Evenimentul, octombrie-decembrie 1906 - ianuarie-februarie 1907 (Anul 14, nr. 185-285)
1906-10-01 / nr. 185
Amh XIV. — No. 185 »UMMItL ÍO SIMI REDACȚIA SIlADMINISTRATIA éá Straa* JLa&ugncanw H IAȘI kpare în toate zilele de lucru CJn număr veehiu 50 bani EVENIMENTUL Telefona. Ziar Conservator E I SI IT CI**«0O»K Adversarii noștri, cum sunt ei deprinși din fire, tratează tot ce nu este catafto liberal-national, de incapabil, om de strînsură, lipsit de ori ce valoare, și mai presus de toate, de necinstit. După liberali, inteligenta, nașterea, valoarea, cinstea, se găsesc numai și numai în bataclanul șefit contestabilicește de d-nul Sturza, și efectiv de dl Carada. Nu e ziar liberal-național, în care să nu vezi coloane întregi înșirate,pe tema aceasta, ca și cum lumea romîneasca nu ar trăi aci în țară și nu ar cunoaște valoarea și cinstea tuturor bărbaților noștri politici, cari s’au perindat la cîrma statului. Pretenția aceasta ridicolă și nejustificata a liberalilor de a căuta să se superpuie ca singură pătură politica de guvernămînt, monopolizînd meritul, inteligenta și cinstea,am putea-o spulbera cu relevarea întregului trecut al adversarilor noștri. Pănă’n ultimele timpuri cînd liberalii au început săfie mai puțin ofensivi, — întreaga politică roșie de odinioară a fost un desastru pentru țară. E prea lung sa cităm fapte concrete, ca exemple de nemernicie și de incorectitudine, a căror înșirare nu ar mai avea sfîrșit. Vom lua ca pildă însă, ultimii patru ani de guvernare liberală, și-i vom pune în comparație cu cei aproape doi ani de regim conservator, spre a se vedea, cîtă diferință este între aceste două epoce, care se deosebesc în modul cel mai bătător la ochi. Timp de patru ani dearîndul, liberalii cari veniseră cu celebrul program de economii în proțap,—au fost incapabili să realizeze ceea ce făgăduise, altfel decît distrugînd toate serviciile publice, desorganisînd armata, și cauzînd catastrofe de drum de fer, în care s’au perdut multe vieți omenești. Miile de funcționari rămași pe drumuri, doliul familiilor, golăciunea și foamea ce sufereau ostașii noștri, au pecetluit ultimul regim liberal, și l’au făcut odios țărei. " Și pe cînd poporul îndura toate suferințele,corifeii liberali își rotunjau averile, cumpărau moșii, și strîngeau bani albi pentru zile negre Ca opere de mare înțelepciune, liberalii ne-au lasat moștenire o sumă de alcătuiri și reforme șchioape, fără sens și chiar absolut dăunătoare intereselor noastre publice. Cine nu știe bunăoară ce încurcături amenința să producă tărei, celebrul tarif vamal al d-lui Costinescu așa cum a fost făurit, și cum prin acel tarif se favorizau intenționat o sumă, de întreprinderi și industrii liberal-nationale Cînd comparăm insă cei patru ani de restriște, de incurcături și de ignorantă de care a dat dovezi guvernul d-lui Sturza, — cu acești din urmă doi ani de regim conservator,—oricine poate vedea diferența. In douăzeci de luni de guvernare, partidul conservator a introdus o sumă de reforme binefăcătoare în stat, a ridicat finanțele, a reorganisat și sporit armata acoperind toate lipsurile și inzestrîndu-o în mod confortabil cu toate cele necesare, a inbunătățit serviciile căilor ferate, și a organizat frumoasa expoziție jubilară, care a dat ocizia sa se strîngă și mai mult legăturile de frăție ale întregului neam romînesc. Cu toate aceste, pentru cineva care n’ar cunoaște tara romîneascâ, cetind ziarele liberale, ar crede că adversarii noștri sunt niște mesii, pentru țară, pe cînd conservatorii nu produc decît desastre. Cred oare adversarii noștri, că atentînd la naivitatea publică și căutînd să mistifice spiritele de bună credință dar neștiutoare cu tot felul de calomnii contra guvernului conservator, vor cîștiga popularitate și vor putea trece, ca partid de samă ? Se ’nșală dacă o cred, și aceasta tocmai, probează, că neputînd să’și creeze vre-un pedestal din fapte bune, caută să se ridice pe vorbe rele, de-a umbla, expresie liberală, în două luntre. Cu acest fel de-a născoci, de-a potrivi afirmațiunile,de-a le da o interpretare sau alta, noi ne prindem ca pe o singură linii din „Liberalul“ să trimitem pe uni oameni la ocnă, iar pe ceilalți se balamuc. Am putea, urmînd acest sistem de-a face gazetărie să probam de pildă, că nu numai că la acel ziar nu e nici o direcție, dar că cei cari s’au încercat să facă pe directorii au fost luați în zemamea. Am putea de pildă, arăta că nu numai că d-nul Poni, șeful partidului local, e dezgustat de atîtea intrigi cate se fac, dar că d-sa însuși nu e recunoscut, de către toți membrii clubului. Am putea arăta că dl. dr. Boitaz, își afirmă din zi in zi veleitățile de a i se acorde un portofoliu ministerial, pie cît dt in om și aceasta e invenție ? Dar invenție e oare certurile pe care le-am dat la iveală prin coloanele ziarului nostru cu privire la loc malele ce vor să le ieie, pentru cind o ß să vie la putere ? Dar invenție e oare lupta ce și-o dat pe față diferitele coterii liberale de la stăpînirea ce vor s’o exercite asupra direcției ziarului ? Dar Steriștii, nu există ? E invenție ? dar Centralii ? nici ei ?.. Dar lupta centralilor de a reduce numărul membrilor executivi pentru a putea căpăta, de fapt, conducerea partidului ? Dar decisiunea lui Radu Vasiliu, e poveste ?... Cu furia în contra lui Gh. Săndulescu e imaginație ? Dar dl. Cozadini... oare, să fim drepți, merită o altă soartă, datorindu-i calitățile pe cari le are și de care a dat atîta dovadă ?... Dar veleitățile d-lui Pennescu ? dar dl. Fîntînariu, care... e... și nu e director al ziarului...? A... nu... dar aceasta însemnează discordie la conservatori și armonie la liberali! Logică, frate, nu glumă. Nu-i așa ?... Zăriți pasul din ochii noștrii și nu vedeți bîmi din ai voștrii...! Dar aceasta n’are a face, ei sînt în armonie și noi în discordie !.. Uite așa, mai înțelegem și noi. !Armorics „Liberalul“ tot nu și-a lăsat obiceiul, pe de-a născoci, pe de a se lăsa ei înșiși înșelați asupra vreunei discordii ce-are existînd în sinul partidului nostru Cu ocaziunea unei noi afirmațiuni precise a concordiei ce există între șefii partidului nostru local, ziarul cu pricina, înșiră iarăși o sumă de închipuite afirmațiuni cu privire la aceste disensiuni : ba că dl. D. A Greceanu așa, ba că dl. A B&dA reu, pe dincolo, ba că articolul cutare e scris în vederea loviturii ce s’are pregătind dlui Bădăreu, ba că cutare tinie, scrisă de cutare,are menirea de-a linguși pe unul, ori Fugitive „Evenimentul 112, ziar eu director în două luntre". Liberalul de erl Nu știu ce vă pasă vouă oft’i păziți de aproape pasul Și între luntrele amîndouă Vă băgați de-apururi nasul 1 Iod LITERE & ARTE D i calomnie a d-lui prof. Tette Antonescu D. Teoharie Antonescu, faimosul orator junimist de la Teatrul Lyric, și din nefericire pentru știința archeologiei, profesor la Universitatea din Iași, și a reînceput campania de injurii și calomnii la adresa d-lui Tocilescu. Desigur că aceata era singura cale pentru ca să se facă cunoscut, căci pînă astăzi prin lucrări științifice a rămas cu desăvirșire ignorat. Prilejul reînceperei campaniei i s’a dat de ultima comunicare a academicianului nostru acut în ședința dela 15 Septembrie curent și despre care în coloanele noastre s’a făcut o amănunțită dare de seamă. La această ședință d. Antonescu a crezut de cuviință să se socotească ca membru al Academiei și fără nici o jenă să ocupe un scaun academic în incintă și la masă, în rînd cu ceilalți membri, ceea ce era din part,ei nu numai o lipsă de bună cuviință, dar și o dovadă de inconștiență. Pentru evitarea oricărui scandal biuroul nu l-a invitat să părăsească incinta, și i-a tolerat ca în tot timpul comunicărei d-lui Tocilescu să ia note în mod ostentativ și să gesticuleze în mod ridicul. Așteptînd ca această nouă serie de articole ale oratorului junimist să țigăsească un sfîrșit, ne ocupăm astăzi de o singură afirmațiune din primul articol din Epoca cu No. 238, și în interesul adevărului și al prestigiului unui profesor universitar, îl invităm să dovedească , că în ediția germană a operei d-lui Tocilescu „Despre monumentul de la Adam Küssi" publicat î n Viena în 1895 „studiul arhheologic propriu zis este opera a-lui Benndorf, dovedită prin iscălitura proprie a marelui archeolog, și că în traducția romînă, numele lui Benndorf a dispărut“. Ca unul ce am avut prilej să studiez întreaga literatură referitoare la Adamklissi și prin urmare cunosc foarte bine ambele ediții ale operei d-lui Tocilescu, pot afirma că cele spuse mai sus de Antonescu, este încă una din numeroasele calomnii cu care d Antonescu încearcă să mistifice opinia publică și să lovească în reputația colegului său de la Universitate. Ținem la dispoziția oricui ambele ediții ale operei atit cea germană cît și cea romina, spre a le putea confrunta și a se convinge de neadevărul afirmațiilor d-lui Antonescu, încă odată somăm pe d. Antonescu să dea un răspuns „categoric" la aceasta iar despre ce va scrie mai departe, la timpul său ne vom ocupa. N. Ionescu student al Universităței din Berlin, secțiunea archeologică Mentalitatea junimistă In dorința lor bolnavă de a pune eut mai repede mina pe putere, junimiștii cred că-și pot îngădui orice Lucrul acesta îl știm noi de multă vreme, și de aceia nu ne mirăm diloc, cînd vedem zilnic atacuri pline de cele mai infamante intențiuni, cind auzim injuriile cele mai lipsite de demnitate și nici chiar cînd ni se dă tristul spectacol al înjosirei prestigiului țărei față de străini; dar vraja aceasta a dorului da putere, nu mai este deloc îndestulătoare pentru a ne explica unele lucruri... înțelegem să caute junimiștii a arunca mărul discordiei printre noi; înțelegem să uzeze de cele mai josnice mijloace pentru a provoca desbinarea fruntașilor partidului conservator, înțelegem, în sfîrșit, să facă cele mai revoltătoare și mai imorale lucruri, pentru a ajunge la ținta lor: puterea; aceasta le este lozinca Dar graiul Epocei de aseară nu-l mai înțelegem de loc. Pentru o minte sănătoasă, cînd un fruntaș al unui partid face șefului și colegului său din minister, o primire frumoasă, o primire caldă, plină de entuziasm și de devotament, înseamnă că intre ei domnește armonia cea mai complectă, că guvernul acela e un guvern tare, care poate lucra într’un mod fericit pentru binele obștesc. Pentru Epoca însă lucrurile stau DUMINICA 1 OCTOMBRIE 1906 A&QSARGERTIH. Pe un an 24 lei, pe 6 luni 12 lei pe 3 luni 6 lei ÎNSTRĂlNĂTATE- pe un an 30 lei Anunciuri, inserții și vaclame 50 bani văndul în part. 111 vsr . pPelespan. BH Hnm HOH na BBM Ban Braai MKHi Hanu MBaMi altfel, pentru „Epoca" primirea de la Craiova este o dovadă de neînțelegere, de desbinare, de dușmănie, pentru „Epoca“ armonia manifestată intr’un mod atît de strălucit între miniștri și șeful guvernului, este o chezășie, o siguranță absolută de neînțelegere. Pentru „Epoca“, pentru partidul junimist pe care 1 reprezintă și atît de bine-1nitrupează, armonia sinceră, prietenia reală dintre membrii guvernului este o dovadă sigură despre slăbiciunea acestui guvern. Nu mai înțelegem, decît doar dacă admitem și noi afirmarea multora: mintea celor de la „Epoca” a încetat de multă vreme de a mai fi sănătoasă. Și lucrul In sine este destul de explicabil: e atita vreme de cînd umblă d-nni aceștia după putere, e atita vreme de cînd se frămțată și se zvîrcolesc, încît se poate și se prea poate să fi survenit vre-o tulburare a sistemului nervos. Căci de o bucată de vreme, i-ar veni foarte greu cuiva să găsească o altă explicare mai plauzibilă întregei lor conduite. Deocamdată, nu afirmăm nimic; ne exprimăm numai o teamă justificată. Dar întru cît privește goana lor sălbatecă după putere, să-și mute gradul conferii junimiști, atîta vreme cit nu vor prezenta Suveranului și țărei întregi, chezășia că au devenit un partid de guvernămînt — lucru de care, acuma, ținnd parte ca cerul de pîmînt—nu se vor intilni cu puterea. C. II. DISCURSUL D-lui TAKE IONESCU ministrul de finanțe rostit Duminică seara, 21 Septembrie 1906, la banchetul din Craiova Domnilor. Sunt adine mișcat de cuvintele calde, cari au fost rostite aici pentru mine. Pentru întîia oară nu sunt de părerea prietenului meu Brătășanu , nu se poate vorbi ca de o țară rece, despre o țară in care un om politic are o primire ca aceia pe care o am de la d-v.Aplause prelungite. Această primire, d-lor, știu că în mare parte se datorește caracterului d-v. entusiast;e suflatul eroic al Olteniei, care înflorește și mărește și exagerează. (Aplause prelungite). Știu, d-lor, și ce se datorește orbiei d-v. pentru prietenul pe care îl iubiți, dragostea e legată la ochi. In aprecierile d-v. așa de măgulitoare eu știu să fac partea legăturei la ochi, care vă face să mă vedeți mai mare decit sunt. După ce scot amîndouă aceste lucruri, tot mai rămîne ceva și acel ceva care rămîne mă face să cred și că devotamentul d-v. către ideia conservatoare e dintre cele mai adinci, și că eu am știut să slujesc cu spor și cu cinste ideia conservatoare. (Aplause prelungite). D-v. ați vorbit despre mine ; a vorbit iubitul nostru președinte de aci din Craiova, șeful conservatorilor de aci, d. Economu, care făcea politica mnservatoare pe vremea în care era nu spre folos, dar spre primejdie să faci politică conservatoare (Aplause prelungite). A vorbit d Emil Lahovari, al cărui nume însuși e un simbol în familia conservatoare. (Aplause). Au vorbit vechii colegi de școală, Constantinescu din Severin și Toma Cămărășescu, cu care am intrat la braț în Cameră acum 22 de ani și cu care cred că o să stau încă multă vreme la braț, pînă la sfirșitul vieței mele. (Aplause prelungite). A vorbit iubitul prieten Paul Brătășanu, al cărui nume îmi amintește Romanații, îmi reamintește împreună cu ceilalți buni prieteni din Romanați (aplause) două date glorioase pentru partid și pentru mine și pe cari nu le pot uita : două învingeri în opoziție. (Aplause prelungite). De aceea, d lor, să’vai dați voe să nu vă vorbesc de mine ; s’a vorbit deja prea mult de mine; să vorbesc de altcineva ; să vă vorbesc de partidul conservator ; să vă vorbesc de guvernul conservator. Ne pare, d-lor, ușor astăzi să vorbim aici de partidul conservator, să vorbesc eu de partidul conservator. Nu era așa de ușor acum vreo 56 ani. Atunci ni se tăgăduia numele ni se tăgăduia ființa ; eram aci februariști, din pricina unei date memorabile (aplause); eram aci bizantini, vă mărturisesc că nu am priceput încă pentru ce — , eram adunătură , eram pleavă, eram demagogie, nu eram partidul conservator. Dacă ar fi, d-lor, să stăm de vorbă cu vreunul din aceia cari ne tăgăduiau atunci fiica noastră, i-ași întreba: dacă nu suntem noi partidul conservator, atunci cum se face ca Oltenia să nu aibă partid conservator, fiindcă alți conservatori in Otenia nu cunosc. (Aplause). Atunci a cincea parte a țărei, atunci acea parte de unde au pornit atîtea mișcări naționale, acea parte unde populațiunea e mai omogenă și mai vie, nu cunoaște ideile conservatoare ! Păcat da un partid care nu ar găsi reauet în Oltenia ! Mai că nu l’ași crede un partid național! Căci, d-lor, din 5 județe, în 2 toți conservatorii sunt cu noi , în cele alte 3 așa de puțini nu sunt cu noi ! Fac desigur excepții pentru personalitatea politică a cărei Însemnătate nu eu o voi tăgădui, a amicului meu personal d. Barbu Știrbey. Dar încolo ? 1 (Aplause prelungite). Dar, d-lar, in această tagadă a numelui nostru nu era numai un joc de copii; era și o adincă perfidie. După ce vr’o 30 de ani se făcuse imputare partidului conservator--imputare nedreaptă că ar fi un partid de privilegiați, un clan de familii, o castă de nume istorice, de rîndul acesta ni se făcea cealaltă imputare 9i pretindea că nu mai suntem partid conservator, pentru că nu am fi toți istorici, toți cu stăm in partidul conservator. Și cînd se vorbește de istorici, ce nedreptate! Adică, în cele 18 veacuri în care a curs singele șiroaie pe acest pămînt pentru păstrarea neamului, n’a curs ce cu singele căpitanilor și al soldaților n’a curs?! (Aplause prelungite). Viață istorică avem toți băștinașii, și dacă pe acest pămînt unii au avut norocul ca strămoșii lor să stea sus in veacurile care au trecut, alții vor avea norocul ca urmașii lor să stea sus în veacurile care au să vie. (Aplause prelungite) Un nume istoric, d-lor, e ca o firma frumoasă: cind la spatele firmei stă lucru bun, atit mai bine: valoarea e îndoita. Cind nu e nimic la spatele firmei, e o decepție mai mult. (Aplause). Zic, d lor, că era o perfidie, pen E oMAntii FAȚA DE SÂRBI * BULGARI MAI ALES CU PRIVIRE LA Uțestict J Kacedo - Reminci (Urmare). 58). Dacă dar, mai ales prin biserică, Principatele Române stăteau în strânse legături cu Macedonia, dacă populația de aci se numea pe sine Sîrbi iar limbei ei, pănă și celei literare, i se zicea sîrbească; dacă a existat un mare curent de emigrație din Macedonia înspre Morava și Timoc ; și dacă ’n sfirșit limba documentelor noastre are caracteristica limbii slave din Macedonia iar nu din Bulgaria proprie, atunci Învederat că la noi, izvoarele noastre vechi, nu făceau nici o confuzie cînd numeau sîrbească limba noastră slavă, ci o numeau tot așa cum îi ziceau ei populația slavă macedoneană care, din marele curent de emigrație de acolo, se revărsa peste Oltenia mai departe. Iar aceste considerații ne mai confirmă tot deodată că tot Sirbi se vor fi numit pe sine — așa cum le zic și izvoarele noastre acei preoți de cari, fără o arătare precisă a originei lor, am vorbit mai sus in acest paragraf. Reacția oficială și poporană împotriva preoțimei și limbei numită sârbești Dar năpădirea aceasta în Țările Române a unei așa mari mulțimi de Sîrbi, cari ocupară locurile pămîntenilor de mitropoliți, călugări, egumeni, protopopi și preoți , iar pe de altă parte năzuințele acestora de a da intietate limbii lor slave, în contra celei romîne de toți înțăleasă în țară, trebuiau să stîrnească o mișcare a pămîntenilor înpotriva slavonismului în genere și a sîrbismului în special. Pe de o parte dar această eliminare a pămîntenilor de către străinii Sîrbi din mai toate afacerile publice bisericești ale țărilor, iar pe de alta și ațîțările propagandelor catolice, trebuiau să stîrnească, și în această privință, o chestie socială anti-sîrbă, un fel de reacțiune a elementului pămîntean. Aceasta s’a și produs la curentul fomin și antislav la început, iar mai apoi desigur chiar și în o parte din cel filo-slav din care mulți au trebuit să treacă în cel romînesc, îngroșindu i treptat. Izvoarele timpului nu ne vorbesc precis de reacțiunea pămîntenilor în contra clericilor Sîrbi și a limbii lor pe care o susțineau inpotriva celei române. Totuși ea se poate întrevedea din cîteva crîmpee răslețe de mărturisiri ce avem azi. Din aceste crimpee se vede reacțiunea chiar oficială în contra sîrbismului bisericesc și cultural. Se știe că Mihnea cel Rău, care înclina mult înspre catolicism, își avea în țară un partid dușman Privuleștilor basarabești ai Olteniei. Acest partid al său trebue să fi fost desigur acel pe care cu alt prilej l-am numit anti-slavic sau filo-romîn și filo-catolic (). Pe de altă parte însă, Piivuleștii — cum am văzut chiar în această dizertație mai sus — nu numai că erau căsătoriți cu Sîrboaice, dar ocroteau și susțineau în demnitățile cele mai bisericești ale Țării tot Sîrbi, sau de cei cu sentimente sîrbești și slave în general, ca mitropolitul de origine dalmatină (poate sîrbească) Nifon și ca Sirbul mitropolit Maxim , în afară de alți preoți mai mici, pe care firește că-i vor fi adus în Țară și ’i vor fi așezat in trebile bisericești ale ei — acei mitropoliți sau chiar și Pirvuleștii și Negoie Basarab căsătorit și el cu o Sîrboaică. Ei bine, în lupta dintre acești Pîrvulești și Mihnea Vodă ne" apare în destul de limpede, cred eu, reacția partidului antislav al lui Mihnea. Căci, pe cinci mai în urmă Neagoe Vodă, ’n Invățăturile-i către fiul său Teodosie, îndeamnă pe acesta : „să miluești pe toți: și pre săraci și pre cei ce vin către tine, și pre streini“!); tot cam pe atunci, ne spune biograful Mitropolitului Dalmatin Nifon, că Mihnea Vodă și cu ai săi nu numai că omora mulțime din Pîrvulești, dar încă „și mănăstirea lor, care o făcuse pe rîul Bistriței, din temelie a risipit... iar preuților cu pren satele lor tuturor le-a tăiat nasurile spre batjocura bisericei, și se inspitea și se sfătuia să arză pre toți egumenii de pre la toate mănăstirile» 2) Și să nu se uite că acea mănăstire a Bistriței era întemeiată de Pîrvulești dea dreptul cu egumeni și preoți Sirbi, precum deasemeni să nu se uite că Mihnea vodă a fost omorît de Sirbul Iakșici, socrul unuia din Pîrvulești. (Va urma). Ilie Bărbulescu 1) In ale mele. Studii p. 132. 1) Arch. Istorică I 2 p, 126 2) Arch. Ist. I, 141.