Evenimentul, octombrie-decembrie 1915 - ianuarie-februarie 1916 (Anul 23, nr. 188-285)

1915-10-14 / nr. 199

ANUL XXIII No. 199­5 B­A­N­I ABONAMINTE Pe un an . . Lei 20 Pe jumătate an . . 10 Pe trei luni. . . „ 5 In străinătate un an * 30 Un număr vechi 30 bani EDIȚIA ll-a MEFICUFUI 14 OCTOMBRIE 1915 MWW «WISTSWW 5 BAN­I • A TUN­N­C­I­U­R­I Inserții și Bodioaia In pagina a 2-a rîndul 1 leu In pagina a 3-a rîndul 50 b. In pagina a 4-a rîndul 30 b. TELECOM Mo. 33­6 R­a­d N­oil PARTIDULUI CONSERVATOR­Redacții §i Aias Bistrițu lași Pld TA UMIDEft Cum a fost organizat spionajul german in Franța (din studiile militare Delandre din Paris) Definițiunea spionajului.—Spionajul din punct de vedere moral. Germanii instalați în Franța ca într'o țară cucerită. I. „In 1870, am fost trădați“—zic adeseori francezii. Fără îndoială, bunul simț popular face aluziune la crima din Bazaine, dar mai cu­­sumă vizază nenumăratele fapte prin care germanii au putut anihila cu ușurință efectele bravurii trupe­lor franceze. Multă vreme, legislația franceză n’a făcut nici o diferență între spio­naj și trădare , astăzi însă juriș­tii susțin că nu există de­cât un singur ordin de atentate în contra siguranței exterioare a statului. D. Lanze*, raportorul proectului de le­ge asupra trădării și spionajului, depus în 1895 la Camera deputa­ților zice că spionajul este fapta unui străin, trădarea este crima u­­nui național față de propria sa țară. Spionajul este vechi ca și lumea. Multe persoane îl aprobă și trebue să recunoaștem că pentru unele țări e o trebuință aproape necesa­ră, de­oare­ce trebue să se răs­pundă prin aceiași armă față de a­­cei care îl întrebuințază. In timp de război misiunile de acest gen, nu pot fi încredințate de­cit la specialiști, mai cu samă la ofițeri care, din patriotism, primesc această sarcină obscură și ingrată. In timp de pace, dimpotrivă, cele mai mici amănunte, cu răbdare co­ordonate și controlate pot fi folosi­toare. Se poate spune, fără a fi a­­cuzat de a avea fobia spionajului, că toți germanii stabiliți im Franța erau mai mult sau mai puțin spioni. Dacă trebue de dat o dreptate germanilor, apoi e că nici­odată dânșii nu și-au ascuns intențiunea de dominare a lui,ei și de a’și a­­propia teritoriile necesare sporirei prodigioase a populațiunei. „La 5 fii săraci din familia germană, zic dânșii, trebue pământ de cultivat. Fiul unic din familia franceza are prea mult. Să luăm de la dinsul“. De aici, firește, războiul actual. Ar fi o greșală dacă ar crede ci­neva că Germania a așteptat până in luna August 1914, pentru a în­cepe aceste operațiuni de expro­­piare. Comerțul german a căutat in a­­fară debușeuri pentru produsele sale. Când locul era luat, a căutat mijloacele de suplantare a concu­renților ei străini sau indigeni. De aici, primul fel de spionaj, spiona­jul economic, legat de aproape cu spionajul militar. Germanii, în ab­soluta lor nevoe de expansiune, s’au instalat în mijlocul ziselor populațiuni, s’au infiltrat în regi­­unele a căror sol sau subsol interesa, s’au făcut stăpâni pe cu­li tare fermă, uzină, mine, case de comerț etc, au constituit adevărate colonii de populații, constituind for­tărețe industriale în plină țară a Franței, cu ziarele lor, cu școlile lor, cu asociațiile lor, într’atâta în­cât s’ar fi găsit francezii depose­dați, străinii ar fi fost stăpâni la ei și într’o bună zi, le’ar fi spus nemții: „la maison est â moi, c’est á vous d’en sortir“. Pentru a se pregăti mai bine, germanii s’au dedat la studii mi­nuțioase a țărei în care trăiau, des­pre resursele ei, despre comunica­țiile și mijloacele ei de apărare,— adecă spionajul propriu zis, spiona­jul militar. Vom continua. ---------cacao--------­ Informații Extragem din articolul publicat în numărul de astăzi al ziarului „Uni­versul“, următoarele rânduri din ar­ticolul d-lui general Crăiniceanu, in­titulat „ Sfatul Domnesc“. Toată lumea va înțelege rostul vor­belor d-lui General Crăiniceanu, fost ministru de război și fruntaș liberal. Iată-le : „Să revenim, acum cel puțin, la datina străveche și democratică a poporului nostru, să liniștim țara, să îngăduim pregătirea armatei și să alungăm rușinea luptelor intre noi. Guvernul are inițiativa și mij­loacele. Dacă va voi, va putea. Că­peteniile politice, odată luminate sub jurămîntul discrețiunii, vor da, fără îndoială, tot sprijinulor. In afara de această modalitate, nu ar mai rămâne de­cât două, cari pot fi evitate“. Din cercurile „Federației Unio­niste“ se asigură că, întrunirile publice anunțate pentru Duminecă 18 Octombrie in mai multe orașe din țară, nu vor mai avea,­ loc, de­oare­ce până atunci România va fi pe situația în deplin lă­murită. Mine apare un număr festiv inti­tulat „Arta“ redactată de publicis­tul St Vlădescu Iași care va fi con­sacrat lucrărilor de artă a d-lor Ioan Cosmovici, Otto Briese și Q. Hette, cu colaborarea d-lor Barda­­sare, Omar Popovici, Horia, C. Pe­­trescu, Stahi, Al. Dumbravă etc. Astăzi a avut loc înmormântarea d-nei Lucreția C. Ivașcu, soția d-lui C. Ivașcu, fost­ epitrop al casei Sf. Spiridon. Transmitem familiei viile noastre regrete. Poetul balabustelor din Răducă­­neni și deja și al celora care se scaldă vara la Oglinzi—d. Steurman de la „Opinia“, reproduce în acest ziar o informație din ziarul local săptămânal Drapelul, care privește direcția Liceului Național din locali­tate. Misiuia pe care a încasat-o evreul Steurman de la gimnaziul Wachtel, lucrează încă și acum.... Ziarele de dincolo ne aduc dure­­roasa veste a încetării din viață a lui Virgil Onițiu, director al gimnaziului din Brașov, membru corespondent al Academiei Române, și deputat în con­gresul bisericesc și în sinodul arhi­­diecezan. El s’a născut la 6 Februarie 1974 în‘(Reghinul săsesc), a studiat la Se­­ghedin, Sibiu, Viena și Budapesta. Succesul grandios al meetingului național de Duminecă și care a în­trecut tot ceea ce s’a putut vedea până acum în București, a exasperat literalmente guvernul. Tonul ziarului său oficios „Viitorul“ dovedește îndeajuns aceasta. O pagină întreagă numai de ata­curi personale și grosolane la adresa fruntașilor Federațiunei. Dacă d. Brătianu își închipue că a găsit calea cea bună prin asemenea atitudine, îl asigurăm că se înșală. Brătianu are numai de perdut de pe­ urma campanilor­ personale. Pe întregul front oriental reese că inițiativa acțiunei aparține acum ru­șilor. In mai multe puncte liniile ger­mane au fost străpunse. Rușii au succese serioase în regiu­nea Baranevici, Dwin­sk și Styr, întregul front german — din cauza lipsei rezervelor — a intrat într-o fază îngrijitoare. Era la amiază, mareșalul Mackensen care comandă armata de ofensivă con­tra Serbiei, a venit la frontiera ro­mână lângă Vârciorova, însoțit de prințul Fürstenberg și de statul său major. Ei au venit în mai multe automo­bile, care s-au oprit la podul de peste râul Bahna. Mareșalul a coborât din automobil, a înaintat spre teritoriul nostru, exa­minând pozițiile sârbești în­spre va­lea Ghevrinului, regiunea asupra că­reia trăgeau cu tunurile trupele aus­­tro-germane. Mareșalul Mackensen s-a întreținut cu căpitanul de intendență, Stănescu. Mâni fiind Cuvioasa Paraschiva, un serviciu religios se va oficia la Mitropolie. Însâm că tipografia d-lor Iliescu se va instala din nou, fiind renovată și amenajată, în sala Bragadiru. Buletin meteorologic săptămânal Deta 18 la 24 Octombrie 1915 st. n. Temperatura maximă săptămânală : + l­,64 Mercuri 15 h. Temperatura minimă :—l,66 Joi 7 h, 30 m. Media temperaturilor maxi­me zilnice :-18,o0. Media temperatu­­rei minime zilnice :­-­-0,05. Tempera­tura medie săptămânală :-f­4,o3. Săpt. prec.-f­6,o8. Presiunea medie a atmosferei: 764,5 mm. Apa de ploae : 1,1 mm. Durata strălucirii soarelui în tim­pul săptămânii­­ 28 h­, 18 m.­­Comunicat de Observatorul As­­tronomic din Iași). „Idea Nazzionale“ din Roma comen­tând știrea dată de presa germană, după care România ar fi pe punctul de a intra în orbita acțiunei impe­riilor centrale, neagă temeinica ace­stei știri. Criza română a ajuns într’o fază ascuțită. Situația este de așa natură că se poate preta la toate interpretările. Urmărite oricărei crize politice este o intețire în ciocnirile dintre diferi­tele curente. Așa s’a întâmplat și în Italia. Și atunci, presa germană anun­ța­ că partida este câștigată, de fapt însă presa germană era victima unei iluzii. Același lucru—închee „Idea Nazzio­nale“—sperăm și credem că se va întâmpla și în România. In ziua de 14 a curentei luni, o­­rele 10 jum. a. m. la biserica Cuvi­oasa de sus, va avea loc adunarea generală a membrilor societăței „Cle­rului român“ „Bine-facere“. La ordinea zilei sunt următoarele chestiuni: 1) Raportul Comitetului diriginte despre mersul și situația societăței în cursul­­ anului societar 1914—1915. 2) Raportul comisiunei de control pe acelaș an. 3) Alegerea Comitetului diriginte pe anul 1915—1916, alegerea casie­rului și votarea bugetului. 4) Alegerea comisiunei de control pe acelaș an. 5) Chestiunile ce se vor mai ivi în ședință. Evenimentele din Grecia Știrile asupra celor ce se petrec în Grecia, primite ori pe cale particu­lară în Capitală, n’au până acum nici o confirmare­­ oficială. Totuși, aceste știri care erau cu­noscute de dimineață în Capitală, au căpătat întru­cât­va o confirmare prin o telegramă din Viena, care spunea că parlamentul grecesc a refuzat să dea un vot de încredere guvernului Zaimis și că faptul acesta s-a înre­gistrat de întreaga presă vieneză. Știrea aceasta venită din Viena a­­rată că la Atena se petrec lucruri grave. Ceea ce e cert, e că parlamentul a dat un vot de blam guvernului. E foarte probabil că acest fapt ca­re demonstrează o încordare a spi­ritelor să fi produs frământări la Atena.* Un alt fapt sigur e acel că pute­rile Quadruplei înțelegeri au remis guvernului grec o notă care e un quasi-ultimatum și prin care se acor­dă Greciei un termen foarte scurt pentru ași lămuri situația. Un alt fapt care e în măsură să arăte că la Atena dăinuește o situa­ție anormală, e că legațiunea greacă din Capitală de o săptămână nu a pri­mit nici o știre de la guvernul grec și nici un buletin asupra ședințelor parlamentului care înainta soseau zilnic. Baronul de Wagenheim, ambasado­rul Germaniei la Constantinopol, a murit o zi dimineață la orele 7, în urma unui atac de apropexie. Baronul de Neurath a primit gi­rarea afacerilor ambasadei germane la Constantinopol. A apărut în editura „Librării școa­­lelor“ C. Sfetea, București „Isprăvile lui Păcală“, ediția IV-a revăzută de P. Dulfu. Prețul 1 leu. De vânzari la principalele librării din Capitală și provincie. Sala Sib­ili. — Cinema „Pathé- Frères“. — In astă seară Marți 13 Octombrie, are loc mare reprezentație cu program nou. De remarcat: UNDE-I COLLETTI ? mare comedie colectivă în 5 acte. Mai sunt cuprinse în noul program: Robinet e bolnav, comedie. Cel mai nou număr din „Eclair- Journal“ cu știrile cele mai noi din lumea întreagă. JUDICIARE Curtea de Apel din Iași s­­i a ad­mis apelul inculpatului Gh. Câmpe­­nescu din com. Petricani Jud. Neamtz, reforma sentință acelui Tribunal prin era condemnat la 1 an înch­isoare pentru delictul de fals în acte pu­blice, și în consecință îl ach­ită de faptul ce i se impută. * Idem a respins opoziția la decizia Curței și confirmă sentința Trib. Bo­toșani prin care inculpatul C. Vlad este condamnat la 5 zile închisoare pentru abuz de încredere și să plă­tească dispăgubiri civile lei 250 d-lui C. C. Cosmovici. Dl. Sabetay A. Sabetay a declarat apel contra sentinței Tribunalul­ui Dorohoi în procesul cu Carol Davi­­descu pentru daună. Acțiune după legea proprietarilor, cu privire la moșia Știubeni fostă proprietate a d-nei Kogălniceanu și a d-lor Franc și Igoroșanu. CINEMA­ MODERN.—Astăzi program nou : SOARTA FATALA, dramă socia­lă modernă in 3 trei părți. MICII VÂNZĂTORI DE CHIBRITURI, dra­mă în 2 acte, Jurnalul Săptămînal, și o comedie foarte hazlie. Matineu la ora 5, iar Marți seara la orele 9 jum. are loc o reprezentație teatrală, cu incomparabila r­evistă de actualitate: MARAFE BUCLUC în care rolurile principale sunt susținute de d-ra CINSKI și comicul C. TANASE, suc­cesul a desăvârșit. Mercuri 14 Oct. fenomenala înscenare cinematografică MINUNEA SFINTEI­­ FECIOARE, a­­companiat de un cor de 24 femei și orchestră specială de 20 persoane, Ciotara îtes Mî! 12) -------------­ după Alecu Russo Al nostru e hambarul cu­ atît de multă hrană . Tămăduire-aduce pe ori și care rană. A Noastre ’s aste sate, cătune, tîrguri mari A noastră e suflarea , tu dreptul ai să ari Și să muncești într’una. Ai fost viteaz în luptă Puternic, dar puterea­ ți de sărăcie suptă Ca și de stricăciune a fost. Noi am cules Al vitejiei tale rod. Dacă mai ales Cu mîngîeri veni-vor feciori cumva să-ți zică : Și tu pe astă lume ești un popor; ridică Cu înălțare fruntea, și noi ai tăi păstori , A chinurilor turmă. O ! toți acești făciori Do munca-ți și vieața, cumplita­ ți sărăcie își bat joc, iar slugile calcă cu fudulie Pe trupul tău. Cei care zic că ’s ai tăi aleși, Tot cresc în avuție. Iar tu te aleseși, Cu frigul pentru tine, pentru copii cu foame Cu legi ce te ’mpavară, iar pentru ei cu foame ! Doină! o, dragă doină, vezi, noi străini părem In ist pămînt cu singe cumpărat, și suntem­ Pribegi într’o colibă ce din părinți e-a noastră . Dar pe cîmpie crește o floare, mîndră­albastră, Pe dealuri și pe șesur­i—tot ea , nădejdea rea, Nădejdea pentru­ aceia ce greul și-or curma ! Nădejdea pentru chinul care l’îndur popoare­le sufăr și așteaptă o mîndră sărbătoare ! XLVI Era odinioară un neam de frați. Veni Acel neam într’o țară mănoasă, lată, și Mult se iubiră frații. Creșteau în avuție Și fericire. Turme pășteau pe cea cîmpie întinsă, iar vecinii și hoții pizmuiau Unirea­ le, puterea, avutul ie doriau Dar teamă­ aveau de dînșii; m­îndra lor bărbăție și îngrozea; și astfel în dulce bucurie Și multă fericire trăiau prea i mulțumiți Și ei ca și copiii ani mulți și fericiți! Iar cînd vre o nevoe venia din vre-o parte Ei alergau cu toții, nevoia a o ’mparte. Iar dacă vijelia pe ei se abătea Cu toții împreună luptau , îi dobora pe toți; și’n urmă iarăși se ridicau odată și izbîndeau la toate din lupta încercată. Așa pe timp de viscol, de ploaie și de nor Se pleacă, se ridică și vîrful codrilor ! Iar după ce o vreme în astfel petrecură Nepoții între dînșii își ziseră din ură : „De ce noi împreună să fim amestecați la să ’mpărțim moșia ’ntre noi ca niște frați. Și fiecar­e partea ce drept ni se cuvine Să ne-o luăm“. Atuncea, cum le-a venit mai bine Moșia împărțiră. Și funii trei au pus La miază-noapte una, la răsăr’it și­ apus Pe celelalte două. Săpară-adîrnce șanțuri Și rîurile, munții, hot­are. In grele lanțuri De-atunce zac într’una. Și nu s’au mai putut Vedea ’ntre dînșii frații. Vecinii s’au umplut D o bucurie-ascunsă. Și astfel au trecut­ a La mijloc multă vreme și nu s’au mai putut­. Copiii recunoaște, cu toate că aveau Aceiași părinți deară ; și chiar dacă vorbeau Aceiași limbă încă cu greu a se ’nțelege Puteau , ori cîte-odată de loc, iar a lor lege S’a fărimit-o iarăși. Cînd unii se stingeau : De-a dușmanilor valuri, care îi înecau Ceilalți nici-o durere nu simțeau, ca și niște Străini. Și cu dușmănii uniți erau și piste­ni lor treceau! XLVII Și­ aceste neamuri cari între ei Romîni își dau numire, pentru str­ăini, ce vrei, Or fi,Romîni nu: „neamuri demult mai înainte De care omenirea nu-și mai aduce­ aminte“. XLVIII Ca lacrimile tale Domnul nu s’a ’ndurat o țară mult iubită ? Ce ? nu te-au sfîșiat îndestul ? chinuită și-atîta de smerită Nu ești ? Și de feciorii cei vrednici văduvită? Nu plîngi făr’ încetare pe tristul lor mormînt Cum plîng femei iubite cu părul tot în vînt Pe soții lor sărmanii?... XLIX Al chinuirii tale Țipet îl auziră neamurile. In cale Să nu se miște nimeni ? Pămîntu­ i zguduit! Și numai Domnul pare să nu-l fi auzit ? Răzbunătorul încă, nu s’a născut el oare? (Va urma) In numărul de ori, versul oare începe cu : Ce falnic e-al tău cîntec, o copiliță dragă! Să se citească : Ce jalnic e-al tău cîntec, o copiliță dragă!, ni—ii—n—I _______ t­.n­... ii—n—J D.

Next