Evenimentul, iulie-septembrie 1907 (Anul 15, nr. 113-184)
1907-08-05 / nr. 141
ANUL XV. - No. 141 REDACȚIA 81. ADMINISTRA fi a .14 Strada Iiăpiis»iiîiuii 44 I -A-îȘ X Apare In toate Filele de lucru Un număr vechiu 30 bani Telefoni Vatra bCii Sunt adorabili contradictorii noștrii de la foaia locală a guvernului, cînd, adresînduse partidului conservator îi cer să remînă pasiv, privind cu ndiferență cum liberalii se ’ndoapă cu milioanele din bugetul statului in care s’au înfipt ghiarele prin mijlocul sîngeroasei crime a răscoalelor țărănești de astă primăvară. Vă trebue liniște, nu e așa ? Apoi dacă sunteți oameni cu sincere sentimente doritoare de liniște, de ce mai acum vre-o șase luni, cînd vă găseați abia de un an și jumătate în opoziție, ați îndemnat lumea la revoltă și ar ții instigat țărănimea prin manifeste și broșuri incendiare ca să se rescoale și să comită crimele pe care le-a comis și care vor remînea pururea, pagina cea mai neagră și mai tristă a istoriei neamului nostru ? Adică, pe vremea aceea, țara, nu avea nevoe de liniște, fiindcă partidul conservator era la guvern, — și azi cînd dumneavoastră liberali-sociliști v’ați cuibărit pe buget, trebuie să vi se facă liniște și pace în juru-vă ? Și cu ce drept pretindeți de la noi, să vă servim regimul pe care lați ridicat pe sînge și hecatombe și care intrat în treabă dovedește o incapacitate patentă de a remedia la o stare de lucruri nenorocită, creată tot de voi? Și încă, îi cuprinde o mare mirare pe adversarii noștri, că îndrisnim a le face opoziție, ca și cum am fi datoria ne pune la dispoziția lor spre a’i întări la guvern, — și în naivitatea lor prefăcută întreabă nedumeriți ,Oare, câ noi vor înțelege adversarii noștri, că ceea ce „trebue țăranilor, ceea ce trebue proprietarilor, ceea ce „trebue astăzi la toată lumea, „este liniște, liniște și iarăși „liniște?“ Dacă în adevăr sunteți convinși că țăranilor, proprietarilor, și la toată lumea, le trebuie liniște, de ce ați tulburat’o afițind țărănimea la răscoale, prin broșuri și scrieri cum sunt bunăoară acele ale d-lui Iiaret? Intr’o țară cu simțul realităței mai bine desvoltat ca la noi, un sectar ca dl Haret ar fi fost luat de guler de popor, și aruncat pe ferestre de pe fotoliul de ministru. La noi în țară însă, un asemine domn nu numai că se lăfăește nesuparat în areopagul guvernamental, dar încă își permite de a resturna ordinea în stat și a comite acte perturbatoare liniște o~ fidele anulînd numiri regalminte făcute și chiar decrete regale. Ș’apoi după atîtea pacate și pozne de care v’ați făcut vinovați, mai cereți încă, pace, liniște și obediență de la o lume pe care o vedați, o tulburați și o copleșiți cu nedreptăți strigătoare ? Ceea ce pare însă mai deșănțat în atitudinea acestor oameni, este că, în loc să evite de a aborda chestii a căror discuție nu poate fi decît dăunătoare pentru ei, — să încumetează din contra a se da de ființi nevinovate și cu totul streine de cauzele care au produs situația nenorocită în care să găsește astăzi pacea publică. Dacă vroiți în adevăr liniște—ceea ce ar trebui din primul loc să faceți, este ca să vă retrageți cît mai curînd de la putere. Existența partidului vostru la guvernul țarei este un pericol perpetuu pentru liniștea generală, și cînd pe lînga neîncrederea ce inspirați în ce privește ordinea în stat, mai dați în ea și dovezi nediscutabile de incapacitatea de a găsi o soluție practică chestiei agrare, atunci oricine își poate închipui de cîtă daună pentru interesele mari ale Romîniei, sunteți, cînd vă găsiți conducînd destinele acestei nefericite țări amintim „Suntem curați la suflet ca zăpada“ ,,L' Indépendance‘‘ Nu făgăduim, Zăpada Cînd de o lună umple strada, E Curată la color Ca și sufletele lor Coroana iarăși pînprită De cîtva timp încoace „Voința Națională“ a început să dea de 1 gîndit Nu o zi în care Suveranul să nu fie atacat, numele său să nu fie amestecat în toate meschinăriele urii politice descrierate. Cu toate că presa Conservatoare în nenumărate rînduri i-a atras atenția cu ceia ce face, că modul său de a se purta față de Rge constitue o adevărată necuviință care nu poate fi crtată sub nici un chip unui ziar oficial de partid, în numărul său de ori. «Voința“ neținând seamă de nimeni și de nimic, afirmă următoarele: ,31. S. Regele a eșit din rezerva pe care s-o impunea Constituția. Mai mare inpertinență, mai totallă lipsă de respect, mai revoltă toare atitudine, nici că se poate. Iți face impresia ca orice urmă de judecată, orice urmă de bună cuviință i-a părăsit pe acești oameni în mâinile cărora partidul liberal și-a încredințat interesele. A afirma că Regele a depășit limitele puse puterilor Lui de Constituție,ea afirma că Regele a călcat în picioare pactul fundamental pe care se sprijină intreg edificiul nostru social, ea afirma că Regele e inițiatorul unei stări de lucruri anarhice. Iată ultimul cuvint la adresa tronului rostit de cătră guvernul liberal, cuvint rostit prin voacea sa autorizată: Pentru liberali n’a mai rămas în aciastă țară nimica care să mai insufle respect, n’a mai remas nimica sfînt. Acei ce odinioară au compromis interesele și politica națională a țarei, acei care odată au pîngăritiserica, vin astăzi și mai înverșunați și mai sfidători, pentru a arunca noroiul insultei asupra tronului. Starea de degradare morală sub care se prezintă astăzi partidul liberal în această nouă atitudine a sa, atitudine revoltătoare, amintește acele timpuri de tristă memorie cînd tot guvernanții de astăzi voiau cu orice preț să scoată pe Suveran din țară, pentru a da frîu liber unor porniri oligarhice, amintiște acele timpuri cînd suveranul deegustat de apucăturile lor sălbatice a voit un moment să se deziste de la inalta i demnitate,a rămas însă numai grație increderei și devotamentului arătat lui de către partidul Conservator. Necuviința aruncată din nou astazi la adresa Regelui de către partidul liberal va rămînea iarăși ca o pată rușinoasă in istoria politică a acestei țări, ca și multe altele, datorite tot spiritului anarhic a unei politice de descreierați, si MKHARITl 5 MAN* Ziar Conservator VIAȚA SA ZRFLKHBA Sergenții aleargă în toate patrțile. In curte o zăpăceală complectă, vecinii strigă „ajutor", pe cînd în lumina discretă a odăci tînăra fată se sbate în mișcări convulsive, exalînd mirosul greu de spirt denaturat. — Ei, pst... sergent. Ce’i acolo mă ? — De.... amorul Dom'le. Te plimbi pe o alee la șosea. Dintr'un boschet se aude o detunăturii, trecătorii dau năvală. In dosul paravanului de verdeață, trîntit la pămînt, zace un licean Unind încă ’n mînă fotografia unei fete de la externat, pe cînd din mulțime o babă sentimentală, cu mina la gură, miorlăie încet.... amorul. In zorii zilei două trăsuri cu coșul ridicat se îndreaptă în goana cailor spre marginea orașului. Ajunse la cimp se opresc, cîte trei redingote negre apar din fiecare, distanța e măsurată, pistoalele încărcate, două detunături răsună în aer, combatanții zăpăciți de zgomot rămîn o clipă întemniți, apoi se uită galeș unul la altul, își dau mina pe cînd pe redingota unuia se scurge încă siropul dulceței de vișine ce -și îndeplinse cu succes rolul ei de p’roeclil. — Amorul monșei... șoptește unul dintre martori, peste cîte-va clipe, la o cupă de șampanie. Stau la un colț de stradă. Dintr’o parte vine o lucrătoare de la regie îmbrobodită într’un bariz negru. Din cealaltă parte se apropie un sub-oficer chipeș, țanțoș și fluerînd. La colț se întUnesc, fata se încruntă, dinsul române cu gura căscată, un țipet se sparge în largul stradei,......... Mizerabile.... laștile... și vitriolul își continuă efectul său caustic pe fața ca de lămîe a junelui infidel... „O drama din amor“, răsună titlul ziarelor de a doua zi. Mă opresc în dreptul unei berării, mă așez la o masă între o țigară și un șpriț, și-mi rotesc privirea la furnicarul de la celelalte mese. La o masă izolată un tînăr cu o mutră parcă luase chinină, cu coatele pe masă și degetele 'n păr, se uita vizavi admirîndu-și idealul care mînca alune. — „Țdi, că plec, strigă fioros șeful familiei și proprietarul idealului, tatul vine, o tîrguială de un sfert de oră și întreaga familie plecă, pe cînd tînărul amorez parcă zguduit de friguri, se ia încet pe urma lor. — Dar ăsta ce-o mai fi apînd? — Ei, ași, nu pricepi ? Amorul ! Amorul.... mare lucru o mai fi și ăsta.... amorul.... și pufăind cu sete din țigară, iau drumul înspre casă pe cînd în umbra unei porți, o ordonanță de o oră se căznește să convinon o unguroaică durdulie. — COCO: Strărunțiși Lepădă vi de partid,ti Ini Liberalii, de cnd au fost prinși cu mina ’n sac, adică în flagrant delict de solidaritate cu toți discreerații cari au îndemnat țărănimea la revoltă, încep pe fiecare zi a se lepăda de cîte un coasocrat politic de odinioară. Așa, bunăoară Voința afirmă că d V. Kogălniceanu era junimist la 1888, iar pe Racovski îl repudiază pe fața. Or, după 1888 d. V. Kogălniceanu s-a înscris în partidul liberal și a fost în 1895 ales de liberali deputat in Cameră, iar Racovski era și mai pronunțată uneltă liberală muncitorilor din București, la clubul pus la dispoziția liberalilor pentru toate mascaradele, cum a fost acta cu răsturnarea trăsurilor în piața teatrului și cu necuviințele comise la ocazia representării unei piese franceze de o societate de binefacere. Lepădările acestea, sunt totuși o notă bunișoară pentru partidul liberal, căci mergâ noi pe calea aceasta, sperăm că se vor lepăda și da d Haret, un autor principal a botocaniilor liberal-socialiste. Ras și hoțt Corporația bărbierilor, ar fi intervnit la Prefectură, ’"zice Liberalul, pentru a se lua măsuri contra indivizilor care exercită meseria de bărbat și vopsitor fără să poseadă brevet în regulă. " • — Asemenea indivizi nu pot să fie liberali naționali, zise un partizan de al guvernului, auzind de această măsură. La noi în partid este în adevăr obiceiul că dacă ai vreo afacere, acel la care te duci, te bvești întîi cu o arvună,și apoi ta rade, dar aceștia au... brevete oficiale. O nouă îmcurcăntră E îndeajuns de cunoscut tuturora sistemul pe care îl practică de un timp încoace întreaga presă liberală, pentru a se eschiva de la o discuție francă în chestia reformelor agrare Și toată ingeniozitatea acestui sistem constă în faptul de a fugi de la om și ce lămurire, de la or și ce răspuns la întrebările puse de către presa conservatoare, de a se ascunde după persoana Suveranului pe care nu știm in urma cărei logice a făcut-o solidar responzabilă alături de guvernul liberal. Am relevat la timp acest fapt, calificîndu 1 de o sfruntată necuviință Dar acest sistem în loc să salveze intrucîtva pe liberali din situație încurcată în care se aflau, îi viră într’o încurcătură și mai mare, încurcătură din care nu știm cum vor eși. Se știe că manifestul dat cu ocazia venirei actualului guvern la crimă, manifest pe care liberalii îl declară ca evind girul Suveranului cuprinde pe lingă un apel general ce se face tuturor spre a contribui pe cît e posibil la liniște, acest manifest mai cuprinde și cite-va puncte d reforme. Cuprinde întăi modificarea legei tocmelelor agricole printr-un sistem mai mult sau mai puțin intervențional, iar în al doilea rnd cuprinde așa numite puncte exențiale ca arendarea în masă a proprietaților statului la săteni, o lege contra trusturilor arendășești și faimoasa Casă rurală. înțelesul acestui manifest însă nu este acela pe care voesc să i-l dau liberalii, el nu este oarecum un angajament luat de Rege alături de liberali în fața țarei, el este mai mult un angajament pe care și l-au luat in fața țărei, liberalii către Suveran angajament datorită căruia divișii au luat puterea. Dar acest manifest program al partidului liberal pe care liberalii cu orice preț vor să-l boteze de manifest regal, cuprinde puncte absolut in realizabile și este atît de adevărat acest lucru, încît chiar presa liberală a început a bate în retragere asupra multora din mărginindu - se numai a se învîrti în jurul legei tocmelelor agricole, lega care încă vr provoca multe discuții și va întimpina o mare rezistență din cauza faptului că liberalii vor s’o subjuga ceui mai absolut intervențîonizm. Dar e vorba cum rămîn cu celelalte puncte din manifest, că libera atunci cînd au dat acel manifest și-au luat angajament formal aduce în totul la îndeplinire, lucru e destul de lămurit. E de al acest vorba însă să vedem cum îi va aduce la îndeplinire. Am spus că acest manifest cuprinde reforme inrealizabile și inadaptabile actualei organizații sociale a țărei noastre. Casa rurală oricît ar trimbița-o ei pa toate cărările nu se va înființa căci e o instituție periculoasă și pentru proprietatea mare și e netrebuincioasă și pentru actuala stare de civilizație și de cultură a țăranului nostru ; și dacă vor îndrăzni numai să încerce a traduce în fapt aceasta, nu mică va fi decepția ce vor încerci-o întimpinînd o puternică rezistență și din partea partidului conservator și din rindurile liberale chiar, a persista în indeplinirea acestei reforme pa care numai mentalitatea scăldată în utopii a socialiștilor o poate concepe, înseamnă înmormîntarea pentru o îndelungată vreme a partidului liberal. Ceia ce voim să relevăm noi astăzi este însă curioasa dilemă în care a intrat ca intr’o cursă partidul liberal. Se va încerca să se țină de cuvintul dat Suveranului că va aduce întreg manifestul la îndeplinire, rău, că nu va putea-o face, date fiind punctele inrealizabile din acest program. Nu se va ținea de cuvintul dat Suveranului, și mai rău, căci înseamnă că L’a indus in eroare numai și numai pentru scopul de a se căpătui cu puterea, ți probabil că această din urmă va fi calea pe care se vor indruma liberalii, ca oameni practici ce sunt. Iată marea încurcătura în care au căzut liberalii, tocmai cînd credeau că ascunzîndu-se după pulpana Regală au scăpat da oriși ce grijă. ------- ——jșpj; — mișcarea lucrătorilor Atit ziarele liberale cît și ziarele conservatoare, semnalează faptul că, în țară există actualmente o mișcare a zilor care e menită să lucrătoea proporții periculoase pentru bunul mers al lucrurilor. Unele ziare liberale fac pe naivele și se întreabă cum de se pot petrece asemenea lucruri într’o țară care e abca la începutul carierei sale economice. Mai dăună zi tin asemenea DUMINICA 5 AUGUST 190? ABONAMENTUL Pe un an £0 lei, pe 5 luni 10 lei pe 3 luni 6 lei ÎN SI.ANNSTATA, pe un an 30 lei Anuncîuri, inserții ți reclame SO bani rândul tn pag. 111 Telefon, articol a apărut chiar în „71 indépendance Roumaine“ și a fost comentat de celelalte ziare. Nouă ni se pare faptul foarte simplu , și explicarea lui foarte ușoară. Sunt ani întregi de cînd propaganda socialistă caută să formeze o mentalitate aproape anarhică la lucrători, pe care îl întețește împotriva tuturor regimurilor, ca să dea pe deoparte ■le trudă guvernelor, pe de altă parte să-și pregătească pedestal pe care să se ridice. Era deci natural că odată cu venirea socialiștilor la putere, lucrătorii să capete cu mai mare îndrăsneală în pretențiile lor, cari, de altfel, au fost totdeauna sprijinite de socialiști. Cum însă pe de altă parte socialștii sunt în imposibilitate de fapt de a duce macar în parte la realizare făgădueli date în timp de opoziție lucrătorilor, e foarte natural ca aceștia, amăgiți în așteptările lor, să se năpustească cu înverșunare împotriva celor de la cîrmă și să le ceară satisfacere. Din toate acestea rezultă că cei mai nepregătiți în a conduce treburile statului român, sunt tocmai socialiștii, al căror contact moral cu lucrătorii de până acum, îi face pe deoparte nerespectați, iar pe de ata dă la oră to Hor pretenții mai mari decît oricînd. Au semănat pănă acum vînt, și acum se biarâ că culeg furtună. Ecouri politice Deoarece ,Voința* afirmă din nou un numărul de aseară că d. Haret a avut avizul comittului permanent la luarea faimoasei sale decizii, repetăm somsțiunea pe care i am făcut-o ori cu privire la această chestiune. Anume să ne spun oficiosul guvernamental : în ce zi și in ce lună a sesizat d. Haret consiliul permanent în h stiunea anulărilor? In ce zi și in ce lună s’a întrunit comitetul pentru a-și da avizul și care este textul acelui avis ? Așteptăm. Ziarul „Picolo” din Triest scrie că î se comunică din Viena că Romînia nu poate fi străină curentului ostil Greciei, produs în politica orientală. România ar fi știut să tragă de partea ei guvernul turcesc, cînd puterile erau iritate, mai cu seamă ,de atitudinea intrasigentft a patriahiei ecumenice. Chiar și schimbării sentimentelor Turciei față de Bulgaria crede, ziarul triestin că trebue să i se caute origina în influența romînă care, av!nd tot interesul să mențină politica românească în perfect acord cu cea bulgară a izbutit puțin cite puțin, să distrugă în guvernanții turci o bună parte a prevențiunilor nutrite de ei pănă acum da curind contra Bulgariei. O AHIK aiișa LCt'HNHâ IRONIE Soarta ne prezintă uneori ironii din acele în fața căror nu știi nici ce să spui și nici ce să crezi, te mulțumești cu un zirucet ironic, ironic ca și a soartei ironie. Așa, citeam mai dăunăzi, chiar in ziarul acesta, la rubrica dramelor zilei, următorul fapt divers tradus dintr’o gazetă străină : . Amanta unui Clown din nu știu care oraș d’n sudul Franței sinucigîndu-se, un cunoscut s’a grăbit să ducă clownului vestea aceasta tristă tocmai in momentul cmd clewneriile sale produceau rîsete nebune, zns cu lacrimi, la reprezentația de seară a Circului. Clownul a continuat representele, iar publicul a găsit că în seara aceia strimb?turile lui erau mai caraghioase ca oricînd“. Aceasta e știrea, scurtă, scurtă ca și lovitura da glonț care pusese capăt zilelor femeiei de Clown înamorată. Și represent ța a continuat, publicul a zis, a zis mai mult ca totdeauna, pe cînd clovnul, sărmanul, plingea, contractîndu și dureros fața, dureroase grimasuri cari produceau ilaritate, fiind-că era un clovn acela care le ficea. Spectatorii aceia nici nu bănuiau măcar drama sufletescă ce frămînta sufletul nenorocitului care, pentru cîțiva franci, făcea o tristă meserie in clipe și mai triste încă. Cînd s’a terminat spectacolul, clownul de o clipă in urmă, desbrăcat de careghioasa’i haină, om ca toți oamenii, sbucni într’un plîns nebun, pe cînd spectatorii părăseau circul cu fața zimbitoare, încă sub impresia strimbăturilor sale. Ici lacrimi, colo flori, veselie colo, ici durere și suspin ! Se poate oare o mai tristă ironie a soartei, prea crudă uneori în capriciile ei ? totîmplarea aceasta îmi amintește o alta, care privește pe un cunoscut artist reșan. Ii murise mama. Dureroasa știre a fost adusă artistului tocmai în momentul cînd actorul făcea publicul să rîda într’o comedie bufă la una din representațiile teatrului național. Ii murise mama și, cu toate acestea, a continuat să joace veselul rol, pe cînd suflatu-i singura de dureroasa lovitură ce primise. Și pe cind în lumea lui lăuntrică se desfășurau peripețiile celei mai groaznice drame sufletești, pe cînd omul își plîrgea mama ce-i murise, în lumea din afară, actorul, iidea, facea frumos la boieri, cari rideau, cu lacrimi rideau. Soarta. — MIRCEA ^IUDEA. Asediul Berlinului — He Alphonse Daudet — , (Urmare și fine) Portreta de-ale mareșalilor, gravuri de bătălii, regele Romei în rochie de copil, apoi niște console mari împodobite cu aramă din trofee și pline de relievii imperiale, de medalii, de bronzuri, o bucată din stînca de la Elena sub glob, miniaturi diferite cari alcătuesc o atmosferă de victorii și de cuceriri și cari il făceau să creadă cu naivitate în asediul Berlinului. Din ziua aceasta operațiunile noastre militare sa simplificară mult. A lua Berlinul nu era decît o chestie de răbdare. Din timp în timp cînd bătrinul se plictisea prea mult, i se cerea cîte-o scrisoare de la fiu său, imaginară bine înțălas, pentru că nimic nu mai intra în Paris și pentru că de la Sedan, eghiotantul lui Mac Mahon se îndreptase spre o fortăreață din Germania. Inchipuiți-vă disperarea acestei copile nenorocite, fără nici o știre de la tatăl său, știindu-i prizonier, lipsit de toate, ba poate și bolnav și silită de-a face să vorbească in scrisori vesele, puțin cam scurte, așa cum poate să scrie un soldat în campanie și care tot înaintează în țara cucerită. Citeodată puterile ii lipseau ; săptămîni întregi rămlneau fără vești. Dar bătrinul ce neliniștea și nu mai dormea. Atunci primea numai decât o scrisoare din Germape care ea i-o cerea veselă alături de pat, slăpinindu-și lacrimile. Colonelul asculta cu religiozitate, surădea cu un aer înțeles, aproba, critica, ne exisca părțile puțin întunecate. Dar unde era mai cu seamă frumos, era la răspunsurile pe care le trimetea fiului său : „Nu uita niciodată că ești francez, ii spunea el... Fii generos cu acești oameni nenorociți. Nu le face invaziunea prea grea.. “ și cîte alte recomandațiuni și predici adorabile pentru respectul proprietății, pentru politeța ce trebue să se dea daunelor, in sfirșit un adevărat cod de onoare militară in izul cuceritorilor. Printre astea amesteca apoi și oarecare considerațiuni asupra politicei, precum și condițiunile de pace ce se vor impune celor învinși. La asta sunt dator să spun că nu era nici decum pretențios: „Despăgubiri de războia și nimic mai mult... La ce bun să le iei provincii ?... S’ar putea face Franță cu Germanie ?...* El dicta asta cu o voce hotărită și se simțea atîta inocență în cuvintele sale, o credință patriotică așa de frumoasă, că era peste putință să nu te miști ascultîndu-1. „In timpul ăsta asediul înainta mereu, dar vai nu acela al Berlinului.. Era momentul marelui fior, al bombardărei, al epidemiilor, al foamei. Grație însă ingrjirilor noastre, neobositei noastre dragoste, seninătatea bătrinului nu se turbură de loc. Pană la urmă a avut piiic albă și carne proaspătă, dar asta numai pentru el. Nu puteți să vă închipuiți nimic mai atingitor decît aceste dejunuri ale bunicului, egoiste, cu atîta nevinovăție,— batrînul odihnit și veréi stînd pe pat cu șervetul dinainte, iar lingă el nepoată sa puțn cam palidă de suferințe, indrumindu-i mintie, dindu-i să bea și ajutîndu-i să mîninee toate bunătăție astea, apărate. Atunci însuflețit de mlncare in tihna casei sale calde, cu crivățul iernei afară care vifora zăpada In ferestre, vechiul cuirasier își amintea