Evenimentul, iulie-septembrie 1912 (Anul 20, nr. 99-171)
1912-07-24 / nr. 117
4 > a 4 —ANUL XX No. 117 5 BANI —6— ABONAMENTE Pe un an . . Lei 20 Pe jumătate an . „10 Pe trei luni . . „ 5 In străinătate un an „ 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN AL PARTIDULUI CONSERVAT Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu No. 44 — MARȚI 24 IULIE 1912 -5 BANI anunciuri Inserții și Reclame In pagina a 2-a rândul. 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 1». In pagina a 4-a rândul 30 1». —o— TELEFON No. 88 O R =------ CINE VINE? Unele ziare relatează faptul cum că șeful partidului liberal ar fi și alcătuit lista viitorului guvern liberal, ce ar avea a lua frînele conducerei în eventualul caz al retragerei partidului conservator, de data aceasta iar amînată pentru luna Decembrie sau Ianuar. Că data retragerei guvernului conservator a fost din nou amînată, nu ne milă de loc, deoarece ne-am deprins cu aceste amînări cu cari am fost vecinie, de la venirea noastră la putere, dăruiți de liberali cu cea mai amabilă bunăvoință. Cine nu știe că retragerea partidului conservator era anunțată de liberali cu termen fix, încă dinainte ca d. Carp să fi primit însărcinarea de a forma cabinetul, iar de acolo încoace mai nu a fost lună în care să nu se fixeze termen de către adversarii noștri, termene ce îndată ce ajungeam în aproprierea lor erau amînate. Așa și acum ultimul termen fusese 15 August, de care prea apropiindu-ne, iar situația nedevenind de loc grea pentru partidul de la guvern, liberalii, ca să nu rămînă de minciună amînă ei singuri, din oficiu, retragerea pentru o dată mai depărtată pentru a găsi mai tîrziu iarăși loc de amînare. Dar cum am spus, noua amînare căpătată din bunavoința liberalilor cari, între noi fie zis și între ghilimete pus, „nu sînt încă dispuși să ia puterea“, nu ne miră și nu de ea avem a vorbi. Un alt fapt ne interesează, și acela e că șeful partidului liberal, se afirmă de unii, ar fi și întocmit lista viitorului cabinet ce ar avea a urma celui de față, cînd acesta s’ar retrage. Că duplicitatea liberalilor e din vechi cunoscută, încă e lucru banal ar mai spune, dar nu înțelegem simplitatea, naivitatea, să-i zicem așa, a d-lui Tache Ionescu, care se lasă, în mod atît de grosolan tras pe sfoară, și încă de un om atît de inferior d-sale, ca d. Brătianu. D. Tache Ionescu a fost totdeauna cunoscut, nu numai ca o inteligență superioară, nu numai ca un deosebit talent oratoric, dar și ca un foarte abil om politic, sau mai corect, ca foarte șiret. Și cum se face că azi acest om să fie astfel exploatat de un d. Brătianu, și cum se poate ca apoi să fie cu astfel de monetă plătit, pentru imensele servicii ce" i-a făcut, fără ca el să ia o atitudine demnă, ci să se lase calcar în picioare ca o cîrpă? Lucrul acesta ne miră, cu atât mai mult cu cât șeful takiștilor e recunoscut ca întruparea ambiției. Pentru o ambiție a părăsit partidul liberal, ambiția de a fi a doua zi ministru. Iar pentru o ambiție, acea de a fi șef de partid, n’a stat la îndoială de a rupe în două partidul căruia „își consacrase viața“. Și iar din ambiție a dat mâna cu vrăjmașii săi, și s-a devotat unei lupte acerbe în contra a însăși și a tuturor convingerilor sale : era ambiția de a fi capul unui guvern; iar acum, după ce a servit de oarbă unealtă în mâna adversarilor săi, se lasă a fi astfel înlăturat, contrar tuturor fugăduelelor, tuturor convențiilor, întregului contract încheiat cu liberalii în ziua când aceștia erau la „aman“, și i-au cerut ajutorul. Ajutorul le-a fost dat, foloasele cele mai frumoase, ce puteau râvni liberalii le-au tras, deoarece, de unde erau amenințați a rămâne să ducă luptă cu totul și numai extraparlamentară, ușile camerelor fiindu-le încuiate lor, d. Take Ionescule le-a deschis, sacrificându-și și cea brumă de popularitate ce avea, iar când a fost chestiunea tramvaelor, tot datorită ajutorului takiștilor, liberalii, și în opoziție, au putut să salveze gheșeftul pus la cale de ei și amenințat de guvernanții de azi. Iar acum, când prevestirile colectiviștilor glăsuesc că partidul conservator se va retrage, indiferent de data ce i se fixează, acum în contra convenției încheiate, să formeze liste ministeriale, în loc de-al ajuta la rându-le pe d. Take Ionescu să se fortifice spre a fi în stareț?) să ia el cârma în mână ? E de neînțeles cum d. Take Ionescu tace, cum dihonia n’a isbucnit între aliați. Or poate o fi știind și d. Take Ionescu vre-un secret, poate are vre-o confidență făcută de suveranul ? Să ne-o spuie și nouă, așa pe înconjur, căci suntem foarte curioși să știm pe cine crede d. Take Ionescu, că va fi succesorul nostru. Despre data la care se va deschide succesiunea nu ne interesăm, dar cine va fi moștenitorul, am vrea să știm. C. G. -------------|------------- Scrisoarea d-lui Ion Lahovary Intr'un articol intitulat „Stomac de struț“ am relevat ceea ce era contrar adevărului in interpretarea dată de „Indépendance Roumaine“ cuvintelor pe care d. Ion Lahovary le pronunțase la Cameră, cu prilejul discuției legei asupra tramvaelor comunale. Citind, după textul oficial al desbaterilor, cuvintele d-lui, ministru de domenii, am arătat la ce îndrăzneață falsificarea sensului lor s’a dedat oficiosul colectivist. De atunci a mai intervenit un fapt: e scrisoarea fruntașului nostru publicată în ,,La Politique“ și reprodusă de „Epoca prin care d. Lahovary își degaja orice răspundere și blama atitudinea scandaloasă a ziarului „Indépendance Roumaine“. Dar procedeul acestui ziar are și partea lui ridicolă. Aplicându-i-l la rândul nostru, am putea invoca toată colecția sa pentru a demonstra că, scriind ca și noi în privința afacerei tramvaelor cuvântul „spoliațiune“, apoi e de conivență cu noi. Lucrul acesta e negreșit comod și aceasta ne-ar fi aranjat foarte bine ca să strigăm: habemus confitentem reuni, că rar e deliquentul care să facă mărturisiri formale. Dar noi nu vrem să ne facem ridicoli. Scrisoarea d-lui Lahovary lămurind lucrurile a spulberat legenda pe care, în setea sa de reabilitare morală, partidul liberal ar fi voit să o acrediteze. Ar fi trebuit ca presa liberală să dea act de dez mințirea distinsului bărbat de stat conservator. Totuși e în scrisoarea d-lui ministru de domenii un element nou. Cu rezervele pe cari ni le explicăm la un fruntaș politic de talia d-lui Lahovary, autorul scrisoarei subliniază totuși cu energie și precizie o extraordinară nesocotință comisă de secția a 11-a a Curței de Apel din București în decizia sa. Ceea ce presa liberală a îndrăznit, puțin cam timid, în polemica ei cu presa conservatoare, ceea ce avocații soci de tramvaie și-au permis în fața Tribunalului și Curței de Apel cu mai multă obrăznicie, adică falsificarea sensului foarte precis al discursului d-lui Lahovay de la discuția legei, Curtea de Apel și-o aproprie cu seninătate. Noi, cari nu suntem ținuți de rezervele pe care d. Lahovary și le impune, mărturisim că nesocotința făptuită de cinci consilieri ai Curței de Apel n’are nume. In adevăr, se poate admite la rigoare că acești magistrați nu și-au dat seamă de tortura la care supuneau textele din Constituție și din legi, interpretându-le cum au făcut’o; se poate admite că în interpretarea dată de dânșii legei tramvaelor s’au bucurat—nu vom zice abuzat—de latitudinea pe care legea o dă judecătorilor de a interpreta convențiile dintre părți; dar ceea ce e inadmisibil, ceea ce e de neertat, este de a constata libertatea ce și-au luat domnii de la Curte față de discursul unui om politic, ale cărui vorbe, lămurite șiprecise figurează în Monitorul Oficial. Servindu-se de cuvintele d-lui Lahovary pentru a trage, prin denaturarea înțelesului lor, un argument în favoarea monopolului invocat de sec, comunală, domnii aceștia de la Curtea de Apel, comițând o ușurință, imposibil de calificat, ne-au făcut totuși un mare serviciu: ne-au lămurit, asupra procedeelor adoptate pentru a da prea faimoasa decizie în procesul tramvaelor. O LĂMURIRE s’a făcut prea mult zgomot în jurul reclamațiunei așa zisului Bujor. Chestiunea nu merită atâta importanță. Beaucoup de bruit pour rien. De aceia siliți suntem să revenim asupra ei, pentru a o reduce la proporțiile reale spre edificarea publicului, față de care un ziar local a prezentat-o sub forma de „Lupta dintre cei doi prefecți“. Pentru precise lămuriri ne-am adresat d-lui Prefect de poliție. D-sa a binevoit a ne da toate amănuntele. Totul se reduce la o reclamație telegrafică a numitului Gheorghiu zis Bujor, adresată Ministerului de Interne și celui de Justiție în contra comisarului Becarian pe care-l învinuia de violare de domiciliu, arestări ilegale, încălcare la dreptul de grevă etc. acuzațiuni dovedite cu prisosință ca neîntemeiate. Iată cum a luat naștere această chestiune: Caretașul Rozen, la care calfele declaraseră greva, silind și pe ucenici a-i urma, a adresat prefecturei de poliție reclamația de mai jos înregistrată la No. 10363. Domnule Prefect, Subsemnatul locuitor Michel Rozen domiciliat în Iași, strada Unirei No. 9 de profesiune caretaș Respectuos am onoare a aduce la cunoștință că lucrătorii din atelierele mele, sub denumire de grevă, au părăsit lucrul în urma plăței ce le-am făcut Sâmbătă în 7 a. c, cerându-mi niște condițiuni ce nu le pot admite. Iar în noaptea aceleiași zile mi-au răpit ademenind cu dânșii și pe ucenici, care sunt toți minori, cu care am contracte în regulă conform legei, purtându-i pe toate stradele și pe la sindicat îndemnându-i la lucruri necorecte. M’am adresat în două rânduri cu petițiune d-lui comisar Desp. III din care fac parte ca să dea ordin ca acești ucenici să mi fie readuși de oarece ei îmi sunt încredințați de către părinți față de care ama răspunde. Neavând nici un răspuns favorabil respectuos mă adresez Dv, rugându-vă să dați ordin ca acești ucenici să-mi fie readuși, iar lucrătorii să fie dați judecăței pentru răpire de minori. Numele lucrătorilor și ucenilor le-am dat d-lui comisar. Primiți profundul meu respect. (ss) M. Rozen In același timp prefectura poliției a mai primit și adresa No. 238 din partea Corporației Metalurgice care cerea să se facă o cercetare și să se readucă la lucru ucenicii fugari arătând că au fost ademeniți. Față de acestea d. prefect al poliției a ordonat circunscripției să se încredințeze dacă într’adevăr ucenicii fugiți din serviciul d-lui Rozen se găsesc la clubul Social Democrat, după cum avea informațiuni. Subcomisarul Martin găsindu-i acolo și punându-le în vedere să se reîntoarcă la lucru, copiii au răspuns că „nu vor face decât acela ce le va hotărî fratele . Bujor. D. Comisar Becarian s’a adresat atunci parchetului, denunțând că la clubul sindicalist se găsesc lucrători minori și cerând autorizația de a face o descindere. D. prim procuror a transmis cererea comisarului d-lui judecător de instrucție spre a aviza și acesta a dat autorizarea cuvenită, în baza căreia d. comisar Becarian s’a presentat la clubul social democrat. Acolo au fost găsiți 20 de lucrători și funcționari comerciali dintre care 13 erau minori care s’au deosebit de ceilalți și au fost invitați la circunscripție pentru a da declarațiuni scrise. Numitul Bujor a urmat la oarecare distanță pe acești minori în drumul spre comisie iar, ajunși aici, a insistat să între și el înăuntru pentru a o față la cercetări. I s’a admis și i s’a dat loc chiar la biuroul comisarului unde și-a scris declarațiunea față fiind însuși de procuror Aslan care i-a și formulat întrebări la care să răspundă. Toți ceilalți și-au scris declarațiile în cancelaria subcomisarilor și registratură. Nimeni nu a fost arestat după cum afirmă fără rușine numitul Bujor în reclamația sa. El singur a venit de bună voe la comisie pentru ca în urmă să poată țipa că a fost arestat în tot cazul poliția nu a lucrat decât cu autorizația judecătorului de instrucție, declarațiile s-au luat în prezența procurorului și toate acestea motivate de adresa oficială a corporației, sprijinită și ea pe art. 51 din legea meseriilor cu privire la reducerea ucenicilor fugari. Continuându-se cercetările s-au mai stabilit următoarele: Ucenicii copii de 14—15 ani din atelierul Rozen sunt angajați la lucru cu contracte încheiate cu părinții și prin intermediul corporației respective, conform legei. Patronul este obligat prin contract a da copiilor locuința, îmbrăcăminte și câte 70 bani pe zi pentru mâncare. Procurorul în persoană a constatat că patronul trata bine pe ucenici și se conforma condițiunilor contractului. Ceva mai mult încă. Ucenicii singuri au declarat că patronul le da câte 80 bani pe zi adică 10 bani în plus peste obligațiunile contractuale . S’a stabilit de asemenea că, dintre ucenici, unii au realizat chiar economii din banii dați de patron pentru hrană. Prin urmare nu exista nici un motiv binecuvântat pentru declararea unei greve. De almintierea ucenicilor nici nu le trecuse prin gând așa ceva. Ei au continuat lucrul și după părăsirea lui de către calfe și nu au plecat de la patron decât noaptea când au fost sculați din somn, luați și duși de către lucrătorii greviști la clubul social-democrat unde „fratele Bujor“ i-a primit și i-a găzduit zi și noapte, tot timpul cât a durat greva. Bujor a tăgăduit acest fapt în declarația ce a dat procurorului la comisie, copii însă l-au mărturisit din greșala „fratelui”1, care scăpase din vedere a le face lecția cum să mintă. E de notat că greva a fost declarată Sîmbătă seara, deși a doua zi, Duminică, lucrul înceta de la sine fiind zi de repaos, întrebați să dea explicațiuni pentru ce nu au așteptat ziua de Luni copii n’au putut da nici un răspuns, unii dintre ei neștiind nici cum, nici pentru ce s’au pus în grevă. — Ne-am luat și noi după cei mari, care au ascultat și ei de domnil Stanciu. „Domnul Stanciu“ este un lucrător venit din Ploești, propagandist autorizat al partidului Social Democrat, care se achită foarte conștiincios de misiunea sa. A intrat în atelierul d-lui Rozen în luna Martie a. c. iar în Mai toți ucenicii erau deja membri ai Cercului Tineretului Muncitor. S’au găsit asupra copiilor carnete de membru în care sunt lipite anumite timbre representînd valoarea cotizațiilor săptămînale. S’au înaintat parchetului pentru a se vedea dacă poate ademeni cineva fără știrea părinților și fără nici o răspundere, copii între 14 și 15 ani, folosindu-se de mintea lor crudă pentru a le smulge gologanul de hrană. Căci să se noteze bine că acești ucenici nu au nici un fel de salar. Ei nu primesc decât cei 80 bani zilnic din care „fratele Bujor“ le ia cotizațiile pentru club. E de observat că art. 3 din statutele clubului sindicalist nu admit să cotizeze decât pe lucrătorii salariați. Totuși, aci la Iași, au fost puși la contribuție și ucenicii de la Rozen care nu primesc nici un salar fiind dați la învățătură în schimbul obligației din partea patronului de a-i îmbrăca și hrăni. Ei nu primesc decît cei 80 bani pe zi pentru hrană din care fratele Bujor le ia cotizațiile clubului. Credem că asemenea faptă intră în cadrul articolului care definește escrocheria, căci numai lucru cinstit nu e să împingi copii la grevă sub pretext că nu le ajunge hrană și pe de altă parte să le iei tocmai din ce nu le ajunge pentru a spori fondurile partidului social democrat. Nevrîstnicii cărora li se răpește astfel gologanul de hrană, înainte de a avea pe „fratele Bujor”, au părinții de care trebue să asculte și cărora să li se plîngă dacă patronul nu respectă angajamentele luate prin contract. Cu ce drept acest Gheorghiu zis Bujor își permite a infiltra copiilor altora ura de clasă și nerespectarea legilor, îndrumându-i pe o cale pe care părinții poate nu o admit și nu o găsesc bună pentru viitorul copiilor lor ? Iată ce trebue să constate cei în drept luând măsuri repezi în interesul obștesc. D. Prefect al Poliției a chemat la d-sa pe mai mulți dintre părinți, punându-le în vedere cum se petrec lucrurile cu copiii lor și întrebându-i dacă consimt ca aceștia să dea banul de hrană la un club politic. Au mai fost sfătuiți ca în caz afirmativ să ceară socoteală de modul cum se cheltuesc banii adunați de pe la nevrâstnici. Li s’a mai spus de asemenea că n’ar fi rău ca însuși „fratele Bujoru să arăte cam din ce se compun resursele d-sale de trai, căci d-sa este