Evenimentul, iulie-septembrie 1912 (Anul 20, nr. 99-171)

1912-07-24 / nr. 117

4 > a 4 —ANUL XX No. 117 5 BANI —6— ABONAMENTE Pe un an . . Lei 20 Pe jumătate an . „10 Pe trei luni . . „ 5 In străinătate un an „ 30 Un număr vechi 30 bani O­RG­A­N AL PARTIDULUI CONSERVAT Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu No. 44 — MARȚI 24 IULIE 1912 -5 BANI a­nun­ciuri Inserții și Reclame In pagina a 2-a rândul. 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 1». In pagina a 4-a rândul 30 1». —o— TELEFON No. 88 O R =------­ C­INE VINE? Unele ziare relatează faptul cum că șeful partidului liberal ar fi și alcătuit lista viitorului guvern li­beral, ce ar avea a lua frînele conducerei în eventualul caz al retragerei partidului conservator, de data aceasta iar amînată pen­tru luna Decembrie sau Ianuar. Că data retragerei guvernului conservator a fost din nou amî­nată, nu ne milă de loc, de­oare­ce ne-am deprins cu aceste amî­­nări cu cari am fost vecinie, de la venirea noastră la putere, dăruiți de liberali cu cea mai amabilă bună­voință. Cine nu știe că re­tragerea partidului conservator era anunțată de liberali cu termen fix, încă dinainte ca d. Carp să fi pri­mit însărcinarea de a forma cabi­netul, iar de acolo încoace mai nu a fost lună în care să nu se fixeze termen de către adversarii noștri, termene ce îndată ce ajungeam în aproprierea lor erau amînate. Așa și acum ultimul termen fusese 15 August, de care prea a­­propiindu-ne, iar situația nedeve­­nind de loc grea pentru partidul de la guvern, liberalii, ca să nu rămînă de minciună amînă ei sin­guri, din oficiu, retragerea pentru o dată mai depărtată pentru a găsi mai tîrziu iarăși loc de amînare. Dar cum am spus, noua amî­nare căpătată din buna­voința li­beralilor cari, între noi fie zis și între ghilimete pus, „nu sînt încă dispuși să ia puterea“, nu ne miră și nu de ea avem a vorbi. Un alt fapt ne interesează, și acela e că șeful partidului liberal, se afirmă de unii, ar fi și întoc­mit lista viitorului cabinet ce ar avea a urma celui de față, cînd acesta s’ar retrage. Că duplicitatea liberalilor e din vechi cunoscută, încă e lucru ba­nal a­r mai spune, dar nu înțe­legem simplitatea, naivitatea, să-i zicem așa, a d-lui Tache Ionescu, care se lasă, în mod atît­ de gro­solan tras pe sfoară, și încă de un om atît de inferior d-sale, ca d. Brătianu. D. Tache Ionescu a fost tot­deauna cunoscut, nu numai ca o inteligență superioară, nu numai ca un deosebit talent oratoric, dar și ca un foarte abil om politic, sau mai corect, ca foarte șiret. Și cum se face că azi acest om să fie astfel exploatat de un d. Brătianu, și cum se poate ca apoi să fie cu astfel de monetă plătit, pentru imensele servicii ce" i-a fă­cut, fără ca el să ia o atitudine demnă, ci să se lase calcar în pi­cioare ca o cîrpă? Lucrul acesta ne miră, cu atât mai mult cu cât șeful takiștilor e recunoscut ca întruparea ambiției. Pentru o ambiție a părăsit par­tidul liberal, ambiția de a fi a doua zi ministru. Iar pentru o ambiție, acea de a fi șef de par­tid, n’a stat la îndoială de a rupe în două partidul căruia „își con­sacrase viața“. Și iar din ambiție a dat mâna cu vrăjmașii săi, și s-a devotat unei lupte acerbe în contra a însăși și a tuturor con­vingerilor sale : era ambiția de a fi capul unui guvern; iar acum, după ce a servit de oarbă unealtă în mâna adversarilor săi, se lasă a fi astfel înlăturat, contrar tutu­ror fugăduelelor, tuturor convenții­lor, întregului contract încheiat cu liberalii în ziua când aceștia erau la „aman“, și i-au cerut ajutorul. Ajutorul le-a fost dat, foloasele cele mai frumoase, ce puteau râv­ni liberalii le-au tras, de­oarece, de unde erau amenințați a rămâne să ducă luptă cu totul și numai extraparlamentară, ușile camerelor fiindu-le încuiate lor, d. Take Io­­nescule le-a deschis, sacrificându-și și cea brumă de popularitate ce avea, iar când a fost chestiunea tramvaelor, tot datorită ajutorului takiștilor, liberalii, și în opoziție, au putut să salveze gheșeftul pus la cale de ei și amenințat de guver­nanții de azi. Iar acum, când prevestirile co­lectiviștilor glăsuesc că partidul conservator se va retrage, indife­­rent de data ce i se fixează, a­­cum în contra convenției încheiate, să formeze liste ministeriale, în loc de-al ajuta la rându-le pe d. Take Ionescu să se fortifice spre a fi în stareț?) să ia el cârma în mână ? E de neînțeles cum d. Take Io­­nescu tace, cum dihonia n’a is­­bucnit între aliați. Or poate o fi știind și d. Take Ionescu vre-un secret, poate are vre-o confidență făcută de suveranul ? Să ne-o spuie și nouă, așa pe înconjur, căci suntem foarte curioși să știm pe cine crede d. Take Ionescu, că va fi succesorul nostru. Despre data la care se va des­chide succesiunea nu ne interesăm, dar cine va fi moștenitorul, am vrea să știm. C. G. -------------|-------------­ Scrisoarea d-lui Ion Lahovary Intr'un articol intitulat „Stomac de struț“ am relevat ceea ce era contrar adevărului in interpretarea dată de „I­ndépendance Roumaine“ cuvintelor pe care d. Ion Lahovary le pronunțase la Cameră, cu pri­lejul discuției legei asupra tram­vaelor comunale. Citind, după textul oficial al des­­baterilor, cuvintele d-lui, ministru de domenii, am arătat la ce în­drăzneață falsificare­a sensului lor s’a dedat oficiosul colectivist. De atunci a mai intervenit un fapt: e scrisoarea fruntașului nos­tru publicată în ,,La Politique“ și reprodusă de „Epoca prin care d. Lahovary își degaja orice răs­pundere și blama atitudinea scan­daloasă a ziarului „I­ndépendance Roumaine“. Dar procedeul acestui ziar are și partea lui ridicolă. Aplicându-i-l la rândul nostru, am putea invoca toată colecția sa pentru a demonstra că, scriind ca și noi în privința afacerei tram­vaelor cuvântul „spoliațiune“, apoi e de conivență cu noi. Lucrul acesta e negreșit comod și aceasta ne-ar fi­ aranjat foarte bine ca să strigăm: habemus con­­fitentem reuni, că rar e deliquentul care să facă mărturisiri formale. Dar noi nu vrem să ne facem ridicoli. Scrisoarea d-lui Lahovary lă­murind lucrurile a spulberat le­genda pe care, în setea sa de rea­bilitare morală, partidul liberal ar fi voit să o acrediteze. Ar fi trebuit ca presa liberală să dea act de dez­ mințirea distinsului bărbat de stat conservator. Totuși e în scrisoarea d-lui mi­nistru de domenii un element nou. Cu rezervele pe cari ni le ex­plicăm la un fruntaș politic de talia d-lui Lahovary, autorul scri­­soarei subliniază totuși cu energie și precizie o extraordinară nesoco­tință comisă de secția a 11-a a Curței de Apel din București în decizia sa. Ceea ce presa liberală a în­drăznit, puțin cam timid, în po­lemica ei cu presa conservatoare, ceea ce avocații soci de tramvaie și-au permis în fața Tribunalului și Curței de Apel cu mai multă obrăznicie, adică falsificarea sen­­sului foarte precis al discursului d-lui Lahovay de la discuția legei, Curtea de Apel și-o aproprie cu seninătate. Noi, cari nu suntem ținuți de re­zervele pe care d. Lahovary și le impune, mărturisim că nesocotința făptuită de cinci consilieri ai Cur­ței de Apel n’are nume. In adevăr, se poate admite la ri­goare că acești magistrați nu și-au dat seamă de tortura la care su­puneau textele di­n Constituție și din legi, interpretându-le cum au făcut’o; se poate admite că în in­terpretarea dată de dânșii legei tramvaelor s’au bucurat—nu vom zice abuzat—de latitudinea pe care legea o dă judecătorilor de a in­terpreta convențiile dintre părți; dar ceea ce e inadmisibil, ceea ce e d­e neertat, este de a constata li­bertatea ce și-au luat domnii de la Curte față de discursul unui om politic, ale cărui vorbe, lămurite și­­precise figurează în Monitorul O­­ficial. Servindu-se de cuvintele d-lui Lahovary pentru a trage, prin denaturarea înțelesului lor, un ar­gument în favoarea monopolului invocat de sec, comunală, domnii aceștia de la Curtea de Apel, co­­mițând o ușurință, imposibil de calificat, ne-au făcut totuși un mare serviciu: ne-au lămurit, asu­pra procedeelor adoptate pentru a da prea faimoasa decizie în pro­cesul tramvaelor. O LĂMURIRE s’a făcut prea mult zgomot în ju­rul reclamațiunei așa zisului Bujor. Chestiunea nu merită atâta importanță. Beaucoup de bruit pour rien. De aceia siliți suntem să revenim asupra ei, pentru a o reduce la proporțiile reale spre edificarea publicului, față de care un ziar local a prezentat-o sub forma de „Lupta dintre cei doi prefecți“. Pentru precise lămuriri ne-am a­­dresat d-lui Prefect de poliție. D-sa a bine­voit a ne da toate amănuntele. Totul se reduce la o reclamație te­legrafică a numitului Gheorghiu zis Bujor, adresată Ministerului de In­terne și celui de Justiție în contra comisarului Becarian pe care-l învi­nuia de violare de domiciliu, arestări ilegale, încălcare la dreptul de grevă etc. acuzațiuni dovedite cu prisosință ca neîntemeiate. Iată cum a luat naștere această chestiune: Caretașul Rozen, la care calfele de­claraseră greva, silind și pe ucenici a-i urma, a adresat prefecturei de po­liție reclamația de mai jos înregistrată la No. 10363. Domnule Prefect, Subsemnatul locuitor Michel Rozen domiciliat în Iași, strada Unirei No. 9 de profesiune caretaș Respectuos am onoare a aduce la cunoștință că lucrătorii din atelierele mele, sub denumire de grevă, au pă­răsit lucrul în urma plăței ce le-am făcut Sâmbătă în 7 a. c, cerându-mi niște condițiuni ce nu le pot admite. Iar în noaptea aceleiași zile mi-au răpit ademenind cu dânșii și pe u­­cenici, care sunt toți minori, cu care am contracte în regulă conform le­gei, purtându-i pe toate stradele și pe la sindicat îndemnându-i la lucruri necorecte. M’am adresat în două rânduri cu petițiune d-lui comisar Desp. III din care fac parte ca să dea ordin ca a­­cești ucenici să­ mi fie readuși de oare­ce ei îmi sunt încredințați de către părinți față de care am­a răspunde. Ne­având nici un răspuns favora­bil respectuos mă adresez Dv, ru­­gându-vă să dați ordin ca acești u­­cenici să-mi fie readuși, iar lucrătorii să fie dați judecăței pentru răpire de minori. Numele lucrătorilor și ucenilor le-am dat d-lui comisar. Primiți profundul meu respect. (ss) M. Rozen In același timp prefectura poliției a mai primit și adresa No. 238 din partea Corporației Metalurgice care cerea să se facă o cercetare și să se readucă la lucru ucenicii fugari ară­tând că au fost ademeniți. Față de acestea d. prefect al po­liției a ordonat circunscripției­­ să se încredințeze dacă într’adevăr ucenicii fugiți din serviciul d-lui Rozen se gă­sesc la clubul Social Democrat, după cum avea informațiuni. Subcomisarul Martin găsindu-i acolo și punându-le în vedere să se reîntoarcă la lucru, copiii au răspuns că „nu vor face de­cât acela ce le va hotărî fratele . Bujor. D. Comisar Becarian s’a adresat a­­tunci parchetului, denunțând că la clubul sindicalist se găsesc lucrători minori și cerând autorizația de a face o descindere. D. prim procuror a transmis cererea comisarului d-lui ju­decător de instrucție spre a aviza și acesta a dat autorizarea cuvenită, în baza căreia d. comisar Becarian s’a presentat la clubul social democrat. Acolo au fost găsiți 20 de lucră­tori și funcționari comerciali dintre care 13 erau minori care s’au deose­bit de ceilalți și au fost invitați la circunscripție pentru a da declarațiuni scrise. Numitul Bujor a urmat la oare­care distanță pe acești minori în dru­mul spre comisie iar, ajunși aici, a insistat să între și el înăuntru pen­tru a o față la cercetări. I s’a admis și i s’a dat loc chiar la biuroul comisarului unde și-a scris declarațiunea față fiind însuși de pro­curor Aslan care i-a și formulat în­trebări la care să răspundă. Toți cei­lalți și-au scris declarațiile în cancelaria subcomisarilor și regis­tratură. Nimeni nu a fost arestat du­pă cum afirmă fără rușine numitul Bujor în reclamația sa. El singur a venit de bună voe la comisie pentru ca în urmă să poată țipa că a fost arestat î­­n tot cazul poliția nu a lucrat de­cât cu autorizația judecătorului de instrucție, declarațiile s-au luat în prezența procurorului și toate acestea motivate de adresa oficială a corpo­rației, sprijinită și ea pe art. 51 din legea meseriilor cu privire la redu­cerea ucenicilor fugari. Continuându-se cercetările s-au mai stabilit următoarele: Ucenicii copii de 14—15 ani din a­­telierul Rozen sunt angajați la lucru cu contracte încheiate cu părinții și prin intermediul corporației respecti­ve, conform legei. Patronul este obli­gat prin contract a da copiilor locu­ința, îmbrăcăminte și câte 70 bani pe zi pentru mâncare. Procurorul în persoană a constatat că patronul trata bine pe ucenici și se conforma condițiunilor contractu­lui. Ceva mai mult încă. Ucenicii sin­guri au declarat că patronul le da câte 80 bani pe zi adică 10 bani în plus peste obligațiunile contrac­tuale . S’a stabilit de asemenea că, dintre ucenici, unii au realizat chiar econo­mii din banii dați de patron pentru hrană. Prin urmare nu exista nici un motiv bine­cuvântat pentru declara­rea unei greve. De almintierea uceni­cilor nici nu le trecuse prin gând așa ceva. Ei au continuat lucrul și după părăsirea lui de către calfe și nu au plecat de la patron de­cât noaptea când au fost sculați din somn, luați și duși de către lucrătorii greviști la clubul social-democrat unde „fratele Bujor“ i-a primit și i-a găzduit zi și noapte, tot timpul cât a durat greva. Bujor a tăgăduit acest fapt în declarația ce a dat procurorului la comisie, copii însă l-au mărturisit din greșala „fratelui”1, care scăpase din vedere a le face lecția cum să mintă. E de notat că greva a fost decla­rată Sîmbătă seara, deși a doua zi, Duminică, lucrul înceta de la sine fiind zi de repaos, întrebați să dea explicațiuni pentru ce nu au așteptat ziua de Luni copii n’au putut da nici un răspuns, unii dintre ei neștiind nici cum, nici pentru ce s’au pus în grevă. —­ Ne-am luat și noi după cei mari, care au ascultat și ei de domnil Stanciu. „Domnul Stanciu“ este un lucrător venit din Ploești, propagandist auto­rizat al partidului Social Democrat, care se achită foarte conștiincios de misiunea sa. A intrat în atelierul d-lui Rozen în luna Martie a. c. iar în Mai toți ucenicii erau deja mem­bri ai Cercului Tineretului Mun­citor. S’au găsit asupra copiilor carnete de membru în care sunt lipite anu­mite timbre representînd valoarea cotizațiilor săptămînale. S’au înaintat parchetului pentru a se vedea dacă poate ademeni cine­va fără știrea părinților și fără nici o răspundere, copii între 14 și 15 ani, folosindu-se de mintea lor crudă pen­tru a le smulge gologanul de hrană. Căci să se noteze bine că acești uce­nici nu au nici un fel de salar. Ei nu primesc de­cât cei 80 bani zilnic din care „fratele Bujor“ le ia coti­zațiile pentru club. E de observat că art. 3 din statu­tele clubului sindicalist nu admit să cotizeze de­cât pe lucrătorii salariați. Totuși, aci la Iași, au fost puși la contribuție și ucenicii de la Rozen care nu primesc nici un salar fiind dați la învățătură în schimbul obli­gației din partea patronului de a-i îm­brăca și hrăni. Ei nu primesc de­cît cei 80 bani pe zi pentru hrană din care fratele Bujor le ia cotizațiile clubului. Credem că asemenea faptă intră în cadrul articolului care definește es­crocheria, căci numai lucru cinstit nu e să împingi copii la grevă sub pre­text că nu le ajunge hrană și pe de altă parte să le iei tocmai din ce nu le ajunge pentru a spori fondurile partidului social democrat. Nevrîstnicii cărora li se răpește astfel gologanul de hrană, înainte de a avea pe „fratele Bujor”, au părin­ții de care trebue să asculte și căro­ra să li se plîngă dacă patronul nu respectă angajamentele luate prin contract. Cu ce drept acest Gheorghiu zis Bujor își permite a infiltra copiilor altora ura de clasă și nerespectarea legilor, îndrumându-i pe o cale pe care părinții poate nu o admit și nu o gă­sesc bună pentru viitorul copiilor lor ? Iată ce trebue să constate cei în drept luând măsuri repezi în intere­sul obștesc. D. Prefect al Poliției a chemat la d-sa pe mai mulți dintre părinți, pu­nându-le în vedere cum se petrec lu­crurile cu copiii lor și întrebându-i dacă consimt ca aceștia să dea banul de hrană la un club politic. Au mai fost sfătuiți ca în caz afirmativ să ceară socoteală de modul cum se chel­­tuesc banii adunați de pe la nevrâst­­nici. Li s’a mai spus de asemenea că n’ar fi rău ca însuși „fratele Bujoru să arăte cam din ce se compun re­sursele d-sale de trai, căci d-sa este

Next