Evenimentul, octombrie-decembrie 1915 - ianuarie-februarie 1916 (Anul 23, nr. 188-285)
1915-10-14 / nr. 199
ANUL XXIII No. 1995 BANI ABONAMINTE Pe un an . . Lei 20 Pe jumătate an . . 10 Pe trei luni. . . „ 5 In străinătate un an * 30 Un număr vechi 30 bani EDIȚIA ll-a MEFICUFUI 14 OCTOMBRIE 1915 MWW «WISTSWW 5 BANI • A TUNNCIURI Inserții și Bodioaia In pagina a 2-a rîndul 1 leu In pagina a 3-a rîndul 50 b. In pagina a 4-a rîndul 30 b. TELECOM Mo. 336 Rad Noil PARTIDULUI CONSERVATORRedacții §i Aias Bistrițu lași Pld TA UMIDEft Cum a fost organizat spionajul german in Franța (din studiile militare Delandre din Paris) Definițiunea spionajului.—Spionajul din punct de vedere moral. Germanii instalați în Franța ca într'o țară cucerită. I. „In 1870, am fost trădați“—zic adeseori francezii. Fără îndoială, bunul simț popular face aluziune la crima din Bazaine, dar mai cusumă vizază nenumăratele fapte prin care germanii au putut anihila cu ușurință efectele bravurii trupelor franceze. Multă vreme, legislația franceză n’a făcut nici o diferență între spionaj și trădare , astăzi însă juriștii susțin că nu există decât un singur ordin de atentate în contra siguranței exterioare a statului. D. Lanze*, raportorul proectului de lege asupra trădării și spionajului, depus în 1895 la Camera deputaților zice că spionajul este fapta unui străin, trădarea este crima unui național față de propria sa țară. Spionajul este vechi ca și lumea. Multe persoane îl aprobă și trebue să recunoaștem că pentru unele țări e o trebuință aproape necesară, deoarece trebue să se răspundă prin aceiași armă față de acei care îl întrebuințază. In timp de război misiunile de acest gen, nu pot fi încredințate decit la specialiști, mai cu samă la ofițeri care, din patriotism, primesc această sarcină obscură și ingrată. In timp de pace, dimpotrivă, cele mai mici amănunte, cu răbdare coordonate și controlate pot fi folositoare. Se poate spune, fără a fi acuzat de a avea fobia spionajului, că toți germanii stabiliți im Franța erau mai mult sau mai puțin spioni. Dacă trebue de dat o dreptate germanilor, apoi e că niciodată dânșii nu și-au ascuns intențiunea de dominare a lui,ei și de a’și apropia teritoriile necesare sporirei prodigioase a populațiunei. „La 5 fii săraci din familia germană, zic dânșii, trebue pământ de cultivat. Fiul unic din familia franceza are prea mult. Să luăm de la dinsul“. De aici, firește, războiul actual. Ar fi o greșală dacă ar crede cineva că Germania a așteptat până in luna August 1914, pentru a începe aceste operațiuni de expropiare. Comerțul german a căutat in afară debușeuri pentru produsele sale. Când locul era luat, a căutat mijloacele de suplantare a concurenților ei străini sau indigeni. De aici, primul fel de spionaj, spionajul economic, legat de aproape cu spionajul militar. Germanii, în absoluta lor nevoe de expansiune, s’au instalat în mijlocul ziselor populațiuni, s’au infiltrat în regiunele a căror sol sau subsol interesa, s’au făcut stăpâni pe culi tare fermă, uzină, mine, case de comerț etc, au constituit adevărate colonii de populații, constituind fortărețe industriale în plină țară a Franței, cu ziarele lor, cu școlile lor, cu asociațiile lor, într’atâta încât s’ar fi găsit francezii deposedați, străinii ar fi fost stăpâni la ei și într’o bună zi, le’ar fi spus nemții: „la maison est â moi, c’est á vous d’en sortir“. Pentru a se pregăti mai bine, germanii s’au dedat la studii minuțioase a țărei în care trăiau, despre resursele ei, despre comunicațiile și mijloacele ei de apărare,— adecă spionajul propriu zis, spionajul militar. Vom continua. ---------cacao-------- Informații Extragem din articolul publicat în numărul de astăzi al ziarului „Universul“, următoarele rânduri din articolul d-lui general Crăiniceanu, intitulat „ Sfatul Domnesc“. Toată lumea va înțelege rostul vorbelor d-lui General Crăiniceanu, fost ministru de război și fruntaș liberal. Iată-le : „Să revenim, acum cel puțin, la datina străveche și democratică a poporului nostru, să liniștim țara, să îngăduim pregătirea armatei și să alungăm rușinea luptelor intre noi. Guvernul are inițiativa și mijloacele. Dacă va voi, va putea. Căpeteniile politice, odată luminate sub jurămîntul discrețiunii, vor da, fără îndoială, tot sprijinulor. In afara de această modalitate, nu ar mai rămâne decât două, cari pot fi evitate“. Din cercurile „Federației Unioniste“ se asigură că, întrunirile publice anunțate pentru Duminecă 18 Octombrie in mai multe orașe din țară, nu vor mai avea, loc, deoarece până atunci România va fi pe situația în deplin lămurită. Mine apare un număr festiv intitulat „Arta“ redactată de publicistul St Vlădescu Iași care va fi consacrat lucrărilor de artă a d-lor Ioan Cosmovici, Otto Briese și Q. Hette, cu colaborarea d-lor Bardasare, Omar Popovici, Horia, C. Petrescu, Stahi, Al. Dumbravă etc. Astăzi a avut loc înmormântarea d-nei Lucreția C. Ivașcu, soția d-lui C. Ivașcu, fost epitrop al casei Sf. Spiridon. Transmitem familiei viile noastre regrete. Poetul balabustelor din Răducăneni și deja și al celora care se scaldă vara la Oglinzi—d. Steurman de la „Opinia“, reproduce în acest ziar o informație din ziarul local săptămânal Drapelul, care privește direcția Liceului Național din localitate. Misiuia pe care a încasat-o evreul Steurman de la gimnaziul Wachtel, lucrează încă și acum.... Ziarele de dincolo ne aduc dureroasa veste a încetării din viață a lui Virgil Onițiu, director al gimnaziului din Brașov, membru corespondent al Academiei Române, și deputat în congresul bisericesc și în sinodul arhidiecezan. El s’a născut la 6 Februarie 1974 în‘(Reghinul săsesc), a studiat la Seghedin, Sibiu, Viena și Budapesta. Succesul grandios al meetingului național de Duminecă și care a întrecut tot ceea ce s’a putut vedea până acum în București, a exasperat literalmente guvernul. Tonul ziarului său oficios „Viitorul“ dovedește îndeajuns aceasta. O pagină întreagă numai de atacuri personale și grosolane la adresa fruntașilor Federațiunei. Dacă d. Brătianu își închipue că a găsit calea cea bună prin asemenea atitudine, îl asigurăm că se înșală. Brătianu are numai de perdut de pe urma campanilor personale. Pe întregul front oriental reese că inițiativa acțiunei aparține acum rușilor. In mai multe puncte liniile germane au fost străpunse. Rușii au succese serioase în regiunea Baranevici, Dwinsk și Styr, întregul front german — din cauza lipsei rezervelor — a intrat într-o fază îngrijitoare. Era la amiază, mareșalul Mackensen care comandă armata de ofensivă contra Serbiei, a venit la frontiera română lângă Vârciorova, însoțit de prințul Fürstenberg și de statul său major. Ei au venit în mai multe automobile, care s-au oprit la podul de peste râul Bahna. Mareșalul a coborât din automobil, a înaintat spre teritoriul nostru, examinând pozițiile sârbești înspre valea Ghevrinului, regiunea asupra căreia trăgeau cu tunurile trupele austro-germane. Mareșalul Mackensen s-a întreținut cu căpitanul de intendență, Stănescu. Mâni fiind Cuvioasa Paraschiva, un serviciu religios se va oficia la Mitropolie. Însâm că tipografia d-lor Iliescu se va instala din nou, fiind renovată și amenajată, în sala Bragadiru. Buletin meteorologic săptămânal Deta 18 la 24 Octombrie 1915 st. n. Temperatura maximă săptămânală : + l,64 Mercuri 15 h. Temperatura minimă :—l,66 Joi 7 h, 30 m. Media temperaturilor maxime zilnice :-18,o0. Media temperaturei minime zilnice :--0,05. Temperatura medie săptămânală :-f4,o3. Săpt. prec.-f6,o8. Presiunea medie a atmosferei: 764,5 mm. Apa de ploae : 1,1 mm. Durata strălucirii soarelui în timpul săptămânii 28 h, 18 m.Comunicat de Observatorul Astronomic din Iași). „Idea Nazzionale“ din Roma comentând știrea dată de presa germană, după care România ar fi pe punctul de a intra în orbita acțiunei imperiilor centrale, neagă temeinica acestei știri. Criza română a ajuns într’o fază ascuțită. Situația este de așa natură că se poate preta la toate interpretările. Urmărite oricărei crize politice este o intețire în ciocnirile dintre diferitele curente. Așa s’a întâmplat și în Italia. Și atunci, presa germană anunța că partida este câștigată, de fapt însă presa germană era victima unei iluzii. Același lucru—închee „Idea Nazzionale“—sperăm și credem că se va întâmpla și în România. In ziua de 14 a curentei luni, orele 10 jum. a. m. la biserica Cuvioasa de sus, va avea loc adunarea generală a membrilor societăței „Clerului român“ „Bine-facere“. La ordinea zilei sunt următoarele chestiuni: 1) Raportul Comitetului diriginte despre mersul și situația societăței în cursul anului societar 1914—1915. 2) Raportul comisiunei de control pe acelaș an. 3) Alegerea Comitetului diriginte pe anul 1915—1916, alegerea casierului și votarea bugetului. 4) Alegerea comisiunei de control pe acelaș an. 5) Chestiunile ce se vor mai ivi în ședință. Evenimentele din Grecia Știrile asupra celor ce se petrec în Grecia, primite ori pe cale particulară în Capitală, n’au până acum nici o confirmare oficială. Totuși, aceste știri care erau cunoscute de dimineață în Capitală, au căpătat întrucâtva o confirmare prin o telegramă din Viena, care spunea că parlamentul grecesc a refuzat să dea un vot de încredere guvernului Zaimis și că faptul acesta s-a înregistrat de întreaga presă vieneză. Știrea aceasta venită din Viena arată că la Atena se petrec lucruri grave. Ceea ce e cert, e că parlamentul a dat un vot de blam guvernului. E foarte probabil că acest fapt care demonstrează o încordare a spiritelor să fi produs frământări la Atena.* Un alt fapt sigur e acel că puterile Quadruplei înțelegeri au remis guvernului grec o notă care e un quasi-ultimatum și prin care se acordă Greciei un termen foarte scurt pentru ași lămuri situația. Un alt fapt care e în măsură să arăte că la Atena dăinuește o situație anormală, e că legațiunea greacă din Capitală de o săptămână nu a primit nici o știre de la guvernul grec și nici un buletin asupra ședințelor parlamentului care înainta soseau zilnic. Baronul de Wagenheim, ambasadorul Germaniei la Constantinopol, a murit o zi dimineață la orele 7, în urma unui atac de apropexie. Baronul de Neurath a primit girarea afacerilor ambasadei germane la Constantinopol. A apărut în editura „Librării școalelor“ C. Sfetea, București „Isprăvile lui Păcală“, ediția IV-a revăzută de P. Dulfu. Prețul 1 leu. De vânzari la principalele librării din Capitală și provincie. Sala Sibili. — Cinema „Pathé- Frères“. — In astă seară Marți 13 Octombrie, are loc mare reprezentație cu program nou. De remarcat: UNDE-I COLLETTI ? mare comedie colectivă în 5 acte. Mai sunt cuprinse în noul program: Robinet e bolnav, comedie. Cel mai nou număr din „Eclair- Journal“ cu știrile cele mai noi din lumea întreagă. JUDICIARE Curtea de Apel din Iași si a admis apelul inculpatului Gh. Câmpenescu din com. Petricani Jud. Neamtz, reforma sentință acelui Tribunal prin era condemnat la 1 an închisoare pentru delictul de fals în acte publice, și în consecință îl achită de faptul ce i se impută. * Idem a respins opoziția la decizia Curței și confirmă sentința Trib. Botoșani prin care inculpatul C. Vlad este condamnat la 5 zile închisoare pentru abuz de încredere și să plătească dispăgubiri civile lei 250 d-lui C. C. Cosmovici. Dl. Sabetay A. Sabetay a declarat apel contra sentinței Tribunalului Dorohoi în procesul cu Carol Davidescu pentru daună. Acțiune după legea proprietarilor, cu privire la moșia Știubeni fostă proprietate a d-nei Kogălniceanu și a d-lor Franc și Igoroșanu. CINEMA MODERN.—Astăzi program nou : SOARTA FATALA, dramă socială modernă in 3 trei părți. MICII VÂNZĂTORI DE CHIBRITURI, dramă în 2 acte, Jurnalul Săptămînal, și o comedie foarte hazlie. Matineu la ora 5, iar Marți seara la orele 9 jum. are loc o reprezentație teatrală, cu incomparabila revistă de actualitate: MARAFE BUCLUC în care rolurile principale sunt susținute de d-ra CINSKI și comicul C. TANASE, succesul a desăvârșit. Mercuri 14 Oct. fenomenala înscenare cinematografică MINUNEA SFINTEI FECIOARE, acompaniat de un cor de 24 femei și orchestră specială de 20 persoane, Ciotara îtes Mî! 12) ------------- după Alecu Russo Al nostru e hambarul cu atît de multă hrană . Tămăduire-aduce pe ori și care rană. A Noastre ’s aste sate, cătune, tîrguri mari A noastră e suflarea , tu dreptul ai să ari Și să muncești într’una. Ai fost viteaz în luptă Puternic, dar puterea ți de sărăcie suptă Ca și de stricăciune a fost. Noi am cules Al vitejiei tale rod. Dacă mai ales Cu mîngîeri veni-vor feciori cumva să-ți zică : Și tu pe astă lume ești un popor; ridică Cu înălțare fruntea, și noi ai tăi păstori , A chinurilor turmă. O ! toți acești făciori Do munca-ți și vieața, cumplita ți sărăcie își bat joc, iar slugile calcă cu fudulie Pe trupul tău. Cei care zic că ’s ai tăi aleși, Tot cresc în avuție. Iar tu te aleseși, Cu frigul pentru tine, pentru copii cu foame Cu legi ce te ’mpavară, iar pentru ei cu foame ! Doină! o, dragă doină, vezi, noi străini părem In ist pămînt cu singe cumpărat, și suntem Pribegi într’o colibă ce din părinți e-a noastră . Dar pe cîmpie crește o floare, mîndrăalbastră, Pe dealuri și pe șesuri—tot ea , nădejdea rea, Nădejdea pentru aceia ce greul și-or curma ! Nădejdea pentru chinul care l’îndur popoarele sufăr și așteaptă o mîndră sărbătoare ! XLVI Era odinioară un neam de frați. Veni Acel neam într’o țară mănoasă, lată, și Mult se iubiră frații. Creșteau în avuție Și fericire. Turme pășteau pe cea cîmpie întinsă, iar vecinii și hoții pizmuiau Unirea le, puterea, avutul ie doriau Dar teamă aveau de dînșii; mîndra lor bărbăție și îngrozea; și astfel în dulce bucurie Și multă fericire trăiau prea i mulțumiți Și ei ca și copiii ani mulți și fericiți! Iar cînd vre o nevoe venia din vre-o parte Ei alergau cu toții, nevoia a o ’mparte. Iar dacă vijelia pe ei se abătea Cu toții împreună luptau , îi dobora pe toți; și’n urmă iarăși se ridicau odată și izbîndeau la toate din lupta încercată. Așa pe timp de viscol, de ploaie și de nor Se pleacă, se ridică și vîrful codrilor ! Iar după ce o vreme în astfel petrecură Nepoții între dînșii își ziseră din ură : „De ce noi împreună să fim amestecați la să ’mpărțim moșia ’ntre noi ca niște frați. Și fiecare partea ce drept ni se cuvine Să ne-o luăm“. Atuncea, cum le-a venit mai bine Moșia împărțiră. Și funii trei au pus La miază-noapte una, la răsăr’it și apus Pe celelalte două. Săpară-adîrnce șanțuri Și rîurile, munții, hotare. In grele lanțuri De-atunce zac într’una. Și nu s’au mai putut Vedea ’ntre dînșii frații. Vecinii s’au umplut D o bucurie-ascunsă. Și astfel au trecut a La mijloc multă vreme și nu s’au mai putut. Copiii recunoaște, cu toate că aveau Aceiași părinți deară ; și chiar dacă vorbeau Aceiași limbă încă cu greu a se ’nțelege Puteau , ori cîte-odată de loc, iar a lor lege S’a fărimit-o iarăși. Cînd unii se stingeau : De-a dușmanilor valuri, care îi înecau Ceilalți nici-o durere nu simțeau, ca și niște Străini. Și cu dușmănii uniți erau și pisteni lor treceau! XLVII Și aceste neamuri cari între ei Romîni își dau numire, pentru străini, ce vrei, Or fi,Romîni nu: „neamuri demult mai înainte De care omenirea nu-și mai aduce aminte“. XLVIII Ca lacrimile tale Domnul nu s’a ’ndurat o țară mult iubită ? Ce ? nu te-au sfîșiat îndestul ? chinuită și-atîta de smerită Nu ești ? Și de feciorii cei vrednici văduvită? Nu plîngi făr’ încetare pe tristul lor mormînt Cum plîng femei iubite cu părul tot în vînt Pe soții lor sărmanii?... XLIX Al chinuirii tale Țipet îl auziră neamurile. In cale Să nu se miște nimeni ? Pămîntu i zguduit! Și numai Domnul pare să nu-l fi auzit ? Răzbunătorul încă, nu s’a născut el oare? (Va urma) In numărul de ori, versul oare începe cu : Ce falnic e-al tău cîntec, o copiliță dragă! Să se citească : Ce jalnic e-al tău cîntec, o copiliță dragă!, ni—ii—n—I _______ t.n... ii—n—J D.