerul de finanțe. „După legea actuală de pensiuni din 22 Februarie 1902, femeea care se căsătorește cu un pensionar, nu are nici un drept la pensiune, dar dacă căsătoria a avut loc înainte de promulgarea legei, femeea de și căsătorită cu un pensionar, are drept la pensie, fără a i se mai pretinde și un trai de cinci ani cu soțul pensionar, cum se cerea prin vechea lege a pensiunilor din 1900. A lupta contra perdelei torțelor și a moleștrei funcțiunilor, iată munca obicinuită a artei medicale, mai cu seamă în cursul anotimpului rece și umed Lumea savantă are astăzi in mare favoare întrebuințarea vinului Bravais, pentru că acest vin nu e numai un stimulent banal, cu o acțiune repede trecătoare, ci un tonic cu o lungă durată, a cărui putere de întărire se exercită deodată asupra sângelui, nutrițiunei mușchilor și nervilor. Intr’un articol asupra Peninsulei Balcanice, „Le Temps“ din Paris spune că diplomația austro-rusă— care înțelege sa exercite numai ea controlul asupra aplicărei reformelor în Macedonia, in loc de un control ad hoc—ar fi cîștigat, poate, ținînd socoteală de nota lordului Lansdowne, care a fost comunicata conților Lamsdorf și Goluchowski in timpul conferințelor lor de la Murzsteg .Documentul acesta, zice „Le Temps“, n’are nimic subversiv. El e blind, moderat, împăciuitor, el se inspiră chiar in parte din ideile întrucîtva greșite și regretabile, emise de d. Balfour în scrisoarea sa către arhiepiscopul de Canterbury și de regele Eduard VII în convorbirea sa cu regele Carol al Romîniei, dar ea pune limpede chestiunea și înfățișează necesitatea unei acțiuni eventuale a Europei“. Epitropia bisericei Banu a fost autorizată de direcțiunea casei școalelor, a clădi un mare local de berărie, pe locul unde astăzi se află grădina coloseului. Membrii Camerei de comerț vor fi convocați in adunare generală in cursul lunei Octombrie. Vineri, 3 Octombrie, se va face la Sinaia botezul Principelui Nicolae, oficiat de I. PS. Mitropolitul Primat. La solemnitatea botezului vor asista d. președinte al consiliului ,și d-nii miniștri; corpul membrii Sf. Sinod, d-nii diplomatic secretari generali ai ministerelor președinții înaltelor curți de casație și conturi, etc. In astă seara pleacă in Capitală soldații bacalauriați, aspiranți la gradul de sub-locotenent in rezervă. Cu începere de miine se va aplica noul tarif al taxei medicamentelor. 1908 Corecționalizarea crinii de incendiu Din sursă pozitiva, aflăm oft se agită ideea corecționalizărei crimei de incendiu, adică să i se dea calificativul de delict și ca atare prevenitul sau preveniții să tribunalelor ordinare, trimiși înaintea . Ca detaliu, putem chiar adăuga că d prim-procuror Bamangiu lucrează la un raport circumstanțial, destinat ministrului de justiție. Șeful parchetului tribunalului Ifov, in expunerea sa, citează cazuri de incendii mari (atît in Capitală cît și in provincie), in cari jurații au achitat, cu toata evidența crimei pentru ministerul public. Concluzia d-lui Romangiu e ca să se ia juridicțiunea uorței cu jurați afacerile de incent.,_ 4, calificindu-se crima, delict, tril analul corecțional să fie chemat să cunoască și să se pronunțe in asemenea afaceri. Negreșit, dacă c Stătescu își însușește felul de a vedea al primului procuror, ministrul de justiție, in sesiunea de Noembrie va supune aprobărei Corpuliiu- Legiuitoare un proect de lege, omix să modifice, în acest sens, articolul respectiv din codul penal. Ministerul instrucțiunei publice a trimis a doua circulară directoarelor și directorilor de șerii primare, prin care se face cunoscut că se vor tolera fără timbru cărțile repetenților și cărțile, pe caii C* vii le vor avea de la premii sau că la frații lor mai mari. Au fost admiși elevi in clasa V-a a școalei de zi de militari din Iași : Gh. G. Ionescu, Tudor I. Eliat, Al. Gr. Bester, Gh. G. Teodorescu, Const. C. Ciulei. D nul Titus Lianu, licențiat în drept de la Facultatea juridică din Iași, s’a Înscris zi’cu acestea în baroul din localitate. D. Panu s’a distins prin teza sa de licență, asupra legilor agrare, care a fost mult apreciata de comisiunea examinatoare —.— Un călugăr sosit din M-rea Neamț, ne aduce știrea, că da Sîmbătă dimineață virful munților Ceahlău și Petru Vodă sunt aioți de zăpadă. Așa se explică schimbarea bruscă a temperaturei. Din Perieni se telefonează că intr’un ogor s’a găsit cadavrul unui sătean. Noaptea trecutu a nins pe munți la Broșteni și Nămrurești Asemeni a ning la Suceava, Burdujeni. Camera de Comerț din Iași a cerut celei din Bu u.ești ca să-i trimeată o listă a tuturor fabricilor din raionul ei. La hotelul Buci camera No 5 se află sosit de asta c. dimineață d-nul Georges Trandafirescu, asociat al marelor magazine f Au premier Laison“. D-sa aduce eu s^e mostre de luijugerie și costume pe măsură, cravate, mănuși, batiste, par umerie, toate articolele de lux Toate comandele se execută imediat din bucurești în condițiuni excepționale de eleganță și ef.ISî'ElijzZr ■*"Din causa secetei arăturile de toamna in anul aceeta au suferit o mare întîrziere. u 2v £.A.2=5XO — Roman — de D. Ionescu PARTEA II a VI. — Dar de Mărioara ce zici ? — Nimica, ce să zic ? 34). De obicei sara, după horă, flăcăii se duc acasă e la fete de mulțumesc părinților lor. Aceasta e o atorie mare față de fată și de părinții ei. Tache se duse mai întăi la Măriuca, unde nu stătu mai mult de vr’o oră, în care timp se „pontoriră“ necontenit. Ca să poată pleca mai devrema la Mărioara intrebuință tăcerea, nu răspundea aproape la nici o Învinuire ; nu voia s’o supere de tot, văzînd că pe unele locuri ars dreptate ; ș’apoi mai avea în mintea lui, că chiar de se va cununa cu Mărioara, să rămne bun prieten și Măriuca... Era ceva care-l ținea legat de ea , era fatalitatea. Vărzind tăcerea lui Tache, Măriuca li zise: — Dar ce va să zică aceasta ? Eu îți vorbesc și tu pare că nici nu auzi. Se vede că ți-e silă de mine ! E adevărat, că prin tăcere se scurtează vorba și cu chipul acesta vrești să scăpi și tu de mine. Mai bine du-te , ce-ți mai perzi vremea ! — Unde să mă duc ? — Unde te așteaptă. — Cine poate să mă aștepte mai mult decit mama. — Ia spune-mi un lucru : De câte ori ai sărutat-o colo in finețe ? — Niciodată. — Minți ! Eu te-am văzut. — Ce . M’ai zărit ?... — Te-am zărit, cînd ai sărutat-o pe obraji. — Să mor, dacă e adevărat ceea ce spui I — Să fie dracul afurisit ? — Să fiu și eu. — Atunci nu vă înțeleg, ori tu ești prea sfint, ori ea îi prea proastă. — Zi mai bine, că-i prea cuminte — Fie și așa, precum zici tu. — Ba nu, Zeu, îți spun că nici n’am încercat. — Și nici să încerci, căci se poate să nu-ți meargă bine ca cu mine. Eu am fost bună și prea bună ori să zic mai bine, proastă. — De ce ? — Că ți-am dat voie la cea ’ntăi dată, cind m’ai rugat și acum , văd că te-am învățat cu narar. Dar și eu, am fost altfel cu tine și altfel cu dinsa. Insă să lăsăm vorba aceasta pe altă dată , acum mă duc că mi-e foame. — Și cum vrești să pleci, fără să mă săruți ? — Mai încet să nu ne auză de dincolo. — Nu te teme, tată nu-i acasă. — Atunci, dar... — Pe cind Tache pusese mina pe după gitul Măriucăi și voia s-o sărute, o batie ușoară se auzi în fereastră din fundul casei. Tache se retrase speriat zicînd : — Nu ți-am spus eu ? Așa-i, că am pățit-o ? — „Ne boisa“ fricosule ! Trebue să fie Căpșuna, căci numai ea are obiceiul acesta. — Dacă-i așa, eu mă duc acasă. — Ce ? Nu-ți mai plac ochii ei ? Sau că te temi, să nu te fi văzut pe fereastră, cind m’ai luat de gît ? — M’a văzut, nu m’a văzut, prea puțin îmi pasă de ea. Mie mi-e foame. Și dînd să iasă din odae dădu pept în pept cu Căpșuna, care-l întimpină cu vorbele : — Ce, v’am stricat cuibul ? Tache nu răspunse nici un cuvînt și ținu drumul înainte. In cîteva minute ajunse acasă la Mărioara și fără să mai bată din picioare (Obiceiul flăcăilor de la țară e cînd se duc sara la îndrăgostitele lor ori la alte fete, să tropăiască din picioare in pragul ușei din afară), întră în casă nepoftit. — Buna noapte și buna masă la dumnevoastră. Mărioara, care stătea la masă cu tatăl seu, sări repde în sus, în timp ce tatăl ei mulțumind lui Tache, îl pofti la masă — Că doară n’am să mă dau mult poftit, deoarece mi-e foame, zise Tache. — Foame, nefoame, stăi cu noi calea și mănîncă. Tache nu mai așteptă să fie servit; luă el singur un scăunaș și se așeză la masă, unde începu să mănînce cu poftă ? — Vezi ? Cind sunt mai mulți la masă, pofta vine și fără să ai foame, zise bătrînul rizind. Mai ales și cind cineva a lucrat sau a jucat toată ziua, răspunse Mărioara Încet. — Așa mi se întîmplă și mie adesea ori, cind eram tînăr. Dar, „vorba multă, sărăcia omului“ ; eu văd că mi se usucă gura și vinul se răsuflă pe poliță. Mărioara se repezi iute de luă garafa cu vin și două pahare, pe care le umplu ochii. — Chef deplin, tatăl zise Mărioara văzînd că se prelinge vinul din pahare. — Să dea D-zeu, dragul tatei. Tache nu așteptă să fie poftit; el deșertă paharul dintr’o înghițătură. Bâtrinul nu se lăsă mai pe jos, așa că Mărioara nu apucase fiir până garafa pe masă și trebui să umple din nou paharele. — Acum se schimbă lucrurile; întăi n’am zis nimica de oarece am voit să aflu gustul vinului. — Sau mai bine zis , ai uitat de însetat ce erai. Fie și așa, însă acum trebuo ca acest păhăruț să-l beau in sănătatea dumitaie moș Vasile. /*V — Nu așa pre ; spune omenește , în sănătatea dumitale, tată socru. — Tată, zise Mărioara oarecum rușinată. Ce voești, copilu ? zise brutul privind cam cu necaz pe Mărioara, în semn că nu i-a plăcut să se amestece și ea în vorba lor. Mărioara se făcu roșie pe ooraz ca o cireașă coaptă și vrei să se scoale de la masă. Tatăl său o opri, zicîndu-i : — Ce vrai, să te scoli de pe masă ? Te ai săturat așa degrabă ? Noi nici n’avea, gând să ne săturăm , ș’apoi, nici nu-i frumos să xi scoli de la masă înaintea musafirilor. — Ba nu, tată, dar... — Dar... dar... am înțeles, ți-i rușine de vorba ce ți-am spus. Mă rog... aceasta nu-i o taină, pe care tu n’ar trebui s’o știi. Tache zîmbi de rîs, apoi zise . Ai dreptate, tată sacru, eu chiar căutam vreme cu prilej ca să se rupă odată uurauia. Ce să mai rupem curația, cind ea-i ruptă de alaltă ori. Așa-i,... dar trebuea să fie față și Mărioara. — Și de ce trebuia să fiu și eu, zise Mărioara rușinată privind cu ochii instrachivi.» de dinaintea ei. — Fiindcă-i vorba despre căsătoria voastră, dragei tatei. ^ — Tată... te rog,... șopti Mărioara. W (Va urma). S