Evenimentul, iulie-septembrie 1910 (Anul 18, nr. 115-188)

1910-07-01 / nr. 115

­ANUL.. XVIII NO. 115 5 Zesluí ABON £ K­EIWT £ Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lapușneanu 44 JOI 1 IULIE 1910 — 5 Ba­ni ASUURCIURI Inserții și reclama In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul­ 30 b. TELEFON ZbTO, SQ Opoziția $i­m ^ „Voința Națională“ discu­­tînd într’un prim articol ati­tudinea partidului­­ conserva­­tor față de cîte­va din „refor­mele“ cu cari actualul guvern a voit să-și încheie activita­tea trecutei sesiuni parlamen­tare, ajunge la concluzia că dacă unele din acele reforme nu­­ s’au putut înfăptui, iar al­tele de și s’au înfăptuit însă sunt departe de a da rezulta­­tele așteptate, vina cade nu­mai și numai în sarcina opo­ziției, care le-a combătut pe toate căile. Și ca fapt concret «Voința“ citează proectul de lege pen­tru încurajarea industriei na­ționale, care după spusele tex­tuale ale ziarului liberal n’a putut trece fiind-că opoziția „a făcut obstrucție la Senat ast­fel că legea nu s'a putut vota, deci cartelurile între cari al ru­tiner­iilor de petrol au putut ur­ma înainte cu scumpirea mărfutior de prima necesitate”. Dar legea industriei după cît ne aducem aminte nici n’a fost adusă în discuția Senatu­lui, fiind înmormîntată In sec­ții, compuse nu in marea lor majoritate dar în unanimitate de către senatori guverna­mentali. Unde e clar obstrucția, unde e vina partidului conservator în retragerea acestui proect? Oare campania de presă, singura care s’a dus de cătră partidul conservator contra acestei legi— căci discuția par­lamentară fusese suprimată — oare singură această campa­nie să fi determinat guver­nul să retragă legea ? Dacă într’adevăr am fi avut de a face cu un guvern atât de subțire care să ia in con­siderație cuvîntul minorităției de ce nu s’au retras celelalte proecte de legi contra cărora s’a dus din partea partidului conservator o campanie înze­cit mai înverșunată, și pe cale parlamentară și extra-parla­­mentară ? De ce nu s’a retras de o­­pildă proectul de lege pentru desființarea contenciosului ad­ministrativ ? Dar nu sunt ani ci numai câte-va luni cari s’au scurs de la închiderea sesiunei parla­mentare și o știm cu toții că după ce eșind din legalitate actualul guvern a suprimat și controlul minorităței și dis­cuțiile parlamentare își tre­cea fără să țină seamă de nimic ori­ce proect de lege, ori­cît de stupid ar fi fost. Va rămînea memorabilă în analele parlamentare avalanșa de legi trecută în ultima săp­­tămână a sesiunei cu faimoa­sele ședințe de noapte în care membrii majorităței trînteau cu pumnul bile albe în urne fără să știe care e anume pro­­ectul pentru care votează. Ba ceva mai nostim s’au găsit proecte aduse la vot cari n’aveau nici măcar expunere de motive. Da, într’adevăr au fot și proecte pe cari guvernul a trebuit să le retragă, dar le-a retras nu din cauza campa­niei dusă de opoziție, ci fiind că a întimpinat cea mai în­verșunată rezistență din în­săși partea majorităților par­lamentare. Așa a fost cu le­gea sanitară și tot ast­fel a fost și cu legea industriei pe care astăzi o aruncă în spe­tele partidului conservator. Cel mai înverșunat dușman al proectului de lege al d-lui Orleanu a fost la început d. Costinescu ministrul de fi­nanțe, care nici n’a voit să a­­udă de legea industriei pănă ce n’a revizuit d-sa proectul scoțînd din el tot ce nu putea să-i convină. D. Costinescu era unul din cei mai direct interesați, căci legea conți­­nînd dispoziții contra cartelu­rilor se loveau interesele fa­bricilor de zahăr și hîrtie un­de ministrul de finanțe este principalul acționar. D. Orleanu avusese naivi­tatea să bată în carteluri fără să-și dea seamă că toate in­dustriile cartelate cari pro­­fitînd de dispozițiile unei legi create exclusiv în favoarea lor spoliată pe consumatori, sunt în mînile corifeilor li­berali. Iata adevărata opoziție da­torită căreia legea a fost în­mormîntată la Senat, opoziția care trebue căutată în rîndu­­rile majorităței, nu în mijlo­cul partidului conservator. Sunt fapte care trebuesc restabilite în întregul lor a­­devăr pentru ca legendele false să fie înlăturate odată pentru totdeauna. Sigla ipdCiStriți r­umn Timișeștii, apă dale«... „Sus, din munte curge’n vale Apa unui mic izvor Care, șerpuind prin țară, Murmura încetișor , Dîmbovița, apă dulce, Cine bea nu se mai duce“. Da la Neamțu emitre vale Curge apă de izvor Și cum șerpuește’n cale Murmură încetișor: Timișeștii, apă dulce, Mult Beförderung aduce ! Și, cum prinde ca să vie ia spre lașul Însetat, Unul cumpără moșie, Altul cumpără palat. Timișeștii, apă dulce, Mult Bauförderung aduce ! Apă magică și clară Spune pe putere ai Ce poți numai Intr’o sară Unora avemi să dai ? Timișeștii, apă dulce Mult Bauförderung aduce ! Spune ce-a sorbit din tine Domnul Ies, funcționar, Că azi stă așa de bine , Casă, vie și docar ? Timișeștii, apă dulce Mult Bauförderung aduce ! Nu cum­va ai supt doar tuburi Și ai dat la matadori­­e prin anumite cluburi, Să-i faci bine-voitori ? Timișeștii, apă dulce Mult Bauförderung aduce! Bună ’i fi la gust, dar crede, Drumul ce ți ’i ai croit, Cu­ de colo, rău, Se vede Că prea scump ți i-ai plătit ! Timișești, apă dulce Mult Bauförderung aduce! Tu, vai curge cu măsură Și noi scump te vom plăti Căci, ori­care picătură, De un bacșiș ne va vorbi. Timișeștii, apă dulce Mult Bauförderung aduce! De la Neamțu către vale Curge apă de izvor Și cum șerpuește n cale, Murmură încetișor, Timișeștii, apa dulce, Mult Bauförderung aduce 1 — 1 ■ [UNK] ' tAWVx*»­ Bum. Marile je la toamna Programul serbărilor jubileului Universitatei cuprinde între altele și curse de ca»• 8"au Introdus și curse, fiind-că se credea că pănă atunci Jockey­ clubul isi va instala hipodromul pe pla­toul da la Copou anume destinat de Comtinuă pe nim­e CómoiCZ. Președinte­le Jockey clubului Insă, cu toate că are și terenul la dis­poziție și banii necesari tuturor in­­stacțiunilor refuză categoric să mute hipodromul, ast­fel că pentru a a­­junge la abator toate persoanele cari ar veni să reprezinte universită­ți străine, vor fi nevoite să treacă tocmai prin acea parte a orașului ca­re din cauza „halului de mizerie în care se află ar trebui să rămlnă ascunsă. In a­fară de murdăria și aspec­tul respingător din Tg.­Cucului și celelalte străzi și stradele cari duc la abator, dar pavajul însăși se află într'o stare atit de mizerabili In cît nu e trecător cere să nu fie expus la accidente. Un singur exemplu pentru a­ceasta va fi suficient: S­ăb&tă seara pe c'nd d. ajutor de primar Fintineru se întorcea de la experiențele aero­planului ,Farmanu cu trăsura pri­măriei, dînd în niște gropi din mij­locul străiei osia trăsurei s’a rupt și o roată s’a sfărâmat cu desăvîr­­șire. De data aceasta administrația comunală căzuse victima propriei sale neglijențe. După acest accident care din fericire n’a avut alte urmări credem că se va pune temeinicie la campania care fără ni­ci­ o patimi o ducem de atit timp. Ar fi prudent oare ca la serbările de la toamnă să se ducă nu numai Familia Regală,—care de bine de rău ne cunoaște c­ine suntem și cu­ pu­tem,—dar delegații străini prin a­­cele hudițe nenorocite ? Comitetul Jockey-clubului ar tre­bui să intervină pentru a face pe d. Buicliu să înțeleagă că încapă­­[i­area sa și spiritul său de­­ econo­mie deplasat In cazul de față—căci c­hel­tue­lile tot se vor face, — se res­­toing asupra orașului întreg. Ori să se construiască hipodromul pe platoul de la Copou, ori mai bine să sa renunțe la curse, căci lașul nu poate sa se facă de rîs, Portretul d-lui Bădărău Sub titlul de ,Altă poveste“, cu­noscutul literat, d. D. Anghel conti­nuă, în revista d-lui I­săucescu, se­ria amintirilor sale de la Iași și în ultimul ei număr ne prezintă grupa­rea acum dispărută a radicalilor. E interesant portretul d-lui Al. A. Băidărău, din care d. Anghel face o figură de Caleidoscop. Poietul scrie : „Alături de el — adecă de d. JPanu (N. B)—pășea un om pu­ternic, Unalt, spătos, cu sprince­­nele cât niște mustăți și cu niște mustăți cât două aripi de corb întinse. Nasul scurt, cu nările răsfrânte, cu gura roșie și sen­zuală, având toată înfățișarea u­­nui tenor de suburbie Aceste rânduri nu sunt pcsă de cit introducerea în materie, aperitivul și iată cum apare, mai pe urmă fostul ministru de justiție al­lui D. Anghel. ,Tenorul, singur, cel cu două rânduri de musteți suprapuse, a rămas locului, cătăndu-și un alt angajament. Acum începuse să fie mai îngrijit de persoana lui. Părăsise veșnicul portofoliu ce-l întovărășia, visînd la alte por­tofolii. Nu mai înfățișa pe teno­rul de suburbie, părea un Brazi­lian transplantat și îmbogățit de speculații fabuloase. Din zi în zi câștigând terene lățindu-se ca o pată de indelemn pe conștiin­țe, ramificându-se pretutindeni, acuzându-se an cu an ca un per­sonaj indispensabil, ca un om ce ținea în mâna lui nenumăratele bn­re ale unei plase nevăzute. Odată lașul cucerit, conștiința de­bile și suflete șubrede fiind și a­­iurea, pata de undelemn, se lăți și peste provincii. Banul rotund sună și se rostogoli, își făcu drum, trecu pragul unei case și al alteia, se răspândi, se multiplică, se fu­rișă în fundul pungilor goale, nă­luci In fața ochilor lacomi și is­­vorâ pretutindeni, aruncat dibaciu de mâna tentaculară a celui ce avea să aibă odată portofoliu. Și Brazilianul nu întârzie de a cu­ceri Moldova, spre desnădejdea și nedumerirea vechiului său șef, ce nu și-a închipuit de­sigur nici odată, a avea un așa de vrednic acolit în banda lui­. Figura e pitoresc redată, da­sigur. Totuși nedumerirea ne este mare. Ce caută ace­st portret. In revista d-lui Păucescu ? Ori poate fostul director al­­ Ordinel* păstrează un dinte con­tra­r lui Al. Bădărău ?... ne entusiasma pentru anumite cauze. Sunt la ordinea zilei atltea ches­tiuni importante ce ating și demni­tatea Statului român și cele mai scum­pe ale noastre interese naționale. Am primit o insultă, gravă prin brutalitatea ei și privim aproape cu indiferență cum se tirguește de patru săptămâni, satisfacția ce trebuia să ni se dea din proprie pornire și în­treagă fără nici o întîrziere. S’a deschis o subscripție pentru inundații din Banat. Ne-am grăbit In­tot­deauna să sub­scrim cu guvernul țărei în frun­te, sute de mii de lei pentru toată lumea lovită de grea nenorocire; am subscris sute de mii de lei pentru francezi, pentru italieni și chiar pen­tru ungurii de la Seghedin. Dar am rămas nemișcați cînd primul minis­tru a declarat că guvernul Romîniei nu poate să subscrie pentru bănă­țeni— fiind­că bănățenii sunt români din Statul maghiar—și subscripția pentru bănățeni abia mișcă din loc. După atâtea zile n’a ajuns nici la 100 mii lei. S’a deschis o subscripție pentru neamurile celor uciși dincolo !n lupta electorală și subscripția aceia nu spo­rește nici atât. De­sigur că toate acestea sunt semne unite, ele arată că „politica cuminte“ ne-a liniștit pănă a ne dis­truge puterea de revoltă și entu­ziasmul. Trebue să reacționăm pentru a ne recăpăta independența de gândire și entusiasmul cauzelor sfinte ale nea­mului nostru. Trebue să facem o sforțare asupra noastră, pentru ca să reluăm firul vieței naționale preocuparea de inte­resele neamului, lupta pentru cauza națională. Să ne deschidem ochii și să vedem ce se petrece in jurul nostru. Să ne uităm la poporul care rea­dus mai de curind, și prin sacrificii­le noastre chiar, la viața de stat in­dependent, voește să trăiască o via­ță națională și sa păstreze legătura sfintă cu cei de o limbă și de o cre­dință de pe tot Întinsul pâmântului. Alaltăeri a fost la Sofia un con­gres al ziariștilor panslaviști. S’au adunat acolo bulgari, sârbi, ruși, slovaci, croați, etc. Toate popoarele slave, indepen­dente și subjugate și-au avut nume­roși reprezentanți. Și notați, Bulgaria nu este Metro­pola ; poporul bulgar nu poate pre­tinde nici Intiletatea, nici conducerea. Noi suntem centrul romtnismului, nci se îndreaptă privirile tuturor ro­­minilor. Acesta este unicul Stat li­ber și independent al rominilor. N’are poporul român alte bucurii decit bucuriile noastre și nu poate să cunoasca alte biruințe decit biruin­țele noastre. Vă puteți dar închipui ce trist ră­sună In sufletele fraților ori­ce lovi­tură se dă prestigiului acestui regat și cum le abate lor cursgiul și cum le slăbește energia, ori­ce act al nos­tru care rupe legătura dintre noi și ei, arătindu-le că In nenorocirile lor nu se pot sprjini pe noi. O da 1 este o inliglare : guverne­le sunt trecătoare. Și se întîmplă chiar in statele cele mai puternice să fie și guverne slabe, lipsite de băr­băție și fricoase. Dar tocmai de aceia poporul tre­bue să fie totdeauna treaz și la pos­tul său, pen­tru ca lipsa guvernului prevăzător și energic să nu deschidă nesfirșit haosul bestiei pentru sufle­tele necăjite ce pun toată speranța în legătura sufletească cu noi veștia, din Regatul liber și independent al Romîniei. Să nu împingem politica de „po­por cuminte“ pănă la anihilare și să nu ne conducem de acel fals patrio­tism care pretinde că trebue să sus­ținem guvernele țărei in chestiile ex­terne, chiar atunci cînd ele fac dova­da că nu știu să-și îndeplinească ro­lul așa cum cere prestigiul Statului și interesele noastre naționale. Să se simtă și peste graniță că a­­ci este un popor cuminte, dar care, dacă nu se dedă la manifestațiuni violente, fără nici un rost, veghează neîncetat și nu tolerează nici un fel de atingere pentru demnitatea Stătu- FĂRÂMITURI Știți dv. ce trebue să fie ca îndrumare a Romîniei ? Nici nu vă trece prin gînd. Ascultați ce spune Ghibânescu: .... ca îndrumare să fie idealul armei, căci in felul armei e felul noțiunei.* Care va să zică, națiunei nu-i trebue școli, nu-i trebue comerț și industrie, nu­­trebue agricultură, nu-i trebue artă, ci tre­­bue să stea vecinic cu arma ‘n prezentarei și să n’o lase jos de cil cînd s‘o ‘ntâmpla ca felul ei să nu mai fie In felul armei / Dar care armă? Cu repetiție oii cu cre­mene ? Lasă drapului balistica Ghibănescule, vă doară nu-i fasole i < y — Mă rog, cum se zice, Bauverehr««# ori Baufrirder«»^ ? — Indiferent. Pe altă vreme și una și alta se termină cu ung, nu poate să în­semne de ort... unsoare ____ Cît despre Bau se zice că ar fi o pre­scurtare din Badarau. ■ I W ■ —­ Popor cuminte Í începem să culegem tristele roa­de ale politicei noastre de popor cu­minte. Constatăm cu durere apatia în ca­re am căzut, lipsa de putere de a ne emoționa de anumite lovituri și de a

Next