Evenimentul, iulie-septembrie 1911 (Anul 19, nr. 112-183)

1911-07-01 / nr. 112

* * \ MÜL XIX No. 112 ABOBUHEUTE Pe un an . . Pe jumătate an . Lei 20 . 10 Pe trei lani ... 5 In străinătate un an 80 Un număr vechi 30 bani VINERI 1 IULIE 1911« ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVATOR H 5 Bani 5 Zeatrul Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu 44 m­ai exclus si Invertii sș»t­raclam« In pag. a 2-a rândul 1 leu In pag. a 3-a rândul 50 b. In pag. a 4-a rândul. 30 b. t­eleper ^to,;‹s Takten­­­il Conflictul sinodal în care aventurierii democrați au ți­nut sa joace și ei un rol,—a fost dovada cea mai eviden­tă că takismul nu este luat în serios de public. Ba ceva mai mult, s-a con­statat că ori­cine ar fi arun­cat de împrejurări si treacă prin peripeții grele,—este în pericol de a se perde și a se anihila cu desăvîrșire,—dacă se ține de pulpana aventurei takiste. Cazul cel mai bătător la ochi, a fost cu Episcopul de Roman Dl. Take Ionescu și cu ai săi,—au crezut că vor putea face din conflictul sinodal o chestie a la Ghenadie în care sa fie chemat a juca rolul pe care la jucat repos. Lascar Catargi. Șeful democraților spera că fiind vorba de B­serică, va putea rescula noroadele care să se pună sub comanda du­­misale și a­sîurnînd munții și mările, să poată aduce o cri­ză în guvern. Vorba aia, omul care se neacă, s’anină și de un păr. Lucr­urile însă s’au petre­cut cu totul de altfel. Mișcările și gesturile takiș­­tilor în chestia confl­ctului­­sinodal, n’a produs nici o impresie și nici un efect in opinia publică,—și conflictul s’a rezolvit așa cum au cre­zut că e bine, cele două par­tide de guvernămînt, partidul conservator și cel­­ barai. Bi­serica a fost salvată și scoa­să din noroiul în care o­ufra clientul takiștilor,­­ și dl. Take Ionescu, a crezut prudent să se expatrieze în viligiatură pănă la Octombrie,­lăsînd în urmă instructa, ca chestia să fie agitată prin întruniri pu­blice și prin tot felul de alte mijloace. Iar cînd șeful aven­turierilor ar fi văzut că lu­crurile iau o Întorsătură scan­daloasă, adică favorabilă agi­tatorilor,—atunci ar fi alergat iute în țară și s-ar fi interpus ca împăciuitor pe prețul ne­apărat de a deveni partaș în guvern. Dar pentru un asemene e­­veniment, să cere t să joci ca grupare un rol ceva mai im­portant decît acel al muștei care să lăuda că a suit deli­­gența a deal. Takiștii au cercat deja să aducă la îndeplinire instruc­­țiile lasate de șef, dar s’au făcut de rușine și s-au aco­­perit de ridicol. Au țipat pe toate străzile capitalei contra hotărîrei si­nodului, și au convocat, o marare întrunire publică, la care n’au răspuns decît vre-o 30, adică trei­zeci de indivizi! Vroiau aventurierii să se răsboiască și cu guvernul și cu liberalii, spre a tăbărîi pu­blicul, și a’l împinge la ne­­orîndueli. Cum s’a purtat guvernul se știe iată acum ce spun și liberalii prin Voința Națională despre takiști, pi drojdii Și acuma cei cari l’au împins pe fostul episcop de Roman pe calea rătăcirei și a răzvrâtirei, in loc să fie prea mulțumiți că omul lor în­­țelegind sentința cum o înțeleg a scă­pat eftin prin mila și Ingaduirea Sino­dului care și a făcut convingerea că Safiric-Gherasim nu poate f­i să­­virșit răspunzător de faptele sale, in loc să fie mulțumiți îl împing la alte greșale. E și firesc lucru. Nu doar dragostea pentru Safirin- Gherasim a făcuse dușmani biseri­­cei să împingă pa calea greșalei și păcatului, ci dorința da a desbina și p’ngâri biserica. • Dl. N. Fleva, presa conservatoa e democrată. In deosebi insă evreii și evreiții de la „Adevărul’1 au și în­ceput campania au și ținut o Întru­nire publică. Z­arele ei cu titluri de o șchioa­­pă, calificînd de infama sentința Si­nodului in­potriva fostului Episcop de Roman .i Împing să nu se eupite, să prefacă palatul Episcopal din Ro­man într’un fort Chabral, să se plin­­gă la Sinoadele streine, să arunce din nou afurisenie asupra Sinodului și a Primatului, poate și asupra gu­vernului întreg 1 Fiascul făcut de takiști în chfuzia conflictului Biseri­cesc, pare să aibă o influien­­ță decizi­vă asupra­ soartei a­­venturei. O sumă de parti­zani, descurajați de nesucce­­sele zilnice pe care le sufere gruparea, nici mai voesc să audă de ea, —și se cresc pro­babil că au perdut un timp prețios de trei ani și mai bine, figurînd într’o aventură care era predestinată sa deie fali­ment. Circulă chiar unele zvonuri, că dl. Take Ionescu, nu se va mai întoarce în țară decît peste cîț­iva ani, cu ocazia unei schimbări de regim. Și se poate prea bine în­­tîmpla lucrul,­­ căci takismul e pe drojdii, încurajînd pe cei deprinși a-și face singuri dreptate. Fapte demne de un așa înalt demnitar al statului, și mai ales care stă în fruntea „departamentu­lui dreptățe”. A trebuit ca de această afacere să se ocupe și corpurile legiuitoare, au trebuit discursuri în cameră și senat, ca să se demonstreze fostului ministru de justiție că a lucrat în mod necorect, ca cel de pe urmă politician, iar nu cum ar fi trebuit să lucreze un ministru. In sfârșit și această afacere e a­­cum­ terminată : Consiliul superior al Magistratu­ra, în urma anchetelor făcute ju­decând pe magistratul Gieă loan din Fălticeni, îl con­­dam­nă la punerea în dis­ponibilitate pe t­ip de 5 ani. Fostul ministru de justiție a fost azi înfierat de înaltul consiliu al magistraturei așa cum merita. ------------------QI------------------­încă o afacere terminată , proaspătă în mintea tutu don afacerea cu magistratul incorect de la Fălticeni, despre a cărui incorec­titudine fostul ministru al „j­sti­­ției liberale” avusese cunoștință, și cu reacredință a acoperit sub spu­ză pe acest magistrat, pentru a sa­tisface pe fratele lui, deputat liberal, ș­i fruntaș, care și-ar fi văzut nu­mele patat, dacă ministrul ar fi că­tat a da o soluție în această afa­cere. Magistratul Gicu Ioan, acel G. I. despre care presă liberală a vor­bit atâta apărându-l, și fără a-i pronunța numele, e fratele d­lui Ștefan Ioan, om ce, în adevăr își da, mai mult de cit­i se d­e mare importanță în partidul liberal. Prin urmare atunci cînd acela se face vi­novat de grave incorectitudini, fra­tele său, membru marcant în parti­dul liberal, și la putere, dă fuga la ministru justiției, și-i pretinde să facă mușama afacerea. Conștiinciosul ministru de justi­ție de pe vremurile acelea pentru a satisface pe un partizan politic în­chide ochii, și lasă pe un magistrat incorect să terfelească în noroi și magistratura și justiția, făcînd ca poporul să și piardă ori­ce nădejde în dreptatea de pe lumea aceasta, DL. ARION ȘI PROCESUL SINODAL După doi ani de vnrbă în biserica noastră, pacea a fost readusă, dato­­­rită atitudinei ce a luat guvernul fa­ță de acest conflict și’a deosebi dl. Arion, ministrul Instrucțiunei și Cul­telor. Dar dacă modul cum a fost rezol­vit conflictul a mulțumit întreaga țară, n’a putut însă să mulțumească pe partizanii fraților Brătianu, care cred că Mitropolitul trebuia să ră­mână la scaunul Ioi. Pe această temă ziarele liberale a­­tacă pe di Árcon. Oficiosul Iberal .Viitorul­ critică cu vehemență soluția dată crizei bi­sericești, spunând : c’a avut o atitu­dine deplorabila în tot timpul proce­sului Sinodal. Amărăciunea cu care vorbește „Viitorul” e izvorâtă din faptul c’au perdut o chestiune pe care o exploi­­t­au de la venirea partidului con­servator la guvern, dorind a face din ea o mare chestiune politică, pe ur­ma căreia visau să fie ei chemați să dea soluția, pe cari n’au fost vred­nici s’o dea cât timp au stat la gu­vern. «Viitorul­ merge și mai departe cu afirmațiile sale și zice că, dl. Arion a căutat să rezolvească această criză după placul tachiștilor, denumindu-l „ministru tachist“. De unda deduc ei acest lucru, cred că singuri nu-și pot da seamă.. Dl. Arion n’a dat d-na soluția in criza bisericească, ci Sinodul s’a pro­nunța, și In chi­pul aceast n’a putut fi dată după placul nici unui partid politic. „Viitorul* aici ar trebui să recu­noască meritele d-lui Arion, care a izbutit să insrcture din acest conflict politica de partid. Și lucrul acesta esă mai in evi­dență cu cât se știe că, tachiștii a­­veau ca soluție­­ sacrificarea Mitro­politului Primat. . Insă soluția dată nu corespunde cu dorința tschiștilor ; atunci de ce „Vii­torul­ are o eșire atât de violentă față de dl Arion ? Natural ar fi fost ca să se plece cu toții în fața hotărârei Sinodului, care a redat pacea bisericei, atât de scrm­ainatâ sub fostul regim liberal, cu atât mai mult, cu cât n’aveau nici autoritatea, nici o soluție equitabila in rezolvirea crizei bisericești. Dl. Arion care s’a ridicat deasu­pra patimilor politice, merită toată lauda și încrederea tuturor, Ecouri .Poîi free ziarul „Mișcarea“ revine ^­iarăși asupra cumplitu­­lui titlu, repetat de vreo o ft ori și anume „Prefectul pe­trece». Mincinosul ziar adaugă că d. prefect de poliție a mers la Tg.­Frumos în automobilul prefecturei de ju­deț, lucra absolut neexact, de­și nu ar fi fost nimic râu, daca era așa. Mai bine ziarul liberal ne-ar vorbi, cât și cum erau încăr­cate trăsurile Primăriei și automobilele, pe când se a­­flaa la putere liberalii. Toți ieșenii cunosc obiceiurile foș­tilor guvernanți, de a se în­ghesui cite zece într-o trăsu­ră de a Primărie­, ca purcel și viței, și cîte două­zeci de inși, într’o biată lojă de tea­tru,—firește gratuit. Atunci ? C Tot ziarul lui Săndulescu, vor­­­bește despre „Patrontul spiritaturii?*, vedeți bine. D. Săndulescu, rar* m­s-mi#« mm»©, pe rând era prefect de poliție, vrea să vadă prea mult, acum când își petrece absolut toată ziuliea pe la Bolta t­eco. Cine își­ bătea joc de prefectură, mai mult, de­cit, a­­cest d. Săndulescu, care habar n’a­­vea nici odată de nimic. De altmin­eri lumea cinstită din Iași, nu poate pune un minut mă­car, pe d. prefect Straja, alături de Săndulescu. Doar nu trăim în China. Ipl propo de „»mtrapazlâcurile­­ de la Spiridonie". Nu-i era dat tocmai „Mișcărei", să vorbească de.... matrapazlâcuri in fo­sta casă a d-lui C. B. Pannescu. La acuzările ziarului fostului epi­­trop liberal, răspundem punct cu punct, că : 1) . Toți servitorii sunt tratați la fal, la epitropie. Nu-i nici unul mai protejat ca altul, toți fiind egali. 2) Servitorul Mocanu, despre care vorbește „Mișcarea”, nu este între­buințat de intendentul spitalului, pen­tru faptele de care este acuzat. Mai degrabă, d. Patrașcenu, fostul intendent liberei, ar putea da lămu­riri complecte, cera ce fel de afaceri făcea dânsul, la epitropie, cu toți ser­vitorii. 3) tata­mentul epitafului n’a lu­t locuința secretarului intendenței. In pagina a doua a ziarului publicăm chiar o scrisoare din partea d­lui Bontăș, secretarul intendenței, în a­­cest sens. 4) . In privința hranei ce se dă la spital, să ne scutească și „Mișcarea“ și d. Pennescu și d. dr. Leu . Hrana ce se dă astăzi, este cea mai buna, ce s’a d-i vre’odată la Sf. Spiridon. A spune că hrana e proastă, numai ca să faci opoziție, nu e de ajuns. In privința alarmărei ziarului libe­ral cum că intendentul Lohan a de­venit o adevărată pacoste pentru spi­­talul Sf. Spiridon, le opunem vîrtos și Îndesat pe d. Patrașcanu, fostul intendent, care protestează cu cea de pe urma energie. In privința acestui fapt. * mmm Nunta din Mănești Duminecă, la 19 Iunie cor., s’a ce­lebrat la Mănești, in judetul Praho­va, căsătoria religioasa a d-rai Ana Maria Văcărescu, fiica d-lui Radu Văcărescu deputat de Mehedinți, cu principele Ioan Callimachi, deputat de Dorohoi. Acest eveniment familial dobândea o importanță mai deosebită nu numai prin unirea unor tinere vlăstare din două ramuri vechi și ilustre in isto­ria țărei, dar și prin aceasta că, deși nunta sa petrecea la țară, un cerc restuâos, format din rude de aproape și prieteni intimi ai am­belor familii, însă acest cerc cuprindea personali­tăți din cele mai marcante la noi in politică, și in societate. Ceremonia era fixată pentru ora 1 după amiaza. Invitații începură să so­sească in gara Ploești unii venind din București, alții din Sinaia, Bu­zău, etc, încă de la ora 10. Vre­o opt automobile mari, confortabile. De naveta intre Castelul Mănești și gară.* * * Printre primii sosiți e și Episcopul Nifon al Dunărei de Jos, însoțit de o numeroasă suită, precum și d. Ki­­riac, talentatul nostru maestru dim­preună cu corul de la Domnița Bilașa. De la Ploești la Mănești nu sunt de­cît vre o 20 de k­lometri. P­o­ia, care căzuse în ajun, făcuse ca șoseaua să fie aproape fără praf. Dealurile din jurul Ploeștiului, cari se întind spre Băicoiu și Țintea, pănă pe sub Câmpina, de unde se vede cum coboară in vale rîul Pra­hova, oferea un pitoresc și o prive­liște încîntatoare Nu mai insistăm de loc nici asupra podului - monumentalului pod de pes­te Prahova-care face cinste ingine­rilor noștri și nici asupra șoselei vic­­­iare Filipești—Mănești, șosea perfect întreținută și care dovedește că d. Luca Elefterescu este un excelent ad­ministrator care se îngrijește de dru­murile județului. D­upă 40 de minute de drum, so­sești la porpla castelului din Mănești d’asupra căruia vezi de departe fal­­făind un drapel. Rar, cei sosiți sunt primiți cu cea mai ospitalieră amabilitate de stăpânii casei, d. general-adjutant Th. Văcă­­rescu și doamna Maria Vătcărescu și sunt conduși înaintea unui copios bu­fet, unde se servește : ceai, cafea, cio­colată, sandvișh­ și prăjituri Aceasta in vedere că dejunul nu est aibă loc de­cât la orele 2. * In așteptarea celebrărei căsătoriei, invitații vizitează castelul - splendidul castel din Mănești. E un rar monument în stil oriental și care conține tezaure de artă, statui de marmoră și bronz, tablouri semnate de pictori celebri, copii și prin ma­rile muzee, precum și portrete stră­moșești scoase de prin Bisericile un­de erau zugrăviți ca ctitori. Acest castel a fost reconstruit pe dt-i întregul de către d. general Vă­­căărescu, și toata imensele bogății ce se g­resc într’visul au fost strânse la timp îndelungat. Familia Văcărescu e una din cele­­mai vechi și mai nobile familii de la noi Dânsa descinde din Radu Nigru. Unul din Văcărești, anume Iensid­a Vacărescu, a fost decapitat impreuna cu B­âncovianu In afară de castelul Peleș, reședința M. S. Regelui, e greu sâ *ntâ­nești In țară la noi un asemenea castel, unde sa se imbine originalitatea și gestul ales cu o notă națională­ românească din cele mai pronunțate. Chiar de la intrare, vezi d’asupra coronamentului ușei, intr’o sculptură artistică, un vechiu stejar, săpat nume­le ce s’a dat castelului, și care este "Cultul nostru". De ambele părți sunt două aseme­nea cartușuri pe cari d general Vă­­cărescu a pus de s’a gravat urmă­toarea inscripție explicativă a acestui nume : „Cămin de cinste veche și cuib de vitejie „Qlâdiț’ioi odată boerii din Mfipeș”*

Next