Evenimentul, aprilie-iunie 1908 (Anul 16, nr. 51-116)
1908-06-11 / nr. 102
-ANüL-XTINo. 102 B 5 MERCURI 11 IUNIE 1908-ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR SuTs cLîreecțiia.aa.esu ,vl:klvl:L co3sa.itot ------ JSk. JE* JL JEK JEI Í pW '3D 4> JL. GBD jBK SE JC JD Sffl JE« JE J» JE JQ TD" C? JEB> *®J ____ ÄBONAMESTE PE UN AN . tO LEI PE O LUNI , ftO LEI PE 9 LUNI 9 LEI In strainatate PE tJ*i AM *° EEI Talofon. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 44 STRADA LAPUȘNEANU 44 IAȘI INSERȚII ȘI RECLAME IN PAG. •-a rândul . 1 Leu IN PAG. S-a rândul 50 Bani IN PAG, 4-a rându i SO Bani XJ"n. xi-dm.sir vachlu 30 "b- ANUNCIUEI PrțSă $i partid De netăgăduit este că în nimic nu se pot reflecta mai bine aspirațiunile, energia și puterea de vitalitate a unui partid sau a unei grupări politice, decît în presa care o reprezintă. Dacă partidul are un drum bine croit și o atitudine hotărîtă, presa lui va avea aceiași atitudine neșovăelnică. Dacă partidul duce o luptă energică pentru combaterea cutărui sau cutărui principiu a cărui aplicare în viața socială, după modul său de a vedea îl găsește periculos, presa care-l reprezintă va împrumuta aceiași vigoare, aceiași combativitate. Dacă un partid este frămîntat de lupte intestine, dacă este divizat în dizidențe fiecare cu interese și tendințe contrarii, ori cît ar căuta să mascheze luptele și dizidențele din lăuntrul său, ori cîte precauțiuni s’ar lua pentru aceasta, presa lui nu va putea să nu trădeze, măcar printre rînduri, situațiunea reală din sinul acelui partid. Pulsul partidelor politice este întotdeauna redat de presa afiliată, ori cît s’ar căuta să se ascundă realitatea. Un exemplu sugestiv ni-i oferă partidul și presa liberală. Ori cît ar căuta presa liberală să ascundă luptele intestine din sinul partidului liberal, ori cît ar încerca să-i dea o aparentă unitară, nu o dată „Secolul“ și „Viitorul“ fie pe față, fie printre rînduri, au lăsat să se întrevadă adevărata situație, au lăsat să transpire prin coloanele lor ura de moarte dintre cele două tabere antagoniste, socialiști și bătrînii liberali. Trecînd la presa takistă, halul trist al aventurei democrate este redat și mai sugestiv și mai fidel. _____ In prima fulie cînd capetele înferbîntate de entuziasmul unei clipe de rătăcire, colindau cu sarmă tara dej Ia un capăt la altul, culegînd succese efemere, cîntînd imnuri de glorie și ridicînd osanale noului Mesia, presa takistă era într’un adevărat delir. Astăzi, cînd entuziasmul a trecut, cînd succesele efemere s’au șters, cînd realitatea a început să-i pună pe gînduri, presa takistă a scoborît tonul, entuziasmul de comandă se amestecă cu lamentări copilărești,infamul cartel liberalejunimist îi persecută, le-a luat până și numărul și doar numărul era fața lor. Desnădejdea s’a transformat într’o manie a persecuției, se plîng că sunt prigoniți pretutindeni, șeful este atacat, d. Filipescu este prea crud cu ei și printre aceste lamentări abia mai apare ici și colo cîte o întrunire prin tîrgușoarele Olteniei, cîte un banchet, întocmai ca un cîntec săltăreț între două melodii de inimă albastră. Oricît ar căuta presa takistă să înșele aparențele înăbușind durerea decepției în strigătele unei veselii forțate, degeaba, realitatea tristă apare printre rînduri, oferind tuturora spectacolul unei grupări în agonie, asemenea muribundului,care încearcă o mîngîere în ideia nemurirei, urarea durerei într’un cîntec vesel, întretăiat de horcăiturile ceasului din urmă, și JrttfTC Este fapt cert că bătrînii liberali, vechele cadre, adică acei ce constituesc forma reală a partidului, din punctul de vedere al înrîurirei lor asupra păturelor care a urmat partidul In toate luptele lui de aproape o jumătate de veac,— nu mai au astăzi nici un rol preponderent, și sunt cu desăvârșire nesocotiți. Pe ruinile vechei dar solidei alcătuiri de altă dată se ridică astăzi pe furiș, o nouă pătură care deși nu justifică prin nimic pretențiile ei de superpunere, a isbutit totuși să pună piciorul pe grumujii tuturor acelor cari au la activul lor servicii adeseori grele aduse partidului, cum și un devotament incersat. Se vede insă că în lumea aceasta, lucrurile, dacă nu în cele mai multe cazuri, dar adeseori, nu sunt menite se aibă un curs normal. Inprejurări absolut neexplicabile viu de le schimbă drumul, și punctul la care ajung este mai totdeauna altul, decit apel către care erau îndreptate. Cele două mari partide de guvern, care la ocaziuni solemne și hotăritoare pentru țară au știut să se’nalțe peste mnicele lor discensiuni și să’și deemăna pentru Întărirea existenței statutul, se găsesc astăzi minute de oarecare curente nesănătoase care tind să le ruineze organizarea politică de altă dată și să le subplanteze. Partidul conservator a avut norocul, ca din timp să fie măsuri de aparare și de epurațiune, și astăzi, se găsește compact și strins unit ca in vremurile cele bune și frumoase cînd influența lui In opinia publică, era covârșitoare. Din nenorocire Insă, partidul liberal se găsește Intr’o situație care’i dă puțină speranță de scăpare de cangrena care’l roade. La el s’a intimplat ca dușmanii cari asaltau din a» fără cetatea, să găsească prea mulți prietini în lăuntru care lucrează din resputeri să’l introducă spre a stabili o nouă ordine de lucruri și a sfărâma orice legături cu tradiția și cu rațiunea de a fi a acestui partid. Noi conservatorii, am avut destulă vlagă spre a ne cotorosi de vermii cari sugeau din măduva partidului și să’l reînchegăm pe vechile și puternicele lui baze, cu o direcție unitară și cu simțiri la fel. Liberalii insă, sunt prea îngenunchiați de nouii năvălitori și lupta ce susțin contra acestora, apare pe zi va merge tot mai slabă și nu curînd va Înceta de tot. Ce se va intimpla atunci ? Partidul conservator, cu nestrămutatile lui principii de propășire mai lentă dar mai sigură a poporului, cu ideile lui de conservare națională, și cu prudența lui stăruitoare de a evita prin mijloace pacinice orice pericol s’ar ivi pentru existența țarei,—se va găsi față 'n față cu un partid fanatic de apucăturile lui nepotrivite pentru un popor nepregătit și recalcitrant chiar oricărei idei ce nu cadrează cu sentimentele lui de pace socială,—cu un partid în sine, convins că, calubul teoriilor înaintate ale occidentului se pot foarte cu înlesnire adapta nu numai pe malurile Dunărei orientale, dar chiar și pe acele ale Eufratului sau ale Missisipelui. Mentalitatea aceasta a unor oameni cari se presint ca înlocuitori ai vechei organizări liberale, ar fi o probă mai mult decât suficientă, pentru ca acea veche organizare dacă n’ar fi fost măcinată de concursul pe care dușmanii din lăuntru l-au dat celor din afară de cetate, să se revolte și să ridice sus vechiul steag luptând in numele lui pentru dreptul la viață. Dar, cum o spuserăm, este desigur ceva putred In statul Danemarcei, și aceasta explică pentru ce filoxera ivită în podgoriile liberale, ciștigă teren. Pe noi conservatorii dacă nu ne bucură de loc această stare de lucruri din tabăra adversarilor noștrii firești, — ne va împinge în schimb la o luptă și mai viguroasă decât aceea pe care am susținut’o până acum, contra tuturor tendințelor nenorocite care năzuesc să otrăvească sentimentele și cugetele românești a claselor acelora, ce constituesc in mare parte tăria poporului nostru, cronicar, cum n’a fost nici victima d-lui Haret. In bietul Iași insă, dl. Ghibănescu, lumea vorbește, se crede mare, deși are ceafa destul de îngroșată, burta și... punga destul de... mari, ca să vorbim in limba d-lui Ghibănescul. Atunci, are oare dl. Ghibănescul vre-o scînteie divină în capul sâu ? Poate are ceva, dacă nu o are întreagă ? Dl. Ghibănescu, pe care-l cunoaștem iute la răspuns, desigur se va ocupa de această chestiune, și, după ce va sta și va gândi, va răspunde. In articolul de aseară, d. Ghibănescu nu prea dă dovadă cel puțin, nu anticipăm încă cu totul, că ar poseda un „pril de așa numită scânteie divină în capul său. Besteaua cronicărească a d-lui Ghibunescu, afară de cîteva cuvinte cronicărești pe care se grăbește a le așeza printre rînduri, cum e de pildă : hărzobul din cer, văzbovnicul apostolilor, zăvodul partidului, etc.—belteaua n’a făcut decit să umple o coloană și trei sferturi din prima pagină a ziarului la care mai colaborează dl. Ghibănesu. Zicem mai, pentru motivul că, dacă cumva dl. Ghibanescu, după ce va sta și va gândi, ne va răspunde că posedă acea „scînteie divină in capul sâu“, suntem siguri că i se va pregăti ceva mai de samă și mai înalt, ca rândurile opiniei, pentru tot ceia ce ilustrul său cap dumnezeesc va putea scoate, în aceste momente mai cu samă, de grea cumpănă prin care trece țara, care așteaptă mântuirea de la... Messia cel takist. Și, presumptivul cap dumnezeesc, încheie,—poate pentru cea de pe urmă oară,—articolul său din ziarul unde a fost director, înainte de a judecat, cu următoarele rânduri„netăgăduit lucru, dacă a dat cineva dovadă de nepriceperea evenimentelor, a fost d. Gh. Cantacuzino și discursul sâu de la 2 iunie stă dovadă“. Ați înțeles deja, cum ar vorbi unul de la Opinia, dl. Ghibânescu aici a vrut să ajungă. Mai cu ajutorul cronicei, mai cu speranța că va avea și dinsul curlnd scinteie divină în capul său, a tras-o și a mnvirtt-o, pănă ce, cu ajutorul cernelei, a dat de capăt și cînd și-a putut plasa fraza dorită, nu i-a trebuit mai mult. S’a grăbit să puc cele 3 steluțe, a lăsat condeiul pe masă, a dat ultima foaie la zâțuit și... a plecat Pe drum, de la redacție în spre casă, un lucru 1l chinuia pe cronicarul opiniei: „ou nepriceperea lucrurilor, așa cum am dat titlu fondului meu, ori, nu mi’oi ß priceput singur capul ? Oare, în această tulburare și nesiguranță, nu fermentează ceva in capul meu, în vederea...scânteierei divine...“ și, de atunci cronicarul, nu poate pricepe chiar, de ce mai scrie, necum de ce a scris. ————»-»■** a*-“TM----------— Hărzoadele și zavoadele d-lui Ghibanescu Dl Gh. Ghibanescu, redactorul opiniei și victima d-lui Haret, vrea să calce numai decit pe urma cronicarilor și ßind că vrea, se încearcă. Cum însă, mai bine și mai des, poate să o facă aceasta, decit scriind într’o gazetă cotidiană, cetită de mulți, de puțini, cum dă Dumnezeu. Dacă vei lua toate articolașele d-lui Ghibunescu din Opinia, cele iscălite de d-sa ca și cele cu 3 steluțe, vei vedea cu siguranță în ele cuvinte pe care redactorul Opiniei, le-a răscolit și le-a înviruit din carnetele sale, luate de prin cronicele timpurilor, pentru a le da din nou la iveală și a se vorbi că partidului țakist i-a fost dat să aibă pe... cronicarul, singurul cronicar moldovean. D. Ghibunescu se crede specialist nu numai în tălmăcirea documentelor, dar se mai crede specialist și în politică. Să nu credeți însă că, poate articolul său de fond, zice-se, din opinia de aseară, articol politic, ar merita vre-un răspuns, vreun oarecare răspuns, pentru că ar ß scris de di... Ghibanescu. Am cules totuși cîteva pasaje din articolul d-lui Ghibanescu, intitulat „Nepriceperea lucrurilor“. După însuși titlul acesta, acei care n'au cetit articolul în chestiune, cu siguranță s’ar gândi imediat că d. Ghibonescu se plinge că lumea nu vrea să priceapă superioritatea d-lui D. Ionescu, cu toate, și ca om politic, și ca inteligență, și ca cultură și ca multe altele. Dar, auziți pe d. Ghib&nescu : „Oamenii mari ajung mari nu prin burtă, nici prin pungă; acestea îngroașă ceafa. Omul ajunge mare cînd are o scinteie divină în capul lui“. Deodată, cetind fraza aceasta a d-lui Ghibanescu, cetitorul va spune imediat că Ghibănescul cronicarul a sclintit-o. Aici n’a fost Ecouri Politice TVT un isterul de justiție va put »ublica zilele acestea lista judecătorilor de ocoale stagiari numiți definitiv in urma Intrunirei consiliului de disciplină al ministerului de justiție. JYTS. împăratul Japoniei a W » v* conferit următoarele decorații: D-lui colonel Pătraș» directorul infanteriei din ministerul de război ordinul „Soleil Levant» în gradul de comandor, d-lui căpitan Lucian Trantomir de la ministerul de război ordinul „Trésor Sacré* in gradul de ofițer , tul D lui locotenent Naum aghiot anministrului de război ordinul „Trésor Sacré* in gradul de cavaler. Acest din urmă ordin este conferit pentru prima oară la noi In Romînia. MAREA ÎNTRUNIRE DE LUNI discursul d-lui Sf. L După notele stenografice (Publicul face mari ovațiuni de sim spatie; aplauzele frenetice durează mai multe minute). Domnii mei, In contra obiceiului meu voiu fi blindezi, pentru că azi este zi de sărbătoare mare pentru familia conservatoare. (Călduroase aplauze). O întrunire de felul întrunirii acesteia, predispune la toate blîndețele, pentru că încumetă toate speranțele (Aplauze). La agitațiunea gălăgioasă a unei formațiuni neopolitice ale cărei scopuri politice nu sunt încă bine lămurite, ale cărei mijloace de acțiune sunt încă prea lămurite. (Vii aplauze), partidul conservator a opus placiditatea senină a tăriei lui. Partidul conservator nu este în starea sufletească a omului care are nevoe la fiecare cuvînt ce spune să ’și dea parola de onoare ca să ’și închipuiască să-l crede cineva (aplause); nici in starea sufletească a omului care trebue zilnic în public să facă voite și trapeze ca să convingă pe alții de sănătatea lui fisică (ilaritate, aplause) ; nici în starea omului care vorbește zilnic de avuțiile lui și de moștenirile cari au să-i vie, doar de și va înfiripa creditul. Partidul conservator este, pentru că a fost și să vedeți uu ce sens a fost. De cînd România a născut la o viață constituțională, de cind noțiunea de partide politice a prins rădăcini într’visa, partidul conservator a adus prinos țarii toate sacrificiile, toată inteligența, toată munca. Și nu aveți decit să răsfoiți cartea neamului ca să găsiți la fiecare moment firul vieței conservatoare împletit cu firul vieței neamului, (mari aplause). Și în această operă nu a avut cu partidul liberal dacît o singură rivalitate, aceea de a se ști, care va aduce tortul cel mai puternic și cel mai luminos. (Aplause). ______ Partidul conservator este, pentru că au rămas nesecate toate activitățile și nestinse toate energiile dintr’in sul. Partidul conservator are în fruntea lui aceleași lumini încercate in a căror mini curate a trecut doctrina conservatoare și cari au destulă autoritate ca să o explice din ce in ce către popor, să-și urzească viața lui cu viața poporului (aplause) să ridice el pe popor la practica de guvernămint, fără să se scoboare pe dînsul nici odată la slăbiciunea demagogică (aplause). Și la spatele lui are incă toate forțele, toate energiile, toate inteligențele cu concursul cărora se va putea Înfăptui in curînd opera de restaurațiune socială ca Ii incumbă lui să o facă (aplause). Astfel că, domnii mei, nici odată nu ne-a trecut prin minte că dacă niște fiii de adopțiune necredincioși, o seminție neasimilată din alta partide și neasimilată pentru că nu a gustat decît harurile binelui și nu au suferit nici una din suferințele trecutului (aplause)... S’au dus să ’și facă alt cuib, țara ar putea crede că ducindu-se ei, au luat cu dînșii și cenușele auguste ale trecutului și flacăra luminătoare a viitorului (călduroase aplause). Astfel, că domnii mei, dacă, plini de viață, încrezători în viitorul nostru, rezemați pe iubirea d-voastră și a țărei, dacă am făcut astăzi o întrunire, rostul ei nu e pentru a opune agitațiune la agitațiune. Dar am crezut, în preziua cind viața politică începe să lîncezească, că este de datoria partidului conservator să arunce din nou sămînța programului, subiect de reflecțiune pentru toate mințile, și să afirme din nou unele principii sănătoase fără de care viața politică nu poate fi. (Călduroase aplause). Domnii mei, și unul mai de căpetenie din aceste principii, este că după cum omul are nevoie pentru a-și împlini un rol social de un ideal In viața lui fără de care trăește viața inferioară a infuzorului iar nici decum viața superioară a ființei cugetătoare, tot asemenea partidele politice și ele mai presus de toate, au nevoie de un ideal. (Aplause). Nu e partid fără ideal, fără idee de aplicat. Și vreți o probă imediată.? Avem în Romînia o formațiune politică care n’are cap recunoscut, care n’are presa sa, care n’are clubul ei și care, cu toate acestea stăpînește astăzi o situațiune politică , este partidul socialist. El are o idee, rea, o combatem din toate puterile noastre ; vom amenda toate greșelile făcute în numele ei; dar are o idee, idee mărturisită care încălzește, care încinge, care aprinde. Nu știu dacă partidul socialist va isprăvi el prin a stăpâni partidul liberal, va elimina partidul socialist ca acesta să-și ia lingă dânsul o viață deosebită; aceasta este taina viitorului. Dar o idee, a făcut un partid. Dincolo vedem o formațiune numeroasă, evident, avînd un șef, evident , șef, de altminteri care s’a proclamat pe dinsul și care se intitulează in fiecare zi cu atita rîvnă șef, incit ar fi o cruzime să-i tăgăduești acest titlu la care ține atât de mult. (Mars aplause, ilaritate). Are un club, are o presă, bine hrănită — și vorbelor de „bine hrănită“, lor, dau înțelesul cel mai material și cel mai întreg (ilaritate, frenetice aplause) Insă nu e un partid pentru că desfid pe oricine să-mi spue care este ideea în virtutea căreia s’a înjghebat. (Prelungite aplause). Ah, răpirea puterei? Dar puterea nu poate fi. Domnii mei, decît mijlocul ca să-ți aplici doctrina, nici o dată scopul unic, căci atunci este o nenorocire. (Mult prelungite ,aplause). Partidele, mai presus încă decât individele, pentru ca să însemneze ceva, mai au nevoe și de acest dar divin care se chiamă autoritate morală. Autoritatea morală, este darul care permite să stăpînești spiritele în gradul că, atunci cînd afirmi tu o vorbă, nu e nevoe să dai chezășie ca să fie crezută; cind faci o acțiune, cînd impui o voință, acțiunea și voința ta pot fi combătute cu violență, pot fi combătute cu cruzime Insă intențiunea ta nici odată nu suspectă; cînd se zice de tine ceva urioios nimeni nu crede, pe cind de altul, se crede și ce nu se zice ! Este în sfîrșit darul acesta superior care face că ești o forță chiar cînd ești redus la proporțiunile cele mai mici și vrăjmașul nu poate trece peste tine, astăzi comprimat, nline poți face explozie și să răstorni totul. Ei, domnii mei, această autoritate morală nu ți-o dă nașterea, nu ți-o dă bogăția și nu ți-o dă inteligența ; autoritatea morală ți-o dă numai practica cinstită a vieței politice. (Entusiaste aplause). Ce poate constitui partidului această autoritate morală ? In primul rînd persoana șefului. Este o mîndrie pentru România modernă de a afirma că nici odată pînă azi un partid stăpînitor, un partid istoric, liberal sau conservator, nu a avut în fruntea sa altceva dacu un om de înaltă moralitate (aplause). Poate le-a lipsit vre-o dată darul cuvîntului, va fi vre unul vre-o lacună In cultura lui tecnică , dar în totdeauna, fără să mă dismintă istoria, au fost oameni de o înaltă probitate politică, de o mare vază morală ( călduroase aplause). Și în special pentru partidul conservator a fost așa. Și vedeți succesiunea șefilor cît dovedește afirmațiunea mea. Iar astăzi nu am să vă spun că e