Evenimentul, iulie-septembrie 1910 (Anul 18, nr. 115-188)
1910-07-24 / nr. 133
= ANUL XVIII No. 141 5 IB 3.ni ABONUt EliTe Pe un an . . . Lei 20 Pe jumătate an . 10 Pe trei luni ... 5 In străinătate un an 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR Redacția și Administrația Iași Strada Lapușneanu 44 SÂMBĂTĂ 24 IULIE 1910 5 Bambfäul&IUILI Xia.w © riti ști reclam« In pag. a 2-a rândul 1 lea In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul 30 b. TELEPON 3STO,Sa Zăpăceala takiștilor Pentru ca să-și poată face cineva o ideie complectă de dezorientarea care domnește în lagărul takist, n’are decît să urmărească ideile și tendințele ce se manifestă zilnic de către fruntașii și presa acestei grupări.Pe cînd „Opinia“ nu mai sfîrșește cu călduroasele apeluri în vederea unei conlucrări cu partidul conservator ducînd în același timp o înverșunată campanie contra guvernului, ziarele takiste din Capitală nici, voesc să audă de conlucrare și păstrează față de guvern una din cele mai rezervate atitudini. Pe cînd d. Take Ionescu susține că încă nu a sosit momentul oportun pentru reforma electorală și că chestiunea comportă un studiu îndelungat, d. Bădărău cere la Huși imediata înscriere în programul grupărei a contopirei colegiilor întâi și al doilea de Cameră și Senat și lărgirea colegiului țărănesc. Să se noteze că în afară de ideile d-lor Bădărău și Take Ionescu, în ce privește chestiunea reformei electorale mai sunt două curente, unul din extrema stingă a d-lui Sebastian Moruzi care cere colegiul unic pe toată linia și altul din extrema dreaptă, al mastodonților takismului cari se declară categoric contra oricărei reforme electorale, susținînd că și sistemul în vigoare e prea larg pentru educația politică pe care o au astăzi masele cetățănești. Inchipuia se fi-și acum ori și cine cam cît de lămurit trebue să fie grosul partidului în ce privește reforma electorală. Dar buimăceala e și mai mare atunci cînd e vorba să se hotărască în mod definitiv atitudinea pe care gruparea takistă trebue s’o ia față de apropiata cădere a guvernului liberal. D. Bădărău nici nu voește să audă de cochetării cu liberalii, dînd ca cel mai puternic argument al unei conlucrări cu partidul conservator tocmai necesitatea răsturnărei imediate de la cîrmă a partidului liberal. Apelurile călduroase ale d-lui Bădărău au stîrnit însă o vie consternare în rîndul naivilor cari potrivindu-se celor ce timp de doi ani li s’au cîntat la ureche încă mai nutresc speranțele unei mari și puternice guvernări takiste. Dar nu numai pe aceștia au nemulțumit declarațiile d lui Bădărău ci și pe prietenii personali ai d-lui Take Ionescu, care fără Îndoială are pănă acum cea mai ridicolă situație in ce privește viitoarea atitudine a grupărei sale. D. Take Ionescu nu se poate declara fățiș pentru o fuziune sau conlucrare căci în cazul acesta și-ar pierde toată leftema față de partid pe care nu atîtea rînduri l-a asigurat că va veni singur la putere. Pentru o conlucrare în vederea răsturnărei partidului liberal de la cîrmă iarăși îi vine greu să se pronunțe, fiindcă atunci cînd partidul conservator începuse campania de răsturnare, d-s- a oferit cel mai larg credit și cel mai bine-voitor concurs, d-lui Brătianu. Ba mai mult decît atît, nu sunt decît două luni de cînd d. Take Ionescu increzîndu-se în puterea magică a d-lui Brătianu de a decide succesiunea la cîrmă, înclina In sensul unei apropieri cu partidul liberal, iar astăzi ambii șefi se găsesc în cele mai strînse și mai excelente relații. Acum, iarăși, e ușor să ne închipuim cam cît de lămurit se găsește grosul partidului și asupra acestei palpitante chestiuni. Și cînd te gîndești că față de acest balamuc care domnește în rîndurile takismului, se mai găsesc ziare ca „Ordinea“ și care să cînte pe toate tonurile disciplina, armonia și mai ales omogenitatea de concepții a grupării democrate.^^^^^^ VUtilTIVE „Șeful noatru iubit n'are la «pere spiț* de neamuri*... Ghibănescu Ce să-i facem ? Rău ne pare Că de neamuri spiță n’are Șeful vostru mult iubit. Ar avea acum o spiță Dacă, mai de mult, pe Ghiță Nu l ar fi tăgăduit. Bum. Gazeta tîmpită Ziarul bădărănist local este un ziar timpit, iar cei care-l scriu nu cunosc macar sensul vorbelor de care fac uz. Și fiindcă acel ziar e timpi, In lipsă de argumente, pune minele ’a, sold și dă drumul gurei. .Opinia“ ne ’»jură. Ea ne ’»jură pentru că a usturat-o stașnic constatarea noastră că patronul ei, deputatul Cananău, nu ți-a făcut datoria față de cetățenii care 1 au trimes în parlament pentru altceva decit ca să încaseze diurnă și să voiajeze cu liber parcurs. Pretextul, pentru care ziarul tîmpit ne batjocorește, este că noi am fi luat apărarea epitropilor Sf. Spiridon și In chestia inchiderei spitalului central și In chestia feluritelor panamale. „Opinia a minte ca un ovrei care te inșală la olntar. Noi am denunțat publicului cele ce se petrec la Sf. Spiridon, am Înfierat cu toată energia pe cei vinovați, dar, după ce ne-am făcut datoria, am Încetat a duce o campanie persistentă căci am găsit o inutilă cînd ne-am convins că nu are sorți de izbindă, pe cită vreme Închiderea spitalului era prevăzută prin buget, deci prin lege votată de Cameră. Și am zis gazetei tîmpite:" las-o mai domol, furato, că, uite, chiar unul din patronii tăi nu și-a făcut datoria ori fiind-că a fost absent de la post, ori fiind-că nici odată n’a știut despre ce este vorba la Cameră, ori, -IX/VA/V#———•*. J FARÂMITURI Se știe că Ia Huși, dl. Gîdeiu, t talentatul orator takist, a numit pe dl. Bădărău Napoleon I. Ni se spune că alți oratori de frunte așteapă diferite ocăzii pentru a mai da Vulturului Moldovei și alte nume ca bunăoară: adaogam azi, nu a’a priceput cum să apere interesele lașului care l’a.... ales. Cum rezultă mă rog din toate acestea că noi am luat apărarea epitropilor ? Dacă aceștia sunt vinovați de o risipă, pe cere cu greu o poți atribui dorinței desinteresate de a aduce îmbunătățiri spitalului, nu e mai puțin adevărat că singurul deputat ce s’a ales, dregă doamne, în opoziție, aci în Iași, trebuia să pună oarecare interes ln controlul ca era obligat să facă celor de la putere. Deputatul Cananău, care domiciliază tot acolo unde este și reședința și Întreaga administrație a așezămintului Sf. Spiridon, dator era să țină din scurt activitatea actualilor epitropi, mai cu seamă că se cameflse de la 'nceput cam In ce direcție aveau de grad să lucreze actualii efori. Repetăm, dacă d. Cananău ar fi luat cuvântul in Cameră și-ar fi arătat intențiunile lor criminale, lumea s’ar fi alarmat iar campania ce presa ar fi întreprins ar fi putut avea rezultatul dorit, căci s’ar fi putut modifica bugetul și deci s’ar fi împedecat Închiderea spitalului. Dar d. Cananău a tăcut. Și a tăcut nu pentru că era obosit, surmenat de o activitate parlamentară încordată, ci pentru că nu putea face mai mult. Prin urmare zadarnic țipă gazeta timpită că o „dezavuam“ cînd zicem că s’a scris destul in chestia Inchiderei spitalului. ’I-am spus numai că in calculele sale a plecat de la o dată greșită, căci a socotit bugetul Epitropiei de 27« milioane dad In realitate el atinge cifra de 37« milioane. Prin urmare campania ziarului timpu era fantezistă iar gălăgia prea mare dată fiind musca de pe căciula d-lui Cananău. Dar, pentru oamenii cu bun simț, gălăgia, pe care o face Levin prin gazeta lui, apare exagerată și din pricină că ea nu izvorăște dintr’un sentiment de durere pentru tot ce atinge interesul public. Sunt Împrejurări In care ziarul timpit tace cu o incăpăținare pe care numai cei ce cunosc de aproape rostul presei takiste o pot Inteliga. Să ne răspundă gazeta tîmpită pentru ce In chestia lucrărilor de aducerea apei, nu suflă un cuvânt? Pentru ce, in loc să publice ca noi procesul verbal al inspectorului vamal care constata fraudele societăței Union Baugesellschaft, .Opinia și-a luat apărarea, dând largă ospitalitate, în coloanele sale, prozei impertinente ale incorectului director? Pentru ce nu a găsit de cuviință să =și unească glasul cu toată presa locală In scop de a face lumină In chestia morței d-nei Szakmary? Și acolo este crimă bine constatată, dar gazeta timpită nu strigă : ,asasinul! iată asasinul* după cum da o lună de zie apă în urechile epitropilor care au Închis spitalul. Să mai explice ziarul timpit pentru ce a luat apărara d-lui Stere atunci cind noi am dat la lumină faptele sale incorecte ca avocat al Zemsta noului ? Și In timp ce noi publicam Ia facsimile documente zdrobitoare In contra d-lui Stere, ,Opinia“ dain coloanele sale scrisoarea apocrifă a d-lui Matei Cantacuzino numai pentru a induce lumea în eroare și a face să triumfe liberalul Stere î Ori poate .Opinia“ are anumite aficțiuni printre liberali ? Se vede că politica gazetei timpite prescrie a atrlnge in brațe pe d. Stere și a da la cap d-lui Pennescu ? Dar „Opinia“ ne mai impută — și aci e culmea timpeniei — că nu am denunțat opiniei publice și pe ceilalți deputați de Iași care „ar fi putut protesta macar in culise contra felului cum a fost întocmit bugetul Sf. Spiridon” ? Să denunțăm că deputatul Pennescu n’a protestat in contra operei eforului Pennescu? Dar dacă atitudinea deputaților liberali ieșeni se explică prin un spirit de solidaritate politică rău Înțeleasă, atitudinea sau mai bine zis lipsa de orice atitudine a d-lui Cananău prin ce se explică ? Declarăm deci însă odată, ca să priceapă și ziarul timpit, că nu am apărat și nu vom apăra niciodată faptele necorecte. Vom da însă totdeauna peste nas celor care țipă mai tare decât si nedreptățesc propriile lor fapte. Și pentru a încheia, amintim că în timp ce noi am tratat după cum merită pe exorocul Delainy, poetul Rodion ridică un naltul cerului pe aviatorul pungaș ce nu se putuse urni de la pâmânt. Deci gazeta tîmpită să priceapă și să tacă, dacă nu dorește să revenim cu detalii mai picante. Ludovic al XIV, Yasco de Gama, Carol Martel, Madame de Sevigné, Octavian August, Blériot, Garibaldi, Chopin, Roosewelt, Decebal, Adelina Páti etc. Dl. Bădărău își va comanda costume în consecință. Er a și fost la Huși îmbrăcat ca Napolion /■ Azi poate fi văzut la Iași în Chantecler care ține loc de Vulturul Moldovei. ". " Din aforismele lui Ghibănescu Laxin : „O țară e mai cuminte ca o clasă socială, și o clasă socială mai cuminte ca un individ". Și cu toate astea, Ghibănescule, și o țară și o clasă socială sunt conduse fiecare de către un singur individ.OMare jelație în redacția „Opiniei*. Toate m afacerile veroase* ce erau de făcut la Sf. Spiridon, n'au făcut. Se ștoe că față de viitoarea necetă de afaceri, fruntașii takiști, împreună cu dl. Badarău, a'au convins că o t conlucrare" nu mai are nici un rost CONCEPȚIA POLITICĂ a lui Caracal. Asupra unui scriitor mare, „cu adevărată vocație artistică“, se pot face diferite studii. Un studiu interesant se poate face asupra concepției lui politice, dacă scriitorul, prin genul în care scrie, și-o manifestează in opera sa. Fiind-că unul din cei mai mari scriitori ai noștri, o „inteligență foarte frumoasă" și „cu adevarata vocație artistică", este Caragiale și fiindcă acest mare scriitor manifestează nu numai in opera sa,ci și in activitatea sa practică o anumită concepție politică, voi căuta prin acest studiu să o scot in evidență, pe cu tmi va sta cu putință, analizînd opera sa literară și idealul cu care a intrat și cu care luptă in rîndurile noului partid „conservator democrat“. In adevă, pe acest mare scriitor „nu i este permis unui« critic »,conștiincios să-l piarză din vedere.... Cadrul meu e prea strict ca să pot închide intr’maul* toată măreția unei asemenea concepții. .Voesc numai să contribuesc și eu la consemnarea materialului necesar unui viitor*.... critic mai complect; „și sunt autorizat a o face-eu am fost“ și sunt unul din cei mai mari admiratori ai talentului maestrului Carigale. .Am asistat la mărirea și..." (nu cred să am ocazia să asist și la decadența talentului său). * * * Se știe că tot ce a fost mai „patriot naționale* in această țară , tot ce a fost mai „vrăjmaș jurat al tiranilor și frate pasionat al poporului*; tot ce a fost mai „ultra-progresist* și mai „liber-schimbat“; toți aceia care au fost mai „moderați... adică nu exagerațiuni...“ și care n’au fost „ori prea-pres, ori foarte-foarte*; cei mai „eminenți studenți*, „tribuni ai tinerimei“, care, „cu toată prodigioasa lor activitate de tribuni politici, nu și-au neglijat studiile decit foarte puțin, frecventând regulat cursurile la Universitate șapte, opt ani“; — toți aceștia, și alții încă, au fost făcuți nemuritori de Caragiale, au fost evitați—am putea spune—de acest mare artist, fiind-că i-a iubit, și i-a iubit astfel cum numai un Homer și-a iubit «toii săi și i-a cvitat. Amindouă partidele politice istorice au fost câitate de maestrul Cara»Alte inteligențe frumoase și cu adevărată vocație artistică, n’au fost injugate la oarul politicei, pentru care n’aveau vocația de loc ? Poate că nici una din acestea, multe puține atte le avem, n'a scăpat de acest jug, singurul care garantează sigur vreun succes și bogat și onorabil*. Caragiale: „Politică și Cultură** giale pentru moravurile politice *tnălțătoare“ ale partizanilor lor, dar «În* biciunea lui a fost partidul „liberalnaționale", fiind-că numai acesta a știut ca alături de niște moravuri mult mai.... Înaintate, „mă’nțelegi*, de oit acelea ale multor membri din partidul conservator, să cultive și »idei subversive*, idei prea Înaintate, mă’nțelegi", de care partidul conservator tn dorința lui de „a sta pe loc” a căutat să se ferească. Și cînd dl. Tache Ionescu, care și-a făcut școala politică, de moravuri și idei, la finul partidului „liberal-naționale”, a avut fericita idee de a strînge un partid,—al treilea partid,— a știut cu o pricepere rară să-și culeagă. Înainte de plecarea sa din partidul conservator, aproape pe toți cei din rândurile partidului pe care-l iubea mai mult maestrul Caragiale, a știut, de asemenea tot cu acea pricepere rară, care-1 caracterizează, să adune și din partidul „liberal naționale“ pe mulți partizani ai „idealului" măreț, exprimat de dinsul și de cei mai intimi „amici“ ai lui.... mai ales pe la diferite banchete, agape sau ospețe populare, ce au Întrecut in măreție pe acelea ale partidului „liberal-naționale* ! A știut astfel să atragă la „ideal*, din partidul liberal, pe Cațavencu, pe Farfuridi, pe Brînzovenescu, pe Trahanache, pe Agamiță Dandanache și alți muiți încă din neamul lor, „amici* buni cu Caragiale și olntați deja de maestru. Dacă însă dl. Take Ionescu a izbutit să-i culeagă în partidul său aproape pe toți „amicii* cei mai buni ai maestrului din partidul conservator,— din partidul liberal n’a putut să adune de olt o parte; cea mai mare parte a rămas la matcă spre fericirea partidului liberal și a țării. Cum se explică aceasta ? Foarte ușor , partidul conservator a căutat să le Înlesnească eșirea celor ai săi, căci, deși erau mulți, nu avea nevoe să guverneze cu ei. Partidul liberal, avind nevoe să guverneze numai ca de aceștia, i-a reținut pe cei mai mulți, pe unii chiar cu sila. Și acela care a contribuit mai mult la inălțarea prestigiului acestui nou partid adunat de „idealul“ d-lui Take Ionescu, a fost maestrul Caragiale. Intrarea maestrului in rîndurile partidului ,noul conservator«democra»