Evenimentul, aprilie-iunie 1913 (Anul 21, nr. 43-110)
1913-06-11 / nr. 95
ANUL XXI No. 95 5 BANI ABONAMENTE Pe un an . Lei 20 Pe jumătate an . „ 10 Pe trei luni . . „ In străinătate un an „ 30 Un număr vechi 30 bani ORGAN fiL PARTIDULUI CONSERVET Redacția și Administrația Iași Strada Lăpușneanu No. 44 MARȚI 11 IUNIE 1918 — 5 BANI — 6 — ANUNCIURI Insorții și Reclama In pagina a 2-a rândul 1 leu In pagina a 3-a rândul 50 b. In pagina a 4-a rândul 30 b. —o— TELEFON MOSSOR — CHIOLHANURILE Era peste putință ca takismul să ajungă cât de puțin la suprafață, să fie cum s’ar zice en vogue, fără ca vechile năravuri să nu răsbată, să nu fie puse din nou în curs. După opt luni de zile de copărtășie la guvern cu conservatorii puri,takiștii balotați de valurile conduitei lor necorecte, — simțesc nevoia unui derivativ, și s cred că alaiurile și chiulhanurilor cu care au asurzit lumea și au orbit burtaverziunea odinioară, vor da schimbul și vor contribui poate, un moment macar, să distragă opinia publică de la cele ce se mâștuesc de unii miniștrii, la lucrări publice, la meserii, la interne și la instrucție,— îndreptând-o în alte direcții. După Argeș unde a avut loc primul chiulhan takist, dar în onoarea d-lui Comăneanu numit în cașcaval inamovibil, —a venit rândul Romanaților, unde rușica Pavlică Brătășanu, a pregătit o masă nee plus ultra, reprezentanților superiori ai grupărei eșită la iveală din prăbușirea unui plafon, —și în specie, șefului respectiv pronunțit și răsare-soare. Cele ce s’au spus atât de șeful cât și de subșeful grupărei cu pricina, sunt absolut la înălțimea procedimentelor takiste, — adică niște strașnice bizoane tăiate pentru uzul onor, p. t. public de gură cască, și pentru orbirea, cum au spus, a înaltei burtă verziuni. D. R. Bădărău, la toasturi, a afirmat, și d. Take Ionescu a confirmat:—că takismul este autorul exclusiv al paginei glorioase pe care, obținerea Silistrei până la gardul de la bariera târgului, a înscris-o în istoria țărei, — și că numai miniștrilor takiști li se datorește ascultarea glasului țărei,— ca și cum d. Maiorescu, făcea în această comedie pe cel de al patrulea personaj a unei partide de visur,—în trei. Ceva și mai interesant în cuvântarea d-lui Dimitrie Ionescu a fost,—declarațiunea, că obținerea Silistrei în condițiunile știute, a consacrat takismul ca partid de guvernământ, ceea ce printre rânduri, s’ar putea înțelege, că de acum înainte, d. Maiorescu rămâne o cantitate neglijabilă pentru takism care poate cel mult să’i facă grația de a’l considera ca a cincea roată la car. Pe cât de caraghios a fost deci chiulhanul de la Caracal,pe atât de plin de învățăminte este el, pentru toți câți își mai fac iluzii asupra sincerității takismului în această nenorocită epocă de colaborare prin care trecem. De la începutul alcătuirei guvernului actual, takiștii s’au sub mecat măricele și s’au pus pe însolire. In administrație ca și în toate ramurile departamentelor încăpute pe mâna lor,—unde se găsea câte un biet devotat de-al partidului conservator pur, a fost înlocuit cu un închinător al idolului takist,—iar la departamentele care nu erau date în exploatarea takismuluii—s’a făcut presiuni și inzistență asupra colegilor din cabinet, pentru căpătueli takiste. Nu mai vorbim de academii comerciale cu înființări de posturi noui, pentru trebuințele takiste,— nu mai vorbim de contracte, afaceri, comenzi de vase de răsboiu în Italia, de silosuri și de cumpărături de lemne care au speriat țara, —dar despre care sub un guvern conservator pur, neînfeudat takismului,— nu s’ar fi auzit. Ca încoronare a operei, apoi, toate organele takiste, își bat joc și insultă zilnic, pe marele nostru șef, d. P. P. Carp, pe fruntașii noștri d-nii N. Filipescu, frații Cantacuzino, Dim. Greceanu și alții,—spre marea glorificare a colaborării,—iar întreg partidul nostru, este considerat și presentat publicului, ca un partid desființat și ajuns pe punctul de a cerși pomana șefiei d-lui șapte pantaloni. Dar asupra elucubrațiilor grandomane rostite la ciubanul d-lui Pavlică Brătășanu de la Caracal sunt încă multe de spus. Arcoiodată! Sunt interesante telegramele ziarelor din sursă vieneză. Ele confirmă zvonul unei înțelegeri austrobulgare, menită să impedece orice acțiune a Romîniei împotriva Bulgariei. Așa Neues Wiener Tagblatt spune fitos că într’un eventual război, Romînia n nici un caz nu va interveni împotriva bulgarilor, iar alte ziare străine anunță că în momentul decisiv Romînia va trece de partea Bulgariei. Nu știm de unde e informată presa străină, că de la București nu poate fi informată. Guvernul nostru habar n’are ce atitudine va lua, afară numai dacă se va mulțumi să se supună, nu ori ce caz, ordinelor ce-i vin de la Viena. Că aceasta va fi atitudinea guvernului român reeșă mai ales din siguranța cu care guvernul bulgar se pregătește să pornească războiul contra celor trei aliați de eri, căci e evident că Bulgaria n’ar comite nebunia să facă război, cînd ar ști împotriva ei și pe Romînia. Guvernul român va motiva sprijinul ce-i dă Bulgariei pe încă un bacșiș teritorial de la vecinii noștri de la sud, pe cînd de la Sârbi și Greci nu e nici o nădejde de ceva profit. Pe cînd popoarele din peninsulă se frămîntă și se luptă, în urmărirea idealurilor lor naționale, guvernul romîn, face o politică de bacșișuri, stă la potecă și spune celor cari eventual ar avea nevoe de concursul său : cît dai ? Armata română e în sfîrșit pregătită și poate fi închiriată celui care dă mai mult. Guvernul Maiorescu- Take Ionescu a făcut dintr’o armată națională, de cetățeni liberi, datori să’și verse sîngele pentru țară, o armată de mercenari, ce poate fi pusă până și în slujba dușmanilor țărei! Iată ce fel de politică națională face Romînia, sub oblăduirea guvernului de colaborare. — Âreci odată, cine dă mai mult? -------------DOO------------ INDEPENDENȚA „UNIVERSULUI In sfârșit a vorbit și „Universul“ de abea astăzi, despre intervievul pe care d. P. P. Carp V a dat ziarului „Adevărul, acum zece zile în urmă. Ne veți întreba poate, ce este „ Universul“, ce idei reprezintă, ce politică duce ? El se zice independent, dar toată lumea îl trece drept tachist și atunci nu este așa că, putem discuta cu dânsul? Putem discuta, deoarece patrozil acestui ziar o dau mereu că, ziarul lor e cel mai „independent“ posibil, că nu face nici un soi de politică și că, se continuă mai departe, cu atitudinea pe care a imprimat-o ziarului și defunctul Luigi Cazzavillan, care avea o singură deviză: „Universul“ să fie ziar mare de tiraj, să nu facă nici o politică, să nu fie cu nimeni dar să fie cu toată lumea și... să ieasă lei noi. Dar „Universul“ e tachist și de aceia, astăzi, după ce mai multe ziare din Capitală i’au atras atențiunea că n’a pomenit nimic despre interview d-lui Carp, astăzi „ Universul“ discută intervievat, dar îl discută în mod... tachist. Cum ? Pune în gura unui fruntaș conservator, părerile despre acel interview. Cine e acel fruntaș conservator? Nare nume, căci „ Universul“ nu’l dă. Atâta am putut afla că, se reproduce părerea unui fruntaș, membru al partidului conservator, care a ocupat și ocupă o situație înaltă în stat, înțelegeți adecă, cum vine vorba. E o șorticărie sadea. Intervievat d-lui Carp, pentru „ Universul", a durat pe toți conservatorii. S’a speriat vre’un evreu de acolo, de cuvântul revoluțiune rostit de d. P. P. Carp și teama lui a dat’o și pe spinarea tuturor conservatorilor. După ce se combate astfel pe d. Carp, cei de la „Universul“ se ocupă și de „fuziunea conservatoare“ și într’altele spun că, interesându-se din lagărul tachist, tachiștii le’au spus că nu se ocupă acum de fuziune, nici statul major al lor, nici șeful lor. Cu alte cuvinte, se ocupă conservatorii de fuziune, o caută, o cer cu limba scoasă. — Allo!cât a încasat „ Universul“, de la ministerele de interne, lucrări publice și comerț ? -------------OOO------------ Cine insultă pe d-nii Cantacuzino? „Adevărul“ nu contenește să atace pe d-nii Mișu și Gr. Cantacuzino, Eri le-a dat poza la gazetă alături de Bogdan-Pitești. D-nii M. și Gr. Cantacuzino după „Adevărul“, sunt șantagiști, sunt oameni de afaceri, sunt patronii gheșeftarilor, sunt...nu mai știm ce. Nu e nici o lună, de când „Adevărul“ lăuda și rădica în înaltul ceriului, pe d-nii Cantacuzino, și în special pe d. Grig. Cantacuzino, redevenit astăzi iarăși Prensul. De ce ? Pentru că îl credeau că ar fi pentru fuziune, pentru d. Take Ionescu pentru tachiști și deci și pentru... „Adevărul“. Socoteala aceasta însă n’a avut succes. Ne-am dat samă cu toții de situația politică, și atât noi, organizațiile conservatoare din țară, cât și d-nii Cantacuzino care’și au frumos număr de partizani, cât și numeroșii conservatori strânși in jurul d-lui N. Filipescu, precum și admiratorii d-lui P. P. Carp și, char d-nii Marghiloman și C. C. Arion, —cu toții aceștia am văzut unde ne duce o tovărășie ca cea de astăzi și unde se tinde să se arunce partidul nostru. Și am vorbit. Am vorbit că nu voim fuziune și atunci „Adevărul“, având drept motiv de schimbare de front—precum îi e obiceiul—afacerea Bogdan-Pitești, a bătut în frații Cantacuzino, nereușirea fuziunei conservatoare. Pe spinarea bietului Pitești, se plănge și afacerea Bluster și flascul fuziunei conservatoare și ... „afacerile“ trecute și prezente. Și iată de ce înjură „Adevărul“, iată de ce românul evreu Honigman —prietenul lusterilor și dușmanul Fiserilor — cu o îndrăzneală fără * păreche, înjură zilnic prin coloanele „Adevărului“, pe cei mai de samă fruntași ai țărei. Nu se teme, căci are la spate o împământenire și doi trei miniștri care-l apără. Și, firește împământenirea se datorește celebrului Dobias, care numai al nostru nu este, iar apărarea pe care o primește de la cei 2, 3 miniștri, este o apărare ... tachistă. -----------coco---------- Ctigităii jolitiți de P. P Carp Libertatea nu este decât un val care valorează prin conținutul său. Odată ce am obținut constituțiunea noastră liberală, valoarea ei va atârna de conținutul ei. Vom pune în ea o organizare socială serioasă? Vom beneficia de dânsa. Nu vom face aceasta, în van veți proclama principii, ele nu vor da roade. 1881. • * * Și eu aș dori să aruncăm o ochire retrospectivă asupra trecutului, însă nu atât în privința acuzărilor și disculpărilor, ci în privința învățământului ce trebuie să tragem din acel trecut. 1881. Bucovinenii în cultura neamului — Un bust lui V. M. Burlă la Iași — La 3 (16) Iunie a. c. s’a ridicat în Iași, la cimitirul Eternitatea, un bust regretatului profesor și fost director la „Liceul Național“, Vasile M. Burlă. Mai mulți foști elevi și admirători sinceri și însuflețiți ai dispărutului V. Burlă s’au hotărât să înveșnicească amintirea aceluia ce le-a fost prieten bun și părinte sufletesc în fragezii ani ai tinerețelor. Vasile M. Burlă a contribuit cu munca și jertfele sale desinteresate la înaintarea și răspândirea culturii românești în marginile puterilor sale, în Regatul român. Om cu o cultură temeinică clasică, cu cunoștințe largi filologice, cu o inimă nobilă și cu sufletul său bun și cinstit a știut să servească toată viața sa un ideal. El a făcut din cariera sa de profesor un apostolat pentru înălțarea neamului. A sprijinit cu multă dărnicie talentele și le-a dat tinerilor odrasle îndrumări bune și frumoase. Fără să facă zgomot în jurul său, a muncit necontenit pentru pregătirea generațiilor viitoare. Mulți bărbați foarte însemnați ai neamului românesc îi datoresc profesorului lor V. Burlă poziția lor înaltă în societate și în restul culturii românești. Afară de munca în școală, unde patimile nu-i tulburau și gloria nu-i amețea, V. Burlă a fost membru în societatea „Junimea“ din Iași și a contribuit cu lumina cunoștințelor sale la lămurirea și deslegarea mult chestiuni filologice. „aptele lui V. Burlă, săvârșite din dragoste de neam și pentru neam, în serviciul culturii românești ne privesc și pe noi Românii bucovineni, cari ne putem cu tot dreptul mândri că am pus și noi, prin bărbați eșiți din mijlocul nostru, o piatră la măreața clădire a civilizației românești. Ardelenii au dat neamulu românesc oameni foarte însemnați, ei au dat celor din Principatele Române luminători, deșteptători ai conștiinței naționale și apostoli ai unui crez național mântuitor: George Lazăr, Simion Barnuțiu, A. Tr. Laurian, I. Maiorescu, Papiu Ilarian și alți dăscăli au lucrat cu râvnă apostolică pentru luminarea și înălțarea neamului nostru. Și noi Românii bucovineni am contribuit cu puținul nostru la înjghebarea neamului și la opera cea mare a culturei românești. C. Hurmuzachi a fost un luptător înfocat și neobosit pentru unirea Principatelor Române; a fost unul din fruntașii soli ai divanului ad-hoc din Moldova și s-a străduit alături de M. Cogălniceanu, C. Negri și V. Alecsandri pentru înfăptuirea programului partidei naționale care cerea unirea Principatelor Române, domn constituțional din una din familiile domnitoare din Europa și reforme economice și sociale pentru toate păturile națiunii. Samson Bondarescu și alți profesori și-au jertfit munca și viața pentru luminarea și pregătirea generațiilor viitoare cătră idealul neamului nostru. D. Dimitrie Onciul, care e profesor la universitatea din București e o podoabă și o sală a științei și a culturii românești. Prin scrierile sale istorice a dat o direcție nouă, a luminat și deslegat multe chestii controversate cu prive la partea cea mai veche a istoriei noastre. Pe lângă d. Al. Xenopol, d. D. Onciul a pus capăt discuției în jurul teoriei lui Rosier despre continuitatea Românilor în Dacia Traiană. Astăzi, pe temeiul scrierilor istorice ale d-lui D. Onciul și ale altor învățați români, s-a dovedit hotărât continuitatea Românilor. Mult regretatului George Popovici și-a câștigat merite deosebite cu privire la dreptul vechiu românesc. Să fi trăit acest bărbat, de bună samă că știința și cultura românească ar fi avut un reprezintant luminat și devotat. Din puținele studii publicate de neuitatul dispărut prin unele reviste științifice se vădește pregătirea temeinică și comoara de cunoștințe frumoase și variate în materie juridică. La cultura generală a neamul nostru am contribuit și noi Românii bucovineni în marginile puterilor noastre. (Viața Nouă)—Cernăuț. _ I—ii—ii—ii—_______