Evenimentul, octombrie-decembrie 1916 - ianuarie-februarie 1917 (Anul 24, nr. 195-291)

1917-01-14 / nr. 278

Anul XXIV No. 278 IO Tostan.1 abonamente Pe un an . . . Lei 40 Pe jumătate an . „ 20 Pe trei luni . . .10 In străinătate un an 60 Un număr vechi 30 bani = O­r Sâmbătă 14 Ianuarie 1917 găsi sul pa­rti.cL-cul-ulî eoav, se­rvatei REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA IAȘI PIAȚA UNIRE­A­IO "bs-rxi­­­o — ANU­NCIUR­I Inserții și Reclame In pagina l­a rândul 2 Lei In pagina a 2-a rândul I Leu T MLEF OM Mo- 303 -^-*^3DS3X­.E­lNr­. Era prin anul 1913, d. Iorga îmi ceruse voia să publice o scrisoare ca-i adresasem și regreta că nu sunt mai mulți, cari să vadă, ca și noi, si­tuațîunea noastră. Era pe timpul întrunirilor publice, discursurile înflăcărate,­­cu menirea de a prepara avîntul țărei, de a pre­para avîntul neamului. Dar acest avînt era­ sădit in inima fiecărui ro­mân , fie­care a moștenit și a cultivat idealul național, fie­care avea in sufletul lui pe Mihai Viteazul, fiecare avea imprimată, in creerii lui harta „Dacia Felix“ a divului Traian. Scrisesem d­lui Iorga că mi se pă­rea greu —ca și calului bătrîn să in­vețe baestru — să învăț și altă limbă, cînd aveam de revendicat atîta sfînt pămînt al limbei noastre încătușate Legiunea a XIII-a a fost plantată în Dacia, între Tisa și Dunăre, tot a­­cest pămînt este al nostru. Dar resbelul trebuia să aibă loc. Eram o insulă în marea de foc, care ne cuprinsese de toate părțile. Res­belul nostru era un categoric impe­rativ al neamului și o rezultantă a sutelor de ani de suferințe. Poporul român întreg era de mult in frigurile așteptărei de rezbel jus­­tificată pe durerile, pe suferințele, pe nedreptățile, pe istoria lui și bazată pe dreptul său. El trebuia să se bată, întocmai cum un pălmuit trebue să se>­bată,, spre a nu rămîne desonorat. Națiunile, ca și omul, care nu mai luptă pentru drept și demnitate de­cade la gradul care se chiamă mor­tăciune, și, mortăciunea moare, dar în disprețul general. Deci drumul de urmat era singu­rul pe care, după o prea lungă aș­teptare, l’am urmat. Se deșteptase „Mama Dacia“ din peștera ei din creștetul Carpaților, de vitetul armelor, din somnul ei lung, și apucase buciumul și sufla pu­ternic chemîndu’și fiii la luptă. Acest bucium a degu­ptat și scos din sclavie atîte națiuni. Buciumul lui Wilhelm Tell a elibe­rat Elveția de jugul Austriei ; buciu­mul lui Andrei Hofer a eliberat Ti­rolul ; buciumul lui Horia ne-a re­deșteptat neamul și ne-a scris in is­torie o pagină tristă dar glorioasă; buciumul lui Avram Iancu a strigat la 1848 ; buciumul lui Mircea, lui Ște­fan cel Mare, a băgat groaza in duș­manii țărei noastre. Și chiamă și acum „Mima Dacia“ cu buciumul ei puternic pe toți fiii ei la luptă, chia­mă tare, chiamă des­perat chiamă să audă și să se scoale chiar morții din morminte. Și vede „Mama Dacia“, deoparte, mîndra armată romînească înaintînd, cu aquivelele desfășurate, pe partea dreaptă a Carpaților ca să dea mina, pe creștet, cu frații de dincolo, și vede „Mama Dacia“, lip­a acestor frați de la locul de întîlnire, și să uită și vede acolo, j»le, plîngere, călcâiul duș­manului pe giumazul fuior ei, minați, ca vitele, contra fraților cari vin să-i scape și îi intreaba: „Unde vă sunt conducătorii voștrii ? Nu este nici un Horiil, țăranul, prin­tre voi ? Ce a­ți facut atîta timp ? Unde vă este organizația? Unde vă este prepararea ca, din atitea misioi­ne, să te pue în mișcare și sutele înciire de mii ? Care este efectul școlilor, bisericilor, ligei, atocia­țiunilor, f­ani­lor cheltuiți cu profuziune ? Ce a’ți făcut pentru sufletul vostru și al nea­mului ? Unde sunteți? „De ți-mi cel puțin legiunile mele, evre vi le-am lăsat“,­ strigă „Mama Dacia“. Și plîn­­ge de furie și de durere nenorocita inimă, cum s’ar fi bucurat ca dacă ar vedea cum se unește pe creștetele Carpaților, o jumătate milion de ar­deleni cu un milion de dorobanți. A­ceastă speranță o învinse din morți. Dar ,Mama Dacia,“ nu se descura­­jesză nici cdsta, ia l’a deșteptat ca să nu se mai culce până la victorie. După fiecare copac, după fiecare buștean, după fiecare stâncă, după fie­care creastă, din fiecare tufiș, din fie­care colibă, din fiecare prăpastie,din fiecare văgăună, din fiecare ascunză­toare, pușca românului să trăsnească și să arunce moartea in dușmani și de ANDREI POPOVICI iute, ci argintul viu, să­­ dispară co­pilul codrilor, spre a reapare din nou, mereu, necontenit, interminabil. Așa su purtat spaniolii guerilla și au­ băgat teroarea și au înghițit ar­mata învingătoare a lui Napoleon cel mare, așa au luptat tirolezii și au în­vins la Isalberg; împrăștiați, ei reapăreau, a 2-a zi ca eștii din pămân­t. Toate ordonan­țele, toate executările, erau în­ zadar. Munții au fost, în timpurile grele, sal­varea românilor. Ei le-au deschis toa­te secretele lor, și i-au apărat de huni avari, gepizi, unguri, tătari, mongoli, de toate lighioanele. Ei sunt și astăzi gata de adăpost, iar ecoul lor așteap­tă să ducă, din munte în munte, din vale în vale, din stâncă în stâncă, pocnetele și trăznetele puștilor ro­mânești cari să vestească că nimeni nu-i poate profana nepedepsit. Și atunci caut apărătorii indicați ai munților, caut legiunea română care ar fi trebuit să treacă în frunte „Car­­pații“ noștri ca să aducă, cei dintâi, tatălui, mamei, surorilor și fraților rămași la căminul de acasă, liberta­tea și desrobirea cea da mult aștep­tată. Când teribilul „Kaiser“ a vizitat Sofia, ungurul Hohary l-a prezentat pe șeful legiunei macedo-bulgare. Macedonia era — să mi se erte com­parația — pentru bulgari, ceia ce este pentru noi Ardealul, și în Bulgaria, elementul cel mai răsboinic erau bul­garii macedoneni, cum la noi arde­lenii. Ei, cereau sgomotos eliberarea fraților sub jug și formau comitete comitagii, agitând necontenit conduși de tip Boris Sarafos, Sandanski, Radef și alții. Ei erau, nu numai în fruntea manifestărilor de stradă, ci și în frun­tea luptei și a sacrificiului vieței. „Kaiserul“, cu toată reputația co­­mitagiilor, cari au comis orori mon­struoase, a dat mâna șefului, l’a pof­tit la masă, l’a așezat la dreapta sa, l’a decorat și lăudat. ~­­> Este drept, se zice, că legiunea macedo-bulgară ar fi perit toată în luptă. Dar Ardelenii cer legiunea, eu cerut-o. Zeci de mii aștept, cu ne­răbdare, să lupte. Noua organizațiune a armatei noastre va face o operă de dreptate și de datorie națională să dispună de aceasta.le­giune consacrată morții; toate națiunile au avut ase­menea legiuni, de ce nu și românii­­ ar fi o rușine națională. Ardelenii — și înțeleg pe toți ro­mânii sub jug — au cântat distul !Mu­­rim mai bine’n luptă cu glorie stră­bună de­cât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’păn<Unlu. Cântecul să se realizeze! Pușca care se va da „Ardeleanului“, va fi pentru el ca scutul străbunilor; el se va reîntoarce “cu el sau pe el“, cu pușca în mână sau va muri cu mân­ie încleștate pe pușcă“. Sus inimile români din toate un­ghiurile. Ați luptat vitejește pentru dușma­nii voștri. Steagurile regimentelor ro­mâne din Austria, port decorațiunile bravurei românești, martori, Prințul Eugen, arhiducele Carol la Aspern și Eslingen, bravii ieșiți grăniceri, bă­nățenii Măriei Tereziei, Lissa Custoz­­za, Magenta Solferino etc. Or ce su­râs să dispară după fire voastră, să rideți, dar numai de moarte și în fața morții. Este o datorie sacră să fiți lăsați să luptați acum și pentru voi! Eroul general Dragalina v’a dat exemplu. El­ a mers înainte! După el și du­pă ei! s'au desbătut ori toate chestiunile de care sunt legate marele destine ale neamului românesc și s'au ci­mentat pentru tot­deauna legătu­rile de strînsă și sinceră priete­nie care leagă marele popor slav de micul și eroicul popor dunărean. Măguliți și fericiți de primirea frumoasă făcută A. S. R. Princi­pelui Carol al României la Curtea de la Tzarskoe-Selo, strigăm cu inimele pline de bucurie: Trăiască M. S. Țarul. --------DOO------­ fV'furss———— Dejunul de la Tzarskoe-Selo „Erenimn­­­tul“ a fost era singu­rul ziar care a avut fericirea și cinstea de a vesti frumoasa pri­mire făcută de sti­itorului nostru, la Tzarțkoe-Sno, de cătră M. S. Țoiul, marele amic și aliat al Ro­mâniei. La Curtea de la Țarskoe-Stlo 1 Informații Ofițeri ieșeni decorați Următorilor ofițeri din garnizoana Iași, li s’au acordat decorațiile de război, după cum urmează: Maiorului Constantinov Scarlat din reg.53 Infanterie, ordinul “„Steaua României“ cu spade în gradul de ca­valer, pentru că la 4 octombrie 1916, a atacat și respins cu batalionul său, un batalion inamic, distrugându - și luând prizonieri restul de 62 oameni. Locotenentului Aramă Oh­­lean, din regimentul 4 vânători Ordinul militar „Mihai Viteazul“ clasa III“, pentru vitejia și iscusința demne de admirat cu care a condus atacul a două companii împotriva unei redu­te dușmane. A atacat pe inamic atît de impetuos, încât a pus stăpânire pe redută, cheia pozițiunii, și a fă­cut prizonieri restul garnizoanei îm­preună cu comandantul ei. Ordinul „Coroana României“ cu spade în gradul de Cavaler . Maiorului Petrovici comisar regal al armatei Co"­lantin, pentru sârguința ai jjffR <■ ' î nord, care și-a o>.. .«in­s serviciul său. Căpitanului Adam Ioan din re­gimentul 53 infanterie, pentru bra­vura și destoinicia cu care și-a con­dus unitatea in luptele grele de la frontieră. Căpitanului Voinescu Alex., din regimentul 53 infanterie, pentru bra­vura și destoinicia cu care și-a con­dus unitatea, remarcându­se mai a­­les in zilele de 3 și 29 Septembrie 916‘ _ _­­ Aflăm că spitalele de răniți sunt lipsite de lemne, așa că unele din ele nu numai că nu au cu ce se în­călzi, dar n’au nici cu ce-și prepara mâncarea. Fiind-că datoria Ministerului de răsboi este a se îngriji de soldați,fie combatanți, fie răniți, cu durerea în suflet ne permitem a atrage asupra acestui neajuns atenția Ministerului de război, înainte de a apela la Ma­iestatea Sa Regele, cu atât mai mult cu cât lemnele sunt in apropiere de oraș, iar căruțe militare vedem zil­nic goale pe strade. Nu învinuim pe nimene, dar ni se pare că e aici la mijloc o lipsă de organizare. Așteptăm cu încredere remediarea răului de către acei care sunt în mă­sură de a o face. Comercianții mai jos notați au fost dați judecăței și prăvăliile lor închi­se pentru că au contravenit legei ex­cepționale. Froim Guțuian Str. I C. Brătianu No. 13 pentru că a comis mituire, Haim Horn Str. I. C. Brătianu No. 116 a vândut vin, Perl Feinblat str. Moara de Vânt No. 8 a vândut bău­turi spirtoase, lesei Osiri Solomon Str. Mărăcineanu No. 30 a vândut vin fără mâncare, Emanoil Serghian Str. V. Lupu 48 a servit vin. Un automobil blindat rusesc a a­­dunat astăzi dimineață un numeros public, in strada Carol, care plin de admirație, a privit în­delung minu­nata creațiune, spaima voinicoșilor teutoni. Se aduce la cunoștința publicului că biuroul Marei Legiuni a cerce­­tașilor . omăniei de pe lângă Mi­nisterul Instrucțiunii funcționează în localul Universităței. Orele de lucru sunt 9—12 a. m. și 3—6 p. m. In aceste momente, cînd termometrul cade pînă la 20 grade sub zero, sold­ații noștri se află in tranșeele de la ho­tarul țarei, datoria noastră, celor cari ne aflăm după front, sub paza lor, este să le ușurăm, pe ci­ne este cu putință, cumplitul lor traiu. Di aceia, rugăm ca fiecare familie din Iași, să ne trimeata, la adresa Doamnei Lucia D. Grecianu, strada Carol, cUe o camașă de fimea sau de bumbac, in cel mai scurt timp, spre a le trimete scumpilor noștri ostași. Jockey-Club, pentru a cumpăra flanele pentru soldați 10,000 lei Refugiații D na Boca (Tekir Ghiol), una vestă, 1 păr; mănușe, 1 fișu, 1 păr; manșete. D na Th. Crivetz, 2 cămeși de barcet alb. Anonim: 2 cămeși de tricot de lână. D-na general Perticari, 6 flanele de lână D-na Th. Motăș, 4 flanele lână, 6 părechi ciorapi, 1 păr. mănuși lină D-na D. Xe nopol, 8 păr. colțuni, 8 flanele D-na Hurmuzescu, 3 cămeși bumbac D na C. Văleanu, 3 flanele de lână Poliția aseară a mers din maga­zie în magazie, înștiințând pe ne­gustori ca să fie deschise magaziile Duminicile și sărbătorile. Nu credem că această măsură e obligatorie. In curând va apare în editura Michelsohn, valsul Chopiniada, da­torit cunoscutului compositor și pro­fesor la Conservatorul de muzică d. In­ © Sibianu. Valsul acesta a fost executat de autor,­ la concertul de la Teatrul Na­țional, care a avut loc Dumineca tre­cută, sub patronajul maestrului Enescu. Multe magazii nu respectă ordo­nanța Prefecturei de Poliție, neîn­­tr­hiiind la ci îi­n seara m magaziile. Po­liția va lua crederi măsuri împo­triva negustorilor care nu se con­­­formă acestei ordonanțe. Prin decizia ministerială cu No. 404 din 1911, se prevede ca pre­ședinți ai comisiilor de reformă a cailor, comandanții de brigade res­pective. Cum in prezent nu mai există a­­ceste formațiuni la p, comandanții de brigadă vor fi înlocuiți în aceste comisiuni, numai pe timpul cât va dura campăn­a, prin câte un ofițer superior delegat de către divizia­ res­­pectivă, după un itinerar stabilit, evitându­se pe cât va fi posibil de­plasările prea lungi. p. Ministru. General Burghele Studentul în Medicină Stănculescu Lucian din anul IV lea a fost îna­intat la gradul de Medic Sublocote­nent pe ziua de 1 Ianuarie și re­partizat la Divizia I-a. Foarte mulți elevi ai școalei de ar­­tlerie sunt bolnavi. Suntem informați că foc nu se fa­ce nici în salele de cursuri nici în dormitoare. Rugăm autoritățile în drept a lua măsurile cuvenite. S’a stabilit că fostul cancelar al Austro Ungariei, care cerea anexarea României, e de origină armeană din Moldova, și anume din Suceava, și că îi zice Buruiană. Nici nu se putea altfel. Noi nu tre­buie să ne așteptăm ce dintr’o buru­iană să răsară... trandafiri. Comandamentul corpului al III de armată s’a stabilit provizor în sala cea mare a seminarului facultăților de litere din str. Carol. Studenții basarabeni au cerut mi­nisterului lucrărilor publice să li se achite bursele și pe timpul cât nu va funcționa Universitatea, fiind cu totul lipsiți de mijloace. Un caz de anghină s’a declarat în strada Muzelor. De la Comisiunea de pensie a­­flă­m că, imediat ce lucrările pre­gătitoare pentru simplificarea for­malităților de înscriere la pensie vor fi examinate și aprobate de d. ministru de finanțe, se va convoca comisia de pensie. Pare că inițiativa privată este ine­ficace față de nevoile create de sta­rea de lucruri de azi. O sumă de refugiați goi și flămânzi rătăcesc pe străzile lașului căutând, adăpost. Parlamentarii care au reluat azi conferințele lor, s’au ocupat și de a­­ceastă chestiune și, au hotărît să fa­că un demers pe lângă guvern pen­tru a veni in ajutorul tuturor refu­giaților săraci, într-o măsură cât mai mare posibilă. Comisiunea aleasă de parlamentari i se va prezenta mâine membrilor gu­vernului.. Ni se comunică că nu d. ins­pector Gluțescu ar fi acela care a lovit pe prietenul nostru d. D. I­­liescu. Sâmbătă și Ianuarie, orele 3 d. a. are loc la Teatrul Național un „Festival de gală“, mbîna­tul pa­tronaj al M. S. Regina. Toată lumea bună și a oprit lo­curi la acest festival care se dă cu concursul maestruli George Enescu, al marei artiste Tina Barbu, al dis­tinsei cântărețe Elena Locusteanu- Bonciu, al renumitului bariton Jean Athanasiu și al scriitorilor noștri de seamă : Mihai Sadoveanu, Mihai Codreanu, G. Ranetti, Cincinat Pave­­lescu, Radu Roseti, P. Locusteanu, și Mircea Rădulescu. Puținele bilete ce au mai rămas se găses la librăria Iliescu. Acest festival va fi onorat cu prezența fa­miliei regale. Librăria editoare F. Șaraga, prin reprezentantul ei d. Elias Șaraga, a înmânat azi d-lui Căpitan Boris de Koulk­off, o medalie comemorativă a luărei Griviței și eliberărei Bulgariei spre a o înmăna ca omagiu excelen­­ței Sale Generalului Zacharoff, co­mandantul suprem al forțelor rusești din Romănia, însoțită de o scrisoare în care se reamintește importantele fapte glorioase de la 1877, punând în evidență lașitatea și Ingratitudi­nea atacului bulgăresc de azi, față de acei­a care i-a zămislit ca stat. ONE­ȘTIE? D­na Vasilica P. Drăghicescu în­vățătoare la Movileni Iași roagă stă­ruitor pe cine știe unde se află su­rorile Tanți, Paula și Mărioara Lea­­hu cu fiica sa Lolica refugiate din Șerbănești Olt să îi comunice de ur­gență, întrebuințați turte de floarea soa­relui, un loc de lemne de foc. Rezultat excelent. ÎNȘTIINȚARE Arsenalul armatei cumpără cu bani gata ori­ce cantitate de bocanci, o­­pinci, sau alte încălțăminte, cămăși, izmene, ciorepi, obiele, căciuli, man­tale sau haine civile de iarnă de di­ferite categorii. Oferte cu modele se primesc la Direcțiunea Arsenalului Iași (Școala de Meserii). Direcțiunea

Next