Evenimentul, octombrie-decembrie 1904 - ianuarie-februarie 1905 (Anul 12, nr. 188-294)
1904-10-14 / nr. 200
No. 200 EVENIMENTUL zează pe logica și morala socială, și traducerea ei în practica se impune. Omul care se crește de greșala sa și este îndepărtat de peste tot locul, își va schimba îndată deposiția, și desgustat de societate va rupe orice legătură cu ea, o va disprețui, se va declara contra ei, și se va arunca pentru totdauna in recidivă. Starea de reclicivă este un mare rău social, ea ne amenință în interesele cele mai scumpe. Recidivistul poate ajunge la asasinate ; mulți dintre ei comit delictul, ca să aibă in închisoare hrană și adăpost. Ori pe ce recidivist îl întrebați pentru ce a comis din nou delictul, vă răspunde cu tristeță și descuragiat cu totul : „cu mine s’a sfirșit de acuma înainte“, apoi tace înăbușind în sine cugetarea sa pesimistă despre lupta ce trebue să o ducă pentru existență contra societăței, pe care o crede dușmană, de la care nu are nimica de așteptat, decit disprețul și isgonirea lui din mijlocul ei. I se pare că veșnic aude sentința , mergi, tu nu ai ce căuta în mijlocul celor liberi, tu ești înfierat de justiție, locul tău este aiurea, locul tău este în închisoare ! Aci nu mă pot opri de a vă cita una din fapte, pe care domnia voastră zilnic in cariera de magistrat aveți ocasia a le constata . In 1889 fiind procuror la Trib. Iași, mi s’a trimes de către poliția locală un individ arestat pentru ca prin efracție a furat un suman. In adresa poliției se spunea, că delicventul a fost condamnat la munca silnică pe viață și, după 25 ani de pedeapsă a fost grațiat de M. S. Regele. Nu vizitasem pînă atunci alte penitenciare, decit acel din Iași, și in necunoștință îmi făceam cu totul alte idei despre regimul penitenciar, viața deținuților în timpul executărei oslndei și purtarea personalului administrativ al penitenciarelor față de ea L’am întrebat pe delicvent , cum se face că după ce a lipsit din mijlocul societăței un pătrar de secol, condamnat a nu se mai întoarce niciodată în mijlocul ei, dacă nu ar fi intervenit bunătatea M. 8. Regelui, a mai comis din nou fapta de furt, cind știe bine că are să fie pedepsit și încă mai sever decu alții, fiind în recidivă. Vă voi resuma pe scurt răspunsul său, căci nu este locul aicea de a reproduce pe larg tabloul mișcător pe care mi l-a descris la venirea lui în Iași, după o absență de 25 de ani, și causa ce l’a împins ca să comită furtul. „Cînd d-l Director ’mi-a spus: „zicea el, că sunt ertat de restul osîndei de către M. 8. Regele , „că pot eși liber, neurmărit de nimeni din închisoare, că de acum „nu voi munci decit pentru mine și „că voi fi stăpin pe Întregul produs „al muncei mele, și cînd am văzut „că am eșit chiar peste poarta temniței, am simțit ceva în mine de „care nu vă pot spune. Pare că mi-a „coprins un foc inima ca să mi văd „ori mai degrabă neamurile, despre „care de la judecata mea nu mai „știam nimica. Drumul mi se părea „foarte lung, eu cit mă apropiam mai „mult de lași, cu atâta dorința mea „de a’i vedea creștea mai tare. Cind „am ajuns aici am fost dus la poliție, unde m’a înfățișat tuturor sergenților, spunindu-le cine sunt, că „am fost condamnat la muncă silnica „pe viață, că M. S. Regele m’a ezitat și că fie oare să ma aibă în verdere și pentru cea mai mică greșală „să mă aresteze și să mă ducă la „poliție. După aceasta m’a lăsat liber .Am plecat repede spre locul unde „știam că era casa părintească. Nu „puteam nemeri. Stradele schimbate, casele prefăcute. Nu am putut găsi casa părintească. Pe locul ei sunt zidite dughene. Nimeni din familia „mea și cunoscuții mei. Toți au m *„rit sau s’au strămutat de aicea Pe ’cine am întrebat nimeni nu mă cunoștea și nici își amintea de părinții „și rudele mele. Ori în ce parte a o „rașului m’am dus, pe unde ’mi a „mințeam că aveam cunoscuți, nu „am găsit pe nimenea. M’am dus pr „la casele boerilor mari, pe unde lucrasem, unele din ele prefăcute în „dughene, altele aproape nelocuite. *„Nu mai sunt grajdurile cu cai, trăsuri, harabale, vătavi de ogradă, și cîte altele. Am mers în mahalaua .Frumoasa unde locuiau mulți țigani, „am găsit numai cîțiva spoingii, dacă „nici aceștia nu știau dacă a fost „vre odată familia mea. Atuncia am „văzut ci sunt de străin și o durere „în suflet m’a cuprins. Unul dintre „spoiangii m’a primit în gazdă și tot „el m’a dus de m’am tocmit la lucru. „Am lucrat două zile, în a 3 a zi a trecut pe acolo sergentul, m’a văzut, a chemat pe stăpîn, i-a spus „despre mine, și acesta m’a îndepărtat îndată de la lucru. Peste cîteva „zile m’am tocmit aiurea la muncă, „și după 3 zile mi s’a întimplat acelaș lucru. Negăsind nicăerea ca să „muncesc și neavînd ce mînca, am „rupt lacata de la bordeiul unui țigan, am furat sumanul, l-am vîndut, „și am cumpărat pîinel“ (Va urma) CRONICA TEATRALA LOUI_S XI — Tragedie în cinci acte, de Casimir Delavigne — Silvain, celebrul profesor de la conservatorul din Paris, societar al Comediei Franceze, a jucat aseară pe scena teatrului nostru rolul lui Ludovic al XI-lea, din piesa lui Casimir Delavigne, tragedie prea mult cunoscută în Franța, și prea puțin la noi. Louis XI e mai mult o serie de tablouri — decît desfășurarea propriu zisă a unei acțiuni — represented pe faimosul rege al Franței, către apusul vieței sale. Silvain a redat în chip minunat, tipul crudului rege al Franței, care tremură gîndindu-se înfiorat că i se apropie sfirșitul, și totuși, între două rugăciuni, dă ordine să se tae zeci de capete. E evident că succesul obținut aseară de către bătrînul societar al comediei franceze, nu e datorit piesei ce a ales să joace pentru prima oară pe scena teatrului din Iași. Piesele istorice, sunt puțin gustate la noi, mai cu seamă atunci cind subiectul a luat din evenimente petrecute într-o țară străină. Cu toate acestea Silvain a cules aseară bogate ropote de aplauze, ropote care desigur se transformau în adevărate ovațiuni dacă juca o piesa cu subiect mai modern, ca Papa Lebernard. Piesa a fost jucată la noi de Novarl, nu de mult, și publicul ieșan a gustat mult atit piesa lui Ricard, cît și interpretarea rolului principal, și tocmai pentru aceasta, publicul căruia îi plac comparațiile între celebrități, avind drept criteriu jocul lui Novelli, ar fi apreciat mai bine talentul lui Silvain. Spusesem d-lui Silvain, într’o convorbire ce am avut cu d-sa in seara venirei la Iași, că publicul ieșan, ales și cult, nu se lasă ușor entuziasmat, și că aplauzele sale pot fi cea mai sigura chezășie pentru un artist, că și-a interpretat bine rolul. „In general xominii, și mai cu seamă ieșenii sunt naturi reci...“ Dar d. Silvain nu mă lasă să termine fraza, tăindu-mi vorba cu exclamarea : — „Ei bine, eu îl voiu încălzi !“ și într’adevăr sfirșitul actului al treilea—în text al patrulea,—act în care Regele se tîrâște implorînd clemența lui Nemours, gata a-i împlînta pumnalul răzbunărei, sfirșitul actului al treilea zic, a fost acoperit de evațiuni entuziaste, de aplauze ce nu mai luau sfirșit. Nu mult mai puțin succes a obținut și d-na Louise Silvain in rolul dominului. Restul trupei se compune din elemente tinere , elevi și eleve din scala maestrului Silvain. S’au remarcat în special interpretul rolului mdicului regelui Ludovic, și acelui rolului lui Nemours. D ra Berthe Beivel, a dat o gingașă M rre, alba și •arată ca una din florile de lus de pe blazonul regilor Franței, păcat numai că nu spune mai bine versurile. S’au remarcat, in roluri de și trficî, d-rele Blanche Barat și Marbeau. Dar d-ra Barat, joacă astă-seară rolul principal—al Blanchei—din „Le roi s'amuse“, și vom vorbi despre d-sa în cronica din numărul viitor. Boulogne. Carnetul sărei Salade și nu era plină, totuș lumea care a asistat la reprezentație celebrului Silvain, a rămas încîntată de jocul său, precum și de acei ce-i secondau. Am observat in loje : D-nele Marie J. Ghika, Dea Bogonos și Eugenia Ghyka, principesa Moruzzi și d-na Plaine, d-nele G. Crupenschi și I. Raliet; d-na Elena L. Rosetti, d-nele Aristy Bossie și Loulouche căpit. Scorțescu, d-nele dr. Tzaianu și sub.locot. Cantuniari, d nele Ortansa Drosso, Mignano și d-rele Scheletti și Mignano, d-nele Sophie Pennescu și Vidrașcu, d nele Pallady și Miclescu, d-nele N. Catargi și Adela Grigoriu, d-na Sophie Gane și d-rele Gane și Botezatu, d-na Cleo P. Sion și d rele Genoi, d-nele inginer Corban și dr. Anghel, d-na căpit. Zamfirescu, d-ra Aurica Tasian, d-nele Gheorghiade și Papadopol, d-na și d-ra Berea, d-nele Weisengrin Unter. Instaluri: D-na Emma căpitan Stroia, d-na Bărzu, d-na Gall, d na V. Sculy, d-na dr. Culianu, d na O. Chirilă, d-na Cristofor, d-na dr. Lambrior, d-na căpitan Văitoianu, d-nele dr. Hurmuzescu și căpit Văleanu, d-na Petrovanu, d-na ing. Miclescu, d-na Laura Constantinescu, d-na Brăndză, d-na Irimescu, d-na M. Cantacuzino, d-na Beldiman, d-na Mitra, d-na Tisescu, d na Drăghici, d-na Gorina D. Iamandi, d-na Cugler, d-na Vecsler, d-na Panopol, d-na Em. Cernătescu, d-na Severin, d-na Gheorghiu, d-na căpit. Văitoianu, d-na Socot. Ghyka. Domnișoarele: Natalia și Lucetta Cazaban, Maricelle Bărzu, Mariette și Netty Negruzzi, Margareta și Magdalena Tzony, Elena Brăndză, Alice și Lucie Stross, Gheorghiu, Cantacuzino, Lucia Drăghici, Botez, Șendrea, Lelia. Suveranul și patrionl conservator Sub acest titlu, confratele nostru „Țara“ scrie următoarele: Regele și-a exprimat înalta sa mulțumire pentru loialismul și devotamentul, pe care i l-a arătat partidul conservator din Moldova, cu ocazia călătoriei sale la Iași. Suveranul a căpătat, cu această ocazie, o nouă dovadă, că acei cari l’au impedecat, în niște triste împrejurări, de a abdica și a părăsi țara, vor fi totd’auna la posturile lor, ori de cite ori va fi vorba de a proba dinasticismul și dragostea lor pentru Coroană.* Cuvintele și mulțumirea regală, pentru manifestațiunile amicilor noștri din Moldova, sunt nu numai o satisfacție, dar și o răsbunare a partidului conservator, contra infamiilor colectiviste. Se știe într’adevăr, cu altă nerușinare atacă presa colectivistă pe fruntașii și amicii noștri, atribuindu-le intenții pe cari nu le-au avut nici o dată și fapte, pe cari nu le au comis. Exprimînd mulțumirea sa pentru primirea călduroasă de la Iași, care se datorește, în mare parte, conservatorilor, Suveranul a recunoscut cît de nedrepte și de neîntemeiate erau aceste atacuri. Cuvîntul regal a spulberat clar infamiile colectiviste. Mărunte — Duminică 17 Octombrie, se va ținea la școala din comuna Dumești, conferința cercului cultural. Vor lua parte 9 învățători din cercul respectiv și sa vor discuta chestii de invățămint și de agricultură . Azi dimineață toate monahele mănăstirilor Varatec și Agapia, ce fuseseră venite cu prilejul sfințirei bisericei Trei Erarhi, s’au reîntors la mănăstiri. — Locuitorul Vasile Niculici, din comuna Sinești, s’a împușcat din imprudență în mina stingă, pe cînd curățea un pistol. Niculici, a fost internat in infirmeria comunală. — Duminecă 17 Octombrie, ora 2 p. m., Corporația meseriașilor, a convocat pe toți membrii săi, în adunare generală, in sala Guriei cu juri din localitate. -- D-l Danila, a fost numit ofițer de poliție, in locul d-lui Popescu demisionat. — Se telefonează din comuna Hodora, că femeia Anica Tudose, a dat naștere la trei copilași : două băieți și o fată. Atit mama, cît și noui născuți, sînt pe deplin sănătoși. — Din Fălticeni, se comunică, căalaltă eri, a dispărut din acel oraș, elevul Constantin Ștefăniu. Autoritățile de acolo, cer urmărirea lui. — Eri au fost expulzați, prin punctul Ungheni, indivizii N. Sirma și P. Hristea, supuși ruși, găsiți în stare de vagabondaj în localitate. Din străinătate — Telegramă din Constantinopol: încercările făcute de Poartă spre a stabili o înțelegere între patriarhat și oposițiunea din sinod, compusă din opt membri, au încurajat pe aceștia din urmă pina într’atita că par hotărîți să recurgă la mijlace extreme. Dinșii au răspîndit svonul că vor forma cu patru mitropoliți, cari se află aici, un nou sinod, sub președinția ex-patriarhului Anthymos VII, spre a destitui pe patriarhul Ioachim III și pe partizanii săi, desbrăcîndu-i de demnitățile episcopale și sacerdotale. Se pare insă că aceasta e numai o simplă amenințare. In schimb, consiliul sinodal, compus din patru membri eclesiastici și opt membri laici, ținut sub președinția patriarhului Ioachim, a hotărit să se insiste din nou asupra decișiunei de a se îndepărta patru membri din sinod și a delegat doi membri spre a face această declarație marelui vizir. Aceste certuri interne aduc o mare vătămare autorității și intereselor patriarhatului, mai cu seamă acum cînd situațiunea Bisericei patriarhale e așa de grea și se mai află la ordinea zilei și chestiunea romînilor macedoneni. Știrile din Belgrad despre căderea patriarhului se întemeiază asupra unor informațiuni neexacte și tendențioase Deși Turcia, căreia nu-i convine consolidarea posițiunei patriarhului, se încearcă să aducă o înțelegere trecătoare între patriarh și oposițiunea din sinod, totuși va aproba mai ia urmă hotărârea legală a consiliilor reunite, eclesiastic și laic, ținînd seamă de cercurile competente grecești, de populațiune și de guvernul grecesc, cari țin cu patriarhul Ioachim. INFORMAȚII . Elevul I. Marinoschi, care acum cîtva timp, a încercat să se sinucidă, trăgindu-și un glonte de revolver în timplă, se află pe deplin restabilit. Peste cîteva zile, Marinoschi, va părăsi spitalul. Ö“Revizoratul școlar al județului nostru, a pus in vedere învățătorilor, ca să nu neglijeze de a ținea in fiecare Duminică și sărbătoare șezători. % Mîlne fiîmi serbatoare, ,Cuvioasa Paraschiva“, ziarul mostru, mi va apărea de cit Vimeri la orele obicinuite • Dl V. Vladoianu, vice-președintele clubului Conservator din Iași se află de ori in orașul nostru. O Amicul nostru, prințul Dinu Moruzzi, deputatul Colegiului al III- ea de Dorohoi, a sosit în orașul nostru . Un tînăr evreu, elev in clasa VII, la unul din liceele din localitate, a cerut direcțiunei Mitropoliei Moldovei, încuviințarea de a trece la creștinism, rece ca o statue. Leonta n’o vedea decit foarte rar, căci avea prea multă treabă și nu lua parte la petrecerile care ocupau cu desăvârșire de Vilma. De aceea Vilma glumea adesea ori pe suma ei și trecea uneori și peste glumă. Insă Leonia nu știa nimic despre aceasta, căci nu era o femeie căreia li puteai veni cu născociri și vorbe deșerte; nimeni n’ar fi cutezat-o, nici chiar Bukhard, căruia ii rămăsese din noaptea acea o groază ascunsă de natura ei puternică și oțelită. „Mamă !“ zise Baldo, îi zicea întotdeauna „mamă“ și nu „mama“, cînd voia să-i spuie ceva neobișnuit or ceva de mare importanță. „I nehipuiește-ți, mamă, mi-a zis „Păcinicei“. Și eu nu sînt Păcinicei pentru ea, numai pentru oamenii buni sínt Păcinicei, și o urăsc !“. ,Ce’i asta copile ? despre cine vorbești ? Și cum poți întrebuința un cuvînt atât de urît. Nici n’ai voie să te numești Păcinicei, dacă poți urî!‘‘. „Dar știi, mamă, e aia, pe care o găsește tata frumoasă, care merge cîteodată călare cu noi și e azat de 1904 . In astă seară va avea loc acasă la d. Naum, o consfătuire a membrilor grupărei junimiste din"localitate . Prefectura de județ a trimes cîte o circulară, primarilor din comunele rurale, prin care îi invită, să pue la dispoziție învățătorilor, lemnele și iluminatul necesar, pentru ținerea șezătorilor Duminicile și în zilele de sărbători. Pe Dunăre. — A apărut ultima scriere așteptată cu nerăbdare: „Pe Dunăre“ de Carmen Sylva. In această nouă publicațiune, augusta noastră scriitoare a știut să redea cu un puternic talent impresiile ei delicate ce le-a cules astă primăvară în triumfalul voiaj întreprins de familia regală pe Dunăre, de la Orșova la bulina. E o lucrare“de factualitate, care merită a fi citită de toți Romînii și de iubitorii de artă subtilă. " Direcția "generală a Serviciului Sanitar, a trimes o circulară Serviciului Sanitar al județului, prin care 1l invită, ca pe viitor, să nu mai numească ca agenți Sanitari, decii dintre absolvenții școalei de agenți sanitari, care au făcut stagiul cerut, la un spital. ® Cutremurarea muntelui. — De-o săptămînă și mai bine Epoca anunță că va publica o celebră scrisoare din depărtare, adresata d-lui N. Filipescu. Scrisoarea a apărut în fine ; am cetit’o și — ... socoteala de acasă nu se potrivește de loc cu cea din tâig . Aflăm că mișcarea în poliția locală, pe care am anunțat-o acum cîtva timp, pe ziua de 15 Octombrie, va consista în o rotație între subcomisarii și ceilalți agenți polițienești, de la o secție la alta. ® Tipic liberal.—E cu neputință ca sub regimul liberal-național dar averile oficiale în care sînt fonduri de rînuit, să nu sfirșească treaba după tipicul stereotip patrioților. Așa de exemplu s’au descoperit nenumărate fraude comise de autoritățile comunale, cu ocazia distribuirei porumbului, în ințelegere cu membrii consiliilor de administrații a băncelor populare S’a rînduit anchete, dar se știe soarta anchetelor, sub regimul actual, mai cu seamă cînd în joc sînt de-ai noștri. • Liberalul recunoaște că există revolte.—După ce a cercat atîta timp să nege existența răscoalelor țărănești, acuma vine și prin cîteva rînduri confirmă în totul spusele noastre . Iată acele rînduri cari fiind publicate în forța oficioasă locală, credem nu fac decît să exprime convingerea ei intimă . Potolirile momentane, ale mișcărilor ce se ivesc din ce in ce mai des în traiul țărănimei noastre, nu trebue să ne facă să credem că am aranjat cestiunea. Focul arde sub cenușă și teama de noai flăcări trebue să ne îngrijească. De acord, perfect de acord Cine a zis vreo dată altfel ?! < Mulțumim „Liberalului“ că Ia sfirșit a reușit să vadă ceea ce de atâta timp au văzut alcătuitorii faimoaselor rapoarte: d-nii Leonescu, G. Negulescu și G. Săndulescu. A fost adus și înaintat în institutul antirabic din localitate, copilul Manole, al lui Petrache Busuioc, din comuna Berești, mușcat grav la față de un cîine turbat. Se știe că d-l Tanase Ghiorghiu, caută de mult timp ocasia, de a putea face mai multe căpătueli, la Epitropia Sf. Spiridon. Emi, d-l Tănase Ghiorghiu, stăruia mult pe lîngă d-l Dr. C. Bottez,—al doilea epitrop al Spiridoniei, ca să facă oarecari schimbări pe ziua de 15, în personalul epitropiei. Nu ! zise d-l Dr. Bottez, eu unui nu fac nimic pînă nu va veni Maury din străinătate ! ” Poliția noastră in urma unei telegrame de la Siguranța din Capitală, urmind de citeva zile pe individul Ioan Pădure, care și-a asasinat pe propria sa femee, a reușit să-l prindă aseară lui.Asasinul a fost înaintat parchetaveselă și vorbește atîtea prostii de nu se înțelege ea singură. Vorbește niște prostii mamă pe care nici Toni nu le-ar spune !“. Leonia deodată se întunecă și părea că un moment nu aude pe băiat, părea că vede numai umbra închisă subt genele ei, dar apoi zise cu stăpînirea ei obișnuită : „Cind aude Păciuicel pe cineva spunînd prostii, trebue să gîndească , sărmana n’a avut o mamă bună“. „Mamă, dar cînd întoarce spatele la cei săraci și nu le dă nimic „Atunci Păcinicel se duce încet, cînd nu’l vede nimeni, și dă el celor săraci. Multe trebue să le faci ca să poți purta un nume atît de frumos“. „Dar cînd ea mă numește Păcinicel, mamă „Asta să n’o poți tu suferi, copile, cind atîția oameni buni te numesc astfel ? Și cine știe dacă odată, fie numai o singură dată, nu-i vei putea face vreun bine“. Leonia aftă: „Toni“, zise Baldo în căsuța lor, „știi ceva ? Dacă cade de pe cal și’și ? Pe ziua de 26 Octombrie a. c. se vor face mai multe permutări în garnizoana locală. «TA. S. R. Principele Ferdinand, se află de eri la Florești, în vederea unei vînători de trei zile, împreună cu d. G. Gr. Cantacuzino. 9 In astă-seară, cu trenul de 9 și 5, vor pleca la București, cîte 25 elevi din clasele a VIII-a, de la liceul Național și liceul Internat, precum și 25 din clasa a IlI-a, de la școala comercială gr. Il-lea, pentru a vizita expoziția agrară din capitală. *“•**** ‘Ta 0 Model de corectitudine gazetărească. — Ziarul„Tribuna Liberală“ din Galați, găsește o formulă foarte nostimă pentru a reproduce textul convorbirei avute de un prieten al ziarului, cu d. dr. Riegler în privința procesului Jacobsohn. Intr’adevăr „Tribuna Liberală“, glăsuește astfel : D. dr. Riegler, a declarat că după noile cercetări făcute, s’a dovedit existența mercurului în oase, însă într’o cantitate mică Convingerea d-lui dr. Riegler, este că e vorba de o intoxicație de mercur și că acesta a fost introdus pe cale stomahală. Știrea aceasta,publicată compactă, nu poartă indicația că a fost luată din „Evenimentul“, ci este dată ca făcînd parte din telegramele speciale primite din capitală. Din ordinul ministerului de interne, toate consiliile județene din țară, in viitoarea lor sesiune, vor lua dispoziții ca să se acorde premii bănești pentru vînătoarea și stîrpirea paserilor răpitoare, cari amenință cu distrugerea potîrnichilor și altor pasări folositoare. Consiliile se vor pronunța și asupra sumelor, cari urmează a se înscrie in budgetele județelor pentru reorganizarea poștei rurale. • Revizoratul școlar al județului nostru, lucrează la tabloul învățătorilor din județul nostru, cari vor fi trimiși la cursul de repetiție de pe lingă școala normală „Vasile Lupu“ spre să-și reînprospăta cunoștințele. • Un început de incendiu s’a declarat astă noapte in strada Ghika- Vodft No 32 la evreul Mendel Dulberghar Focul, care putea să aibă urmări grave, a luat naștere de la o țigară pe care numitul o uitase pe masă. Intervenind vecinii focul a fost localizat. P. S. S. Episcopul de Huși, Conon Aramescu Donici, cu acceleratul de dimineață a sosit în localitate P. S. S. e găzduit la palatul mitropolitan. Ministerul instrucțiunei publice a cerut prefecturei județului, să intervină la primăriile din județ, spre a se abona la revista TM „Albina“ înființată și publicată pe cheltueala acelui minister. Azi dimineață moaștele Cuvioasei Paraschiva, care se află instalate in biserica Trei Erarhi, au fost scoase și așezate In curtea bisericei, unde s’a făcut un adevărat pelerinaj. Moaștele Sfintei vor sta în curtea bisericei, pînă mnline, după amiazi, cînd iarăși vor fi așezate în biserica Trei Erarhi. ” La 15 Octombrie, se încep la facultatea de medicină, examenele de doctorat, și Un violent incendiu, isbucnind ori pe moșia Borșa, de pe teritoriul comunei Roșeani, a distrus o mare gireadă de pae destinată pentru hrana vitelor arendașilor moșiei. Gireada distrusă de flăcări era proprietatea d-lor Marcus luster și A. Milan arendașii. Pagubele sunt însemnate. Nu se cunosc cauzele care au determinat focul; ■ s’a deschis o anchetă. 0 Afacerea dublului asasinat, din mahalaua Broscăriei, a venit în cercetare, înaintea Cabinetului 3 de instrucție. Eri a fost ascultat bătrînul evreu Iosef Linhart, unul dintre victimele asasinatului Mline vor fi citați pentru a depune ca martori, mai mulți țigani, prieteni ai țiganului Borescu, unul dintre autori, fringe piciorul, o aducem aici și căutăm noi singuri“. „Dar cum s’o facem să cază ?“ întrebă Toni. „Să rugăm pe Dumnezeu“, era părerea lui Țaldo „Nu, Păcinicei, facem o gaură, în care să se poticnească calul “. „Nu, nu, Toni, asta nu se poate, căci atunci n’a făcut’o Dumnezeu, ci noi vișine“. „Dar pe ce s’o culcăm aici în căsuța noastră ?“ „Pe mușchi“. „Ba nu, pe urzici“, zise Toni cel răsbunător, la care se răstse Vilma odată, fiindcă nu i se dăduse la o parte din drum, și nu i se dăduse la o parte ca s'o supere, căci Păcinicei o urăște și ea se arată fudulă cu Păcinicei, iar Toni e ca un cățel, latră și mușcă îndată ce întinzi mina spre protectorul lui. CARMEN SYLVA Bate la ușă (Noapte de vijelie) Vecinii veneau bucuroși la aceste serbări frumoase, ba Începură chiar b’o găsească și pe Leonia plăcută, cu toată mintea ei prea ageră, care înainte nu le venea la socoteală. Adeseori o rugau să primească pentru cîtva timp la sine in casă copiii neascultători. La început nu prea voiai s’o facă, temindu-se să nu strice pe Baldo pe care ’l crește fără pedepse. In curînd însă văzu, că pentru copilul prea singuratec alți copii erau o mare plăcere și o distracție și că-i măreau chiar dorința de-a Învăța. Astfel ajunse a avea săptămini și luni întregi o școală mică, în care domnea o mare emulație. Baldo venise într’adevăr ca un înger mîntuitor și deșteptase tot ce era mai bun și mai mărinimos în părinții săi. Copii îl numeau „Păcinicei“, căci întotdeauna făcea pace și știa să înlăture dojana și pedeapsa de la ei. Se povestea in tot județul, cum o dată prinsese o lovitură care era menită să loveasca pe un alt băiat, și cum se uitase la țăranul înfuriat cu ochi atât de minunați, Incit țăranul își aruncă biciul și rămase desnădăjduit de a fi lovit un asemenea înger. Băiatul căruia îi venise în ajutor—îl chiemă Toni—era din ziua acea nedespărțit de el ca umbra lui. „Păcinicei cu Toni“, ziceau toți. Clădeau împreună colibe mici de lemn, le acopereau cu mușchi și cu coaje de copac, apoi le puneau ferestre de sticlă roșie și ședeau inde. Era insă în partea locului o singură persoană, în contra căreia Baldo avea o aversiune hotărîtă. Insă nimeni altul nu împărtășea aversiunea; din contră toți numeau pe fata aceea „Vilma cea frumoasa“, și dacă ar fi avut ea numai cît de puțină avere, ar fi avut atîțea pețitori, precit avea admiratori. Era înaltă și mlădioasă ca o trestie, purta părul scurt, cu burle cafenii care-i înconjurau capul cel fin, nncit ceafa cea frumoasă rămînea descoperită, iar fruntea îî era umbrită numai în partea stingă de o buclă. Sprincene minunate îmbolzite erau de-asupra unor ochi cafenii deschiși, care aci priveau cu blindețe, aici scăpărau fulgere. Pielița albă străvezie, obrajii puțin rumeni, schimbînd în fețe; gura părea luată după o antică, atit de frumos era tăiată, și adeseaori buza de sus se deschidea arătind dinți sclipitori. Pe obraji și pe bărbie avea gropițele cele mai încintătoare de pe lume, care poate nu se arătau întotdeauna pe nevrute Călare, pe jos, la vînătoare, la pescuit, la joc, la înotat, la trasul la țintă, la jocul de crochet, la picnicuri și la teatrul pretutindeni Vilma era cea d’întii, ca un prîsnel de neasumpăr, bâtîndu’și joc fără de milă de adoratorii ei. Se zicea, că avea două dueluri și o sinucidere pe conștiință. Dar numai gurele rele născociseră o așa vorbă; toți ceilalți pizmuiau pe Vilma cea frumoasă, care strica tuturor fetelor căsătoriile, lua femeilor adoratorii și rămînea cu toate astea (Va urma) !