Evenimentul, aprilie-iunie 1919 (Anul 27, nr. 48-103)

1919-06-25 / nr. 100

k ANT JL al XXVn-la No­mbo ^U&adiva, 51 I­A­Ș­I PIAȚA UNIRE! 25 Bani ® r­ss at primuiIai tassmlor Inserții și Reclame partea 2*a 1 ieu roasfeî Un număr vechia SO banh Propaganda româneascâ în străină tati ’ ii. Sifoațim­ea frem­âniei La Paris, am fost puși in curent cu multe luoruri, pe cari nimeni, sau aproape nimeni, nu le știa in țară. Rușii, cari au cerut intrarea noa­stră in răsboiu la o anumită dată, răspândiseră pe socoteala noastră, prin puternica propagandă de care dispuneau, tot felul de știri tenden­țioase și inexacte, cari ne puneau in­­tr’o lumină cu totul nefavorabilă, temitojia și rezistența extraordinară a oștirei noastre, sacrificiile poporu­lui și dorința lui nestrămutată de a se opune înaintării vrăjmașului, erau eșt cunoscute in chip neîndestulător sau prezentate in așa fel in­căt nu mai erau de recunoscut. Popoarele amice ale occidentului, insuficient in­formate asupra noastră, din cauza lipsei totale de propagandă, rămâ­neau sub impresia neplăcută a știri­lor rele ce veniau de pe frontul no­stru prin comunicatele seci și la­conice ale cartierului general. Și cu toate acestea poporul fran­cez din instinct nu susținea. Bunul său simț il opri să ne judece aspru in ciuda propagandei rusești și duș­­mane. „Les pauvrea Rouanains“, era strigătul, pe care îl auziai in biblio­teci, la cursuri, in teatre, in saloane, in piață, pe străzi. Și pretutindeni eram întâmpinați cu cuvin­to de în­curajare și de făgăduială, că Franța nu va uita sacrificiile poporului ro­­mân. Bana această dispozițiune a­ po­­pulațiunii trebuia întreținută. Trebuia să se lumineze opiniunea publică fran­ceză și engleză in chestiunile ro­mânești. Trebuia ca o propagandă puternică să arăte, cari sunt sacri­ficiile, drepturile și revendicările po­porului românesc. Cu puțin înaintea sosirei noastre, colonia română din Paris, s’a organi­zat, alegând ca președinte pe d. Tom­a Stelian. Dar ea nu avusese timpul să facă nici o propagandă, mijloacele lipsindu-i cu totul. Dl. Al. Lahovary, ministrul Ro­mâniei la Paris, a încercat să or­ganizeze o propagandă. Profitând de cunoștințele sale nu­meroase in toate cercurile înalte din Paris, a înjghebat o serie de con­­ferințe, cari trebuiau ținute in fiecare Duminecă in localul Primăriilor din capitala Franței sau in sălile spe­ciale pentru conferință. Ideea a fost primită cu mult entusiasm de lumea intelectuală și politică franceză. Un conferențiar ilustru francez trebuia să fie cuvântul­ui să vorbească des­­pre România, și lui avea să i răs­pundă un profesor universtar ro­mân. Dacă ideea n’a reușit, aceasta se datorește ideilor speciale cu care a venit la Paris noul ministru al Țării. In ori­ce caz, noi vedeam pe a­tunci că sosirea noastră putea da vi­goare propagandei proectate de dl Lahovay, mai ales că aveam da creat o revista, pentru tipărirea căreia gu­vernul ne prom­sese că legațiunea noastră­ va plfiti c­heltuelile. Eram prea idealiști. Evenimentele se precipitau. La Iași, începuse să pătrundă in inimile slabe microbul indcelii. Mulți regretau deja actul cel mare, prin care astăzi s'a întregit neamul românesc, realizându-și visul secular. Acțiunea celor ce au simțit și m lucrat altfel, se h­ tăria din ce in ce mai mult. Această stare sufletească s’a reflec­tat peste puțin la Psria intr’un chip «bii, dar destul de transparent in­ lu­mea oficială. Intr’o bună dimineață, se primește știrea că d. Al. Lahovary, a fost în­locuit prin d. Victor Antonescu. Ce venia oare să facă la Paris a­­cesta din urmă, se întreba toată lu­mea ? Pentru ce in aceste grave mo­mente se înlocuia un­ diplomat ex­perimentat, adănc cunoscător al lim­­bii și lumii franceze și care sa bu­cura de simpatii unanime, printr’un om, care nu cuno­ștea pe nimeni, care nu era diplomat de carieră și care avea o mare dificultate să se ex­­prime chiar in limba lui proprie, necum in limba franceză ? Era un mister. Pentru unii această numire mi­rosea a lichidare. Alții insă, tenaci in idealism, nu voiau să fee in con­siderațiune ipoteza aceasta. A părăsi lupta, ar fi fost, după ei, o nebunie, o rușine, un dezastru. Noi a«n fi pus rău cu toată lum­ea, fără a câștiga absolut nimic Misiunea universitară, trimisă pen­tru propagandă, nu a ținut seamă de svonurile și ipotezele ce circulau. Ea înțelegea să-și îndeplinească manda­tul ce i sa dăduse de guvern «i fie coleg». Conv­insă d. Victor Antonescu în­târzia să sosiască, ea a fost presen­tată d-lui Raymond Poincaré, pre­ședintele Republicei Franceze, de d. Lahova­y. Primirea, pe care șeful statului francez, a făcut-o universitarilor ro­mâni, a fost cordială și mișcătoare. In cuvintele pronunțate de el, se o­­glindea dragostea unui mare popor pentru Țara noastră Ne-a vorbit de vitejia soldaților noștri, da sacrificiile poporului român, de suferințele lui nemeritate. Și terminând, ne-a asi­gurat că Franța nu ne va părăsi ori ce s’ar întâmpla. Am ieșit­­ din palatul prezidențial cu sufletul plin de speranță și ca ho­tărârea să grăbim acțiunea noastră de propagandă pentru apărarea in­tereselor supreme ale România aului și luminarea poporului francez și en­glez in ceea ce privește fi­rmațiunea și revendicărilor Românilor de pre­tutindeni. Pentru aceasta, trebuia să luăm o înțelegere cu noul ministru al Țării la Paris, d. Victor Antoneson, pe care n’aveam nici un motiv să­ nu-l socotim un bun român. O decepțiune desăvârșită ne aș­tepta. O. Tafrali Informații Firul telefonic Iași TM București este deranjat și deranjarea aceasta ține de săptăm­âni de zile. Astăzi am încercat să vorbim la ora 5 di­mineață, pentru că ni­ș'a că la această oră s’ar putea afirmat con­vorbi cu Capitala. Am avut răbda­re să stăm de vorbă cu Focșanii ore întregi, in vederea obținerei fi­rului cu Bucureștii. Focșanii erau in legătură cu Bucureștii, cu București cu neputință, dar Iașii Am în­trebat Focșanii care e motivul că nu­­ mai poate obține Iașul Bucureștii și ni s'a răspuns firul cu că e deranjat firul pe distanță­­lecuci­ Mărășești, fiind circuit telefonic. Ei bine, nu se pot lua măsuri de îndreptare’­ Pentru Dumnezeu, e așa lucru greu să se repare un fir telefonic pe o distanță relativ nu mare ? Ori, se vede că e mai ușor astăzi să obții vagoane cu care să aduci sardele și măsline, de pe urma că­rora să te trezești milionar intr’o noapte, decit să ai norocul să vor­bești la telefon cu Bucureștii. Un record imenin in aviație,— Mis Ruth Law una dinte iscusi­tele aviatoare am­ericane, va în­cerca, la începutul lunei viitoare, traversarea Atlanticului cu aero­planul.­­ Curțile Marțiale de pe lăngă toate corpurile de ar­mată, vor funcționa și in cursul vacanței din causa marelui nu­măr de procese. Locotenentul Casale unul din­tre cei mai bravi aviatori francezi, care are peste zece citații prin ordine de zi, a stins cel mai în­semnat record da băițime, fiin­­du-se până la 9300 metri __ cu un­­ biplan cu *un motor de 300 cai putere. «TOW v, Bolșevismul in Ungar­ia Un amic al nostru, care are un fiu sub­locotenent pe frontul ungu­r rsse, ne povestește următoarele : Fiul in capul plutașului său, ajunge la un magnif­e castel ungu­resc, cu parcuri, fazani cerbi, etc La intrare­a lni exapinat de un indi­vid cu aparență de vizitiu, care cade in genunchi înaintea ofițerului ș­­i spune intr’o perfectă franțuzească: —­ Domnule, eu sunt stăpînul Cas­telului, dar aot­» rolurile sunt in­versate Eu sunt vizitiu, fete’e și ne­­vastea­ mea pregătesc atacarea la bucătărie, iar stap­ini sunt servitorii mei, cari se țin num­ai de ehinîha- Kuri, cu tot felul de femei pardute, exercitând o mare tiranie asupra noastră Și așa e in t­ nată Ungaria d­a când cu bolșevisimi'. In semn de amintire, stăpânul cas­telului a oferit sub­locotenentului ro­mân o pască de vânătoare și foto­grafiile membrilor familiei sa’o JURISPRUDENTA.— Curtea de casa­ție s. II admițind un recurs al ministe­rului de Răsboi, contra deciziunei cur­sei de apel din Iași a stabilit o jurispru­­­d­ență că statul roman nu este răspun­zător de daunele cauzate locuitorilor României de către armatele rusești. Cu începere de Joi, se va distribui popul­­țiunei zahar, câte 250 grame de persoană. Examenul clasei de declamație al d lui profesor Stati Dragomir va avea loc Joi 26 Iunie 26 Iunie de la orele 9 — 12, 2­­­2. Ori după amiază la orele 4, s'a ținut la locuința d­lui General Averescu, din București, întrunirea președinților de organizație ai Ligei Poporului din toată țara. Toți oratorii au cerut d­lui general Averescu, să se ducă la Rege și să-i comunice, că țara întreagă cere inlă­turarea acestui regim care, patronează abuzurile și jafurile. D. general Averescu a declarat tutu­ror delegaților, că va comunica Suve­ranului dorința unanimă a țărei. Liga Poporului va da astă­zi un comu­nicat, asupra hotărârilor ce se vor lua. 0­nul Matei Ciocărda președintele ico­anei București a Se ale d-lui P. P. Carp Carp si Michesen Mackensen trimesese pe un agi­tant al său lui p. Carp că dor... ., să-l primească in audiență. Carp î-a răspuns: — Stau la strada Dorobanților. * Carp și Mârzescu G. Mirzescu interpelase guvernul conservator in Senat asupra legal Clerm­uh Carp îl întrerupse : — Ce vrei, d­ie Mirzescu, ca gu­vernul să fie o duducă de 18 ani ? — Nu duducă de 18 ani la vrăsta d-taie, d­ie Carp, ci văduvă de patru bărbați! Carp­­! Anéd Vișinii Carp ,dă odată masa la Binder, in tovărășia colegului nostru de redac­ție, d. I. Grigoriu-Havas La o masă apropiată dejuna Vizant; ia ca­ mo­­ment dat se încinge o disecție finan­ciară intre Carp și Vizanti, care în­vățase la Madrid. V­zanti făcea stra­’ nii teorii finanțare, Carp ssimbla. — Ce­râzi, Cober Petrachi, il În­treabă Vizanti. — Mă Vicapti m’ai auzit tu vor­bind spsnioliște ? — Nu! —­ Atunci tu de ce vorbești si nast? ? Ziarul „F­at Lux“ ce apa?e la București sub con­ducere», d­lai ing. I. V. Gheorghiț­, cor sicrft a­­proape in întregime ultimul s­ău număr memoriei marelui Bosines­­cu. Intre diferitele citate găsim unul a lui Nicu filipescu extins din­ o scrisoare trimisă Prințului Alex. Călim­achi in 1910, cu pri­lejul trecerei pe lângă statuia lui Emin­escu din Botoșani, iată 1­­ voi n­u doresc decât a trăi până ce vedea Monumentul României Mari, Românie pe care Eminescu a prevăzut o și pregătit o cu toată gi­gantica sa lucrare*. Am fost singurul ziar, care la vreme am desmințit demisia din ar­mată a d­lui general N. Petala. Isbânda de astăzi, care a avut un scurt interview cu d. general Petala, a fost autorizată de d. ge­­eral să desmintă faptul. Dl Andrei Rădulescu Președintele Trib. Ilfov secția notariat a fost ales membru corespondent al Academiei Ro­mâne. denie de voința sa, BIU |iv­­­dorința tuturora acelor care vor să slujască de alăt de scumpul fir lași București, lipsindu-i concursul celor din Capitală se MERCURI 35 IUNIE 1919 - MX %XWUU>?3nk ic h Glasul de Piano­ uri după amiază la orele 3 la Con­servatorul de Muzică și Declamație, a avut loc examenul de sfârșit de an la clasul de piano al D-lui­­ Prof.­­ Si­bianu. Juriul examinator era compus din D nii Profesori I. Sibianu, Ant Cirillo și delegatul Ministerului decanul artiștilor ieșeni D-l Th. Burada. S au prezentat in total zece eleve și elevi Ținem să accentuăm că intreg acest examen a fost o adevărată sărbătoare muzicală, dar in special credem nime­rit a insista asupra D rei Miguela Bar­­beris, din ultimul an, care in urma strălucitului succes ce a repurtat eri, a fost declarată de juriu absolventă. D-ra Barberis a cântat Preludiul Toccata de Bach , un studiu de Liszt și Chopin precum și marea fantesie in Fa minor de Chopin. Execuția a întrecut toate așteptările. Temperamentul și sentimen­tul cu care a executat dovedesc o adân­că pricepere muzicală ceia ce a atras elogiile juriului examinator. Deasemenea s’a distins mult și D­ra Rodovic, din anul 1 superior. Comitetul organizator al serbărei de la Bucium face cunoscut amatorilor că in ziua de 12 iulie st. n­­.f. Petru și Pavel­ se va ține ca și im anii trecuți concursuri de alergări­ libere, in saci, joc de oină, alergări de bicicletă și joc de Foot Ball. Doritorii se pot înscrie de pe acum in fiecare zi la intendentul­­ societății de Gimnastică de la Primăria din Bucium. Ofertele pentru bufetul necesar ser­berilor din ziua de 16 iulie st. n. Ioft. Petru și Pavel) se primesc la So­cietatea de ’ Gimnastică până la 28 Iunie a. c. -A apărat jurisprudența militară 1 No. 1 și 2 sub conducerea ’ d lui o­­­ionel Pi­ngrati comisarul Riga? de­­ pe lăngă monsiliul superior da Revi­­­­zie ai armatei Revista franceză „UVroir“ dă in ultimul număr portretul generalului romăn Budiana șeful misiunei noas­tre militare la Paris și cel ce a sem­nat toate convențiile noastre m­litare cu aliații. ' sas W MH Cutr«erînd Oriental în îS)5 Note da .C&utorie­ r ■ , m Zece Luni in Balcani XXI „ — Vîno la dejun și o să ți dau a­­tunci răspunsul meu. I! revăd pe stradă plimbănd««Be du Maiștrii Enten­tei, &­e informa de­sigur. La dejun mă pricește vesel și mă asigura cu convingere: — Dsta la Salonic și van­­d­ «o treabă. Bulgarii nu vor indră ataca E munții na ,bluff. Vom­­ <ă face iacă multe transport­ i pri Prahovo —■ Lasă nu vă mai ..mți sun ușor și d-voa^trft, adaugă atagatî.1 militar. După masă conversație generală. Vorbim de atitudinea eventuala a Romăniei. — Germanii sânt încă foarte tare, epan­eu. Numai cine a vizitat uz n.de imense din Wi­stfalia și Provinciele Renano își poate da seamă de forța și organizarea lor industrială, care sânt in adevăr colosale. — Lesă, nu mai susținea pe ne­ uți, J'■ «*<»aoțit militar Numai întrebat eu. a sau mi-a răspuns. In seara sílei cu convorb­rea, p?cö spre Balonic cu­ penultimul tren, ce a mai circulat La Usku­b fetele restau­ratoarei găini (văduva lui Uroșovic, un amic al lui Pasici fost restaurator la gara de Nord din București, pe timpul când erau ambii exorți din Sarbis) s­ă întâmpină îngrijorare. Ne împrietenisem in ceia zece luni de continue voiajuri ce făcusem pe acolo. Ce ne îia?m ? Bulgarii in­­ceput războiul Ce face România ? Dacă na parasește și ea, sărmana noastră Bărbia va fi zdrobită ! Doamne! Doamne! Ca vom deveni? Mă despart de ele cu inima îndu­­rerată. Ce vor fi devenit os­te in timpul tragicului exod ? Cu începerea ostilităților Bulgariei, linia spre Nig fiind ocupată, solul meu la Salonic iasjetsiiac­u telegramă mă recheamă urgent in țară La Sa­lonic rământa numtai personalul t*. M. R spre a avas in grija mărfurile ramase na­depsinte , ear pentru va­­goane urma să se ocupe Gonaulu?. Acum se punea problema s­­tea. Pe und­e s’o apuc ? Nu se cunoștea încă atitudinea României, față de nou;a situație politică. Și apoi nu av­am și un diferend personal cu Consule! Bulgar. N­­untări­sem cu o fieare îna­inte la Club și îmi spusese cu bra­vadă : —■ Acum o să regu­ âm pa trădă­torii Bărbi­ei că mi pof­oneaă Ko­­luâs­iș să intervin ca m 1918, da­r îi dă mâna — Aveți nițică răbdare! șî poate că vom san­sifios dorm pi, li riapund eu. Bulgarul s’a sculat și s plecat furios. Dar acum U era grjă să nu-mi facă vie o furcă. k.J Te­egradez d-lui Dersisi Îs Sofia cerăndu­i instrucțiuni. Îmi răspunde că pot trece prin Bulgaria, dar să iau ca prevedere ai im l5i>.ser passer de la Consulul Bulgar D. Ionoson. Consulul nostru, se o­­feră cu gentileță să facă pe inte­r xnediarul și un adevăr îmi obține per­misul dorit. Era prieten cu bulgarul m­ort de la Bitolia, unde fuseseră ambii Consuli, înainte de a fi mate­ți la Ba­ Ionic, de DON EMILIO

Next